Am întrebat pe Dumnezeu, și ce mi-a mai răspuns!

Am întrebat pe Dumnezeu azi dimineață dacă am reușit să căpătăm îndurare, pentru a ne lăsa la biserică.

După trei luni în care ne izgoni din Templul, după ce puse mâna pe bici și învârtindu-l a mai scos o ceată de farisei afară.

Sătul de programe, politici și stăpânire neconformă a lucrării Sale, a lovit cu biciul îndurării, izgonindu-ne din locul peste care doar El este Stăpân, iar noi am uitat.

După trei luni de interdicție, și paza învăpăiatei săbii a îngerului legislativ, credincioșii au încercat să se organizeze cu scaune în fața bisericilor, prin parcări, curți interioare, de dor după sacralitate.

Dar astăzi plouă. Vremea e gri posomorâtă, iar cenușiul cerului arată încă dezacordul divinității vis-a-vis de închinare neconformă.

Am zis atunci: Doamne, de trei luni credincioșii așteaptă să se adune, spune-mi ești supărat pe noi de nu ne răspunzi?

Iar El, cu blândețea desăvârșirii Sale, îmi răspunde:

Am calculat cu mare atenție fiecare atitudine și inima tuturor. Nu am găsit pregătiți pe cei mai mulți dintre ei. Iar aceștia nu își doresc întâlnirea cu Mine, ci întâlnirea cu ei. Cei mai mulți nu au învățat nimic. Nu s-au rugat, nu au citit Biblia, nu s-au sfințit, nu au renunțat la ei, la răutate. Am trimis ploaia să-i împrăștii.

Prefer să mă îndrept spre natură, aceasta geme sub seceta cumplită, mă ocup tot de ei, îngrijind de hrana minimă, în speranța că vor înțelege în sfârșit ceva. Dar, ca Suveran, știu că mulți tot nu vor înțelege și voi fi nevoit, în virtutea dreptății, să-i ucid.

În nimicnicia mea am insistat la Domnul și am îndrăznit să întreb: Doamne, dar sfinții? Și ceea ce mi-a răspuns m-a redus la tăcere contemplativă, la umilință și sfințire prin pocăință.

Dragul meu, sfinții s-au ales cu multe leziuni, iar perioada aceasta le prinde bine. ” Cine este nedrept să fie nedrept şi mai departe; cine este întinat să se întineze şi mai departe; cine este fără prihană să trăiască şi mai departe fără prihană. Şi cine este sfânt să se sfinţească şi mai departe!” Apocalipsa 22:11

Mai lasă-i să stea acasă, să mai mediteze, să mai strige, să se mai trezească, să își dorească mai mult cerul. Vreau să văd la ei iubire de Hristos și cer, nu dor de programe. Vreau să văd bunătate și blândețe, roade ale neprihănirii, sinceritate și un duh blând și liniștit.

Am înțeles că sfinții nu sunt desăvârșiți încă, iar Tatăl ceresc va încununa pe cel cu dorința aprinsă după sfințire, care face din curăție virtutea supremă.

Am înțeles că sfânt nu este cel care face fapte bune sporadic, ci acel credincios care, fiind regenerat prin jertfa lui Hristos, face roade vrednice, ononorabile pentru el și divinitate.

Am înțeles că sfânt nu este cel impecabil, care nu greșește niciodată, ci sfânt este cel care strigă după ajutor și dorește curățirea și shimbarea sângelui lui Hristos.

M-a învățat Dumnezeu ca la El să nu vin cu întrebări la răspunsurile mele, ci să vin cu răspunsuri la întrebările Lui.

Mi-a spus Dumnezeu să nu mă stresez prea mult pentru unii oameni care nu au habar de pocăință, că nici El nu va face asta. Hristos binecuvintează pe cel care vrea schimbare.

Mi-a spus Dumnezeu că sfințirea personală este mult mai importantă și prioritară decât slujirea cu succes a unei biserici.

M-a ajutat Dumnezeu să văd prin ochii Lui, să simt cu inima Lui. Privind prin inima lui Dumnezeu, acum iubesc mai mult pe oameni, pe credincioși, pe sfinții din țară, care sunt toată plăcerea mea.

Iubiți sfinții mai mult decât vedetele; prin popularitatea lor vă vor transforma cel mult în fani, dar sfinții vă ajută să fiți iubitori de Dumnezeu.

Asta am întrebat pe Dumnezeu și asta mi-a răspuns azi dimineață.

Oameni răi. Muscă sau albină?

Căci în poporul Meu sunt oameni răi; ei pândesc ca păsărarul care întinde laţuri, întind curse şi prind oameni. Ieremia 5:26

Am să încep printr-o povestioară: „În fața unui zid se afla o muscă și o albină. Oare ce-o fi dincolo de zid? Se întrebau nedumerite acestea. Pentru a afla, zice albina, mergi să vezi. Pleacă musca, iar după ceva vreme se întoarce și zice: Vai, este extraordinar, e plin de mizerie, gunoaie, mirosuri, leșuri de animale, e un paradis pentru mine. Nedumerită, albina zboară peste zid pentru a se convinge. După o perioadă oarecare se întoarce mirată: Nu știu dragă unde ai văzut tu atâtea chestii de care mi-ai spus. Eu am colindat toată zona și nu am văzut decât pomi, verdeață, tot felul de flori multicolore! Morala? Fiecare vede ce vrea. Caracterul fiecăruia alege să vadă ce dorește. Natura muștei va fi atrasă de gunoaie, iar natura albinei va fi fascinată de parfumul florilor.

Ieremio! Zice Dumnezeu. În popor sunt oameni răi, care pândesc așa cum păsărarul pândește lațul! Dureros, nu? Foarte dureros să știi că în poporul Domnului sunt oameni care au participat la mii de slujbe și au rămas tot oameni răi. Pe ei nu îi schimbă nimic: nici pandemia, nici boala, nici falimentul, nici Dumnezeu, nici chiar moartea. Pentru că ei nu vor să se schimbe.

13 Indicii care te ajută să știi că ai de-a face cu un om rău:

1. Tot timpul e împotrivă. Nici nu te ascultă până la capăt, nu e curios de ce spui, se suprapune dialogului tău să își impună punctul lui de vedere.

2. Nu are nimic bun de zis. Când ia cuvântul, el critică, acuză, condamnă. Nu are apreciere, nu are complimente, la el totul ar trebui făcut altfel.

3. Privirea întunecată. Fugi de omul care nu are ochii la vedere! Că sunt în pământ, pe dealuri, pe lângă tine, el are ceva de ascuns: Răutate. Privirea călduroasă în ochi indică transparență, sinceritate, încredere.

4. El știe tot. Nu acceptă nici un consiliu, nu primește observații, nu se lasă înduplecat, el le știe pe toate, iar numai cum zice el este bine. Ignoră-l! Un om care nu se lasă învățat, nu va fi vrednic de a da învățături.

5. Fața curcubeu. Când este vânăt de ciudă, ba roșu de nervi, ba galben de invidie, ba negru de supărare, ba galben de frică, ba mov de răzbunare. Când aceste culori se schimbă brusc, ai în fața ta un om rău. Periculos, violent. Dă-i dreptate și fugi! Posibil să fie nebun.

6. Încordat. Omul rău nu poate fi relaxat. Toate grupele de mușchi lucrează la maxim. Mișcări bruște ale capului, pumnii strânși, bătaie din picioare, bătaie din palme, clipire obsesivă din ochi, maxilare încordate. Ei mor mai repede, asemenea câinilor foarte violenți și negri în cerul gurii, care trăiesc jumătate din viața unui câine blând.

7. Semnele îmbătrânirii premature. Părul sur( excepție moștenirea genetică), riduri proeminente, fața tăiată de gropi și șanțuri chiar, pe frunte și în jurul nasului, dinți foarte tociți de la scrâșnire. Răutatea este o boală care ucide.

8. Ocupă locuri marginale. Psihologic ei se declară împotrivă inclusiv prin locul pe care îl ocupă: pe margine, în spate, sub balcoane, pe lângă cuiere de haine, de unde pot observa tot. Arată prin aceasta lipsa de unificare cu întregul, e o formă de auto-excludere.

9. Te confruntă public. Un om cu bun simț, te cheamă deoparte, îți face observație în privat pentru că te respectă. Omul rău își va arăta lipsa de respect față de tine prin faptul că te atacă public. El nu urmărește disciplinarea ta, ci vrea să demonstreze altora ce știe el.

10. Respinge orice formă de autoritate. Acești oameni în general nu au un loc stabil, schimbă comunități, locuri de muncă, zone, chiar partenerul/a de viață. Răutatea înțeapă în toate direcțiile, iar omul rău nu poate fi stabil. Oricât de capabil ar poza nu poți avea încredere în el sub nici o formă.

11. Strică buna dispoziție. Dacă în anturaj cineva a câștigat simpatia, respectul, omul rău va avea grijă să atace personajul alfa, să îl confrunte și va strica toată buna dispoziție prin ironie, jignire, chiar atacuri verbale. El se va poziționa tot timpul contra. Și vor să prindă oameni. Așa spune Ieremia: ei întind curse și prind oameni. Asta înseamnă că au influență negativă, că fac pui. De regulă se înhaită cu oameni slab dotați intelectual, care le acceptă „filosofia”.

12. Nu fac performanțe. Neavând constanță, nu apucă să exceleze în nici un domeniu, iar în urma lor nu rămân realizări concrete. Tot ce reușesc să construiască pe termen scurt, strică imediat și părăsesc locul. Pentru ei renunțarea repetată nu constituie o problemă.

13. Nu sunt fericiți. Maurice Chevalier spunea: „Rar se întâmplă ca oamenii răi să fie fericiți. Se otrăvesc cu propria lor răutate”. Sunt frustrați, nemulțumiți, neliniștiți, agitați și nefericiți.

Dacă ai în apropiere oameni răi, cere lui Dumnezeu înțelepciune pentru a te păzi cum se cuvine. Și ei trebuie iubiți, dar nu ești obligat să aștepți reciprocitate. Pe omul rău iubește-l, iartă-l, tolerează-l, dar dacă poți evită orice formă de colaborare cu el. Te tulburi și nu ai nevoie de asta. Dacă ai răutate în tine, ai șanse, Dumnezeu te poate schimba, trebuie doar să vrei! Dacă nu vrei, nici Dumnezeu nu te mai poate schimba.

Nu trebuie să te prefaci, caracterul de muscă sau albină va dovedi prin acțiunile tale că ești rău. Nu trebuie nici să îți ascunzi răutatea că e mai periculos. Balzac spunea că „răutatea calculată este cea mai perfidă dintre toate răutățile”. Trebuie să ceri lui Dumnezeu schimbare prin căință și lacrimi. Aici nu vorbim de nevoia unei îndulciri comportamentale, e nevoie de metamorfoza(schimbare totală) operată de Dumnezeu. Vorbim despre detronarea diavolului de la cârma ființei și predarea minții în mâna lui Hristos.

Fiți buni, că bunătatea este o felie de caracter dumnezeiesc.

O „mască” în plus sau o simplă mască

Tot aşa şi voi, pe dinafară vă arătaţi neprihăniţi oamenilor, dar pe dinăuntru sunteţi plini de făţărnicie şi de fărădelege. Matei 23:28

Deci va trebui să purtăm o mască pe gură obligatoriu pe perioada #stării de alertă. Va fi destul de greu pe căldurile acestea, dacă mai porți și ochelari este aproape imposibil. Dar regulile sunt reguli, iar prin definiție necesită un efort în împlinirea lor. Mai greu, mai ușor, până la urmă o vom asuma că nu e păcat și include respect pentru ceilalți și pe noi înșine.

Pentru alții nu e o mare problemă, o mască în plus. Sunt atât de obișnuiți cu „jocurile de rol” încât au devenit profesioniști în gestionarea de măști. Domnul Isus este foarte tranșant cu fățarnicii care își sluțeau fețele în ziua postului, luau înfățișare posomorâtă și afișau mutre neprihănite. În neghiobia lor considerau că și Dumnezeu e ca oamenii și ar prinde momelea unei impresii bune în schimbul bunătății ca fundament. Dar nu, cu Isus nu te joci: ori ești sincer, ori ești mustrat.

Dacă în viață ți-ai confecționat mai multe măști, lasă-te de meserie. Dacă poate ai făcut colecție, lasă-te de acest „hobby”, există riscul unor mari probleme. Schimbând zilnic pe măsti, te vei confrunta cu tulburări de personalitate și nu vei mai ști nici măcar tu ce și cine ești cu adevărat. Mai mult s-ar putea și oamenii să fie înșelați de ceea ce vrei să fii, iar când se vor convinge cine ai fost cu adevărat, vor fi dezamăgiți.

Regulamentul măștilor se va termina, dar „sportul” purtării și comercializării de măști comportamentale ucide integrități și caractere.

Fii tu! Fii sincer, onest, frumos! Trăiește în adevăr! Mult mai impresionant este un caracter domol și sincer, decât un ipocrit ce vrea să impresioneze prin, orice. Măștile acoperă expresii faciale și trăsături externe, dar nu vor putea camufla caracterul obez. Un caracter onest se cultivă prin practicarea cu drag a virtuților.

Aruncă masca, fii tu, chiar dacă temporar trebuie să porți o mască pentru protecție medicală. Judecata de apoi va fi un cuptor imens de măști arzânde și un morman de monștri demascați și pedepsiți după dreptate.

Frate Ravi Zacharias, aruncă-ne mantaua apologeticii!

Suntem mai săraci cu un Ravi putere. Riscăm să ajungem mai vulnerabili în fața atacurilor ideologice și filosofice, dacă nu vom cere de la Dumnezeu o inimă ca a lui Zacharias. O inimă luptătoare nu pentru dogme, nici pentru păreri (acestea sunt pentru oamenii mediocri). R.Z. a ales altă luptă, APOLOGETICA. Unii poate nu știu cu ce se ocupă aceasta, apărarea credinței, în cazul nostru a credinței creștine, a creștinismului în general.

Cel de-al doilea Război Mondial se încheiase lăsând în urmă vreo 50 de milioane de morți, dar a urmat o perioadă de alți 70 de ani în care războiul filosofic reușea să ridice victimele la sute de milioane. De la Hitler cu rasa ariană, revoluția sexuală din anii ’70, mișcarea feministă, filosofiile lui Marx, Hegel, Nietzsche( care, prin miopie, vede un Dumnezeu mort), la filosofiile noii toleranțe, privind ideologia de gen ș.a. Toate acestea au făcut victime irecuperabile în rândul creștinilor. Ca un dar duhovnicesc, Dumnezeu ni l-a trimis pe Ravi Zacharias.

În luna noiembrie am petrecut o noapte în New Delhi( capitala Indiei), locul în care Ravi s-a întâlnit cu Dumnezeu. Adevărul este că nu putea Dumnezeu să ne predea o lecție mai clară a suveranității Sale: să ridice un adolescent hindus, depresiv și politeist, ca cel mai mare apologet al creștinismului. Iar Ravi și-a luat în serios slujba și preț de câteva decenii a ținut piept uraganelor filosofice, iar cu delicatețea și spiritul său asiatic și unic, a reușit să păstreze prin conferințe și scrieri religia creștină în calculele mondiale.

Dumnezeu lucrează! E drept, dar El lucrează cu oameni, doar cu cei cu adevărat devotați. Pericolele care-i pasc pe creștinii saturați sunt exponențial mai mari decât cele care îi pasc pe niște agnostici îndoielnici și sinceri, care încă mai caută după Adevăr.

Ravi Zacharias a plecat la răsplătire. De câțiva ani subliniez nevoia de oameni devotați, coerenți, capabili, atât prin plinătatea Duhului Sfânt cât și prin acuratețea unei teologii sănătoase, cunoscători desăvârșiți ai Sfintelor Scripturi. Astfel de oameni au făcut posibilă înaintarea Evangheliei pentru a ajunge până la noi. Iar noi suntem responsabili să o ducem mai departe. Așa cum este!

Nu apărători de dogme! Nu teologia baticului și a fustei! Nu vehemență în aspecte culturale! Nu perpetuatori de datini fără bază biblică! Nu îndoctrinați în nimicuri! Nu sectari obosiți și irelevanți! CI OAMENI CONSACRAȚI ȘI PROFUNZI, PLINI DE DUHUL SFÂNT ȘI TARI ÎN SCRIPTURI.

Apocalipsa 3:10
Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi şi Eu de ceasul încercării care are să vină peste lumea întreagă , ca să încerce pe locuitorii pământului. Vorbim de reciprocitate privitor la garanția protecției divine. E mare nevoie de apărători(apologeți) ai Cuvântului.

Doamne, scoate lucrători la secerișul Tău! Dar scoate și oameni care să îl păzească de neghină, dar mai ține-l între noi pe featele Zac Poonen(un alt apărător de origine indiană)

Pe când mă găseam cu 0(zero) educație pre-maritală și post-maritală, mi-a căzut în mână cartea Eu, Isaac, mă căsătoresc cu tine, Rebeca. Învățăturile din paginile ei au suplinit sfaturile unui părinte, chiar ale unui psiholog. De asemenea și celelalte cărți au fost izvor de binecuvântare pentru milioane de oameni.

Părinte! Părinte! Frate Ravi, lasă-ne mantaua apologeticii!