Ce-ți dorești tu ție, dragă român al României?

Spune-ți tu însuți sănătate Ioane, că nimeni nu îți dorește sănătatea așa cum ți-o dorești tu! Spunea deseori mama copilului ei, Ion Creangă.

Cam asta este situația. Strănută un om, îi zic sănătate, dar el continuă să bea, să se drogheze, să inhaleze nicotină, să se îmbrace sumar, întreb la ce îi ajută vorbele mele? Într-adevăr sunt mari și bine intenționate, dar neluate în seamă se transformă în niște biete vorbe goale.

Sunt convins că Eminescu a avut cele mai bune intenții, a fost o minte sclipitoare și genială, dar ce folos, dacă românul nu se schimbă? A intrat în gena noastră invidia, minciuna, hoția, înșelăciunea… Române, dorește-ți tu schimbarea!

Toată viața așteptăm (nu generalizez), ajutor social, mărirea pensiilor și salariilor, dar nu așteptăm o mărire a normei de lucru. Stăm pironiți pe fondurile europene, care ne îndatorează și mai mult. România are resurse pentru 1000 de ani. Este una dintre cele mai bogate țări din lume. Dragă române, nu o vinde pe nimic!

Ajută-te, române! Nu aștepta la nesfârșit mâna intereselor străine, acționează! Nu pe împrumuturi de la UE sau FMI se dezvoltă o țară, ci prin implicare, cinste și muncă. Bani avem, idei asemenea, cap ne mai trebuie.

Crede, române! Dar credința ta să fie asumată în fapte, nu doar în teorie. Nu uita că, vorba poetului, „Cât timp românul crede în sine, în Dunăre și în Ceahlău (dar eu aș pune „și în Dumnezeu”), îi va fi bine.” Credința fără fapte este moartă în ea însăși, spunea apostolul Iacov.

România suntem noi! România ca nume, este doar un concept, un nume de țară, dar nu României trebuie să-i dorești ceva, ci administratorilor ei. Noi facem cinste țării în lume, noi îi determinăm pe englezi să pună afișe în românește: „Vă rugăm nu mai furați!” Noi putem înregistra cărți cu ISBN la Biblioteca Națională a României, noi putem umple celulele de la Rahova.

Tot ce ai dori României, dorește-ți ție. Tu ești România! Tu ești principalul agent al schimbării! Tu ești motorul țării tale! Tu ești mândria ei! Altfel, putem dori la nesfârșit, în mod abstract și derizoriu țării, dar eu rămân la fel. Am ratat ținta în acest caz.

Spune-ți tu sănătate, române! Cinste. Curaj. Progres. Adevăr, că nimeni nu ți le dorește cum le dorești tu!

Epistola sfântului apostol Andrei către români

Andrei a fost inițial ucenicul lui Ioan Botezătorul. La îndemnul lui Ioan, acesta a început să urmeze pe Isus. Spiritul său evanghelistic nu l-a lăsat în pace până nu a chemat și pe fratele său Petru, care urma să fie cel mai reprezentativ între apostoli. Andrei se dovedește a fi un slujitor devotat, altruist și credincios Marelui Stăpân.

Dacă Sf. Apostol Andrei ar fi cris o epistolă către români, despre Ocrotitorul României, ea ar fi sunat cam așa:

Iubiți frați români! Eram în Ierusalim pe când Domnul și Mântuitorul nostru ne-a dat porunca de a merge până la marginile pământului. Preaiubitul frate Toma a plecat spre India (unde a și fost ucis), fratele meu Petru a rămas să predice evreilor din țară și din diaspora, iar eu am plecat spre Tracia.

Aici în zona Daciei când am ajuns am găsit un popor politeist în zona Dobrogei ( Tomis, Callatis și Histria). Am început propovăduirea mântuirii prin jertfa lui Hristos, iar surprinderea mi-a fost mare să constat că un mare număr de daci au crezut Vestea Bună a Evangheliei.

Aflu, că peste ani am fost numit „ocrotitor al României”. Oh! nu iubiții mei frați! Eu însumi am venit la voi ocrotit de brațul puternic al lui Dumnezeu. Departe de mine gândul de a mă considera ocrotitorul unui popor. Ca un rob netrebnic, mi-am făcut datoria de a predica pe meleagurile sudice ale Daciei, dar nu am pretins închinăciuni și pelerinaje. Eu v-am adus vestea că Ocrotitorul României este doar Dumnezeu! În cele din urmă am fost răstignit pe o cruce în formă de x, o vedeți la fiecare trecere la nivel cu calea ferată.

Iubiții și scumpii mei frați români, aflu că în procent de 90% țara este creștină. Mă simt copleșit și recunoscător harului mântuitor al lui Dumnezeu. Dar nu mă încălzește cu nimic dacă o zi pe an vă aduceți aminte de mine. Aș prefera să mă uitați pentru totdeauna dacă se poate, nu am fost decât un simplu om, dar am dorit să vă ajut ca în fiecare zi să vă aduceți aminte de Dumnezeu și pe El și numai pe El să îl cinstiți.

Scumpii mei frați români. Cinstiți pe Mântuitorul. Aflu că sunteți fruntașii Europei la înjurături ale tuturor lucrurilor sfinte. Aflu că în gurile voastre sunt milioane de înjurături la adresa lui Dumnezeu. Că ați omorât prin avort încă o dată populația țării în ultimii 50 de ani. Nu îmi faceți nici un serviciu că mă cinstiți pe mine, dar îl înjurați și necinstiți pe El. El este Mântuitorul meu, El este ocrotitorul României. El este Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, care trebuie cinstit nu înjurat.

Dragii mei frați români. Mă voi lăuda în cer cu fiecare dintre voi. Mi-am pus viața în joc să aduc Evanghelia în mijlocul unui popor străin de Dumnezeu, care deseori m-a amenințat cu moartea. Nu regret nimic, m-aș bucura să aud că România are un popor de drept credincioși. Să aud că iubește familia și valorile creștine, că votează referendumul pentru familie, că legiuitorii dau legi ținând cont și de Biblie, că vor depune jurăminte cu mâna pe Biblie fără să se rușineze.

Dragi români, cât vă gândiți la mine, gândiți-vă mai degrabă la Dumnezeu. El este ocrotitorul vostru. Demonstrați că sunteți creștini în fapte, nu doar în teorie, iar Dumnezeu se va bucura.

Cu prețuire, al vostru misionar care v-a adus Evanghelia, și rob al lui Isus Hristos, Andrei.

Ziua 25 Agape, dragostea anticipată

Din ciclul REPERELE IUBIRII

Dar Dumnezeu Își arată dragostea față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi. (Romani 5:8)

Numai Dumnezeu are această formidabilă capacitate de a iubi pe cineva chiar înainte de a fi, pe când încă e păcătos. Noi oamenii, pe măsură ce ne cunoaștem, ne depărtăm unii de alții. Da, pentru că suntem slabi și corupți, începem să contabilizăm slăbiciunilor semenilor, le cântărim, le adunăm, apoi le taxăm în cel mai inuman mod. Aceasta este o adevărată tragedie! Faptul de a judeca pe oameni înainte chiar ca Dumnezeu să o facă.

Hristos a redefinit iubirea. În cântarul lui, ne găseam cu toții ticăloși și neajutorați, păcătoși și vrednici de condamnare, iar cu anticipația desăvârșită a iubirii Sale, Hristos a murit pentru noi. Acest lucru ne onorează, ne înnobilează, ne obligă, măcar prin bun simț la schimbarea traiectoriei vieții. Pentru că Hristos știe că dacă iubirea nu schimbă, nimic nu va mai reuși sub soare.

Hristos ne-a iubit pe noi, cei nevrednici de iubit, care mai degrabă meritam ocara și condamnarea, dar El ne iubea. De ce oare nouă ne vine greu să iubim fie și pe cei care ne iubesc, pe cei care ne respectă, pe cei care ne sunt aproape în suferință și boală? Cred că avem nevoie de o intervenție divină. O operație miraculoasă pe „cord deschis”, o schimbare a minții și a inimii, o vindecare emoțională, care ne ajută să iubim ca El. Desăvârșit.

Noi nu suntem Dumnezeu! Știu, dar măcar putem cere Tatălui să ne învrednicească, să ne de-a puterea de a fi mai buni, mai miloși, mai iertători, să ne vindecăm de prejudecăți și condamnare, și, pur și simplu să iubim! Să nu uităm că Hristos a murit pentru noi! Haideți să ne asumăm prețul trăirii pentru El. Dacă nu vei reuși să schimbi prin iubire, nu vei reuși prin nimic!


Ziua 24 Aștept dragostea! Te rog nu mă trezi!

Vă rog fierbinte, fiice ale Ierusalimului, nu stârniți, nu treziți dragostea până nu vine ea. – Cântarea Cântărilor 8:4

Dragostea vine, doar că nu se grăbește. Orice presiune din partea cuiva, fiecare grabă din partea lui sau a ei, este o formă de abuz, care ar trebui să îți pună niște semne de întrebare. Este o tendință egoistă de neastâmpăr, de grabă, de forțare a notei într-o relație, cere de la Dumnezeu înfrânarea poftelor. E roadă a Duhului Sfânt.

Dragostea sinceră așteaptă. Dragostea sinceră implică și un minim de maturitate, care îi va permite dragostei să viseze, să își dozeze energia pentru o viață întreagă. Este vreme pentru consumarea pasională a iubirii, nu poți pretinde totul în aceeași zi. Așteptarea implică răbdare, calm, timp, toate acestea denotă respect față de persoana iubită, că fără respect, nu este dragoste.

Nu vă grăbiți în ale iubirii! Lucrurile importante nu se fac în grabă, cu atât mai mult în cele mai importante trăiri ale iubirii. Aici trebuie construit cu răbdare, timp, valori, principii și mai ales Dumnezeu. Tot ce se construiește fără Dumnezeu, nu dăinuiește. Consultându-l pe Camil Petrescu ne amintim că: „O iubire mare e mai curând un proces de autosugestie, trebuie timp și trebuie complicitate pentru formarea ei.”

Mai bine mai aștepți puțin, decât să iei decizii pripite. Lipsa discernământului în alegeri, te motivează la mai multă rugăciune, meditație, consultare, iar nu la decizii fără cap. Alegerile făcute în dileme și confuzii sunt regretabile și generatoare de multă nefericire.

Soarta îi va răsplăti pe cei responsabili. De fapt nu există soartă, destinul este o reflexie a deciziilor noastre. Tatonarea terenului și analiza rațională, obiectivă a realității este mult mai de apreciat, decât prea încrederea în sine. Este un timp al pregătirii prin rugăciune, curăție, slujire, dezvoltare a virtuților, autodisciplină etc. Toate acestea ar trebui să fie preocupările fetelor și ale băieților în perioada prematrimonială, nu flirturi și pierde-vară. Societatea va evidenția diferențele dintre înțelepți și neînțelepți.

Nu stârniți, nu treziți dragostea. Cu alte cuvinte nu vă jucați cu focul! Nu vă adunați provocări emoționale care ar bate rațiunea. Provocări pe care trupul și creierul nu și le pot asuma, acestea ar aduce dezechilibru, suferință, stres și lacrimi amare, să nu mai vorbim de păcatele derivate din relații interzise. Nu poți la 13 să-ți asumi nimic serios, ce să mai vorbim de complicata iubire. Tot Petrescu ne vorbește despre acea „drojdie a durerii” pe care o implică dragostea. Aceasta are euforiile și fantezia ei, dar e îmbinată cu multe lacrimi și suferință.

Dragostea vine, dar grijă mare să nu o pierzi! Prea multă precauție și tatonare, a abandonat pe mulți în părăsitele gări emoționale, iar trenul cu iubire și-a continuat maratonul. Nu poți fi exagerat de pretențios/ pretențioasă, că vei îmbătrâni în gara singurătății. Trebuie să existe o formă de tolerare, de asumare a iubirii, de renunțare la iluziile perfecțiunii. Fiecare om are atuurile și defectele sale, acestea trebuie acceptate și iubite.

Nu stârniți, nu treziți, se adresează aici, mai ales adolescenților până la 16-17 ani. Aceștia au dileme și frământări și tendințe egoiste, dar peste 20-22 de ani ar spune cam așa: deschide ochii, prinde trenul, nu rata oportunitatea, înrolează-te și iubește!

Cu responsabilitate, cu credință, cu rațiune, cu rugăciune, cu maturitate și….cu Dumnezeu înainte! Iar de se aud „cântăreți” pe note false pe la ferestre, spunele franc: Aștept dragostea mea, te rog nu mă trezi!

Peștele pe mașini. Simbol.

Acesta este sensul original al simbolului peștelui în contextul creștinismului primului veac.

PEȘTELE (IHTIS) Toată istoria creștinismului peștele a fost folosit ca indicator spre catacombe, sinagogă, peșteri, loc unde se aflau creștini la părtășie in vremuri grele. „De asemenea, folosirea peștelui ca simbol era cel mai potrivit semn secret pentru creștini, deoarece le permitea să se recunoască între ei fără a se expune în vremurile de prigoană. Numele grecesc al peştelui (IHTIS) era pentru primii creştini un acrostih hristologic: Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul (Iisus Hristos ιχ — IH; Fiul lui Dumnezeu θέος — teos = Dumnezeu şi υἱός — iios = fiu; numele de Mântuitor σωτήρ, ὁ — sotir). Aceasta sintagmă este, într-un fel, rezumatul doctrinei creştine şi este prima mărturisire de credinţă a creștinilor.” (Doxologia.ro)

Poate că observați în trafic aceste semne pe mașină, înseamnă că aveți un creștin evanghelic în fața dumneavoastră. Nu e sectar, nu e periculos, nu e canibal, e un simplu om care se luptă să trăiască demn. Un om care și-a predat viața în mâinile lui Hristos, iar prin acceptarea jertfei sale a devenit copil al lui Dumnezeu. Lucru asumat prin fapte. Dacă nu demonstrează eleganță în trafic și denotă lipsă de fairplay, înseamnă că e creștin doar cu numele și simbolurile.

Nu uitați să îl lipiți orientat spre stânga, invers ar putea fi interpretat altfel. Și încă o recomandare, dacă nu trăiești demn pocăința, dacă nu faci dovada nașterii din nou, iar oamenii înjură în urma ta în trafic, dacă stropești oameni pe stradă, mergi cu viteză pe uliță, faci praf, claxonezi alți participanți la trafic, faci gesturi obscene, am o rugăminte la tine: ORI ÎȚI SCHIMBI CARACTERUL, ORI ARUNCĂ PESTELE DE PE MAȘINĂ!

Ziua 23 Sănătos în dragoste sau bolnav?

Din ciclul REPERELE IUBIRII

Spune că cei bătrâni trebuie să fie treji, vrednici de cinste, cumpătați, sănătoși în credință, în dragoste, în răbdare. Tit 2:2

Dragostea sănătoasă este doar între persoanele sănătoase mental și spiritual. Oricât de curat ar fi cineva, dacă ajunge pe mâna cui nu trebuie, se va îmbolnăvi curând, pentru că malformațiile emoționale sunt contagioase.

De ce zice Biblia că cei bătrâni trebuie să fie sănătoși în dragoste? Păi da, nenea moșu’, asta înseamnă că dacă ești în vârstă, să ai lângă tine o băbuță, nu o nepoată pe post de „soție”. Asta e maladie, e un om bolnav în dragoste! Și avem în România, chiar la nivel înalt, astfel de specimene.

De asemenea, o domnișoară de 21 de ani nu poate să îi prezinte părinților ei „iubitul” veteran din al II-lea Război Mondial, camarad cu bunicul său. Nu se cade ca partenerul tău să fie mai vârstnic decât tatăl tău, aici e maladie, vorbim de o fată bolnavă după faimă, bani, imagine, celebritate, dar și despre un caz bolnav în dragoste. Imaginează-ți că îl trimiți la ședința copilului tău, care, da, e cu părinții, ce ar căuta un străbunic printre ei?

Sănătos în dragoste înseamnă un el și o ea tineri, care se unesc prin legătura desăvârșirii, prin taina cununiei, care se bucură împreună unul de celălalt, care îmbătrânesc împreună, fac copii, cresc împreună cu copii lor, asta înseamnă ciclul normal al lucrurilor. Asta e iubire în starea ei pură. Iar la fiecare etapă a vieții, iubirea are farmecul și tainele ei. Că părinte, unchi, bunic, iubirea sănătoasă este plină de mistere și farmec.

Bolnav în dragoste este și o formă generică a oricărei deformații a iubirii, confundând-o cu consumul de plăcere. Din motive de eleganță față de mine în primul rând, nu voi pomeni despre toate cuvintele odioase care au ca terminație „-filie”, acesta fiind un derivat al termenului iubire de: copii, cadavre, animale, păpuși, copaci, pietre, morminte și mai știu eu ce. Aici vorbim de subiecți bolnavi, după spusele Scripturii. Am abordat pe larg subiectul în cartea: CRUCIADELE DINTRE SFINȚI ȘI DEMONI.

Dragostea sănătoasă are ritmul și caracteristicile ei. Dragostea este Dumnezeu, iar relația de iubire dintre mine și soția mea, trebuie să îl includă obligatoriu pe Dumnezeu, El este esența iubirii, în jurul iubirii Sale, o ducem și noi bine, fără El am fi doi străini nefericiți.

Dragostea sănătoasă implică și o igienă a minții, o înțelegere corectă a iubirii în funcție de context. Te iubesc, spun și copilului și soției, și oamenilor. Grecii au termeni separați pentru fiecare:

eros = relația de iubire dintre soț și soție, care implică senzaționalul, unirea sexuală, contopire emoțională;

fileos = relația de iubire dintre părinte și fiu/fiică;

adelfos = dragostea frățească, iubirea de oameni;

agape = dragostea hristologică, aceea care merge până la sacrificiu.

Având această igienă mentală, îmi va fi mult mai ușor să mă raportez la semeni și ei să mă recepționeze corect. Ex: când eu spun: Te iubesc fiica mea, asta nu implica nimic senzațional, erotic, așa cum ar fi în cazul soției mele. Ea, fiica mea va simți cel mai înalt grad de fileos, de dragoste paternă și atât. Într-o zi se va mărita, va pleca din casa noastră. Dacă spun surorilor și fraților din biserică: iubesc! Ei nu vor repeta niciodată vreo nuanță de eros, iar mintea lor nu migrează spre gânduri deșarte. În biserică ne raportăm cu adelfosul frățesc. Același lucru și clasei căreia îi sunt diriginte și am o simpatie aparte față de ei, și le spun periodic vă iubesc! Da, îi iubesc cu adelfos, în îndrăgesc mai bine zis.

Să vă iubiți cu sfințenie și cuget curat. Să facem ordine în mintea și inima noastră în ceea ce implică iubirea, și viața ne va rezerva lucruri mărețe, iar veșnicia ne va răsplăti. Iar dacă știți „suferinzi” oameni bolnavi în dragoste ajutați-i sa se vindece, tot prin iubire (adelfos), pentru că ura și ostilitatea, se știe că nu vor produce schimbări înspre bine! Așa ne învață Hristos: iubiți!

Maia Sandu președintele Moldovei!

Femeie fiind, în contextul geo-polotic de astăzi, pe lângă respectul amplificat, Maia Sandu are nevoie și de sprijin în rugăciune. De astăzi înainte, frați și surori moldoveni aveți motive și mai temeinice să mijlociți pentru cei înălțați în dregătorii. Noi ne rugăm, cerul unește!

Avem ceva puncte comune cu cetățenii Republicii Moldova: același sânge, același grai, aceleași obiceiuri acelasi steag. Suntem frați. Să ne rugăm pentru frații noștri moldoveni. Am slujit la ei, unde am întâlnit oameni originali, modești și inimoși.

Iubim R. Moldova!