„Dați-i femeii ce e al ei”

DEFINIŢIA FEMEII

Femeia e o poezie
Armonios compusă,
Scrisă cu slove aurie Şi e din cer adusă.

Abundă în figuri de stil
Şi rime polifone Cu diademe de beril Şi tonuri de soparane.

Femeia e o melodie
Ca liricul bocelic,
E o frumoasă armonie Cu un ecou angelic.

Femeia este poezia
Prin farmecul din sine,
Respectă optic prozodia Şi tainele din rime.

Din inimă e concepută
Şi greu de înţeles,
E ca vioara iscusită Şi culoarea din vers.

E muza ce a inspirat
Prin pana şi condeiul,
De mii de ani a-ncununat
Palatul şi bordeiul.

Iar pântecul îi e izvor
De viaţă spre fiinţă
A definit ce e un dor
Prin buna sa voinţă.

Femeia e un univers
Cu galaxii o mie
Prin caracterul ei complex
Mistere…nu se știe. O.