Lucas e un băiețel mic, dar credincios. Are în jur de 7 ani. Are un dialog cu prietenul lui de grupă, dar unul ca între oameni mari, sau chiar mai înalt nivel. „Tu știi că în seara asta vor fi minuni aici?” Întreabă el încrezător. „Ce minuni?” Răspunde celălalt băiețel. „Vor fi rugăciuni aici și vor fi oameni care se vor vindeca!” Continuă Lucas. „Dar de unde știi tu?” Insistă celălalt copil. „Mi-a spus tata că aici se fac rugăciuni pentru bolnavi și vor fi vindecați. Astăzi vom vedea minuni! O să vezi! Abia aștept!”

De fapt cam asta este atitudinea unui creștin în biserică. Dacă el vine cu credința aceasta de acasă, dacă așteptările lui sunt pe măsura puterii lui Dumnezeu, iar nu proporționate cu logica sa îngustă și limitată, cu siguranță va fi un actor principal al minunilor dumnezeiești, în caz contrar, este un asistent pasiv la un program cel mult obișnuit, dacă nu plictisitor și monoton.

E foarte important cum pleci de acasă? Ce așteptări ai de la Dumnezeu? Care este măsura credinței tale? Cum te raportezi la biserică și la slujitorii ei? Acestea sunt câteva repere/condiții minim obligatorii ca să poți fi prelucrat de Duhul lui Dumnezeu. Să fii alt om, schimbat, care suferă îmbunătățiri ale propriului caracter. Ce e drept am avut o seară plină de prezența lui Dumnezeu, plutea slavă lui Dumnezeu în aer, fiecare a fost atins de Duhul Sfânt. Unii au fost vindecați, alții au fost transformați, alții au fost treziți, alții au fost umpluți cu putere, am văzut mari minuni la Betleem! Cerul s-a unit cu pământul, ca în jurul ieslei lui Isus. Nu doar că au fost frați minunați ca fratele Mihai Pășcălău, Feri sau Ilie Puha, niște bărbați plini de Duhul Sfânt, dar mai ales că a fost însuși Domnul prezent între noi.

De aceea spunea Isus: Adevărat vă spun că oricine nu va primi Împărăția lui Dumnezeu ca un copilaș cu niciun chip nu va intra în ea!”. Marcu 10:15

Facem exces de logică, suntem prea analitici, prea încercăm să dominăm logic lucrarea lui Dumnezeu, prea căutăm explicații firești lucrurilor duhovnicești, uitând că acestea pot fi înțelese doar duhovnicește. Micuțul Lucas ne amintește că suntem copii ai lui Dumnezeu, că Isus mai face minuni și astăzi, credința este un fenomen viu și vibrant, nu doar un set de dogme declarate bolborosind printr-un crez în care nici bolborositorul însuși nu mai crede.

Îți mulțumim Lucas! A văzut Dumnezeu credința ta vie și ne-a privilegiat să vedem minuni. Învață-ne și pe noi cei „prea mari” să mai credem ca tine. Ajută-ne să fim ca tine, pentru că vrem cu orice chip să nu ratăm cerul! Raportarea ta la credință și har și Dumnezeu, nu e o opțiune, e obligatorie pentru a ajunge în Împărăția Luminii.

Să crești mare și drept dragă Lucas!