Tu cât de viu ești? Sau cât de mort?

În cimitir e un loc potrivit pentru contemplare, pentru întrebări și pentru liniște, ba mai nou am înțeles că e un loc ideal pentru o ieșire la plimbare a celor îndrăgostiți, daca nu mi-ar fi spus asta un apropiat de încredere aș fi considerat-o o nebunie. Dar nu e, „e liniște, e plin de flori, nu auzi claxoane, nu se ceartă nimeni”, spunea el și sunt convins că are dreptate.

Când viața ta este prea aglomerată, când simți că nervii ți-au scăpat de sub control, când ești năpădit de stres și nemulțumire, te invit să faci o plimbare în cel mai apropiat cimitir. Plecăm de la premiza că ești un om matur și ai trecut de miturile copilărești cum că cimitirul este pentru fantome, chiar nu! Cimitirul este dormitorul temporar pentru morți și locul ideal pentru înțelepțirea celor vii.

Cimitirul îți face ordine în minte, în cimitir înțelegi voia lui Dumnezeu inclusiv în materie de efemeritate, printre cei morți ajungi să prețuiești cel mai mult viața, când vei constata că ei ar da orice să mai trăiască un ceas, o zi, multe restanțe spirituale ar rezolva în acea oră. Însă ei nu mai pot face nimic, tu poți! Ești sănătos, ai har, ai oportunități, ai șanse, ai voință, ai Dumnezeu iubitor lângă tine.

Să nu treci niciodată indiferent pe lângă un cimitir! Oprește-te o clipă, meditează puțin, lasă-te cuprins de melancolie, ascultă liniștea de aici, învață că un creștin adevărat este mort față de păcat și viu pentru Dumnezeu. Romani 6:11

„Ce înseamnă să fii mort față de păcat?” Întreabă ucenicul pe rabin. „Du-te în cimitir la cel mai frumos mormânt și începe să îl lauzi, spune cele mai frumoase cuvinte despre el, tot ce este mai frumos și apoi notează tot ce îți va răspunde”. Zis și făcut. Ucenicul pornește în trombă spre cimitir, alege un mormânt impunător din granit și începe să laude să spună tot ce a putut el mai frumos. După ispravă se întoarce curios la rabin: „Rabi, am făcut tot ce mi-ai zis, doar că nu am avut ce nota, nu mi-a răspuns nimic mortul ce a fost cândva bogat!”

Îl cheamă apoi paroape de el pe ucenic, și îi spune: „Nu ai înțeles nimic fiule! Mai mergi o dată la cel mai neîngrijit mormânt și aruncă asupra lui toate blestemele, spune cuvinte rele și înjositoare, apoi notează tot ce îți va răspunde”. Ușor nedumerit, ucenicul alege un mormânt plin cu buruieni și începe a vorbi cu chiriașul, vrute și nevrute, cele mai înjositoare cuvinte, iar reacție, nimic! Se întoarce supărat la rabin reproșându-i că își bate joc de el. „Nu am putut nota nimic rabi! Nu mai înțeleg nimic!”

Rabinul îl cheamă iarăși lângă sine, cu o voce domoală îl lămurește: „vezi fiule, a fi mort înseamnă a rămâne imun atunci când cineva te laudă lingușitor, deasemenea a rămâne mut când cineva te calomniază și vorbește înjositor împotriva ta”

Tu cât de viu ești? Sau cât de mort față de păcat? Cum ai putea accepta prigoana când reacționezi la fiecare gest obscen, vorbă necugetată și neadevărată, la fiecare claxon? Nefericiți și ne binecuvântați sunt toți cei care blastămă pe cei cei blastămă, care răspund cu ură la ură, cu rău la rău. Cam așa ar suna Matei 5:12 celor care ripostează necreștinește la injurii. Aceștia să se numească oricum: păgâni, demoni, tâlhar, dar niciodată creștini. Ar fi o desacralizare a termenului în sine.

Apropo, tu cât de viu ești? Sau cât de mort? Dacă nu accepți să mori față de păcat răstignind firea pământească, nu vei trăi niciodată cu adevărat.

Un leac pentru boala cercetărilor fără rost

este plin de mândrie și nu știe nimic: ba încă are boala cercetărilor fără rost și a certurilor de cuvinte, din care se nasc pizma, certurile, clevetirile, bănuielile rele. 1Timotei 6:4

Pe fondul neîmplinirii emoționale și spirituale sunt unii oameni cu o poftă nebună preocupați de nimicuri. Poate ați auzit de celebra constatare a înțelepților conform căreia: „oamenii înțelepți discută proiecte, oamenii mediocri discută idei, iar oamenii slabi discută pe ceilalți din primele categorii”. Când vezi un om în fierbere emoțională discutând despre alții, de cele mai multe ori negativ, să știi că ai în fața ta un om slab, incapabil, mediocru și îngust la minte, chiar dacă mimează deșteptăciunea și filosofia cinstită. E mândru și ranchiunos.

Când obiectul cercetării este mutat de pe fond pe forme și amănunte, până la fleacuri nu mai este decât un pas. Ori cu fleacuri e prea scurtă viața să o înăbuși. Acceptând genul lui de dialog te vei otrăvi iremediabil, va pătrunde fiere amară în cugetul tău și vei fi la fel de pătat ca interlocutorul „iscusit”. Trăiește relaxat și frumos!

Pavel s-a confruntat din plin cu oameni serviabili fideli filosofiei nimicului, de această dată își sfătuiește ucenicul (pe Timotei) să evite categoric orice discuție toxică, obositoare, inutilă și lipsită de sens și conținut. Am mai fost avertizat sporadic pentru faptul că sunt tranșant, sincer am atât de multe proiecte și lucruri importante și nobile de făcut, încât nu mai am chef de nimicuri.

De obicei omul vinovat mută intenționat, chiar inconștient uneori accentul discuții pe fleacuri, tocmai să îndepărteze opinia de la problema lui de fond. Caută motive de critică în alții, îi înjosește, îi denigrează, îi vorbește de rău, toate acestea încercând a acoperi un caracter găunos, care ascunde complexe, frustrări și multă neîmplinire. Aici Pavel avertizează pe Timotei să se țină departe de ciocnirile de vorbe care aduc mai multă tulburare. Pur și simplu să îi eviți cu eleganță și bun simț sau chiar cu fermitate dacă insistă în flecării.

Măsoară-ți vorbele cu pipeta! Cântărește fiecare cuvânt! Gândește de zece ori înainte de a deschide gura și de 20 înainte de a scrie un rând sau vers! Alegeți inteligent interlocutorii să nu te trezești că pierzi clipe importante din viață dând explicații la nimicuri.

Lasă-te înconjurat de înțelepți și fiecare dialog te va fascina. Comunică des cu Dumnezeu, ciește Biblia zilnic și vei căpăta discernământ inclusiv în alegerea anturajului și al subiectului edificator, care nu poate fi decât hristologic.

Salvează-ți copilul!

https://relatii.net/2019/09/29/5-motive-pentru-care-copiii-moderni-nu-pot-invata-nu-au-rabdare-si-cu-greu-suporta-plictiseala/

Lumea este ca apa oceanului învolburat, într-o continuă mișcare. Chiar dacă ești la curent cu toate schimbările, este foarte greu să ții pasul, dar imaginează-ți să rămâi câtuși de puțin în urmă. Devine imposibil de a reuși să fii un sprijin de nădejde pentru copilul tău.

Păstrând legătură apropiată cu copiii din punct de vedere relațional, afectiv și mai ales spiritual în calitate de părinte, ești singura lui șansă și sprijin în momentele de criză determinate atât de schimbările sale fizice și psihologice, cât și de anturajele pe care le schimbă treptat în procesul maturizării sale.

În linkul de mai sus vei descoperi cinci îndrumări practice care vin în ajutorul tău și al copilului tău.

Apel urgent la rugăciune pentru pastorul Lazăr Gog!

Când se îmbolnăvește un om e necaz. Fie că e bebeluș, tânăr, părinte, bunic, e un factor de stres și preocupare pentru apropiați. Nu întotdeauna rudele și cei apropiați pot fi lângă cel căzut, dar există o persoană care nu spune niciodată nu. Nu cârtește când este chemat, că e iarnă sau miez de noapte sau distanță sau reanimare, el se duce expunându-se bacteriilor spitalicești și se roagă, iar acela este păstorul. Am înmormântat multe persoane abandonate, singure și triste. Multe dintre ele sunt abandonate de priprii copii. De plouă sau ninge, păstorul este aproape de oițe fără prea multe comentarii.

Concret. Fratele Lazăr Gog are nevoie de rugăciunea ta! Nu puține sunt situațiile când ai fost ridicat la fel ca mine din adâncul văii, ascultând predicile sale. De această dată ești chemat la mijlocire pentru un om al lui Dumnezeu, păstor și predicator însemnat al generației noastre. În general slujitorul nu cere ajutor. El se luptă cu lacrimile, încercările și depresiile fără a împovăra biserica, dar când face apel la sprijin în rugăciune, înseamnă că valea e adâncă.

Spune un cuvânt înaintea lui Dumnezeu. Crede că te ascultă! Sute de mii de oameni au fost zidiți prin mesajele sale revelatorii, acum are nevoie de rugăciune. Dumnezeu face minuni și astăzi! Credem! Mijlocim! Și așteptăm îndurare!

De ziua ta Elena-Rodica

De ziua ta Elena

E ziua ta Elena
O zi mai însorită,
Și îți doresc asemeni
O viață fericită.

Îmi ești regină,
Mamă, soție gospodină,
Cu tine, viața e mai bună
Iar ziua mai senină.

E ziua ta Elena,
O zi mai călduroasă
O noapte mai cu lună
Și viață mai frumoasă.

Fii veselă Elena!
Și veșnic fii iubită,
Ca în castel prințesa
Ca doamna fericită.

Elena e soție,
Elena este mamă,
Elena e prințesă,
E o aleasă doamnă.

Regele măgar


De aceea, așa vorbește Domnul despre Ioachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda: „Nu-l vor plânge zicând: ‘Vai, fratele meu! Vai, sora mea!’ Nici nu-l vor plânge zicând: ‘Vai, doamne! Vai, Măria Sa!’
Ci va fi înmormântat ca un măgar, va fi târât și aruncat afară din porţile Ierusalimului! Ieremia 22:18-19

Inevitabil într-o bună zi, cu toții vom muri, iar despre fiecare dintre noi se va zice a fost, însă este foarte important ca amintirea să fie una frumoasă. Deasupra mormântului tău oamenii vor scuipa sau vor vărsa o lacrimă? Asta depinde de tine acum. Ioiachim nu a fost un gentleman, iar sentința lui este rostită: va fi târât și aruncat afară din cetate. Cuvinte grele, prea grele pentru un rege. Vorbim aici de un tratament al leșului unui măgar care era târât cu caii spre incinerare la marginea cetății.

Înțelegem că pe undeva înmormântarea este oglinda a ceea ce ai fost în viață. Am văzut înmormântări cu zece oameni, cu sute sau chiar mii. La înmormântarea lui Onisim Buzduga am avut brigadă de poliție răspândită la fiecare intersecție, pentru că la 27 de ani acest băiat cuminte, harnic și slujitor, proaspăt căsătorit a fost răpus de o boală grea. Cred că tot satul a fost la înmormântarea lui. Atâtea coroane nu am văzut în viața mea. Înmormântarea vorbește foarte mult despre cine ai fost în viață.

Desprindem din următorul text câteva motive care îl determină pe Dumnezeu să rostească o sentință irevocabilă pentru acest rege cu caracter de măgar:


Dar tu n-ai ochi și inimă decât ca să te dedai la lăcomie, ca să verși sânge nevinovat și să întrebuinţezi asuprire și silnicie. Ieremia 22:17

1. Lăcomia. Egoismul său și dorința de a investi în propriile pofte fără a avea ochi și inimă pentru săraci și nevoiași. Ioiachim este văzut de Dumnezeu ca un om de piatră (fără inimă) și orb (fără ochi pentru alții). Cam așa vede divinitatea un om cuprins de duhul avariției, care nu poate vedea până dincolo de sine însuși. Cei mai singuri în fața morții, cei mai săraci și cei mai puțin regretați sunt oamenii lacomi și zgârciți, preocupați doar de vacanțe de lux și avere. Nu e nimeni care să-i bocească, pentru că majoritatea au fost țepuiți de ei.

2. Tâlhărie. Ai ochi să verși sânge nevinovat. Prin vicleșuguri, tunuri financiare, nedreptăți și compromis Ioachim urmărea un singur lucru, averea. Parcă era unul dintre politicienii noștri. Nu mai dădea doi bani pe a fi în slujba poporului, preocupările erau strict egoiste. Acești oameni în general sfârșesc prin pușcării devastați de dosare penale și procese. Omul care își clădește viața luxuriantă pe sângele nevinovat al „sclavilor de rând”, este un amărât de măgar sălbatic, chiar dacă e la bordul unui bolid cu mulți cai putere.

3. Asupritor. Întrebuințezi asuprire. Asta înseamnă că suma preocupărilor cotidiene era de a stoarce cu orice chip resursele unui popor slăbit de puteri. Dădea legi în interes propriu, punea presiune și amenințare pe supușii săi nevinovați. Iar acest lucru a devenit un mod de a fi, un stil de viață pentru regele corupt. Când moare un sfânt, cetatea îl plânge, când moare un asupritor e sărbătoare națională. Sunt foarte curios cine a regretat moartea torționarului Vișinescu. Puțin probabil ca un astfel de om să aibă fani și bocitori. După o viață de câine urmează o moarte de măgar.

4. Silnicie. Întrebuințezi silnicie. Pretutindeni pe unde mergea, Ioiachim răspândea silnicie. Oamenilor le era silă, lehamite, greață să-l mai vadă în public. Pentru aceasta era viața lui. Străbunul său Solomon a zis o vorbă înțeleaptă: „Gura celui neprihănit este un izvor de viață, dar gura celor răi ascunde silnicie”. Proverbe 10:11, dar oameni în genul lui Ioiachim sunt neinteligenți, ei nu citesc nici măcar testamentele părintești, eventual pe cele referitoare la avere. Și realist vorbind, cum ar putea un om de pe pământ să fie înțelept fără să citească Biblia? Inteligent poate, dar înțelept nu.

„Nu-l vor plânge zicând: ‘Vai, fratele meu! Vai, sora mea!’ Nici nu-l vor plânge zicând: ‘Vai, doamne! Vai, Măria Sa!”.

Cine să îl plângă? Acest soi de oameni mor divorțați, cu copiii abandonați pe la bunici, cu părinții prin azile, cine să îi plângă? În general te plânge omul care a beneficiat de bunătatea ta, care a primit o vorbă bună de încurajare, căruia i-ai făcut dreptate, dar un om ca Ioiachim, în ciuda funcției publice pe care a ținut-o ocupată, nu a realizat nimic pentru oameni, s-a gândit doar la sine.

Fii cinstit! Urmărește binele cetății! Gândește-te și la nevoiași! Fii un izvor de înțelepciune! Respectă-ți semenii! Iubește pe oameni, și nu vei muri ca un câine târât spre un cimitir sinistru, ca un leș de măgar târât afară din cetate spre incinerare, ci vei avea parte de o moarte onorabilă.

Scumpă este înaintea Domnului moartea celor iubiți de El. Psalmul 116:15

Fugi de o viață ieftină, urmată de o moarte ieftină, o înmormântare de măgar și o veșnicie de demon! Învață să trăiești cu Hristos, ca să știi să mori bine. Iar eternitatea să fie o certitudine fericită.