Jurnal Beasain Spania|Încântător!

Reprezentativ

Beasain este un orășel spaniol din țara Baștilor, zona de nord, Încântător. Extrem de industrializat, ceea ce garantează un nivel de trai ridicat. Păduri și dealuri verzi, depresiunile extinse ale munților Pirineii. Pășuni interminabile de verdeață, cu oi, măgari, vaci, cai, un peisaj pitoresc, foarte apropiat de cel carpatin mioritic s-au suburbiile alpine din Germania, Austria, Italia, Franța.

St. Sebastian. Un oraș cu nume de sfânt. Pe atunci și Europa era creștină inclusiv Spania, se puneau nume de sfinți orașelor. Acest colț de rai se află pe coasta Atlanticului, mărginit de munți stâncoși, unde izbitura în forță incredibilă a valurilor, crează un spectacol unic. Cele două insule muntoase sunt înconjurate de înspumatele cercuri de mărgăritar ale valurilor, care arata forța naturii și imaginația magistrală a Creatorului care a pictat cu măestrie acest decor edenic.

În depărtare peste o bună bucată de ocean se vede un petec din Franța. Orașul St. Juan de Luz (Sfântul Ioan Luminatul sau al luminii). Pe atunci și Franța era creștină. Dar luptele fratricide, dictate de prelații medievali, prin demonica inchiziție unde oamenii deștepți și sfinții erau spânzurați în demisolurile bisericilor, care cândva erau cămăruțe de rugăciune. Acest flagel ideologic papal a reușit prin bestialitate să dezbrace tot Occidentul european de puterea credinței. Iar peste câteva veacuri iată-ne într-o Europă ateizată condusă de extremiști în parte.

Conferința de tineret la care am fost invitat avea să se transforme într-o experiență de neuitat. Îmbinând utilul cu plăcutul, am avut ocazia să cunosc oameni și locuri de excepție. Tineri talentați, cu instrumente fel și fel. Organizați, câteva grupe de copii, se apropie bine de 1000 de copii și tineri.

Conferința 25 Martie. Tineri veniți de la mari depărtări cu mari așteptări. Mă aflu la amvon. Plâng și mă rog lui Dumnezeu să răspundă milioanelor de întrebări, celor câteva sute de tineri adunați. Mă văd deosebit de slab și neputincios în fața unei provocări atât de mari. Dar Tatălui ceresc îi face deosebită plăcere să ne vadă smeriți, dependenți de puterea Majestății Sale, împroptiți în cruce, ancorați cu lanțul iubirii de oameni și zburând pe aripile speranței prin Duhul Sfânt.

Într-adevăr a luat Dumnezeu controlul situației. Cântările sunt un fel de ploi torențiale care sfarmă bulgarii inimilor împietrite, rugăciunile devin strigăte de ajutor, iar Duhul Sfânt se autosesizează și preia frâiele. Cele două seminarii au mers ușor cu așa pregătire spirituală. La final, Dumnezeu avea să ne surprindă, zâmbind luminos parcă ne spune: „Felicitări! Dacă ați apelat la ajutorul Meu, dacă v-ați încrezut în Mine, dacă smerenia a fost la rang de virtute, iată ce pot să fac!”

Pe scurt. Zeci de tineri care au ieșit în față. Plângând, cu mâinile pe sus, în rugăciune și dedicare. Până la miezul nopții primesc mesaje pe Instagram de la tineri care încă sunt mișcați de Duhul Domnului spre pocaință si hotărâre de botez. Chiar și la două zile distanță mai primesc mesaje de hotărâre pentru botez. Laudă Ție Doamne pentru modul minunat în care lucrezi și astăzi. Încă e har! Încă e milă! Încă Dumnezeu cheamă! Stimați slujitori ai altarului! Prindeți curentul trezirii spirituale! „Profitați” de oportunitățile create de cer! Organizați evanghelizări! E vremea ploii târzii! Creați tinerilor dumneavoastră cadrul necesar pentru manifestare duhovnicească de calitate! Asta nu se poate face fără neprihănire și sfințire!

Viziunea Elim. Porniți de la o mână de oameni, în mai puțin de 15 ani ajung între liderii bisericilor din Spania la numărul de membri. Dacă nu cea mai mare. Fratele păstor Fedor Timșac este impresionant. Mulți păstori ar trebui să copie modelul său incredibil în ceea ce înseamnă promovarea slujitorilor. Un om blând, aerisit la minte, prieten foarte bun cu tinerii și copii. Calmitatea lui și spiritul analitic al slujitorului călăuzit amplifică puterea vorbelor sale.

A reușit să crească o brigadă extraordinară de păstori asistenți, prezbiteri și diaconi care vorbesc atât de frumos despre biserica și păstorul lor coordonator. Fiecare își cunoaște locul și departamentul. Iar toate merg atât de bine și organizat. Multe am învățat de la voi dragilor. Poate m-ați invitat să învățați ceva, dar eu am luat notițe de la voi demne de implementat și perpetuat.

Duminică. Dimineața binecuvântare. Trei copilași. Familii foarte tinere. Aveam impresia că este o extindere a conferinței de tineret. Foarte putini vârstinici. O biserică plină de familii tinere cu o medie în jurul vârstei de 30 de ani. Nu știu pentru ce și pentru cât timp vă mai ține Dumnezeu acolo! Eu aș dori să vă întoarceți casă. Dar, până la urmă acasă este acolo unde se prezintă Dumnezeu și e pace. Indiferent de spațiul geografic.

Seara Dumnezeu ne surprinde din nou. Nu obișnuiesc să fac chemare părinților, dar când Duhul te îndeamnă, execuți loial ordinele. Mulți părinți au ieșit în față unde au primit eliberare și iertare prin Sângele Mielului. Când tinerii de sâmbătă (predați Domnului) se întorc într-o familie de părinți (eliberați de Același Domn), reîncepe colțul de rai de odinioară.

Mulțumiri. Mulțumesc Mihai Timșac pentru darul de organizare. Scuze incursiunile cu biletele. Acum, după ce Hristos și-a revendicat trofeul de la Cruce prin deciziile sfinte ale tuturor, înțelegem cu toții de ce a fost luptă. Și mai mult veți înțelege în ziua botezului. Mulțumesc Ionica Bejera pentru prietenia noastră. Repornită după aproape 20 de ani de la terminarea facultății, cât și Ralucăi pentru ospitalitate și grijă. Dar și celorlalte surori care s-au pus la dispoziția Domnului. Mulțumesc Ivan Bejera, Ivan Grijuc și Mihai pentru expediția de la St. Sebastian. Compania voastră a fost o oaza de relaxare pentru mine. După multe luni de oboseală cronică și nesomn.

Mulțumesc lui Dumnezeu că am cunoscut oameni minunați la 3000 de km de casă. Oameni loial Stăpânului, serioși, care se luptă să placă Celui ce i-a înscris la oaste. Vă îmbrățișez și doresc să creșteți și mai mult, să fiți o reală inspirație pentru bisericile din Spania, dar și pentru alte state. Dragilor nu vă laud. Mă laud în Domnul cu voi. Sau mai bine zis Îl laud pe Domnul pentru voi.

Fizic sunt obosit. Am dormit puțin, am slujit mult, dar duhul îmi este plin de bucurie că Dumnezeu a lucrat în chip minunat. Zic și eu ca sfânta Ana: „Mi se bucură inima în Domnul.”

„Taty! Gigantul meu puternic!”

Faptul că mă iubește este evident pentru toată lumea când vine vorba de fetița noastră Briana. La cei patru anișori ne surprinde în fiecare zi cu câte ceva. La trei ani, venind pe mașină de la Arad, coboară din scăunelul ei, vine între scaunele din față și zice: „Tati, când o să chesc’ meie’ tu o să mă botezi și pe mine!” Vă dați seama că ar fi cea mai fericita zi.

De data asta, fiind plecat cu serviciul slujirii, mă întorc aproape de ora lor de somn. Probabil se gândea că nu sunt, și oi fi ajuns exact în momentele frământărilor ei. Cum am intrat pe ușă, își ridică mâinile în sus și vine alergând spre mine, strigând: „Taty, gigantul meu puternic!” Vă dați seama că inima mea a crescut și mai mare.

Iubiți părinți! Nu deformați în mintea copiilor imaginea tatălui și a mamei. Lăsați copilul să știe că tatăl lor este cel mai puternic, lăsați-i să știe că mama lor este cea mai puternică. Fiecare gest sau comportament contribuie la creșterea personalității lor.

La umbra unui părinte „puternic” cresc copii buni. Imaginea unui părinte puternic le dezvoltă caracterul, au încredere în ei, și li se dezvoltă capacitatea intelectuală și relațională. Lângă un părinte umilit, copilul crește anxios, neîncrezător, depersonalizat, trist și prada ușoară fricii, nefericirii și chiar depresiei.

Dragi mame! Cinstiți-vă bărbatul! Respectați-l ca pe chipul și slavă lui Dumnezeu, așa cum e văzut în lumina Evangheliei. Iar voi tați păstrați intactă demnitatea paternă! Câștigați-vă respectul cu fapte. De asemenea dagi tați! Cel mai mare bine pe care un tată îl poate face pentru copilul său este să îi iubească mama. Să o iubiți, asemenea raportarii lui Hristos la Biserică. Iar voi mame, păstrați-vă demnitatea maternă!

Dragi părinți! Fiți giganții copiilor dumneavoastră! Fiți eroii lor! Fiți tari! Iar voi copii, nu uitați să vă cinstiți parinții! Sunt uriașii voștri protectori!

Fenomenul Betleem| Amploare peste așteptări!

Reprezentativ

https://www.facebook.com/reel/949926156189206?sfnsn=mo&s=F5x8gs&fs=e

Conceptul Betleem s-a născut în urmă cu patru ani în inima unor oameni pasionați de Împărăția lui Dumnezeu. Eram puțini, o mână de oameni, chiar dacă au promis mai mulți că vor pune umărul la greu, treptat s-au retras. Sunt tot mai convins că a rămas exact cine trebuie. Între timp s-au botezat zeci de oameni care sunt înfometați de a sluji Stăpânului.

Viziunea clară, perseverența, implicarea activă a fiecăruia, accentul pus pe rugăciune, seri prelungite, predicarea curată a Cuvântul vieții, dezvoltarea unei mentalități de sfințire și curăție, cu ajutorul Duhului Sfânt, se pare că toate acestea au contribuit activ la dezvoltarea miraculoasă a lucrării. Vin oameni care spun că din parcare simt prezența și cercetarea lui Dumnezeu. Culuarele pline. Balconul arhiplin, pe holuri avem scaune, peste tot e plin. Abia respirăm în față, după cum se poate vedea și în filmulețul de mai sus. Vin oameni serioși, oameni spirituali care se implică în procesul închinării.

Modul în care Dumnezeu a binevoit să toarne har ne surprinde în cel mai plăcut sens. Biserica actuală, care ni se părea foarte mare la început și ne rugam pentru scaunele goale, a devenit arhiplină. Toate scaunele de prin încăperile adiacente lăcașului de cult le aducem la slujbe, nu mai avem spațiu, ieri la amvon am stat pe jumătate de loc. Duhul lui Dumnezeu lucrează minunat. Doar ieri am avut mulți oameni care au venit pentru prima dată. Vin și din județele limitrofe. Dumnezeu lucrează miraculos.

Un motiv în plus să grăbim lucrarea de construcție, care, da, prin harul lui Dumnezeu este în gri. Construită în procent de 100%, acoperită, cu tâmplăria pusă. Mai avem mult de lucru la ea. Dar perseverența, credința, implicarea unor oameni pe care nu îi cunoșteam și care au sărit în ajutor ne motiveaza să credem. Mai departe. Copilașii de două luni stau izolați în camerele mici de studiu, pentru că nu mai au nici o șansa să participe la slujbă, doar dacă stau în brațele părinților.

Poate lecturând aceste rânduri Dumnezeu te cercetează în vreun fel să fii parte a viziunii Betleem. Să pui și tu un scaun, o chiuvetă, o ușă interioară. Mână de la mână, om cu om, iar Dumnezeu va face minuni. Anul acesta prin ajutorul lui Hristos ne propunem să ne mutăm în clădirea nouă. Să putem aștepta cu demnitate oamenii la închinare.

Dumnezeu să binecuvânteze Betleemul! Echipa de slujitori consacrați! Toate departamentele care slujesc cu pasiune pe Hristos! Vă mulțumim anticipat de implicare! Suntem recunoscători lui Dumnezeu și oamenilor Lui, care nu spun niciodată nu! Care se implică în lărgirea Imperiului lui Isus Hristos!

Asta este faza actuală. Așteptăm instalația electrică și trecem la tencuieli și finisaje interioare.

Perspective|Viziune|Planuri|Har|DTCCP

Reprezentativ

Noua conducere a Cultului Creștin Penticostal din România a desemnat echipa departamentului de Tineret al Cultului. Fratele păstor Victor Cîmpean, membru în Comitul Executiv este responsabilul Departamentului. S-a întocmit o echipă de lucru pentru perioada următorilor patru ani. Alcătuită din păstori tineri, implicați, activi și plini de pasiune pentru slujire.

Victor Cîmpean (BN)(pastor coordonator), Ciprian Bârsan (CS), Radu Pavel(BH), Chiță Ciobanu(SV), Flaviu Coman(CT) Gherasim Magda(MM), Marius Livanu(IT), Mircea Deteșan(CJ), Daniel Hada(HD), Adi Clep(SB), Caleb Nechifor(CJ), Ioan (Neluțu) Filip(MM), Onisim Botezatu(AR).

Am avut o întâlnire online, în care ne-am cunoscut și în linii mari, fratele Cîmpean ne-a prezentat viziunea pentru următorii patru ani, în ce privește lucrarea de tineret. Au luat cuvântul frații păstori implicați, am fost chiar fascinat să asist la această dezbatere. Oameni care văd lucrurile așa cum sunt, realist și bine, care văd nevoia iminentă de acțiune, oameni cu capacitați operaționale foarte bune, care au demonstrat pe plan local hărnicie și implicare. Dragilor, abia aștept să iau notițe de la dumneavoastră la prima întâlnire.

S-a subliniat nevoia acută a unei strategii de lucru fiabilă, un maraton de salvare a tinerei generații din vâltoarea mediatică, din dramele patimilor, din văile depresiei, căutându-i în lumea lor și adaptându-ne metodologia de lucru vremurilor pe care le trăim din motive de relevanță și randament maxim. Sunt încrezător că Dumnezeu ne va umple de har și Duh Sfânt să dăm direcții bune și clare, să fim un model, întâi prin exemplul personal apoi prin implicare activă.

Fratele Cîmpean spunea: Citez: „Biserica lui Isus Hristos de mâine va arăta în funcție de: organizarea, viziunea, pasiunea și călăuzirea slujitorilor de astăzi.” (parafrazat). Foarte adevărat. Îmbătrânim cu fiecare zi. Suntem într-o luptă contracronometru de salvare a tinerilor noștri, de încurajare la slujire și implicare a liderilor, pentru folosul Împărăției lui Dumnezeu, conștienți că vremurile sunt scurte și grele.

Mulțumim fraților din Comitetul Executiv, mulțumim fratelui Victor Cîmpean pentru implicare și credit. Mulțumim Domnului pentru echipa dinamică, determinată și hotărâta să facă ceva pentru generațiile viitoare. Iar noi ca umili robi ne punem în slujba Stăpânului, iar cei patru ani de mandat ne dorim să fie o binecuvântare pentru Biserica Penticostală Locală, dar și la nivel central, eficientizând departamentele de tineret pe filiale și comunități, fluidizând drumul tinerilor spre slujire de calitate.

Ne vom retrage două, trei zile la munte, ne vom sfinți, vom posti, ne vom ruga Domnului să ne dea lumină, discernământ, echipare cu darurile Duhului Sfânt, dând randament maxim în lucrarea la care am fost chemați.

Întăriți-vă dar mâinile obosite și genunchii slăbănogiți;
croiți cărări drepte cu picioarele voastre, pentru ca cel ce șchiopătează să nu se abată din cale, ci mai degrabă să fie vindecat. (Evrei 12:12-13)

Jurnal|Conferință|Alcala Spania|Martie|2023

Reprezentativ

După războaiele spirituale pe care le-am avut în prealabil, mă așteptam ca lucrarea din Spania să fie una excepțională. Și a fost! Cu jumătate de oră înainte biserică este deja arhiplină. Se aduc scaunele din sălile de copii. De prin birouri, de la mama și copilul. Biserica e tot mai plină. Mulți oameni stau în picioare. O biserică cu capacitate de 200 de locuri trebuie să suporte număr dublu de persoane.

Depășim ora de începere cu organizarea și așezarea. Of! Ce drag mi-a fost de adolescenții aceia care au stat în fața amvonului pe scăunele de păpuși, de grădiniță. Ce mult îi ador pe cei care au stat trei ore în picioare! Ce rău în pare de zecile de tineri care au plecat, pentru că nu au mai putut avansa, biserica fiind plină până în stradă. Oare ce răsplată vor avea slujitorii care au venit și de la 500 de km cu tinerii lor, pentru a prinde un loc și a se bucura de prezenta Domnului?

Când focul Duhului a început să miște biserica la închinare, a început puterea întunericului să cadă la picioarele lui Isus Hristos. Ceva se petrece oricum! Rog liderii bisericii de pretutindeni să prindă startul acestei treziri. În Ken Tacky, SUA rugăciunea nu se mai oprește de vreo lună de zile, Toni Berbece pregătește evenimentul colosal de pe National Arena, unde cheamă națiunea română la rugăciune, închinare pentru trezire Națională. Trezire în care cred, pe care o aștept și la care vreau sa fiu parte. Războiul din Ucraina a umplut bisericile și de oameni și de scop. Anul acesta la evanghelizare toate bisericile au fost pline. Un frate păstor spunea că de la deschiderea bisericii nu a mai avut atâția oameni la evanghelizare. Cred că trăim ultimele recolte ale harului.

Revenind la Alcala de Henares. La sesiunea a doua a conferinței, au început lanțurile să cadă, când s-a cântat cântarea: „În Numele lui Isus să cadă legături, adicții, frici, depresie, și orice-ntărituri”, Dumnezeu a declanșat harul. Au început să vină în față tinerii. Ne-am rugat pentru ei, mocheta a rămas umeda în urma lacrimilor de pocăință. La părtășia de la sala hotelului, am avut zeci de marturii de la tineri care au decis să își schimbe viața. M-am bucurat că au venit persoane care s-au botezat în urma predării Domnului la conferințele din anii trecuți. „Iată ce mă face să mai trag nădejde?”

În biserică Betel te simți ca acasă. Ca în biserica de pe vremurile bune. Ca la Betleem, Arad. Rugăciunea e rugăciune. Cântarea e cântare. Fratele Iacob Miron este un om cu totul special. Căldura sa manifestată față de enoriași, față de oaspeți, îl clasifică între sfinți.

Duminică dimineața și seara Dumnezeu avea să ne surprindă din nou cu prezența Sa. De aceasta dată părinții au ieșit la rugăciune pentru eliberare. Plângând unii își mărturiseau cu voce tare păcatele. Adulți care s-au hotărât pentru botez.

Ar trebui să ne luptăm mai mult pentru copiii noștri (români) din străinătate. Să le slujim mai mult, un milion sunt doar în Spania. Foarte inteligenți, dezghețați la minte, se luptă să facă față fluxului filozofic propulsat de ateism și toleranță deformată. Se împotrivesc cu vehemență ideologiei de gen și sunt apostrofați, calomniați public, jigniți, umiliți.

Ferice de voi dragilor că țineți aprinsă flacăra mântuirii. Datorită vouă nu s-a stins lumina hristologică în școlile din occidentul secularizat. Tinerii aceștia au o sete pentru cunoaștere, pentru slujire. Mă întreabă despre facultate, sunt interesați să facă Teologie, să fie eficienți. Asta înseamnă că am reușit să îi inspir prin harul Domnului. Fie și puțin, Hristos va face diferența. Vă voi sta la dispoziție cu tot ce este nevoie în îndeplinirea scopului divin. Dintre voi se vor ridica cei mai puternici apologeți pe care i-ar fi putut avea Biserica Penticostală Română în vremurile din urmă.

Nu uitați dragi tineri ai diasporei, că austeritatea și provocările pe care le aveți în școală, naște titani ai credinței. Cu cât încercarea lor de anihilare a conștiinței este mai aprigă, cu atât vă motivează mai tare. Luptați! Stați drepți! Vegheați! Nu cedați! Ca niște soldați plini de Duhul Sfânt ai lui Hristos! Nu vă fie frică de nimeni și de nimic! Sunteți cei mai puternici în Numele lui Isus.

Domnul consul, Florin Urs și soția domniei sale Denisa și minunatul Andrei(copilașul lor)

La slujba de seară a fost prezent și Domnul consul Florin Urs. A avut un cuvânt, iar la final am avut onoarea de a servi masa împreună. A fost o mare cinste pentru mine. Să cunosc o familie deosebită. Romanii din Spania, sunt reprezentați cu cinste și profesionalism de către dumneavoastră. Faptul că sunteți și frate de credință e și mai minunat. Cu rafinament și smerenie, aleasa doamnă, Denisa, soția domnului consul a mers pe bancheta din spate lângă micuțul Andrei(un scump de altfel), iar mie mi-a oferit onoarea de a sta în față. Vă recunosc faptul că a fost o înaltă onoare să călătoresc în mașina condusă chiar de domnia sa, consulul Florin Urs. Am avut dialog la părtășia de la masă. Dincolo de emblema statului, că reprezentant al ambasadei României la Madrid, un om călduros, inteligent, degajat cu soția la fel de specială. La final ne-am plimbat puțin, am făcut poze, am povestit. A fost fascinant!

Mulțumesc George Deac și Mirela pentru găzduire organizare minunată a conferinței. Mulțumesc Lidia pentru că te-ai gândit la copilașii mei. Mulțumesc tinerilor care s-au implicat în organizare. Ema a personalizat tema conferinței pe prăjituri, pe care le-a dat ca amintire tinerilor. Mulțumesc fratelui pastor Iacob și soției Ema pentru părtășia de la masă.

Îmi este drag de voi. Sunteți o muza de inspirație pentru mine. Mulțumesc și lui Darius, Marcel și Marian pentru experiență frumoasă de la pod-cast, în cadrul proiectului Pe limba noastră, unde da, la 3000 de km distanță de casă am putut să ne exprimăm și să transmitem un mesaj în limba maternă, pentru zidire și mângâiere a românilor de pretutindeni. Abia aștept editarea materialului. Sunteți plini de viață și veseli.

Am plecat uitându-mă cu drag și dor în urmă spre marele Madrid care se face tot mai mic privit prin ochii decolării avionului. Îmi va fi dor de voi! De devotamentul vostru. De zecile de mii de kilometri (adunați) parcurși de fiecare dintre voi, pentru a ajunge la conferință. Chiar dacă (aceasta fiind tema conferinței), a fost obositor. Și Doar dacă (a doua parte a demnitarului), Dumnezeu va binevoi ne vom bucura din nou împreună.

Cu prețuire și bucurie Onisim Botezatu.

Domnul consul Florin Urs și doamna Denisa Urs
Fratele păstor Iacob Miron și soția Ema

Prieteni, noi mai știm să trăim?

Reprezentativ

Se pune că tinerii trăiesc din vise(în viitor) și bătrânii din amintiri(în trecut). Tinerii tot speră la multe, fac planuri, au viziune, proiecte peste proiecte și se trezesc batrâni și singuri, cu multe planuri eșuate. Iar viața este un fel de luptă pentru supraviețuire. La bătrânețe încep regretele, amintirile, iar trecutul devine un fel de Left behind. Niște treziți prea târziu, că puteau face tot altceva decât au făcut, că au dormit o viață în șlapii cu talpă de plută sau în pantofi cu tocul cât ciocul de flamingo și acum au insomnii cauzate de regrete. Se droghează cu diazepan, dar cu toate acestea nopțile sunt tot mai scurte și tot mai îngrijorătoare.

Singurii care trăiesc cu adevărat sunt copiii. Ei râd, aleargă, se bucură, construiesc metropole din lego, ei trăiesc viața din belșug. De aceea Hristos ne invită să redevenim copiii sau ca niște copii, măcar să îi imităm dacă vrem să ajungem sus în nemurire.

Mi-am propus să recapitulez lecțiile elementare ale vieții. Asta este imposibil departe de copii. Facem avioane de hârtie, desenăm tancuri și copaci, pe foi și pe asfalt, dăm niște șuturi în minge pe terenul din fața casei, culegem flori și prin „interpuși” (cea mica, Bia) le trimitem mămicii. Plantăm flori, curațăm pomii, jucăm șah, ne batem cu pernele spre disperarea mamei. Citim, ne rugăm împreună. Ne plimbăm cu motorul. Copiii mei sunt cei mai de nădejde prieteni. Prin ei trăim și noi, părinții.

Singura noastră șansă de altfel, este să petrecem cât mai mult timp cu ei. Haideți să mai lăsăm planurile presărate cu egoism. Să mai adune și alții bolovani unul peste altul, ceea ce s-ar numi în termenii sclaviei construcții proprii. Să ne mai debarasăm de proprietăți. Să mai renunțăm la drepturi la procese și la averea trudită de părinți. Să dăm prioritate în trafic, să nu sabotăm semafoarele fiecare vrând să fie și să plece primul. Parcă suntem tot timpul în grabă. Mereu plecăm prea târziu. Ne grăbim. Unde? I-am spus unui prieten: „Am recuperat 5(cinci) minute în cei o sută de kilometri. ” El zâmbește, mă privește drept și mă întreabă călduros: „Și ce faci cu ele dragule?” Tăcere….

Prieteni, e primăvară! A înflorit păpădia! Ziua e tot mai mare. Mulți oameni nu au trecut cu bine peste hibernarea iernii, tu ești viu. Trăiește! Fii plin de vibe! Fii energic și încrezător! Plimbă-te desculți prin iarbă! Stai în ploaie până te uzi leoarcă! Zâmbește! Râzi cu gura pâna la urechi atunci când simți și niciodată de necazul altuia! Empatizează cu cel nenorocit! Oare nu asta este VIAȚA ÎMBELȘUGATĂ promisă de Mântuitorul însuși?

10.03.2023, h 08:30 pe Avion, Timișoara – Madrid

Femeia de după 8 Martie. Cât despre bărbat…

Reprezentativ

De 8 martie primește multe urări de sănătate, fericire, flori, bucurie, poezie, voie bună. Dar ea, cu smerenie ne acultă benedicțiile, zâmbește, apreciază, primește cu drag și zâmbet florile, dar realismul le menține o doză de moderație la manifestări.

Din 9 martie femeii îi sună din nou telefonul, trezește copilul, se închină la el să își spele dinții, fața, mâinile. El se tot tânguie împotrivitor, că s-a săturat de scoală. Cu răbdare de fier, cu dragoste infinită, cu o bunătate unică în lume își reia rutina zilnică. Teme, sandwich, veselă, mașină de spălat, fierul de călcat, aspiratorul, mopul, aragazul, cuptorul, cumpărăturile, iar și iar, aceleași obositoare lucruri și mărunțișuri care îi scot păr alb.

E din nou soție, mamă, bunică, femeie de serviciu, profesor meditator, psiholog, jandarm, bucătar. Dacă vrei să înțelegi eforul unui părinte, încearcă să calculezi câte ore a petrecut cu tine doar făcând temele. În contextul în care este aproximativ 50 de lei ora de meditație.

Și florile se vestejesc, și declarațiile expiră, și prăjitura se învechește, parfumul se evaporă, cadoul se demodează, dar RESPECTUL, PREȚUIREA și IUBIREA nu au voie să înceteze NICIODATĂ!

Cât despre bărbat. El lucrează, trage ca un catâr de bătaie, îndură frig și oboseală, asigura necesarul casei. Aproape nimeni nu știe când e ziua lui de naștere, aproape nimeni nu știe când e ziua internațională a tatălui. (Tot a doua duminică din luna mai a fiecărui an!!!. Deci ziua tatălui variază de la an la an) iar ziua bărbatului este în 19 noiembrie Lui nu îi face nimeni statuie, nu i se compun prea multe poezii, abia dacă găsești una două în tot internetul. El nu primește flori, nu i se face serbare niciodată. Nu i se cântă niciodată cântecele.

Cinstiți bărbatul. Pe undeva domnii s-au obișnuit așa. Noi suntem bucuroși când vedem doamnele fericite, cadorisite, zâmbind. Chiar dacă uneori ascundem frici, amărăciune (dar o mascăm bine să nu dăm semne de slăbiciune. Iar nu știu cine ne-a învățat așa. De aceea cădem în dese decepții. ), stres, oboseală, critici, etc.

Se ridică iar și iar din pat, aceleași grele scule, prin ploaie, prin noroi, prin frig, se luptă din răsputeri să asigure confortul familiei. Inițiază afaceri, face proiecte, intră în datorii, repară masini, mănâncă pe fugă pe lăzi, pe butoaie, prin mașină, pe capotă, pe butucii pădurii. El e vânător. Pe umerii lui apasă stresul familiei. El este obligat să se întoarcă numaidecât cu renul pe sanie acasă. Chiar dacă asta se lasă uneori cu degerături la nas, urechi și degete. Prețuiți-l!

Foarte expus la depresii și descurajări. Nu foarte rezistent la stres, de aceea el este în general primul care renunță la o relație toxică. Lucrează până la epuizarea, tot mai bolnavi, și de regulă mor mai repede decât soția. Foarte puțini văduvi și exagerat de multe văduve. El apără țara cu prețul vieții. Peste toate acestea îl preocupă spiritualitatea familiei și responsabilitatea de a-și duce pe toți ai lui în cer.

Să prețuim doamnele este un act de bun simț. Să prețuim bărbații, nu văd de ce nu ar fi asemeni!?

Investire slujitori Betleem

Reprezentativ

„Multiplicarea lucrării înseamnă multiplicarea slujitorilor.” Nicu Iliesi. Și are mare dreptate! Resursa umană este cea mai importantă în orice lucrare. E foarte greu să mai găsești un om astăzi, dar când Dumnezeu îți ridică alți trei oameni serioși în echipa de slujire, e o comoară, un har oferit de Tatăl ceresc.

Biserica Betleem este mai bogată. Având în vedere viziune bisericii noastre, planurile pe care ni le-am propus călăuziți de Duhul Sfânt, e mare nevoie de lucrători la seceriș.

O recomandare pentru toți slujitorii coordonatori. Când Dumnezeu aduce lângă dumneavoastră oameni capabili, deștepți, duhovnicești și serioși, cooptați-i rapid în echipa de consiliu, până nu o va face altcineva. Un lider veritabil se va înconjura de oameni veritabili și la fel de puternici. Există un trend al îndepărtării oamenilor cu potențial, din motive de diverse frici. Acest procedeu șubrezește calitatea generală a lucrării și implicit compromite randamentul.

Mulțumitori Domnului pentru cei trei frați diaconi investiți acum: Cristi Dan, Beni Sîngeorzan, Codrin Mihuța. De asemenea Florin Gligor și Sami Sîngeorzan, tot diaconi. Frații păstori seniori David Mărgăian și Nelu Kovacs și (robul de serviciu) pastor coordonator Onisim Botezatu. Aceștia sunt slujitorii ordinați ai bisericii, membri în consiliu, plus consilierii pe linie de cântare și departamente: Manu Negrea, Sem Bala și Vali Bala. Oameni valoroși, dinamici, care iubesc oamenii și slujirea. Din aceștia avem nevoie! Paza Domnului sa fie peste voi, soția fiecăruia și familia fiecăruia. Împreună vrem să slujim Domnului, în favoarea oamenilor.