Vai de nepăsătorii Sionului!

Reprezentativ

(Amos 6:1) Vai de cei ce trăiesc fără grijă în Sion și la adăpost pe muntele Samariei, vai de mai-marii aceștia ai celui dintâi dintre neamuri, la care aleargă casa lui Israel!…

Sunt o categorie de oameni fără griji în Sion. Ei nu au responsabilități pe umeri, ei nu se roagă, nu cântă, nu predica, nu sunt în niciun departament. Vin cu nepăsare la biserică, stau nepăsători in bancă, pleacă nepăsători acasă. Un fel de leucemie spirituală. Nu asimilează sufletul nimic.

Cum îi identifici pe cei fără griji?

1. Lipsesc regulat de la biserică. Pentru ei închinarea e opțională, prezența fizică nu e necesară, vin doar când au chef. Își găsesc activități mai importante în ziua Domnului. Că vine Domnul, Judecata, Împărăția lui Hristos, lor nu le pasă. De îi amenință vreo vorbă sau îi laudă, iar nu le pasă.

2. Tot timpul întârzie. Ei nu pot să fie punctuali și nici nu vor. Au dezvoltat un sport al întârzierii. Rugăciunea nu este obligatorie, nici părtășia de câteva minute înainte de program, unde îmbrățișezi pe cineva, oferi un zâmbet, o strângere de mână. Nepăsătorii, doar cer, ei nu oferă nimic.

3. Se așează pe locuri mărginașe. Când vin la biserică se așează pe ultimele rânduri, pe la balcon sau pe scaune suplimentare. Ei nu au un loc stabil. De acolo pot observa critic neconstructiv tot. Acolo nu îi observă nimeni. Nici un om. Dar nu și Dumnezeu. A nu se înțelege doar că biserica are nevoie de mine, dar și eu am nevoie de biserică. Slujesc pentru mine, pentru sufletul meu prin biserică.

4. Reproșează continuu. Spiritul acesta comentator alimentează duhul de nemulțumire. La oricine! Lucrurile trebuie să fie invers de cum sunt. Așa cum le văd ei. Totul e exact cum nu ar trebui să fie. Pentru că ei văd diferit.

5. Frustrări nerezolvate. Pâna la urmă fiecare om are frustrările lui în viață. Dar ele pot fi rezolvate. Toate aceste frustrări nesoluționate corect, generează tulburare. Ei sunt fără griji în Sion, dar au grija altora. Deci nu sunt chiar fără griji.

6. Nu au empatie. Că moare un om. Că nu mai vine la biserică. Faptul că se construiește o biserică sau se renovează, el nu e curios. Nu e interesat de subiect. Nu îi pasă. A nu fi înțeles greșit. Biserică nu înseamnă doar program și clădire, sunt o sumedenie de activități și responsabilități extrabisericești. Dar nici acolo nu se implică.

7. Devin partizani. Ca partidele astea politice puse pe scandaluri. Tot felul de oameni reșapați, care au ratat de mai multe ori startul în viață, și vor să joace murdar cartea finalului, dar au probleme mari la finish. Ei au și adepți. Pentru că nepăsătorii sunt mulți, iar numărul lor este în creștere.

Vă recomand să nu vă înscrieți în „partidul” lui Alexandru Căldărarul. Ei sunt făuritori de rele. Ei sunt capabili de mult rău. Iar la final vor fi expulzați de la ușile raiului. Dar, pentru că trăim în har sunt șanse de schimbare.

Pentru ce ar trebui să îți pese în Sion? Care să fie grijile Sionului?

Să ajungă evanghelia la cât mai mulți oameni. Suntem în luptă contra cronometru de salvare de pe linia gheenei a oamenilor pierduți. Să avem grija slujirii și a implicării în turma lui Hristos. Grijă mântuirii personale și a familiei mele. Grija că nu cumva slujitorii să facă slujba suspinând din cauza mea. Grija de a nu se răci postul mijlocirii. Grija de a fi închinător adevărat după inima Tatălui. În Duh și în Adevăr. Grija de a fi plin de Duhul Sfânt.

O! Iată ce griji ar trebui să porți în Sionul lui Dumnezeu. În Biserica lui Isus Hristos! (Evr 2:3) …cum vom scăpa noi dacă stăm nepăsători față de o mântuire așa de mare, care, după ce a fost vestită întâi de Domnul, ne-a fost adeverită de cei ce au auzit-o...

Cu prețuire sfântă. Onisim Botezatu. Pe avion, Timișoara-Bergamo.

Harul diagnosticului incurabil

Reprezentativ

(Isa 38:1) În vremea aceea, Ezechia a fost bolnav pe moarte. Prorocul Isaia, fiul lui Amoț, a venit la el și i-a zis: „Așa vorbește Domnul: ‘Pune-ți în rânduială casa, căci vei muri și nu vei mai trăi.’”

Am fost la înmormântarea unui prieten, Nicu Diaconu, 59 de ani. Cancer la colon, metastază la ficat. Un an de zile prin spitale. Citostatice, dureri, multă suferință. Ultimul an a fost groaznic. L-am vizitat joi împreună cu Marius Covăsânțan și cu Cristi Costache. Am povestit cu el vreo 40 de minute. Luni urma să ne întâlnim la orele 17:00. Dar la 16:00 deja predicam lângă coșciug, pentru că Nici a plecat în veșnicie la mai puțin de 30 de ore după vizita noastră.

Multe planuri ne facem în viață. Oare mai avem în vedere coordonatele divine în planuri? Mai implicăm voia lui Dumnezeu? Mai lăsăm spațiu credinței? (Iac 4:13-15) Ascultați, acum, voi care ziceți: „Astăzi sau mâine ne vom duce în cutare cetate, vom sta acolo un an, vom face negustorie și vom câștiga”
14. și nu știți ce va aduce ziua de mâine! Căci ce este viața voastră? Nu sunteți decât un abur, care se arată puțintel și apoi piere. 15. Voi, dimpotrivă, ar trebui să ziceți: „Dacă va vrea Domnul, vom trăi și vom face cutare sau cutare lucru.”

Preiubiți cititori! Nu vă sfiiți de implicarea lui Dumnezeu în formulă. Nu evitați divinitatea cu bună știință. Nu fugiți de Domnul Hristos. Oricum îl întâlnim la judecată. E bine să ne „re”cunoască. Asta implică o întâlnire prealabilă la Golgota și o viață trăită în parteneriat cu cerul.

Opresc mașina în fața capelei mortuare din Covăsânț. In timp ce blocam mașină aud două doamne vorbind. Simina spunea unei doamne pe care o ținea de braț: „Îți dai seama ce har ne dă Dumnezeu să avem o suferință din asta care ne pune la pat? Ai timp să rezolvi toate problemele, să te pocăiești, să te mărturisești. Gândește-te ce pericol poate fi o moarte fulgerătoare, să te prindă cu toate aceste situații nerezolvate și să mergi la judecată cu ele!” Cât adevăr! Intru și eu în discuție.

Nicu a avut un har mare. Un an de repaus în care a avut timp să reflecte, recunoască ce a greșit, să repare ce nu a fost în rânduială. Vă dați seama că o moarte subită curmă toate aceste privilegii dumnezeiești!

Dragul meu, draga mea, poate acest mesaj te găsește pe patul suferinței, poate în spital, suferind. Profită de acest timp și repară tot ce e în neregulă în viața ta. Împacă-te cu rudele, cu vecinii, frații, colegii, părinții, copii. Vine ziua Domnului. Cea mare și înfricoșătoare! Ezechia nu a știut să „profite” de harul lui Dumnezeu. El nu a pus casa în rânduială. Cei 15 ani în care a dus cancerul după el nu i-au fost în avantaj, nici lui, nici Imperiului israelit, pe care la împins în robie.

Dacă suferi. Poate ai dureri. Ai un diagnostic crunt. Profită de harul lui Dumnezeu și resolvă problemele. Dacă ești sănătos, cu atât mai mult grăbește-te să le rezolvi. O moarte subită te poate prinde în offside. Ce va fi de tine?

În fiecare seară trebuie să facem o analiză serioasă a vieții, a cugetului, a minții, a sufletului. Să adormi liniștit și împăcat cu Dumnezeu, că nu ai nici un contract semnat cu ziua de mâine.

Iată cum diagnosticul incurabil pe are ani de zile l-ai considerat un blestem, se poate transforma într-o binecuvântare. Dacă vezi în el oportunitatea de a te pregăti pentru cer!

„Colț de rai” sau „pașalâc” infernal.

Reprezentativ

(Prov 17:1) Mai bine o bucată de pâine uscată cu pace decât o casă plină de cărnuri cu ceartă!

Este vorba despre casa ta!

„Cum definiți casa voastră?” Asta a fost întrebarea învățătoarei de clasa a doua. Fiecare copil a avut definiția lui. Însă avea să fie surprinsă doamna de o definiție a unei fetițe: „Casa mea = Iad” Șocată, doamna învățătoare încearcă să remedieze situația, rugând-o să corecteze, să pună „rai”. Poate a încurcat literele, poate a greșit cuvântul. Dar fata este foarte hotărâtă, așa ca un puiuț de doamnă: „Nu doamna așa este cum am scris. Tată zbiară la mama. Mama îl înjură pe tata. Parinții ne ceartă și ne zic duhuri necurate, draci. Diavolul este mai pronunțat ca Isus, iar Numele lui Dumnezeu se aude doar în înjurături. La noi în casă este ca în iad!”

Dacă ar fi să dăm un test copiilor dumneavoastră, oare ce ar scrie pe foaie? Cum ar asemăna casa voastră? Ce aud ei zilnic? Eu știu că pruncii fabulează mult, dar dacă e adevărat ce a scris fetița asta pe hârtie, atunci casa ta este un „pașalâc” al infernului. Un loc de legătura între diavolul și voi. O casa blestemată sortită nimicirii.

În mare parte copiii îl asociază pe Dumnezeu cu tata, și pe Domnul Isus cu mama. Stimate tată! Vorbește frumos, fii blând și protector cu copiii! Fii răbdător cu soția ta, cu mama lor! Dragă mamă, prin tăcere și blândețe transmiți mai mult decât prin cicăleală. Lui Isus nu i s-au auzit glasul pe ulițele evreiești. Mame dragi, fiți iubitoare și dinamice. Femeia este inima casei. Să bateți pentru pace și armonie.

Iar fără rugăciune și devoțiune, fără Biblie și cântare duhovnicească, fără respect și iubire, casa se transformă în pașalâc infernal. Dar cu Dumnezeu și iubire, cu preocupare pentru pace, cu îngăduință și îndelungă răbdare, casa ta devine un colț de rai.

Casa ta= colț de rai sau pașalâc infernal. Lăsați-mă să vă întreb copiii. Ei sunt cei mai cinstiți judecători. Din inimă vă doresc o casă binecuvântată și plină de pace și armonie. Cu Isus!

Mă iubiți? Pașteți mielușeii mei!

Reprezentativ

O, da, a paște mielușeii este un act de înaltă calitate, o provocare și o mare binecuvântare rezervată doar oamenilor speciali în a căror inimă locuiește Isus.

Onoarea a fost de partea noastră să găzduim întâlnirea învățătorilor de copii din Arad, la Biserica Betleem. Tema întâlnirii: DRAGOSTEA ESTE ÎMPLINIREA LEGII. Dacă așa stau lucrurile, atunci voi sunteți primii împlinitori ai legii. Bucuria voastră, pasiunea, zâmbetul, bună dispoziție insuflată celor mici este viață. Pentru cei care nu știu, a reuși prin captațio benevolenția să ții atenți niște copii, este o operă didactică de artă. Doar cei înzestrați cu har reușesc.

O întâlnire minunată, cu oameni prietenoși și dinamici. Lucrul cu cei mici e foarte gingaș, e nobil, dar uneori deosebit de greu. Asta necesită să coborâm la nivelul lor, să ne smerim și să ne asemănăm cu Blândul păstor.

Dumnezeu ne-a dat la Betleem o echipă mare, care lucrează cu pasiune pentru cei mici. Organizarea conferinței a fost impecabilă datorită vouă. Dacă ar fi să vă amintesc în ordinea implicării, ar trebui să vă pun pe toți pe primul loc. Iar calificativul este plus, ultra. De la primire, ospitalitate, prietenie, profesionalism, implicare, mesele îmbelșugate. Impecabil!

ECHIPA ÎNVĂȚĂTORI BETLEEM

Au venit doamne, domni și domnișoare, surori (învățători) din județ. Toți vorbind aceeași limbă, a iubirii. Între materialele didactice am sesizat trei inimi mari, iar una chiar foarte mare. Atât cât inimile voastre, mari și calde. Voi, mame și tați să vă rugați pentru ei! În timp ce noi stăm comozi la slujbă, ei ne învață copiii, uneori în condiții improprii, cu resurse didactice limitate, dar dragostea nu caută scuze, ea oferă soluții.

Deseori am întâlnit învățătoare/învățători (în țară și în străinătate), descurajați, dezamăgiți de vorbele grele ale părinților, care nu înțeleg exact sacrificiile slujirii. Zeci de slujbe într-un anume fel pierdute pe la demisol sau mansarde. Și învățătorii au datorii, răni emoționale, rate, dureri, probleme etc. Dar vin să facă lucrarea.

Dragii noștri învățători și învățătoare, vreau să îmi exprim recunoștința față de slujirea voastră, sunteți oameni mari, foarte mari. Numai niște oameni mari, ca voi știu să se facă mici. Iar eu m-am văzut atât de mic printre voi. Dar mare este Dumnezeu care ne învrednicește pe toți prin Hristos, în lucrarea Sa.

Dacă păstorii și predicatorii ar lua niște notițe de la voi. De la modul în care vă pregătiți pentru lecții. Capacitatea voastră de coordonare. Vitalitatea pe care o aveți în expunerea lecțiilor. Oh! Am fi departe.

Vă mulțumim pentru că existați! Vă prețuim pentru tot ce faceți pentru copiii noștri! Vă susținem financiar și emoțional pentru a nu vă lipsi logistica slujirii. Ne rugăm pentru voi și ne dorim să fim martori la răsplătirile voastre eterne. Cu siguranță vor fi multe, mari și minunate!

Isus și convingerea fraților

Reprezentativ

1 Corinteni (15:7) În urmă, S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor.

Întâi lui Iacov, apoi tuturor apostolilor. Întâi în familie, apoi mai departe. Isus i se arată individual și special. Iacov este frate, iar pe frați trebuie să îi convingi diferit. Frații te știu ce hram porți, îți cunosc toate slăbiciunile tale, știu viciile, apucăturile, atuurile. Frații sunt cel mai puternic termometru profesional și spiritual.

Dacă ai harul ca frații să îți fie serioși și cinstiți, poți deveni ceva ce alții care nu au frați nu vor putea înțelege niciodată. O viață trăind în aceeași casă, în aceeași bucătărie, aceleași haine, aceiași papuci, aceleași pături v-au încălzit. Pe frați nu îi poți trișa. Ei nu se lasă ușor amăgiți.

Dar dacă frații sunt neserioși, așteaptă-te la cea mai aprigă prigoană din partea lor. Ură fratricidă, invidia de frate este infracțiune și se pedepsește cu moartea. Cain a fost ucis de fratele lui, Iosif a fost vândut de frați, Samson a fost legat și dat filistenilor de frații lui (evrei). Când invidia intră între frați și exploatează poftele de bani, de competiție, de lăcomie este tragedie.

Când lăcomia de avere a intrat între frați dispare rușinea, bunul simț, respectul, amintirile frumoase, armonia, tot. Sunt în stare să împartă averea cu părinți cu tot. Unii se oftică pentru longevitatea existenței părinților. Când aceștia devin neprofitabili și trebuie îngrijiți și nu mai au gâște de vândut să îi țină în facultate sunt abandonați în azile.

Isus se prezintă lui Iacov. A crescut cu el trei decenii în casă. Aveau elemente sociale comune. Aveau amintiri comune. Să fi fost oare Iacov îndoielnic? Să-i fi cuprins scepticismul invidiei mintea? Să fi început a face antireclamă lui Isus? Se temea oare că mercenarii romani și evrei vor urmări membrii familiei și îi vor extermina pe rând? Să fi fost o formă de a se dezice de fraternitatea lui Isus? Oricum Iacov s-a lămurit, el ajunge episcopul de Ierusalim. Membru în consiliul bisericesc de la capitală, semn că a înțeles tot.

Nu știm. Cele de mai sus sunt doar niste întrebări retorice, pe care le-am întâlnit deseori pe terenul slujirii. Dacă ești ca Isus și ești cinstit și ai caracter dumnezeiesc, nu e greu să convingi pe cineva, inclusiv pe frații tăi. Însă dacă nu ai avut niciodată caracter, dacă toată viața ai dezamăgit, ai mușcat în stânga și în dreapta, ai criticat, ai mințit, ai blamat o viață întreagă, mai ai puțin la dispoziție să mai demonstrezi ceva pozitiv. Posibil să mai fie vreo șansă, dar cred că trebuie să fie o misiune deosebit de grea.

Sunt convins că nu ia luat foarte mult timp Domnului să își convingă fratele. Dacă ești sincer și serios ca stil de viață, nu ai nevoie de artificii și improvizații pentru a demonstra ceva. Amintirile lor erau comune. Domnul nu îl trișase niciodată. Când i-a fost greu l-a ajutat. Probabil cea mai grea misiune a lui Iacov a fost să îi convingă pe oameni că e frate legitim al lui Isus, frate de mamă. Că Maria nu a rămas pururea fecioară. Că Maria a mai născut băieți și fete pe cale naturală. Că a fost soția lui Iosif. Că a fost o femeie absolut normală, dar care s-a pus la dispoziția lui Dumnezeu.

Nu te lupta să mă convingi cu nimic. Mai întâi convinge-ți frații tăi. Demonstrează părinților tăi că ești serios. Soția, copiii, bunicii. Apoi, după ce ai reușit să îi convingi pe ei, încearcă să faci ceva util și societății.

Și nu uita! Frații nu se lasă aburiți ușor! Frații te cunosc, te știu, ești al lor. Carne din carnea lor și os din oasele lor. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru frații și surorile mele. Pentru fiecare în parte. Chiar dacă am fost 13, dacă este iubire, e pentru fiecare.

Isus și revelația colectivă

Reprezentativ

1 Corinteni (15:6) După aceea S-a arătat la peste cinci sute de frați deodată, dintre care cei mai mulți sunt încă în viață, iar unii au adormit.

Există bucurii nemaipomenite în intimitate cu Dumnezeu. Rugăciunea personală, din odăiță este de neînlocuit. Practicați rugăciunea. Stați de vorbă cu Dumnezeu, cum ar sta un copil cu tatăl lui. Povestiți-I lui Dumnezeu necazul, bucuria, durerea. Omul înțelept îl caută pe Dumnezeu în belșug, omul mediocru îl caută în necaz, iar nebunii mor fără Dumnezeu.

500 de oameni adunați la un loc în primul veac era ceva. Și pe interdicție prin ordonanțe militare romane dar și ale mosadului timpuriu. Cum sor fi anunțat între ei? Cum au stabilit întâlnirea? Unde s-au adunat? Cum se desfășura programul lor? Cine predica? Ce putea să le zică unor oameni demoralizați? Oare unde erau în ziua răstignirii? Cum a rămas Isus singur? De notat! Cele mai grele examene ale vieții ne prind singuri! Tu, foaia, pixul, camerele lui Dumnezeu orientate pe tine, îngeri supravegheatori și un Duh Sfânt ajutor.

Nu neglijați biserica! Mântuirea este un act personal și volitiv, dar praxisul mântuirii este o slujbă COLECTIVĂ. Depindem unii de alții. Doar împreună alcătuim TRUPUL LUI HRISTOS, BISERICA. Avem nevoie de îmbrățișarea celor din jur. De îndemnurile și cântările lor. Ne sunt necesare zâmbetele și prietenia fraților. Fetele serioase își găsesc soț în Casa Domnului și băieții serioși reușesc în căsătorie tot cu fete din Biserică.

Fără biserică (pietrele vii, oamenii) am fi niște moraliști izolați, o formă de „neprihănire proprie” călugărească. Nu ar folosi la nimic, nici propriului suflet sălbăticit, nici societății înfometate de iubire și de de Hristos. Rolul Luminii este de a fi utilă în întuneric. Iată de ce ai provocări la serviciu, că trebuie să stoarcă Dumnezeu din tine zece wați de iubire și lumină. Atât de necesară unui înfrigurat anxios din întuneric.

Slujba bisericii livrează hrană pentru întărirea personală. Biserica este ca o benzinărie unde venim să realimentăm rezervoarele golite în maratonul ispitelor, în jungla de betoane pavată cu încercări și necazuri. Slujba publică a Bisericii oferă hrană din Cuvânt, acel fenomen al „sinergismului spiritual” generat de rugăciunea comună. Avem nevoie să fim restaurați emoțional, psihic, spiritual, fizic.

Dumnezeu se revelează prin biserică. Dulceața părtășiei în comunitate este incomparabilă. Viața comunității este activă, vibrantă, motivațională, axată pe nevoi. De aceea slujbele trebuie să fie pline de viață, de originalitate, de Duh Sfânt. Fără o strânsa colaborare cu cerul, slujba se transformă într-o liturghie obositoare, respingătoare, rece și ineficientă.

Hristos se prezintă în mijlocul adunării. Iată ce mai promite Isus: (Mat 18:20) Căci, acolo unde sunt doi sau trei adunați în Numele Meu, sunt și Eu în mijlocul lor.” Deci Hristos se asociază cu oamenii care îl caută cu sinceritate în rugăciune! Se identifică prin Duhul Sfânt cu ei! Îi cercetează! Iată că nu vorbește de mari mulțimi. Poate faci parte dintr-o comunitate mică. Dacă sunteți mai mulți de doi s-au trei, Hristos este cu voi!

Iubiți biserica! Slujiți Domnului cu bucurie! Fiți altruiști! Mergeți la biserică pentru a fi o binecuvântare pentru alții! Nu vă mulțumiți doar cu niște programe livrate online! Dacă este posibilitate, ești sănătos, mergi la Casa Domnului să fii o binecuvântare pentru cineva! Slujbele online sunt pentru oamenii bolnavi și imobilizați la pat. Dacă ești sănătos, nu îți cere osândă.

„Cei mai mulți sunt încă în viață, unii au adormit.” Pavel ține să menționeze acest lucru, tocmai pentru acuratețea informației. Adică oricine putea proba. Toți au văzut pe Domnul. Isus se prezintă în biserică, în mulțime, dar vrea să ai beneficii personale. Vrea să stea de vorbă cu tine. Doar cu tine. E important să te conectezi pe unda Duhului cu Hristos. Oricine dacă te-ar întreba, să îi poți da detalii despre legătura ta cu Dumnezeu, cu cerul.

(1Pet 3:15) Ci sfințiți în inimile voastre pe Hristos ca Domn.” Fiți totdeauna gata să răspundeți oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi, dar cu blândețe și teamă. Oare ce ai putea povesti unui om despre Hristos? Care este experiența ta personala cu El? Când ați vorbit ultima oară? Acestea sunt niște întrebări responsabile ce necesita un răspuns la fel de responsabil.

Religia la BAC!!!

Reprezentativ

Da, a fost adoptat. Religia obiect de Bac. Așteptam publicarea ei în Monitorul oficial. După multe rugăciuni și demersuri educative din partea persoanelor abilitate și profesioniste, Dumnezeu o dat izbândă! A fost adoptată legea privind integrarea disciplinei Religie la Bac, între disciplinele la alegere: Sport, Geografie, Istorie, Religie, Filosofie, Economie, Psihologie, Logică. Toate studiindu-se o oră pe săptămână.

De ce și Religia?

Pentru că România este un Stat creștin. Pentru că românii sunt oameni credincioși. S-a pierdut puțin cu urbanizarea asta forțată. După noile statistici, doar 10% dintre români merg la biserică. Deci 2 milioane din 20 de milioane de locuitori. Dintre care, aproape un milion sunt evanghelici (Penticostali, Baptiști, Creștini după Evanghelie, Adventiști). Drept urmare, trebuie moderație când vorbim despre „credința majoritară” în România. S-ar putea să avem mari surprize (plăcute) în următorii zece ani.

De ce Religia? Nu doar pentru faptul că de 13 ani de zile predau cu pasiune această disciplină. Care mi-a pus pâinea pe masă. Dar și pentru performanțele formidabile aduse procesului educativ. Concursuri școlare, județene și naționale. Olimpiade cu rezultate excepționale, care au îmbogățit palmaresul premiilor școlare prin rezultate mărețe, prin copii minunați.

Mă bucur că rugăciunile noastre au avut succes. Mă bucur că aleșii își mai amintesc și dacă periodic, faptul că școala românească s-a născut în sânul Bisericii, că funcționează în multe locuri pe terenurile bisericilor. Mă bucur că secularizarea forțată încă mai are roșu la semafor la granițele României. Poate pentru faptul că mai sunt creștini care postesc și se roagă.

O mare biruință pentru disciplina ce se voia cenușăreasă, urâtă de extremiști, demonizată de progresiști, dar iubită de Dumnezeu. Nu religia este ceva în sine, dar este un suport pentru manifestarea credinței, o umbrelă de protecție. Mă bucur că legiuitorii au înțeles încă o dată că fără Dumnezeu, fără „religo, religere”, refacere a legăturii cu cerul, suntem niște roboți fără sentimente.

Religia de la ciumă, la mumă. De la margine, încadrată după ore, după programe, a devenit obiect de interes pentru liceenii credincioși, care vor să se manifeste chiar la nivel academic. Nu văd de ce nu ar fi disciplina de bac. Avem grădinițe creștine, școli cu învățământ integrat, licee Penticostale de prestigiu în toată țara, facultăți, masterat, doctorat. De ce nu ar fi și Religia activă la bac.

Bucurați-vă voi, elevii de la profilul uman! Bucurați-vă că puteți îmbina utilul cu plăcutul. Pe lângă frumusețea de a învăța lucruri minunate despre Dumnezeu, aveți harul de a vă fi mai ușor examenul de bacalaureat. Religia e în noi, în fiecare. Prin biserică, prin credință, prin Biblie, de ce nu și sub umbrela religiei se dezvoltă demnitatea umană, deprinderile de bun simț, se încheagă familii sănatoase și sunt îngrijite cu prudență în sânul Bisericii. De ce nu ar apărea și Biblia în bibliotecile noastre? Un nonsens: „Biblio-tecă” fără Biblie!

Toate disciplinele vor trece, dar Religia, credința va rămânea. Credința adevarată, în Dumnezeul adevărat, ctivează veșnicia în noi. Ne duce în Împărăția Luminii. Cu Isus.

Continuăm demersurile cu rugăciune!

Deschide ușile depresiei! Să intre Isus! Primește Pacea!

Reprezentativ

(Ioan 20:19) În seara aceleiași zile, cea dintâi a săptămânii, pe când ușile locului unde erau adunați ucenicii erau încuiate de frica iudeilor, a venit Isus, a stat în mijlocul lor și le-a zis: „Pace vouă!”

În timp ce Toma își plânge dramele emoționale izolat prin peșteri pustii, ucenicii se tratează la colectiv unul pe altul. Pentru că suntem diferiți. Nu judecați oamenii prin optica personală, încercați să îi înțelegeți în felul lor. Apoi se pune problema unei eventuale intervenții. Dar de cele mai multe ori e mai bine să procedezi ca Isus. Să le dai pace să își spună oful. Apoi un simplu te înțeleg și o rugăciune aduce vindecare.

Nu știu cum te găsește mesajul meu. Nu știu în spatele căror uși ale depresiei, fricii, atacurilor de panică petreci zilele și nopțile. Fii puternic! Stai drept! Ochii pironiți în sus! Oare nu cumva în scopul acesta a rânduit Dumnezeu să citești aceste rânduri?

Poate ești deprimat ca Petru, dezamăgit de tine însuți, te simți trădător sau trădat. Nefericitul de el, Iuda s-a spânzurat sub presiunea poverii. Nu a rezistat regretelor, nevoii de pocaință. Nu a făcut față smereniei de a recunoaște actele criminale. A apelat la suicid, și a ales să intre în rolul fiului pierzării. Nu permiteți necazurilor să vă depărteze unul de altul. Nu vă înstrăinați în greu. Ca familie, ca biserică. Aveți probleme de relaționare? Faceți scut comun! Adunați-vă umăr la umăr! Uniți-vă în rugăiune și post și îngenuncheați orice forță demonică. Orice soi de draci!

Isus nu are nevoie de gorilele Delta Force, nu are nevoie de berbec să spargă încuietorile ușilor. Nu are nevoie de chei. Vorbim de un Hristos cu trupul transformat. Survenit învierii din morți. El sfidează legile fizicii, ale logicii, dă peste cap diagnosticele. El este Atotputernicul lui Iacov. E suveran. El trece prin ușile încuiate.

Apostolii stau închiși de frica iudeilor. Faptul că s-au adunat la olaltă, cu aceleași probleme, cu aceleași frici, i-a ajutat să se consoleze reciproc. Asta face suferința și spitalul, aduc oamenii cu probleme egale, la egal unii cu alții. Funcția este importantă până pe patul spitalului. Aici, toți suntem pacienți. Iar la marginea gropii dor niște simpli defuncți.

Este formidabilă abilitatea Domnului Isus de a-și asuma dramele umane. De a intra în papucii fiecăruia în parte. Ce bine că Isus nu e om! Ar fi început cu reproșuri și canoane. Dar nu, Isus este Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, așa cum spune crezul nostru creștin. Isus le dă exact ce nu au, pentru a primi ceea ce au pierdut. Pacea.

Iubiți slujitori ai altarului, tratați-i pe oameni asemenea lui Isus! Dragi oameni iubiți de Dumnezeu, credeți în puterea miraculoasă a lui Isus. Care vindecă afecțiunile psihice, emoționale, spirituale, fizice, relaționale. El poate! El vrea! Tu trebuie să crezi!

Fii vindecat de depresie sau orice afecțiune, prin puterea credinței tale, în Numele lui Isus Hristos! Amin!

Din Galileea în toată lumea

Reprezentativ

Matei (28:16) Cei unsprezece ucenici s-au dus în Galileea, în muntele unde le poruncise Isus să meargă.
(17) Când L-au văzut ei, I s-au închinat, dar unii s-au îndoit.

Când îți organizează Isus întâlnirea este bine. Le indică locul, timpul și scopul întâlnirii. De data asta Isus îi invită pe munte. Sătul de oameni, obosit de mulțime, de contestare și împotrivire. Se retrage în munții Galileii Neamurilor. Pe undeva mesajul e clar. Ușile evreilor se cam închid. Au răstignit șansa lor de salvare.

Invitația de pe muntele Galileii, transmite mesajul evanghelizării globale. Isus îi trimite în TOATĂ LUMEA. De aici încolo se orientează și spre oile pierdute ale lumii, dintre neamuri. Iată mesajul: Matei
(28:18) Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei și le-a zis: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer și pe pământ.
(28:19) Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.
(28:20) Și învățați-i să păzească tot ce v-am poruncit. Și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului. Amin.”

Unii s-au închinat, alții s-au îndoit. De atunci și până astăzi și de când e pământul sunt oameni care cred și se închină, și oameni care se îndoiesc, critică și contestă. Orice lucrare. Orice faptă. Dacă vom ține cont de îndoielnici nu mai facem nimic. Dacă ne ocupăm de închinătorii credincioși, vom găsi resurse de a merge mai departe.

Domnul Isus îi împuternicește pe apostoli. Îi asigură de permanenta Sa însoțire până la sfârsitul veacului. Dar fără ultima poruncă, am fi doar niste teologi supraponderali, „șoareci de bibliotecă” fără prea multe rezultate evanghelistice. Dar le poruncește să ajungă cu evanghelia până la marginile pământului. Nu doar APME-ului îi poruncește (care face o lucrare excepțională de ani de zile), ci tuturor.

Nicăieri nu poruncește Mântuitorul să facem convertiți. Să ne lăudăm cu numere și fișe membrale. Isus ne poruncește să facem UCENICI. E simplu să faci convertiți. O evanghelizare, o chemare, un botez și abandon. Ucenicii se fac greu, se investește mult, se așteaptă mult. Un predicator se formează în 20 de ani. Dar și eficiența este uluitoare!

Mergeți fraților. Luați cu asalt cartierele neevanghelizate ale orașului dumneavoastră. Plantați biserică acolo. Orașele fără biserici. Satele uitate de lume. Țările neatinse cu Evanghelia. Timpul este scurt. Noi îmbătrânim. Isus se apropie! Vom da socoteală! Multă răsplată are pregătită Dumnezeu pentru aceasta misiune. Mă doare sufletul că nu predicăm despre răsplătirile lui Dumnezeu pentru slujirea misionară. Poate am fi cu mult mai harnici. Nu doar niste convertiți(pocăiți) minimaliști care așteptaă cu mâinile în sân revenirea Domnului!

Iată cum Isus ți se arată și ție. Te trimite pe câmpul de slujire. În vie. Pe dealuri și prin văi. Prin orașe și sate. Totul pentru gloria și Împărăția Lui Hristos!

Avocatul lui Toma.

Reprezentativ

Ioan (20:24) Toma, zis Geamăn, unul din cei doisprezece, nu era cu ei când a venit Isus.
Ceilalți ucenici i-au zis deci: „Am văzut pe Domnul!” Dar el le-a răspuns: „Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor și dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor și dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.”

Toma, zis geamănul meu și al tău. Frate geamăn cu noi în gafe, temeri, îndoieli, frici, emoții, eșecuri, greșeli. Cei 10 își plângeau dramele la colectiv. Toma, probabil era un timp mai introvertit, mai emotiv. Mulți îl acuză și îl aseamănă cu seraliștii care lipsesc de la biserică. Nu știm noi ce suferință, ce drame trăiește Toma în privatul său. Nu judecați, ca să nu fiți judecați.

Îl ador pe Toma. Este singurul care pune problema veridicității revelaționale. El este atent la detalii. Nu se lasă înșelat cu una cu două. Își aduce aminte de avertizarea lui Isus privind hristoșii mincinoși. Toma nu cere dovezi ca ateii. El are doar niste repere personale: semnele cuielor în mâini, coaste, picioare, semne pe care vrea să le testeze. Iar Dumnezeu ia act de ele.

Ioan (20:26) După opt zile, ucenicii lui Isus erau iarăși în casă și era și Toma împreună cu ei. Pe când erau ușile încuiate, a venit Isus, a stat în mijloc și le-a zis: „Pace vouă!”
(27) Apoi a zis lui Toma: „Adu-ți degetul încoace și uită-te la mâinile Mele și adu-ți mâna și pune-o în coasta Mea; și nu fi necredincios, ci credincios.”
(20:28) Drept răspuns, Toma I-a zis: „Domnul meu și Dumnezeul meu!”

Isus îl asigură pe Toma de pacea interioară. Apoi îi cere lui Toma niște lucruri șocante. Parcă ar fi fost Isus martor la discuția lor. Începe exact cu dilemele lui Toma. Grijă mare ce vorbiți între voi, pentru că Isus este martorul discuției și ia notițe pentru judecată. „Toma aduți degetul, pune-l în coasta Mea, uită-te la palmele Mele, nu fi necredincios.” Nu zice „nu fi ateu” ci necredincios. Îndilemat.

Reperele revelaționale ale lui Toma.

1. Dimensiunea vizuală. „Dacă nu văd eu.” Ce? Ceva. Orice. Ceva personal sau personalizat la care am fost martor. Tu ce reper vizual ai privitor la Isus?

2. Dimensiunea tactilă. „Dacă nu pun mâna mea.” În coastă, în palme, pe picioare. Care este Semnul tău distinctiv, palpabil de reper al lui Isus? Ai un semn? Ai văzut mâna Lui la lucru? Ai o dovadă personală? Un reper al tău?

3. Dimensiunea auditivă. Maria îl confundă cu grădinarul. Dar când Isus începe să vorbească lui Toma, îi rezolvă aproape toate dilemele. Îl mai auzise vorbind. Tu ai un reper auditiv? Îi cunoști glasul Lui? Știi când vorbește Hristosul lui Dumnezeu și când vorbește hristosul mincinos? Avem mare nevoie de discernământ, dar mai ales de timp petrecut cu Isus în rugăciune!

4. Dimensiunea verbală. Declarativă. „Domnul meu!” Indicând spre Mântuitorul meu personal. Nu doar al neamului meu. Nu te mulțumi cu descrierile și experiențele altora. Luptă-te să ai relația ta personala cu Dumnezeu. Dumitru Stăniloaie spunea că revelația este incompletă fără dimensiunea mistică, experiențialistă, prin care omul îl percepe personal pe Dumnezeu. Îl simte în ființa lui. O vindecare, o rugăciune ascultată, o altă minune.

5. Dimensiunea suveranității lui Isus. „Dumnzeul meu!” Toma recunoaște dumnezeirea Domnului Isus. Când ai ajuns să cunoști puterea și natura divină a Mântuitorului, când îți asumi asta în declarații publice, începi să contezi și în economia lui Dumnezeu.

6. Dimensiunea credinței. „Ai văzut și ai crezut.” Noi nu încercăm să abandonăm metafizicii ceea ce nu înțelegem din Biblie, din Dumnezeu. Nu. Noi credem. Tot ce nu înțelegem și este zis de Dumnezeu, credem și atât. Fără explicații, fără îndoieli. Credința declanșează miracole, produce minuni, pune demonii pe fugă, rupe legături infernale, vindecă incurabilul. Toma crede convins că este Hristosul, Dumnezeu.

Nu îl mai judecați pe Toma! Vă implor! Dilemele lui au rezolvat dilemele miliardelor de oameni. Dacă el nu întreba, noi nu aveam răspunsuri. Dacă el nu proba, eram noi în ceață. Dacă nu îl fericea Domnul pe el care a văzut, nu ne fericea nici pe noi care nu am văzut.

Iți mulțumim frate Toma pentru precauția și responsabilitatea ta. Nu ai confundat credința cu credulitatea. Nu te-ai lăsat cu una cu două. Ai avut probe, argumente astfel, toate acestea dezvoltă convingerile sfinte. Toma ajuns misionarul Asiei. Moare ca martir în India. Iată de ce noi nu avem randament și lenevim, pentru că nu avem convingerile puse la punct. Convingerea dinamitează credința și crește la maxim randamentul duhovnicesc.

Apel urgent la rugăciune! Pentru siguranța copiilor noștri! Comunicat Ioan Filip!

Reprezentativ

APEL URGENT:

Şi după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mâinile şi coasta Sa. Ucenicii s-au bucurat când au văzut pe Domnul. Isus le-a zis din nou: „Pace vouă!
Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi.” (Ioan 20:20-21)

HRISTOS A ÎNVIAT!

Dragi frați și surori, ne adresăm dumneavoastră, cu un APEL la rugăciune:
În perioada următoare se vor analiza în comisiile parlamentare mai multe legi care au o importanță covârșitoare pentru viitorul copiilor noștri și al țării noastre. Conștienți de responsabilitatea pe care o avem de a veghea și de a mijloci înaintea lui Dumnezeu – în calitate de părinți, bunici, credincioși simpli sau slujitori ai Cuvântului lui Dumnezeu – inspirați de exemplul străjerului din Ezechiel 33:1-9, vă chemăm la post și rugăciune pentru următoarele inițiative legislative:

  1. Proiectul legilor învățământului preuniversitar si universitar care prevede, pe de o parte, obligația școlilor de a promova diversitatea pe criterii de orientare sexuală, iar pe de alta, îngrădirea sau chiar eliminarea educației religioase din școli, inclusiv respingerea cerinței ca religia să poată fi disciplină opțională la Bacalaureat. De asemenea, sunt presiuni mari pentru eliminarea cerințelor de a respecta specificul cultului fondator în școlile confesionale.
  2. Proiectul de lege privind organizarea activității de prevenire a separării copilului de familie, un proiect important din care trebuie eliminate orice ambiguități care lasă loc interpretărilor ce ar putea conduce la preluarea abuzivă a copiilor și separarea de părinții lor, așa cum se întâmplă în alte țări.
    În acest timp în care copiii născuți sunt supuși unor atacuri asupra gândirii și sufletului lor, copiii nenăscuți care sunt încă în pântecele mamelor lor au devenit ținta mai multor ONG-uri care exercită presiuni asupra instituțiilor statului pentru finanțarea avortului din bani publici.
    În fața acestor amenințări, vă chemăm să ne unim în rugăciune și să mijlocim:
  • Pentru parlamentari și pentru factorii decidenți în formularea acestor legi, ca să aibă înțelepciune, putere, curaj, credință și teamă de Dumnezeu, ca să voteze legi care să protejeze țara noastră de păcat, de abuzuri și de nedreptăți și care să îl onoreze pe Dumnezeu.
  • Pentru profesorii care influențează gândirea copiilor și care vor trebui să aplice aceste legi.
  • Pentru părinți, ca să își înțeleagă mandatul de a implementa valorile și credința creștină în mintea și inima copiilor cu care Dumnezeu i-a binecuvântat.
  • Pentru copiii noștri care sunt atât de expuși la informații toxice și care sunt miza acestor legi, Dumnezeu să-i ocrotească și să pună credință în inimile lor.
  • Pentru credincioși responsabili care să se implice și să ia atitudine atât în rugăciune și post, cât și în declarații publice care să susțină valorile Scripturii.
  • Ne rugăm pentru pocăința României, pentru întoarcere la Dumnezeu, la Scriptură.
  • Ne rugăm pentru Biserica din România, ca să fie sare și lumina într-o perioadă a întunericului.
    Îi îndemnăm cu dragoste pe toți creștinii, ca în măsura limitelor impuse de starea sănătății, să aleagă o zi de post în fiecare săptămână, până la vacanța parlamentară, 1 iulie 2023, pentru a mijloci înaintea lui Dumnezeu pentru aceste cauze.
    Vă mulțumim și ne rugăm ca Dumnezeu să vă răsplătească și să vă binecuvânteze!
    Cu dragoste în Hristos, slujindu-L pe El împreună,
    Ioan FILIP, Președintele Cultului Creștin Penticostal din România
    Cornel HAUREȘ, Președintele Uniunii Bisericilor Creștine după Evanghelie din România
    Paul NEGRUȚ, Vicepreședinte cu Educația, Uniunea Bisericilor Creștine Baptiste din România

Mesaj transmis de Radio Vocea Evangheliei Timișoara

Isus pe plaja Tiberiadei

Reprezentativ

Ioan (21:1) După aceea, Isus S-a mai arătat ucenicilor Săi la Marea Tiberiadei. Iată cum S-a arătat:
(21:3) Simon Petru le-a zis: „Mă duc să prind pește.” „Mergem și noi cu tine”, i-au zis ei. Au ieșit și s-au suit într-o corabie; și n-au prins nimic în noaptea aceea.
(21:4) Dimineața, Isus stătea pe țărm, dar ucenicii nu știau că este Isus.

E noapte. Șase dezertori, o barcă, o mreaja ruginită, o plaja pustie, o mare goală, pești speriați, niște pescari eșuați care și-au transformat sandwich-urile în momeală, dar chiar și peștilor Isus le poruncește. Și celor mici, și balenelor lui Ioana. Dumnezeu poate transforma balena în submarin nuclear, care duce explozia nenorocirii în Ninive. Dar pocăința și iubirea sfarm-a armelor puterile și le transformă-n fiare pentru plug. Iar Ninive e salvată momentan. A trecut racheta balistică pe lângă urechile lor.

Iată cum răul se propagă mai repede decât binele. Simon Petru decide să se întoarcă la caldarâmurile trecutului. „Mă duc să prind pește” Mai bine zis: „Gata, m-am lămurit cu Isus, cu pocăiții, cu toate. Mă duc la ale mele, la cele vechi!” Este incredibilă puterea de influență a lui Petru, în rău acum, în bine mai târziu. Pe plaja s-au pierdut muți: Dima, Căldăraru, Imeneu, Alexandru. Vegheați, voi, părinți care stați în preajma plajelor. Acolo e potop de nelegiuiri. Nu lăsați copii să fie înghițiți de desfrâul plajei. Vegheați!

Nu ați observat că dacă nu mai vine unul la cor, la orchestră, la rugăciune se renunță în lanț. Îi aduni pe oameni la olaltă foarte greu, dar îi împarte străinul în doi timpi. Ciudată e influența răului. Așa a influențat străinul 33,3 % dintre îngeri, transfirmâdu-i în demoni. Nu te lăsa prins în mreaja disensiunii. Fugi de filosofia „Divide et imperam!” Te poate metamorfoza în diavol.

Fără Isus nu faci nimic. Și dacă ești profesionist. Nu prinzi nimic toată noaptea. Dar învață o dată să asculți de porunca lui Dumnezeu. Și dacă în dreapta e țiței, sau nisip sau sare, dacă Dumnezeu îmi poruncește să arunc mreaja se va umple. Isus a poruncit unui banc de fitofagi să plece. Le tastează pe GPS destinația, mreaja ucenicilor. Iar ei execută cu mic cu mare.

Curios că Isus nu are nevoie de banii noștri și nici de bunurile noastre. Ne cere unele lucruri pentru a ne testa caracterul. Stai liniștit că tot pe cheltuiala și frigiderul lui Dumnezeu trăiești. Nu merită să fii lacom, zgârcit, răutăcios, egocentric, în fond tot pâinea lui Dumnezeu o mănânci. „Ei au găsit jăratec, pește fript și pâine” preparate de însuși Isus. Iată că depresia se tratează întâi la restaurant, la masă, la o pizza cu limonadă și mentă.

Pe plaja mării, prin întrebările supărătoare ale lui Isus, Petru este crescut ca păstor. Dar mai mult. Avem un Petru anxios, depersonalizat, umil, dezamăgit, dezertor. Primul lucru pe care îl face Isus îi redă demnitatea umană. Îl reabilitează în fața colegilor săi. Îi redă în fața bărbaților onoarea pierdută în fața unei femei. Iar Petru se întramă emoțional și e pregătit pentru martiriu.

Domnul Isus înlocuiește obsedantul cântec al cocoșului, cu behăitul fin al mielușeilor și al oilor. „Petre, tu să stai printre oițe și mielușei, slujește copiilor, joaca-te cu ei și uiți de necazuri! Dacă muncești în turmă ziua, noapte poți dormi liniștit. Numai leneșii au coșmaruri noaptea” – „Dar, Doamne, va veni vremea bătrâneții, când mă culc o dată cu găinile și mă trezesc o dată cu cocoșii, ce va fi de mine? Voi avea un coșmar de bătrânețe!” -„Fii cuminte! Am organizat răstignirea ta deja. Doar ce intri în bătrânețe și pleci la ceruri. Te aștept! Nu te preocupa?”

Poate în proximitate ai oameni eșuați. Ajută-i să-și recapete demnitatea. Onorează-i ca pe niște oameni speciali. Care au chipul lui Hristos zugrăvit în ei înșiși. Ajută-i să vadă iarăși cerul. Caută pacea. Și vei fi fiu al Tatălui ceresc.

Lui Petru Isus i se arată personal

Reprezentativ

Luca (24:34) …și zicând: „A înviat Domnul cu adevărat și S-a arătat lui Simon.” 1 Corinteni (15:5) și că S-a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece.

Îl ador pe Domnul Isus pentru capacitatea Sa de a se revela personalizat, după nivelul de înțelegere al fiecăruia și în funcție de misiunea pe care o are fiecare. Pentru că pe temelia revelației lui Petru, Domnul a clădit Biserica Sa, el are nevoie de o înțelegere completă. Ani de zile Biserica Apuseană a interpretat greșit expresia și încă se persista în ea, cum că pe osemintele lui Petru se clădește biserica prin perpetuarea papalității. Nu. Pe REVELAȚIA lui Petru se clădește Biserica, anume: „Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu!” Mai ales că Petru a fost ales apostolul evreilor. Nu avem date că ar fi ajuns măcar o dată la Roma.

În funcție de misiunea pe care Dumnezeu o are cu viața ta, vei avea acces la revelație. Descoperirea planului divin se face și prin suferință. În faliment, în durere, în necaz Dumnezeu prelucrează caracterul nostru, ne umanizează, devenim sensibili și empatici. Oare nu asta s-a întâmplat și cu Petru? Școala suferinței are cursuri foarte grele, dar am înțeles în timp că suferința este cel mai bun profesor. Nicolae Moldoveanu o numește: „Suferință școală sfântă, dar a harului de sus, numai cei ce trec prin tine, semăna-vor cu Isus.” În suferință devii dependent de Dumnezeu, te identifici cu Isus, te detașezi de tine însuți, umbli smerit cu Dumnezeul tău.

De două ori este consemnat în Biblie specific faptul că Isus i se arată lui Petru. Și de alte două ori are legătură tot cu Petru. Când Petru merge pe ape, și la focul de pe plajă unde Isus se ocupă tot de Petru. Un ucenic reprezentativ, chemat pentru evrei. La o singură predică, fără microfon, fără amplificare, fără clape, fără monitoare, se convertesc trei mii de oameni. Noi avem trei mii de predici și abia se conving câțiva. Ceva s-a pierdut.

Ți se arată des Dumnezeu pentru că are un plan cu tine. Fie prin necaz, prin vis, prin altă formă revelațională. Bucură-te! E semn că Dumnezeu te vrea pentru El. Să nu pleci la drum în nici o lucrare până nu ai convingerea personală că te-a trimis Domnul. El nu te trimite neîmputernicit. Nu te trimite în locul altuia. Nu te trimite singur. Nu te trimite fără o misiune clară.

Domnul Isus coboară la nivelul de înțelegere al fiecăruia. Lui Bartimeu i se revelează prin vindecare de orbire. Leproșilor prin vindecare de lepră. Lui Lazăr prin înviere. Lui Toma prin dovezi palpabile. Lui Petru la foc, pentru că la foc se lepădase. Ție îți vorbește prin necazuri, pentru că a văzut că dor la necaz îl chemi. Doar atunci te rogi. Îți vorbește mai des pentru că are o lucrare mai mare cu tine.

Luptă-te să înțelegi voia lui Dumnezeu. Ți-a vorbit o dată, de zece ori sau mai mult. Înseamnă că așteaptă niște răspunsuri de la tine. Niște decizii concrete. Fii cu inima deschisă către Dumnezeu și sincer și vei înțelege planul Lui pentru viața ta. Nu tot odată, că e prea mare să îl înțelegi, dar Domnul îl descoperă treptat, defalcat ca să depindem de El în totalitate.

De fiecare dată când Petru o gafează Isus îi zice: „Simone fiul lui Iona”, indicând spre slăbiciunile umane. La fiecare revelație Isus îi zice: „Tu ești Petru”, indicând spre capacitățile duhovnicești. În fiecare dintre noi este un „Simon” și un „Petru” O luptă acerbă între firea dumnezeiască și firea pământească. Va câștiga firea care e mai bine alimentată.

Ai niște semne? Dileme? Întrebări? Nedumeriri? Dumnezeu va ține cont de ele, deja prepară meniul personalizat pentru regimul tău. Pentru că te iubește enorm și are un plan măreț cu viața ta.

Arătarea de pe Calea Emausului

Reprezentativ


(13) În aceeași zi, iată, doi ucenici se duceau la un sat, numit Emaus, care era la o depărtare de șaizeci de stadii de Ierusalim,
(14) și vorbeau între ei despre tot ce se întâmplase.
(15) Pe când vorbeau ei și se întrebau, Isus S-a apropiat și mergea pe drum împreună cu ei.
(16) Dar ochii lor erau împiedicați să-L cunoască.
(17) El le-a zis: „Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbați între voi pe drum?” Și ei s-au oprit, uitându-se triști.
(18) Drept răspuns, unul din ei, numit Cleopa, I-a zis: „Tu ești singurul străin aici, în Ierusalim, de nu știi ce s-a întâmplat în el zilele acestea?”
(19) „Ce?”, le-a zis El. Și ei I-au răspuns: „Ce s-a întâmplat cu Isus din Nazaret, care era un proroc puternic în fapte și în cuvinte, înaintea lui Dumnezeu și înaintea întregului norod. (Luca 24:13-19)

Unii la pescuit, alți spre oborul din Emaus, alții la muncile agricole, parcă suntem noi romănii după sărbători. Fiecare cu trebuirile lui. O săptămână trebuie până ne revenim de excesele alimentare și nu numai, pe la sălile de fitness să dăm kilogramele jos, job, scoală, facultate. Și cam asta a fost sărbătoarea. Doar atât?

După trei zile? Ei nu îl mai cunosc? Maria îl confundă cu grădinarul, ucenicii pe mare cred că e o nălucă, cei doi de pe calea Emausului îl văd ca pe un străin, ceilalți ucenici zic că e un duh. Ce zici, dacă lipsești săptămâni întregi de la biserică, ai șanse să nu îl confunzi și tu? Stai cuminte! Uiți toate vorbele Lui. Tot. Și Cina Domnului, și ziua botezului, și iertarea păcatelor. Tot. De aceea vă sfătuiesc: Țineți aproape de Domnul! (2Pet 1:9) Dar cine nu are aceste lucruri este orb, umblă cu ochii închiși și a uitat că a fost curățit de vechile lui păcate.

Apar în text expresii specifice nouă: „ochii împiedecați să-L cunoască” și „uitându-se triști” Este minunat Isus Hristos. Îi ascultă răbdător, îi lasă să își spună oful, le permite să își verse amărăciunea, merge cu ei la drum câțiva kilometri, îi întrebă generalități. Când s-a asigurat de stabilitatea lor emoțională/psihică începe să discute la concret. Povestindu-le în linii mari toată Biblia.

Intră în casă, frânge pâinea, ei se prind imediat cine este, după felul în care rupe pâinea. Avea Isus un stil anume de a frânge pâine. După ce se conving că El este se face nevăzut.

E minunat modul lui Isus de a lucra. Nu știu în ce situație te afli. Dorește-ți să ți se arate Isus. Chiar dacă nu fizic. Poate prin familia ta, prin copii, prin pastor, prin situații. Te găsești trist și cu ochii împiedicați? Nu mai vezi limanul? Nu mai vezi nici o cale de ieșire? Nu mai știi încotro se îndreaptă familia ta?

Nu uita. Lângă tine este Isus. Merge la pas cu tine. Cu ofurile tale. Se identifică cu drama ta. Spune-i tot ce te pasă. Varsă-ți plângerea cu încredere la picioarele Lui. Fascinant! E dispus să îți asculte povestea până la capăt! Are soluții personalizate pentru tine! Chiar dacă asta înseamnă că te trimite în Biblie. A fost un mod de a ne arăta că de acum încolo, soluția problemelor noastre și comunicarea reală cu cerul se face prin Sfânta Scriptură.

Li se deschid ochii. Sunt vindecați pe deplin de anxietate. Sun reabilitați emoțional. Își redefinesc identitatea spirituală. Primesc forță și putere de a merge mai departe. Au biruit! Cu Isus!

Drumul Emausului este drumul tău. E viața ta. Dar și Domnul de pe drumul Emausului este Domnul tău. I-a salvat pe ei, te salvează și pe tine. E acolo. Vrea să îți facă bine. Te ascultă. Când nu mai ai nimic de întrebat, răspunde-I Lui la niște întrebări. Iar la final, deschide Biblia și primește viață. Descoperă dragostea lui Dumnezeu care reabilitează și astăzi. El încă mai cheamă morții din mormintele sufletești. Aduce depresivii la viață. Oferă pacea anxioșilor. Te vindeca cu drag și pe tine de afecțiuni fizice și psihice. Nu renunța niciodată!

Învierea. Ultimul capitol al creștinismului

Reprezentativ

Hristos e viu!

În prima zi a săptămânii, la orele 3 dimineața, în cimitir bătrânii ne spuneau că umblă doar strigoii și fantomele. Nu știau nici ei ce sunt ăia. Nici noi nu știm. Sincer nu am văzut nici un strigoi niciodată, dar nici nu mi-a fost frică de ei vreodată. Probabil că sunt doar basme. Poate se refereau la duhuri rele, demoni, dar aceștia nu stau printre morminte. Cimitirul îi plictisește de moarte. Ei stau în mințile și inimile celor vii.

Femeile cotrobăie printre cavouri. Doar niste femei puteau fi acolo, că bărbații stăteau cu ușile încuiate. Ascunși în spatele fricii, anxietății, disperării. Probabil se gândeau că urmează crucificarea lor. Dar nu. Diavolul nu are mare treabă cu noi. El luptă cu Dumnezeu direct. De aceea este ca și învins. Pe noi ne mai lovește sporadic pentru că știe că dacă dă în noi îl doare pe Hristos. De aceea Dumnezeu ne aseamănă cu „lumina ochilor Săi.” Domnul luptă pentru noi! Noi să stăm liniștiți.

Și-au luat de o grijă și barbarii romani și prelații apostați, pe undeva și diavolul, dar nu era prea sigur. Se lămuresc cu toții, de la infern, la moarte, la preoți, la împărat abia în dimineața învierii. Pământul se încordează și expulzează cerului pe Fiul lui Dumnezeu zicând: „Ia-Ți Stăpâne ce e al Tău! Acesta nu este un mort obișnuit. Nu pot purcede procesul putrezirii în El. E de alta natură. Nu se potrivește nici unui decor funebru. Ia-Ți Dumnezeule ce e al Tău. Ia-Ți Fiul în cer!” Și Tatăl L-a luat!

De atunci și până astăzi, noi nu sărbătorim învierea Lui, a înviat pentru totdeauna, noi doar ne amintim zilnic despre învierea Lui. Despre impactul său în viața credincioșilor. Despre puterea de a chema morții spirituali la viață nouă în Hristos. Despre viața îmbelșugată adusă turmei Sale, de Blândul Păstor. Despre fântâna arteziană din inimă credinciosului care țâșnește în eternitate viață veșnică.

Dacă Hristos a înviat cu adevărat în viața ta, permite-ne și nouă să vedem asta. Să vadă soțul, soția, copiii, părinții, societatea, toți. Lasă-te pătruns de lumina hristologică, primește har, dă mai departe viață celor din jur. Transformă pustiul emoțional într-o oază de bucurie pentru cei care interacționează cu tine. Aici se vede puterea învierii lui Hristos, în viața ta.

Pace în inimă. Pace în casă! Pace la masă. Pace în trafic! Pace între neamuri. Pace peste tot, doar cu Hristosul viu!

La scurt timp vine Duhul Sfânt. De aici biserica primește împuternicirea de a străluci peste veacuri. Cincizecimea este o realitate vie, care trebuie întâlnită în stilul de viață al creștinului. Prin moartea Domnului, răstignire, îngropare și înviere, Duhul Sfânt convinge păcătoși de 2000 de ani încoace. Iar milioane și milioane de oameni au spus „DA”, s-au botezat și au intrat în turmă lui Hristos.

Învierea, ultimul capitol al creștinismului. După învierea noastră din morți începe veșnicia cu Dumnezeu în ceruri.

Hai și tu cu noi!

„Dumnezeu a murit”

Reprezentativ

Ideea morții lui Dumnezeu apare în scrierile lui Nietzsche, secțiunea „Nebunul” a cărții Știința voioasă astfel: „Dumnezeu a muritDumnezeu rămâne mort! Și noi l-am ucis!” Este un mod figurativ prin care autorul (un critic exigent al creștinismului) subliniază răspândirea și impactul iluminismului.

Ați vrut să scăpați de El, voi preoții cei mai de seamă, sau cei care vă bagați în seamă. Iată că ați scăpat! Sunteți liniștiți acum? O să aveți Templul plin mâine dimineață? Toți o să vă asculte pe voi? V-ați salvat fotoliul cald. Puteți ieși la pensie neliniștiți. Dacă a murit, de ce vă mai temeți de El. Puneți soldați să păzească un trup inert? De un Om puternic te temi și când e mort. Mai ales dacă îl cheamă Isus.

Un Iosif din Arimateea blând cere trupul mort al lui Isus. Un Nicodim, preot pe jumătate luminat, care boicotează ședința împotriva lui Isus. Probabil a stat pe genunchi. Vine cu un hectolitru de parfum, de mir foarte prețios, pe care îl donează pentru îmbălsămarea lui Isus. Femeile credincioase se ocupă de îmbălsămare. Au vrut să Îl mumifice să nu putrezească. Ei nu știau că plăcile tectonice au alergie la sfinți. În curând cu toții vor învia și se vor înălța la cer.

Lumea fără Dumnezeu e pe întuneric. E searbădă. E plină de ucigași în serie. Proxeneții se înmulțesc precum virușii. Politicienii dau legi demonice. Mamele își avortează fetușii nenăscuți. Țările creștine se omoară și se bombardează chiar și în Joia Mare. Se omoară cu ură fratricidă frații între ei. Soții divorțează din cauza curviei și a poftei nesăbuite. Copiii mint și își ucid părinții. Adolescenții se droghează. Se închid biserici și se deschid case de pariuri sportive, puburi și bordeluri. Gem pușcăriile de hoți și criminali. Liderii religioși propaga dogme false, vând pe bani mulți nădejdi înșelătoare.

Vai! Păi înseamnă că România e țară păgână? Analizați cât Dumnezeu mai avem în țara asta. Trăim ca și cum Dumnezeu ar fi încă mort. Ca și cum nu ar exista. Dacă toate faptele și orgiile păgânismului se practică în sânul unei țări majoritar creștine, dacă așa arată creștinismul, atunci cum arată păgânismul?

În toate cimitirele, pe toate crucile scrie „aici odihnește robul lui Dumnezeu” unde sunt, deci cimitirele fiilor diavolului? Unde sunt îngropați robii lui? Arătați-mi un cimitir satanic! La cimitir se vede realitatea minciunii religioase.

Domnul Isus e în mormânt (trupul Său). A vrut Dumnezeu să ne arate ce înseamnă lumea fara Dumnezeu. E oribilă. Te vrem Isuse Hristoase înapoi! Vino în casele noastre contagiate de telenovele și preocupări lumești! Vino în Casa Ta, unde slujbele seci, liturghiile lipsite de esență și viață nu mai impresionează pe nimeni. Nici măcar păianjenii din colțurile reci de piatră. Nu mai condamnăm oamenii că nu mai vin la biserică, ce să asculte când slujitorii altarului te-au părăsit. Atunci ai luat biciul (pentru animale), astăzi nu știu ce ar trebui să iei la noi.

Vino Hristoase! Noi nu așteptăm să învii, doar ne aducem aminte de învierea ta. Ești viu de 2000 de ani încoace! Ești dătătorul de viață și lumină. Ne-ai transferat lumina hristologică, ajută-ne să o purtăm cu demnitate până la sfârșit. Te așteptăm să vii în slavă, să ne duci acasă. Suntem obosiți, trădați, jigniți, umiliți, interpretați greșit de două mii de ani. Am vrea să ne odihnim veșnic la umbra aripilor tale.

Îl așteptăm să vină cât mai curând. Apoi, din nou tăcere veșnică. Iată cum arată iadul. Un loc în care Dumnezeu nu mai vorbește deloc.

Dumnezeu vorbește o dată, de două ori, uneori de o mie de ori, apoi tăcere. Când el tace mori cu zile. Martin Luther spunea: „Doamne, ceartă-mă! Mustră-mă! Numai spune ceva în dreptul meu că tăcerea ta mă usucă de pe picioare! Mă omoară!” Cel mai aprig blestem pentru un om este să nu îi mai vorbească nimic Dumnezeu. Vorbise 3600 de ani de istorie. Apoi tace 400 de ani. Apoi iar vorbește prin Hristos 33 de ani. Apoi iar tace o zi și se blochează universul. Se stinge soarele ziua ‘namiaza mare. De atunci a lucrat două zile(sau 2000 de ani). Tocmai am intrat în zorii celei de a treia zi. Sunt pregătiri intense de nuntă în cer. Stați gata, dar. Se apropie Mirele!

Tată, vină Împărăția Ta! O aștept cu sufletul la gură!

Vineri. Între Ana și Caiafa

Reprezentativ

Black friday. Cea mai neagră vineri din istorie!

Ce ai face dacă ai mai avea 5 ore de viață? Isus se roagă pentru ucenicii Săi, lasă ordine în urmă, lasă o Împărăție (cea mai mare din istorie), lasă speranță și lumină. Rugăciunea din Ghetsimani este scurta și concentrată. Glandele sudoripare din vasele capilare elimina sânge în loc de vapori de transpirație, semn că luptă spirituală cu infernul dezlănțuit nu e ușoară.

Cum să pui cătușele pe mâinile care au făcut numai bine? Cum să legi pe Hristosul lui Dumnezeu? Să condamni un nevinovat? Să trădezi pe cineva care a fost sincer cu tine? Hei! Tu, lume cum să judeci pe cel mai cinstit Judecător, care va judeca TOATĂ lumea în curând? Sunt întrebări retorice, dar comitem aceste abuzuri și infracțiuni zilnic. Ca popor român, suntem primii din Europa la capitolul înjurături, alaturi de italieni. România va conta pe harta demnității când Numele lui Hristos va fi pomenit mai mult în rugăciuni decât în înjurături. Altfel, atragem zilnic trăsnetul blestemului.

Crucea este un fel de paratrăsnet care absoarbe blestemele ce le merităm, iar Majestatea Sa, Hristos le transformă în binecuvântări. Deocamdată! Nu știu până când. Ne vindem domnii turcilor pe un deț de țuică, ne împușcăm președinții, ne judecăm cu frații, ne ucidem viitorul prin avort zilnic. Mă mir cum de a mai sosit primăvara peste țara noastră?

Îl aleargă pe Isus între cei doi politruci. Nu știi dacă sunt bărbați sau femei după nume. (Ana și Caiafa). Probabil erau bărbați, că erau preoți, dar cu ideologia asta de gen, e o harababură socială că nu mai știi de tine, dacă nu ești ancorat în Biblie. Preotul este avocatul vinovaților înaintea lui Dumnezeu, dar dacă și-a vândut sufletul diavolului devine acuzator de nevinovați.

Petru se leapădă de trei ori, iar Iuda se descotorosește de Isus pentru treizeci de arginți. Tu și eu ne-am lepădat de 30 de mii de ori, și l-am vândut pe Isus mai ieftin decât Iuda. Suntem în stare să îl punem și pe OLX pentru bani de țigări. Ne-am denaturat prea tare ca rasă umană. Sper să vină cât mai curând Domnul să ne ducă în Împărăția luminii și a dreptății. Doar pe cei luminați și drepți!

Iuda se sinucide. Măruntaiele îi curg din el. Fără popă, fără înmormântare, fără coroane, mâncat de muște și de viermi de viu. Groaznic! Când spiritualul nu mai are nimic de demonstrat intră în mariaj cu statul. Așa că Isus este trimis la Pilat din Pont. De undeva de pe coasta Mării Negre. Poate cu origini tracice. Ceva strămoș de al nostru. Nu știm sigur. Acest mariaj al bisericii cu statul a prăjit sfinții în perioada medievală, prin blestemul istoric numit INCHIZIȚIE.

Iar El, Isus, se roagă pentru noi: „Tată, iartă-i că nu știu ce fac!” Atunci da, era inconștiență, dar astăzi știm că este Hristosul, Unsul lui Dumnezeu, Mesia Cel făgăduit, Marele Preot al mărturisirii noastre, Fiul lui Dumnezeu. Iar pentru că știm devenim beneficiari, dar și responsabili.

Nu încercați la nesfârșit să vă bronzați pe plajele indulgenței divine, mai degrabă ascundeți-va cu smerenie la umbra crucii lui Isus!

De atunci și pâna astăzi mântuirea se află între Ana și Caiafa. Nici la Ana, nici la Caiafa, ci între ei. Iar între ei e Hristos!

Miercuri. Isus, negociat de „prieteni”

Reprezentativ

Miercuri Isus are program scurt. Se pregătește psihologic pentru cel mai nebun proces din istorie, când omul își judeca Dumnezeul. Un proces injust, și brutal, neacoperit de legi, abuziv și plin de ură.

Preoții sunt în febră mare. Diabetul le este ridicat la 250. Pulsul o ia razna, din păcate și mintea. Când ai predat manetele diavolului, așteaptă-te la ce este mai rău. Culmea că prin Duhul, Isus vede tot ce mișcă în inima lor, dar nu reacționează deloc. Loviturile prietenilor sunt letale. Ei cunosc exact slăbiciunile, știu unde ești vulnerabil, știu când și cum să lovească. Aveți grijă, voi, prieteni! duhul lui Iuda nu a murit!

De atunci încoace Isus este comercializat zilnic. Evreii exploatează fiecare piatră atinsă de El. Au inventat vreo 4 locuri pentru fiecare loc simbolic (pentru că, normal, fiecare are taxa la intrare). Ei nu îl recunosc pe Isus ca Dumnezeu, ca Mântuitor, dar îmbogățirea pe spatele Lui nu strică. Am fost la ceva mănăstire din Romania cu un grup. Articole și fetișuri creștinești câte vrei. Am întrebat de o Biblie. Doamna mi-a răspuns că nu au Biblie. Serios! În Casa Domnului, în Numele Domnului, oamenii Domnului, pomenirea Domnului, și să nu ai Biblie pe tarabă!? Blasfemator!

Iar blasfemia se vinde zilnic. Politicieni care jura pe Biblie și apoi trădează statul și poporul, creștini care îl vând pe Isus pentru mai puțin de 30 de arginți. O minciună, un flirt, un avantaj oarecare, un loc de muncă etc. Nu-l mai condamnați pe Iuda, astăzi are mulți pui. O întrebare în genul: „nu cumva sunt eu Doamne!” Nu strică nimănui. E biblică, e apostolică, e sfântă.

Propun continuarea călătoriei de miercuri la pas cu Isus prin săptămâna mare, alăuri de niște versuri pe care Dumnezeu mi le-a dat într-o miercuri din săptămâna mare, ceva ani în urmă:

?……

Ce-a fost în mintea Ta Isus. Când Iuda a venit cu banii?
Cum ai primit acel sărut Ce l-au negociat romanii?

Cum te-a privit atunci în faţă
După ce a flirtat cu greii?
Căci s-a refugiat în ceaţă, L-au condamnat pe veci iudeii.

Ce moarte-or fi avut prelaţii
Când li s-a-nceţoşat privirea,
Şi-au înţeles că nu ei, alţii
Cârmuiesc viaţa şi-omenirea?

Ce va răspunde oare Iuda Când îl vei întreba cinstit:
Punându-ţi în balanţă truda, Iuda, bine ai socotit?

Ce-ai fi făcut dacă evreii
Îţi ofereau un preţ mai mic? Te mulţumeau oare şi leii?
Sau, M-ai fi dat şi pe nimic?

Atât am meritat Eu Iuda?
Treizeci de nemunciţi arginţi?
Punându-ţi în balanţă truda, Iuda, bine ai socotit?

Iubiţi creştini ce ascultaţi cuvântul Primiţi-i în dar plămădeala. Când în balanţă e Preasfântul
Să faceţi bine socoteala! (Raze de soare, volumul 2 poezii, Onisim Botezatu, p. 40-41)

Împărtășește cu cineva această meditație. Invită-l/o la pas cu Isus prin săptămâna mare.

Marți. Ultimele strigări ale harului!

Reprezentativ

Marți Domnul Isus a avut o zi foarte încărcată. Cu siguranța știa ce îl așteaptă peste două zile. Sigur vedea un proces injust, o condamnare la moarte prin corupție, simțea damful păcatelor omenirii că se apropie, simte gustul amar al trădării „prietenului” Iuda. Totuși, are prezența de spirit, răspunde preoților și cărturarilor îmbrăcați în hainele promiscuității. Le răspunde franc, adevărat, blând, biblic și dumnezeiește.

Șocul ucenicilor la vederea smochinului uscat, indica spre puterea cuvintelor rostite de Domnul Isus. În ultimele zile deja începe să le vorbească numai în pilde. Doar lor. Cinci pilde într-o zi. Limbajul devine tainic, înțeles și tălmăcit doar ucenicilor. Pentru că desele împotriviri ale prelaților, au împins la frontierele răbdărilor harul divin, așa că a venit vremea când și dacă vor să înțeleagă nu mai au șanse.

Află, tu, care te joci cu șansele mântuirii, care jonglezi după bunul plac cu harul lui Dumnezeu, vine vremea, e foarte aproape când ți se blochează mintea. Poate o depresie, poate un alzaimer, poate un AVC, sau o împietrire a inimii sau chiar moartea subită îți vor curma ireversibil șansele la salvare. Acceptă, înțelege și acționează în baza harului, până nu e prea târziu!

Vocea lui Isus e tot mai răgușită, ucenicii tot mai timorați, hienele îmbrăcate în haina statului tot mai îmbătate de pofta de sânge, latră și acuză și pregătesc înscenările puerile ale morții. Mint, trișează, tocmesc martori mincinoși, inventează legi care să le susțină fărădelegile (noaptea ca hoții).

Află tu, care te găsești în „marțea neagră” a vieții. Trezeste-te la ultima strigare! Dă năvală că închide la prăvălia cu untdelemn! Cere de urgență har! Pe ultima sută de metri a istoriei harul e din abundență! Apoi….se oprește izvorul pentru totdeauna! Dă mâna cu Isus nu cu instigatorii care vor striga răstigneste-L! Astăzi se fac socoteli și sondaje. „Avem suficiente voci criminale? Avem destui politicieni cumpărați? Avem cuie și cruci? Sunt pregatiți mercenarii?

Asta fac ei, bulgarii de pământ îmbrăcați în negru. Dar El, Isus? Se uită după tâlhari. Asigura femeile credincioase că e totul în regulă. Încurajează ucenicii să aștepte cu demnitate moartea. Că oamenii valoroși nu fug la ecourile morții. O iau în piept cu onoare, o biruiesc prin nădejdea învierii.

Invită și alți prieteni în maratonul crucii. Împărtășește-le meditația din „marțea neagră” a mântuirii. Spunele că sunt ultimele strigări la mântuire! Apoi vine judecata.

La pas cu Isus pe drumul crucii

Reprezentativ

Pilda smochinului neroditor ne motiveaza la introspecție și autodisciplină. Smochinul pot fi eu, poți fi tu. Dacă luăm viața la pas cu Isus, pornind pe urmele Sale, vom găsi multe de corectat în viața noastră. Puteam sluji mai mult, ne puteam jertfi mai sârguincios, puteam aduce mai mult rod. Dar nu e totul pierdut. Putem recupera!

De asemenea în Templu a găsit tare multă dezordine. Trupul nostru „este Templul Duhului Sfânt.” Oare dacă ar intra Isus acolo ce ar avea de schimbat? Ce ar fi în neorânduială? Ar mai încăpea seriozitate, blândețe, pocaință, iubire, compasiune, milă? O da! La mine foarte multă!

Drum bun dragă creștine pe drumul crucii, la pas cu Isus. Împărtășește cu cineva drag această meditație!

Sunt suficiente semnele cuielor

Reprezentativ

Am primit acest mesaj pe messenger. Un mesaj minunat. Cineva a primit un răspuns la o rugăciune făcută cu foc. Dumnezeu are diverse metode a de a răspunde rugăciunilor noastre. Ideal ar fi să nu exagerăm cu semnele pe care le cerem, chiar dacă este o metodă biblică.

Semnele au fost concepute pentru situații cheie, pentru dileme și circumstanțe fără repere și fără o dogmatică clară, dar unde avem evidențe și dovezi, ce semne mai așteptăm?

Te gândești să primești un semn ca să te pocăiești, un semn să te implici în slujirea altora, un semn să faci milostenie, să te implici în misiune și evanghelizare? Pentru acestea avem jumătate de Biblie care scrie condițiile clare și nevoia acută de implicare. Sunt suficiente semnele din palmele, din picioarele și coasta Domnului Isus.

Nu mai așteptați semne! Nu mai căutați motive de a amâna sau chiar de a renunța la slujirea Împăratului. Sunt suficiente semnele din palmele, din picioarele și coasta Domnului. Unde sunt dileme și lipsa de procedură, cereți semne fiabile, măsurabile și precise. Dar unde avem evidențe, porunci, reguli, nevoi, implică-te cu motoarele turate la maxim. Oare nu pentru asta a pregătit Dumnezeu răsplătirile cerești?

Nevoile generației Z(zet)

Reprezentativ

Veșnica problemă și discrepanță între generații a creat prăpastii colosale, unele dintre ele greu de traversat. Fiecare generație pare că își strigă cu disperare egoismul ei, dar în esență sunt nevoile fundamentale, care pâna la urmă sunt un drept al umanității. Dacă noi, adulții, nu vom face pași în înțelegerea celor tineri, dacă nu vom urca la nivelul lor dezvoltat de gândire, dacă nu vom coborî în văile tristeții și ale singurătății lor pentru a ne face sprijin pentru ei, îi vom pierde, iar posteritatea ne va taxa aspru.

Participând la Întâlnirea județeană de tineret, organizată impecabil de biserica Betania, uitându-mă cu băgare de seamă la ei, țin să accentuez câteva nevoi pe care vreau să le împărtășesc responsabililor de sufletele celor mici și celor puțin mai mari.

Nevoi ale generației Z

1. Nevoia de iubire. Sentimentul abandonului, desele conflicte cu părinții pe baza de transformări hormonale și de personalitate duc la însingurarea unor suflete atât de fragile. Fără iubire curată, fără compasiune, fără milă doar mimăm slujirea mielușeilor, dar nu vom avea acces la inima lor. Prin orice comportament și reacție a unui adolescent, oricât de ostilă ar fi, un adult înțelept trebuie să citească printre sunete și stări următorul mesaj: „Este cineva dispus să mă iubească? Îi pasă cuiva de mine? Știe cineva că eu sufăr?” Strofele unei cântări mai vechi și „demodate” spuneau: „de nu poți să iubești puternic, să nu te faci învățător.” 2 Petru
(1:7) cu evlavia, dragostea de frați; cu dragostea de frați, iubirea de oameni. Fără iubire suntem pătrați, suntem niste roboti executanți, livratori de programe și atât, niște propovăduitori fanatici ai unor prejudecăți sectariste și seci. „Unde dragoste nu e, nimic nu e.” C. Petrescu.

2. Nevoia de modele. Pentru asta trebuie să coborâm în mijlocul lor, să ne identificăm cu problemele și nevoile lor, să ne lăsăm interpretați de ei, chiar dacă asta înseamnă să ne vulnerabilizăm, oare nu asta a făcut Domnul Isus? Pentru binele lor, merită. Avem tendința de a crea o imagine a liderului tablou, perfect, autoritar, o poziție de amvon, este exact ce nu au nevoie ei. (1Tim 4:12) Nimeni să nu-ți disprețuiască tinerețea, ci fii o pildă (model, exemplu) pentru credincioși: în vorbire, în purtare, în dragoste, în credință, în curăție. Puterea exemplului personal este inegalabilă. Ceea ce ești, strigă atât de tare încât nu pot auzi ceea ce spui.

3. Nevoia de înțelegere. Asta nu înseamnă validarea derapajelor adolescentine, nici aprobarea extremelor lor. Înțelegerea se traduce mai degrabă prin capacitatea de a ne întoarce în timp, de a simți cu tinerii de astăzi, de a ne aminti că și noi am simțit aceleași lupte și stări, sentimente ale abandonului, frici, dileme, conflicte interminabile cu părinții. Dar au trecut, ne-am maturizat și am înțeles că fericirea în viață atârnă în cuiul cinstirii părinților. A te arăta înțelegător cu dramele unui adolescent, asta înseamnă jumătate de problemă rezolvată.

4. Nevoia de sprijin. Nu îi putem condamna la nesfârșit că se refugiază pe Tik Tok, Instagram, jocuri electronice. Trebuie sa le oferim alternativă de calitate. Trebuie folosită varianta argumentării inteligente. La ei nu mai merge cu metoda totalitaristă în care am crescut noi: „fă așa că așa zic eu!” La ei trebuie să vii argumentat, dovedit, lămurit și concret. Chiar dacă asta implică un cont pe Facebook, Instagram sau alte rețele de „anti”-socializare. Adolescenții de astăzi sunt prinși în patimi și adicții fel și fel. Condamnarea îi apasă și mai mult. Trebuie căutat soluții, prezentat în mod plăcut și armonios harul hristologic, mila lui Isus Hristos pentru copiii Săi. Trebuie dirijat sistematic procesul nașterii din nou. Ei pot fi în biserică, dar sunt doar niște „păcătoși educați religios”, cum spunea Viorel Iuga. Nu puneți presiune inutilă pe ei! Nu aveți așteptări ca de la un om născut din nou. Vă epuizați și voi și puneți și presiune inutilă pe ei, trimițându-i forțat în complexe și frustrări. Ei nu pot realiza în doi ani prin cicăleală ceea ce voi ați realizat prin harul lui Dumnezeu și în 50 de ani.

5. Nevoia de validare. Tânărul și adolescentul trebuie valorizat, încurajat, apreciat pentru ceea ce face. Ei sunt foarte capabili. Adolescenții din diaspora știu două trei limbi în care pot comunica ușor, știu informatică, științe, filosofie. Nu îi condamnați la mediocritate. Dacă sunt mai deștepți urcați la nivelul lor și înțelegeți-i, nu îi subestimați! Nu pot fi umiliți și criticați la nesfârșit prin abuzul de putere al adulților. Dacă nu li se valorifică talantul în Biserică, vor căuta validare socială prin filosofia lumii, chiar pe la frontierele ridicolului. Recunoașteți talentul, valoarea și înzestrările naturale ale fiecăruia.

6. Nevoia de consiliere. Adolescentul este om. Are personalitate și individualitate proprie. Are orgoliu și demnitate, acestea trebuie respectate. Asta înseamnă că e nevoie de abordare personală și consiliere individuală. (Confidențialitatea fiind un factor crucial, dezamăgirea unui adolescent generează un adult frustrat, anxios și neîncrezător). Pentru Numele lui Dumnezeu, nu îi dezamăgiți pe cei mici! Vă implor. Ca pastor, lider de tineret, părinte, învățător de școală duminicală, profesor, evită corectura publică, respectă demnitatea lui de om, chiar de e mic și abordează-l personal, individual. Oferă-i timp și spațiu doar lui.

7. Nevoia de multă rugăciune. Sunt armate/legiuni de demoni specializați în coruperea celor mici. Prin droguri, jocuri electronice, patimi, adicții, frici, gânduri suicidale, anxietate. Aceste duhuri pot fi înfruntate cu rugăciune și post. Ca slujitori de tineret trebuie să avem un sfânt obicei de a ne ruga și posti pentru ei și împreună cu ei. Avem nevoie de ajutorul lui Dumnezeu pentru a le putea sluji. Ordinea se poate menține prin disciplină, dar echilibrul interior se restabilește prin praxisul disciplinelor spirituale. Ține-ți strâns legătura cu cerul.

Ca reprezentanți ai generației „Y”, noi, cei născuți în anii 80-90, am putea fi liantul perfect între generația „X” și generația Z. Jucându-ne puțin cu simbolistica literelor, Y are doua brațe sprijinite pe un picioruș. Deschidere spre două direcții. Un „v” mic suspendat pe un picioruș. Lăsâd deoparte simbolurile, haideți cu responsabilitate și iubire să slujim celor mici. Ei sunt curați, cinstiți, sinceri, cu un potențial fantastic. Nu e prea mult să îi încurajăm, să-i iubim și să le slujim așa cum ar face Domnul Hristos.

Ei sunt generația activă de ASTAZI! 80% din slujirea bisericii este administrată de ei. !Nu mai ziceți generația de mâine! Ei slujesc astăzi și o fac foarte bine! EI SUNT GENERAȚIA DE ASTAZI!

Jurnal Beasain Spania|Încântător!

Reprezentativ

Beasain este un orășel spaniol din țara Baștilor, zona de nord, Încântător. Extrem de industrializat, ceea ce garantează un nivel de trai ridicat. Păduri și dealuri verzi, depresiunile extinse ale munților Pirineii. Pășuni interminabile de verdeață, cu oi, măgari, vaci, cai, un peisaj pitoresc, foarte apropiat de cel carpatin mioritic s-au suburbiile alpine din Germania, Austria, Italia, Franța.

St. Sebastian. Un oraș cu nume de sfânt. Pe atunci și Europa era creștină inclusiv Spania, se puneau nume de sfinți orașelor. Acest colț de rai se află pe coasta Atlanticului, mărginit de munți stâncoși, unde izbitura în forță incredibilă a valurilor, crează un spectacol unic. Cele două insule muntoase sunt înconjurate de înspumatele cercuri de mărgăritar ale valurilor, care arata forța naturii și imaginația magistrală a Creatorului care a pictat cu măestrie acest decor edenic.

În depărtare peste o bună bucată de ocean se vede un petec din Franța. Orașul St. Juan de Luz (Sfântul Ioan Luminatul sau al luminii). Pe atunci și Franța era creștină. Dar luptele fratricide, dictate de prelații medievali, prin demonica inchiziție unde oamenii deștepți și sfinții erau spânzurați în demisolurile bisericilor, care cândva erau cămăruțe de rugăciune. Acest flagel ideologic papal a reușit prin bestialitate să dezbrace tot Occidentul european de puterea credinței. Iar peste câteva veacuri iată-ne într-o Europă ateizată condusă de extremiști în parte.

Conferința de tineret la care am fost invitat avea să se transforme într-o experiență de neuitat. Îmbinând utilul cu plăcutul, am avut ocazia să cunosc oameni și locuri de excepție. Tineri talentați, cu instrumente fel și fel. Organizați, câteva grupe de copii, se apropie bine de 1000 de copii și tineri.

Conferința 25 Martie. Tineri veniți de la mari depărtări cu mari așteptări. Mă aflu la amvon. Plâng și mă rog lui Dumnezeu să răspundă milioanelor de întrebări, celor câteva sute de tineri adunați. Mă văd deosebit de slab și neputincios în fața unei provocări atât de mari. Dar Tatălui ceresc îi face deosebită plăcere să ne vadă smeriți, dependenți de puterea Majestății Sale, împroptiți în cruce, ancorați cu lanțul iubirii de oameni și zburând pe aripile speranței prin Duhul Sfânt.

Într-adevăr a luat Dumnezeu controlul situației. Cântările sunt un fel de ploi torențiale care sfarmă bulgarii inimilor împietrite, rugăciunile devin strigăte de ajutor, iar Duhul Sfânt se autosesizează și preia frâiele. Cele două seminarii au mers ușor cu așa pregătire spirituală. La final, Dumnezeu avea să ne surprindă, zâmbind luminos parcă ne spune: „Felicitări! Dacă ați apelat la ajutorul Meu, dacă v-ați încrezut în Mine, dacă smerenia a fost la rang de virtute, iată ce pot să fac!”

Pe scurt. Zeci de tineri care au ieșit în față. Plângând, cu mâinile pe sus, în rugăciune și dedicare. Până la miezul nopții primesc mesaje pe Instagram de la tineri care încă sunt mișcați de Duhul Domnului spre pocaință si hotărâre de botez. Chiar și la două zile distanță mai primesc mesaje de hotărâre pentru botez. Laudă Ție Doamne pentru modul minunat în care lucrezi și astăzi. Încă e har! Încă e milă! Încă Dumnezeu cheamă! Stimați slujitori ai altarului! Prindeți curentul trezirii spirituale! „Profitați” de oportunitățile create de cer! Organizați evanghelizări! E vremea ploii târzii! Creați tinerilor dumneavoastră cadrul necesar pentru manifestare duhovnicească de calitate! Asta nu se poate face fără neprihănire și sfințire!

Viziunea Elim. Porniți de la o mână de oameni, în mai puțin de 15 ani ajung între liderii bisericilor din Spania la numărul de membri. Dacă nu cea mai mare. Fratele păstor Fedor Timșac este impresionant. Mulți păstori ar trebui să copie modelul său incredibil în ceea ce înseamnă promovarea slujitorilor. Un om blând, aerisit la minte, prieten foarte bun cu tinerii și copii. Calmitatea lui și spiritul analitic al slujitorului călăuzit amplifică puterea vorbelor sale.

A reușit să crească o brigadă extraordinară de păstori asistenți, prezbiteri și diaconi care vorbesc atât de frumos despre biserica și păstorul lor coordonator. Fiecare își cunoaște locul și departamentul. Iar toate merg atât de bine și organizat. Multe am învățat de la voi dragilor. Poate m-ați invitat să învățați ceva, dar eu am luat notițe de la voi demne de implementat și perpetuat.

Duminică. Dimineața binecuvântare. Trei copilași. Familii foarte tinere. Aveam impresia că este o extindere a conferinței de tineret. Foarte putini vârstinici. O biserică plină de familii tinere cu o medie în jurul vârstei de 30 de ani. Nu știu pentru ce și pentru cât timp vă mai ține Dumnezeu acolo! Eu aș dori să vă întoarceți casă. Dar, până la urmă acasă este acolo unde se prezintă Dumnezeu și e pace. Indiferent de spațiul geografic.

Seara Dumnezeu ne surprinde din nou. Nu obișnuiesc să fac chemare părinților, dar când Duhul te îndeamnă, execuți loial ordinele. Mulți părinți au ieșit în față unde au primit eliberare și iertare prin Sângele Mielului. Când tinerii de sâmbătă (predați Domnului) se întorc într-o familie de părinți (eliberați de Același Domn), reîncepe colțul de rai de odinioară.

Mulțumiri. Mulțumesc Mihai Timșac pentru darul de organizare. Scuze incursiunile cu biletele. Acum, după ce Hristos și-a revendicat trofeul de la Cruce prin deciziile sfinte ale tuturor, înțelegem cu toții de ce a fost luptă. Și mai mult veți înțelege în ziua botezului. Mulțumesc Ionica Bejera pentru prietenia noastră. Repornită după aproape 20 de ani de la terminarea facultății, cât și Ralucăi pentru ospitalitate și grijă. Dar și celorlalte surori care s-au pus la dispoziția Domnului. Mulțumesc Ivan Bejera, Ivan Grijuc și Mihai pentru expediția de la St. Sebastian. Compania voastră a fost o oaza de relaxare pentru mine. După multe luni de oboseală cronică și nesomn.

Mulțumesc lui Dumnezeu că am cunoscut oameni minunați la 3000 de km de casă. Oameni loial Stăpânului, serioși, care se luptă să placă Celui ce i-a înscris la oaste. Vă îmbrățișez și doresc să creșteți și mai mult, să fiți o reală inspirație pentru bisericile din Spania, dar și pentru alte state. Dragilor nu vă laud. Mă laud în Domnul cu voi. Sau mai bine zis Îl laud pe Domnul pentru voi.

Fizic sunt obosit. Am dormit puțin, am slujit mult, dar duhul îmi este plin de bucurie că Dumnezeu a lucrat în chip minunat. Zic și eu ca sfânta Ana: „Mi se bucură inima în Domnul.”

Fenomenul Betleem| Amploare peste așteptări!

Reprezentativ

https://www.facebook.com/reel/949926156189206?sfnsn=mo&s=F5x8gs&fs=e

Conceptul Betleem s-a născut în urmă cu patru ani în inima unor oameni pasionați de Împărăția lui Dumnezeu. Eram puțini, o mână de oameni, chiar dacă au promis mai mulți că vor pune umărul la greu, treptat s-au retras. Sunt tot mai convins că a rămas exact cine trebuie. Între timp s-au botezat zeci de oameni care sunt înfometați de a sluji Stăpânului.

Viziunea clară, perseverența, implicarea activă a fiecăruia, accentul pus pe rugăciune, seri prelungite, predicarea curată a Cuvântul vieții, dezvoltarea unei mentalități de sfințire și curăție, cu ajutorul Duhului Sfânt, se pare că toate acestea au contribuit activ la dezvoltarea miraculoasă a lucrării. Vin oameni care spun că din parcare simt prezența și cercetarea lui Dumnezeu. Culuarele pline. Balconul arhiplin, pe holuri avem scaune, peste tot e plin. Abia respirăm în față, după cum se poate vedea și în filmulețul de mai sus. Vin oameni serioși, oameni spirituali care se implică în procesul închinării.

Modul în care Dumnezeu a binevoit să toarne har ne surprinde în cel mai plăcut sens. Biserica actuală, care ni se părea foarte mare la început și ne rugam pentru scaunele goale, a devenit arhiplină. Toate scaunele de prin încăperile adiacente lăcașului de cult le aducem la slujbe, nu mai avem spațiu, ieri la amvon am stat pe jumătate de loc. Duhul lui Dumnezeu lucrează minunat. Doar ieri am avut mulți oameni care au venit pentru prima dată. Vin și din județele limitrofe. Dumnezeu lucrează miraculos.

Un motiv în plus să grăbim lucrarea de construcție, care, da, prin harul lui Dumnezeu este în gri. Construită în procent de 100%, acoperită, cu tâmplăria pusă. Mai avem mult de lucru la ea. Dar perseverența, credința, implicarea unor oameni pe care nu îi cunoșteam și care au sărit în ajutor ne motiveaza să credem. Mai departe. Copilașii de două luni stau izolați în camerele mici de studiu, pentru că nu mai au nici o șansa să participe la slujbă, doar dacă stau în brațele părinților.

Poate lecturând aceste rânduri Dumnezeu te cercetează în vreun fel să fii parte a viziunii Betleem. Să pui și tu un scaun, o chiuvetă, o ușă interioară. Mână de la mână, om cu om, iar Dumnezeu va face minuni. Anul acesta prin ajutorul lui Hristos ne propunem să ne mutăm în clădirea nouă. Să putem aștepta cu demnitate oamenii la închinare.

Dumnezeu să binecuvânteze Betleemul! Echipa de slujitori consacrați! Toate departamentele care slujesc cu pasiune pe Hristos! Vă mulțumim anticipat de implicare! Suntem recunoscători lui Dumnezeu și oamenilor Lui, care nu spun niciodată nu! Care se implică în lărgirea Imperiului lui Isus Hristos!

Asta este faza actuală. Așteptăm instalația electrică și trecem la tencuieli și finisaje interioare.

Perspective|Viziune|Planuri|Har|DTCCP

Reprezentativ

Noua conducere a Cultului Creștin Penticostal din România a desemnat echipa departamentului de Tineret al Cultului. Fratele păstor Victor Cîmpean, membru în Comitul Executiv este responsabilul Departamentului. S-a întocmit o echipă de lucru pentru perioada următorilor patru ani. Alcătuită din păstori tineri, implicați, activi și plini de pasiune pentru slujire.

Victor Cîmpean (BN)(pastor coordonator), Ciprian Bârsan (CS), Radu Pavel(BH), Chiță Ciobanu(SV), Flaviu Coman(CT) Gherasim Magda(MM), Marius Livanu(IT), Mircea Deteșan(CJ), Daniel Hada(HD), Adi Clep(SB), Caleb Nechifor(CJ), Ioan (Neluțu) Filip(MM), Onisim Botezatu(AR).

Am avut o întâlnire online, în care ne-am cunoscut și în linii mari, fratele Cîmpean ne-a prezentat viziunea pentru următorii patru ani, în ce privește lucrarea de tineret. Au luat cuvântul frații păstori implicați, am fost chiar fascinat să asist la această dezbatere. Oameni care văd lucrurile așa cum sunt, realist și bine, care văd nevoia iminentă de acțiune, oameni cu capacitați operaționale foarte bune, care au demonstrat pe plan local hărnicie și implicare. Dragilor, abia aștept să iau notițe de la dumneavoastră la prima întâlnire.

S-a subliniat nevoia acută a unei strategii de lucru fiabilă, un maraton de salvare a tinerei generații din vâltoarea mediatică, din dramele patimilor, din văile depresiei, căutându-i în lumea lor și adaptându-ne metodologia de lucru vremurilor pe care le trăim din motive de relevanță și randament maxim. Sunt încrezător că Dumnezeu ne va umple de har și Duh Sfânt să dăm direcții bune și clare, să fim un model, întâi prin exemplul personal apoi prin implicare activă.

Fratele Cîmpean spunea: Citez: „Biserica lui Isus Hristos de mâine va arăta în funcție de: organizarea, viziunea, pasiunea și călăuzirea slujitorilor de astăzi.” (parafrazat). Foarte adevărat. Îmbătrânim cu fiecare zi. Suntem într-o luptă contracronometru de salvare a tinerilor noștri, de încurajare la slujire și implicare a liderilor, pentru folosul Împărăției lui Dumnezeu, conștienți că vremurile sunt scurte și grele.

Mulțumim fraților din Comitetul Executiv, mulțumim fratelui Victor Cîmpean pentru implicare și credit. Mulțumim Domnului pentru echipa dinamică, determinată și hotărâta să facă ceva pentru generațiile viitoare. Iar noi ca umili robi ne punem în slujba Stăpânului, iar cei patru ani de mandat ne dorim să fie o binecuvântare pentru Biserica Penticostală Locală, dar și la nivel central, eficientizând departamentele de tineret pe filiale și comunități, fluidizând drumul tinerilor spre slujire de calitate.

Ne vom retrage două, trei zile la munte, ne vom sfinți, vom posti, ne vom ruga Domnului să ne dea lumină, discernământ, echipare cu darurile Duhului Sfânt, dând randament maxim în lucrarea la care am fost chemați.

Întăriți-vă dar mâinile obosite și genunchii slăbănogiți;
croiți cărări drepte cu picioarele voastre, pentru ca cel ce șchiopătează să nu se abată din cale, ci mai degrabă să fie vindecat. (Evrei 12:12-13)

Jurnal|Conferință|Alcala Spania|Martie|2023

Reprezentativ

După războaiele spirituale pe care le-am avut în prealabil, mă așteptam ca lucrarea din Spania să fie una excepțională. Și a fost! Cu jumătate de oră înainte biserică este deja arhiplină. Se aduc scaunele din sălile de copii. De prin birouri, de la mama și copilul. Biserica e tot mai plină. Mulți oameni stau în picioare. O biserică cu capacitate de 200 de locuri trebuie să suporte număr dublu de persoane.

Depășim ora de începere cu organizarea și așezarea. Of! Ce drag mi-a fost de adolescenții aceia care au stat în fața amvonului pe scăunele de păpuși, de grădiniță. Ce mult îi ador pe cei care au stat trei ore în picioare! Ce rău în pare de zecile de tineri care au plecat, pentru că nu au mai putut avansa, biserica fiind plină până în stradă. Oare ce răsplată vor avea slujitorii care au venit și de la 500 de km cu tinerii lor, pentru a prinde un loc și a se bucura de prezenta Domnului?

Când focul Duhului a început să miște biserica la închinare, a început puterea întunericului să cadă la picioarele lui Isus Hristos. Ceva se petrece oricum! Rog liderii bisericii de pretutindeni să prindă startul acestei treziri. În Ken Tacky, SUA rugăciunea nu se mai oprește de vreo lună de zile, Toni Berbece pregătește evenimentul colosal de pe National Arena, unde cheamă națiunea română la rugăciune, închinare pentru trezire Națională. Trezire în care cred, pe care o aștept și la care vreau sa fiu parte. Războiul din Ucraina a umplut bisericile și de oameni și de scop. Anul acesta la evanghelizare toate bisericile au fost pline. Un frate păstor spunea că de la deschiderea bisericii nu a mai avut atâția oameni la evanghelizare. Cred că trăim ultimele recolte ale harului.

Revenind la Alcala de Henares. La sesiunea a doua a conferinței, au început lanțurile să cadă, când s-a cântat cântarea: „În Numele lui Isus să cadă legături, adicții, frici, depresie, și orice-ntărituri”, Dumnezeu a declanșat harul. Au început să vină în față tinerii. Ne-am rugat pentru ei, mocheta a rămas umeda în urma lacrimilor de pocăință. La părtășia de la sala hotelului, am avut zeci de marturii de la tineri care au decis să își schimbe viața. M-am bucurat că au venit persoane care s-au botezat în urma predării Domnului la conferințele din anii trecuți. „Iată ce mă face să mai trag nădejde?”

În biserică Betel te simți ca acasă. Ca în biserica de pe vremurile bune. Ca la Betleem, Arad. Rugăciunea e rugăciune. Cântarea e cântare. Fratele Iacob Miron este un om cu totul special. Căldura sa manifestată față de enoriași, față de oaspeți, îl clasifică între sfinți.

Duminică dimineața și seara Dumnezeu avea să ne surprindă din nou cu prezența Sa. De aceasta dată părinții au ieșit la rugăciune pentru eliberare. Plângând unii își mărturiseau cu voce tare păcatele. Adulți care s-au hotărât pentru botez.

Ar trebui să ne luptăm mai mult pentru copiii noștri (români) din străinătate. Să le slujim mai mult, un milion sunt doar în Spania. Foarte inteligenți, dezghețați la minte, se luptă să facă față fluxului filozofic propulsat de ateism și toleranță deformată. Se împotrivesc cu vehemență ideologiei de gen și sunt apostrofați, calomniați public, jigniți, umiliți.

Ferice de voi dragilor că țineți aprinsă flacăra mântuirii. Datorită vouă nu s-a stins lumina hristologică în școlile din occidentul secularizat. Tinerii aceștia au o sete pentru cunoaștere, pentru slujire. Mă întreabă despre facultate, sunt interesați să facă Teologie, să fie eficienți. Asta înseamnă că am reușit să îi inspir prin harul Domnului. Fie și puțin, Hristos va face diferența. Vă voi sta la dispoziție cu tot ce este nevoie în îndeplinirea scopului divin. Dintre voi se vor ridica cei mai puternici apologeți pe care i-ar fi putut avea Biserica Penticostală Română în vremurile din urmă.

Nu uitați dragi tineri ai diasporei, că austeritatea și provocările pe care le aveți în școală, naște titani ai credinței. Cu cât încercarea lor de anihilare a conștiinței este mai aprigă, cu atât vă motivează mai tare. Luptați! Stați drepți! Vegheați! Nu cedați! Ca niște soldați plini de Duhul Sfânt ai lui Hristos! Nu vă fie frică de nimeni și de nimic! Sunteți cei mai puternici în Numele lui Isus.

Domnul consul, Florin Urs și soția domniei sale Denisa și minunatul Andrei(copilașul lor)

La slujba de seară a fost prezent și Domnul consul Florin Urs. A avut un cuvânt, iar la final am avut onoarea de a servi masa împreună. A fost o mare cinste pentru mine. Să cunosc o familie deosebită. Romanii din Spania, sunt reprezentați cu cinste și profesionalism de către dumneavoastră. Faptul că sunteți și frate de credință e și mai minunat. Cu rafinament și smerenie, aleasa doamnă, Denisa, soția domnului consul a mers pe bancheta din spate lângă micuțul Andrei(un scump de altfel), iar mie mi-a oferit onoarea de a sta în față. Vă recunosc faptul că a fost o înaltă onoare să călătoresc în mașina condusă chiar de domnia sa, consulul Florin Urs. Am avut dialog la părtășia de la masă. Dincolo de emblema statului, că reprezentant al ambasadei României la Madrid, un om călduros, inteligent, degajat cu soția la fel de specială. La final ne-am plimbat puțin, am făcut poze, am povestit. A fost fascinant!

Mulțumesc George Deac și Mirela pentru găzduire organizare minunată a conferinței. Mulțumesc Lidia pentru că te-ai gândit la copilașii mei. Mulțumesc tinerilor care s-au implicat în organizare. Ema a personalizat tema conferinței pe prăjituri, pe care le-a dat ca amintire tinerilor. Mulțumesc fratelui pastor Iacob și soției Ema pentru părtășia de la masă.

Îmi este drag de voi. Sunteți o muza de inspirație pentru mine. Mulțumesc și lui Darius, Marcel și Marian pentru experiență frumoasă de la pod-cast, în cadrul proiectului Pe limba noastră, unde da, la 3000 de km distanță de casă am putut să ne exprimăm și să transmitem un mesaj în limba maternă, pentru zidire și mângâiere a românilor de pretutindeni. Abia aștept editarea materialului. Sunteți plini de viață și veseli.

Am plecat uitându-mă cu drag și dor în urmă spre marele Madrid care se face tot mai mic privit prin ochii decolării avionului. Îmi va fi dor de voi! De devotamentul vostru. De zecile de mii de kilometri (adunați) parcurși de fiecare dintre voi, pentru a ajunge la conferință. Chiar dacă (aceasta fiind tema conferinței), a fost obositor. Și Doar dacă (a doua parte a demnitarului), Dumnezeu va binevoi ne vom bucura din nou împreună.

Cu prețuire și bucurie Onisim Botezatu.

Domnul consul Florin Urs și doamna Denisa Urs
Fratele păstor Iacob Miron și soția Ema

Prieteni, noi mai știm să trăim?

Reprezentativ

Se pune că tinerii trăiesc din vise(în viitor) și bătrânii din amintiri(în trecut). Tinerii tot speră la multe, fac planuri, au viziune, proiecte peste proiecte și se trezesc batrâni și singuri, cu multe planuri eșuate. Iar viața este un fel de luptă pentru supraviețuire. La bătrânețe încep regretele, amintirile, iar trecutul devine un fel de Left behind. Niște treziți prea târziu, că puteau face tot altceva decât au făcut, că au dormit o viață în șlapii cu talpă de plută sau în pantofi cu tocul cât ciocul de flamingo și acum au insomnii cauzate de regrete. Se droghează cu diazepan, dar cu toate acestea nopțile sunt tot mai scurte și tot mai îngrijorătoare.

Singurii care trăiesc cu adevărat sunt copiii. Ei râd, aleargă, se bucură, construiesc metropole din lego, ei trăiesc viața din belșug. De aceea Hristos ne invită să redevenim copiii sau ca niște copii, măcar să îi imităm dacă vrem să ajungem sus în nemurire.

Mi-am propus să recapitulez lecțiile elementare ale vieții. Asta este imposibil departe de copii. Facem avioane de hârtie, desenăm tancuri și copaci, pe foi și pe asfalt, dăm niște șuturi în minge pe terenul din fața casei, culegem flori și prin „interpuși” (cea mica, Bia) le trimitem mămicii. Plantăm flori, curațăm pomii, jucăm șah, ne batem cu pernele spre disperarea mamei. Citim, ne rugăm împreună. Ne plimbăm cu motorul. Copiii mei sunt cei mai de nădejde prieteni. Prin ei trăim și noi, părinții.

Singura noastră șansă de altfel, este să petrecem cât mai mult timp cu ei. Haideți să mai lăsăm planurile presărate cu egoism. Să mai adune și alții bolovani unul peste altul, ceea ce s-ar numi în termenii sclaviei construcții proprii. Să ne mai debarasăm de proprietăți. Să mai renunțăm la drepturi la procese și la averea trudită de părinți. Să dăm prioritate în trafic, să nu sabotăm semafoarele fiecare vrând să fie și să plece primul. Parcă suntem tot timpul în grabă. Mereu plecăm prea târziu. Ne grăbim. Unde? I-am spus unui prieten: „Am recuperat 5(cinci) minute în cei o sută de kilometri. ” El zâmbește, mă privește drept și mă întreabă călduros: „Și ce faci cu ele dragule?” Tăcere….

Prieteni, e primăvară! A înflorit păpădia! Ziua e tot mai mare. Mulți oameni nu au trecut cu bine peste hibernarea iernii, tu ești viu. Trăiește! Fii plin de vibe! Fii energic și încrezător! Plimbă-te desculți prin iarbă! Stai în ploaie până te uzi leoarcă! Zâmbește! Râzi cu gura pâna la urechi atunci când simți și niciodată de necazul altuia! Empatizează cu cel nenorocit! Oare nu asta este VIAȚA ÎMBELȘUGATĂ promisă de Mântuitorul însuși?

10.03.2023, h 08:30 pe Avion, Timișoara – Madrid

Femeia de după 8 Martie. Cât despre bărbat…

Reprezentativ

De 8 martie primește multe urări de sănătate, fericire, flori, bucurie, poezie, voie bună. Dar ea, cu smerenie ne acultă benedicțiile, zâmbește, apreciază, primește cu drag și zâmbet florile, dar realismul le menține o doză de moderație la manifestări.

Din 9 martie femeii îi sună din nou telefonul, trezește copilul, se închină la el să își spele dinții, fața, mâinile. El se tot tânguie împotrivitor, că s-a săturat de scoală. Cu răbdare de fier, cu dragoste infinită, cu o bunătate unică în lume își reia rutina zilnică. Teme, sandwich, veselă, mașină de spălat, fierul de călcat, aspiratorul, mopul, aragazul, cuptorul, cumpărăturile, iar și iar, aceleași obositoare lucruri și mărunțișuri care îi scot păr alb.

E din nou soție, mamă, bunică, femeie de serviciu, profesor meditator, psiholog, jandarm, bucătar. Dacă vrei să înțelegi eforul unui părinte, încearcă să calculezi câte ore a petrecut cu tine doar făcând temele. În contextul în care este aproximativ 50 de lei ora de meditație.

Și florile se vestejesc, și declarațiile expiră, și prăjitura se învechește, parfumul se evaporă, cadoul se demodează, dar RESPECTUL, PREȚUIREA și IUBIREA nu au voie să înceteze NICIODATĂ!

Cât despre bărbat. El lucrează, trage ca un catâr de bătaie, îndură frig și oboseală, asigura necesarul casei. Aproape nimeni nu știe când e ziua lui de naștere, aproape nimeni nu știe când e ziua internațională a tatălui. (Tot a doua duminică din luna mai a fiecărui an!!!. Deci ziua tatălui variază de la an la an) iar ziua bărbatului este în 19 noiembrie Lui nu îi face nimeni statuie, nu i se compun prea multe poezii, abia dacă găsești una două în tot internetul. El nu primește flori, nu i se face serbare niciodată. Nu i se cântă niciodată cântecele.

Cinstiți bărbatul. Pe undeva domnii s-au obișnuit așa. Noi suntem bucuroși când vedem doamnele fericite, cadorisite, zâmbind. Chiar dacă uneori ascundem frici, amărăciune (dar o mascăm bine să nu dăm semne de slăbiciune. Iar nu știu cine ne-a învățat așa. De aceea cădem în dese decepții. ), stres, oboseală, critici, etc.

Se ridică iar și iar din pat, aceleași grele scule, prin ploaie, prin noroi, prin frig, se luptă din răsputeri să asigure confortul familiei. Inițiază afaceri, face proiecte, intră în datorii, repară masini, mănâncă pe fugă pe lăzi, pe butoaie, prin mașină, pe capotă, pe butucii pădurii. El e vânător. Pe umerii lui apasă stresul familiei. El este obligat să se întoarcă numaidecât cu renul pe sanie acasă. Chiar dacă asta se lasă uneori cu degerături la nas, urechi și degete. Prețuiți-l!

Foarte expus la depresii și descurajări. Nu foarte rezistent la stres, de aceea el este în general primul care renunță la o relație toxică. Lucrează până la epuizarea, tot mai bolnavi, și de regulă mor mai repede decât soția. Foarte puțini văduvi și exagerat de multe văduve. El apără țara cu prețul vieții. Peste toate acestea îl preocupă spiritualitatea familiei și responsabilitatea de a-și duce pe toți ai lui în cer.

Să prețuim doamnele este un act de bun simț. Să prețuim bărbații, nu văd de ce nu ar fi asemeni!?

Investire slujitori Betleem

Reprezentativ

„Multiplicarea lucrării înseamnă multiplicarea slujitorilor.” Nicu Iliesi. Și are mare dreptate! Resursa umană este cea mai importantă în orice lucrare. E foarte greu să mai găsești un om astăzi, dar când Dumnezeu îți ridică alți trei oameni serioși în echipa de slujire, e o comoară, un har oferit de Tatăl ceresc.

Biserica Betleem este mai bogată. Având în vedere viziune bisericii noastre, planurile pe care ni le-am propus călăuziți de Duhul Sfânt, e mare nevoie de lucrători la seceriș.

O recomandare pentru toți slujitorii coordonatori. Când Dumnezeu aduce lângă dumneavoastră oameni capabili, deștepți, duhovnicești și serioși, cooptați-i rapid în echipa de consiliu, până nu o va face altcineva. Un lider veritabil se va înconjura de oameni veritabili și la fel de puternici. Există un trend al îndepărtării oamenilor cu potențial, din motive de diverse frici. Acest procedeu șubrezește calitatea generală a lucrării și implicit compromite randamentul.

Mulțumitori Domnului pentru cei trei frați diaconi investiți acum: Cristi Dan, Beni Sîngeorzan, Codrin Mihuța. De asemenea Florin Gligor și Sami Sîngeorzan, tot diaconi. Frații păstori seniori David Mărgăian și Nelu Kovacs și (robul de serviciu) pastor coordonator Onisim Botezatu. Aceștia sunt slujitorii ordinați ai bisericii, membri în consiliu, plus consilierii pe linie de cântare și departamente: Manu Negrea, Sem Bala și Vali Bala. Oameni valoroși, dinamici, care iubesc oamenii și slujirea. Din aceștia avem nevoie! Paza Domnului sa fie peste voi, soția fiecăruia și familia fiecăruia. Împreună vrem să slujim Domnului, în favoarea oamenilor.

„Mami, vine Isus! Vreau să merg în ceruri!”

Reprezentativ

Se pregăteau să meargă la biserică. Soția cheamă copilașii de pe trambulină să îi îmbrace. Între doi nori apare bălanul ⛅☀️ soare, ca un mire care iese din cămara lui. Privind încântată spre aceasta imagine dintre nori, și soarele care parcă se înghesuie să se arate aducând primăvara, Briana (fetița noastră) exclamă: „Mami, uite, vine Isus! Hai să ne pregătim că mergem în ceruri!” Uimită de reacția ei, soția încearcă să îi explice că o să vină Isus, dar acum trebuie să ajungem la biserică. Nu se lasă cu una cu două, (vai seamănă tare cu mine!). „Nu mami, de ce să mai mergem la biserică, vine Isus și mergem „diect” în ceruri!”

M-a impresionat până la lacrimi soția când mi-a povestit. Of, departe suntem de ceruri. Avem de terminat: școli, proiecte, planuri, afaceri, lupte, procese, frământări, oare noi mai știm că vine Isus? Creștinii primului veac făceau de strajă așteptând venirea lui Isus. Ei credeau că revine în oricare zi. Mai știu copiii noștri despre revenirea lui Isus? O așteaptă ei? Dacă nu îmi pregătesc copiii pentru cer, am trăit degeaba.

„Iată Eu vin curând!”, așa se încheie Biblia. Adică, „vin repede!”

Dragi creștini, haideți să privim Împărăția cerurilor ca un copilaș, să avem cu adevărat parte de ea. Oare ce te-ar ține legat pe pământ? Care este acel conflict nerezolvat? Îl mai aștepți tu personal pe Isus? Ești gata de zbor? Ești pregătit?

Dumnezeu să mă ajute să mă raportez la iminentă revenire a lui Isus, ca fetița mea de 4 ani, care atât de mult dorește să ajungă în ceruri. Acesta este obiectivul familiei mele, SĂ AJUNGEM ÎN CERURI LA ISUS!

!Carnagiu în Grecia!

Reprezentativ

🗺️🌐🗾 Cutremure. În Turcia numărul morților a sărit de 45 de mii. Unii sub dărâmături, alții datorita rănilor, iar cine mai știe câți sunt sub moloz. Stai acasă și poți muri în 20 de secunde. Bogat sau sărac, academician sau cerșetor. Se moare!

🛡️💂⚔️🤺 Război. Numărul oamenilor uciși gratuit în război a depășit 200.000 (două sute de mii). Stai in casă, și vine bomba trimisă de creștini contra creștini. Nu știu ce am putea să le spunem unor hinduși sau budiști. Probabil și ei se bat, se ucid reciproc, dar ei nu au că Mântuitor pe Hristos, Domnul iubirii desăvârșite. Asta e tragic. Deci pacea promisă de oameni e foarte fragilă, oricând se pot isca certuri și conflicte.

💥🚉✈️🛣️Accidente. În Grecia numărul morților din accidentul feroviar produs în Grecia a depășit 45 de morți. Se moare pe tren, pe avion, pe motocicletă, pe mașină. Pleci de acasă, dar întoarcerea este incertă.

🦠🦠🦠 Coronavirus. Italia a deschis ancheta naționala pentru moartea suspectă a peste 5000 de oameni în tragedia din Lombardia. Gestionare greșită a crizei sanitare, malpraxis, neglijență sau chiar planuri diabolice.

👷⛑️👷Proteste. Republica Moldova acuză încercări de lovituri de stat. Conflicte provocate, certuri, neînțelegeri. Deci oricând, oricine ar putea genera un haos național.

🇮🇱🇮🇱🇮🇱Telaviv. Israelul e și el în fierbere. Nici țara sfânta nu e scutită de conflictele nesfinteniei. Scutieri și și civili se ciocnesc și se gazează.

Un verișor prin alianță a făcut infarct la 40 de ani și a murit. Deci nici sănătatea pe care o tot cultivăm și o râvnim nu e așa grozavă. Poți muri în somn.

Întrebarea se pune: ESTE VIAȚA TA ASIGURATA ÎN JERTFA LUI HRISTOS? EȘTI BINE CU DUMNEZEU? DACĂ ÎNCHEI SOCOTELILE CU VIAȚA, MERGI LA DUMNEZEU? SAU?

O analiză a propriei vieți este mai mult decât necesară. Dumnezeu e plin de milă. Astăzi. Mâine nu se știe ce va fi!

Oamenii nu sunt „guguștiuci”- iertare!

Reprezentativ

Later edit: Fratele Daniel Davidescu m-a contactat telefonic, am discutat, ne-am dat seama că nu ne cunoaștem, și mi-a promis că va filma un nou videoclip, cu scuze pentru acuzele nefondate.

Am slujit la Biserica Elim, Bruxelles. O biserică minunată, unică prin organizarea și viziunea ei. A fost un weekend de vis. Fratele Daniel Davidescu, administratorul unei pagini online, a luat o frază și a comentat-o. De la acel clip scos din context, interpretat în necunoștință de cauză, am primit multă ocară, înjurături, blesteme, jigniri, mie și familiei mele. Oamenii nu știu detalii.

Aluziile la bani și colecte sunt nejustificate. Toți apropiații mei, dar și păstorii sutelor de biserici în care am slujit, dar toți știu că nu iubesc banii, că nu am cerut NICIODATĂ vreun ban cuiva. Mi-am ales o viață modestă, simplă, eu și casa mea, la limitele decenței, ca un copil crescut într-o casă cu 13 frați. Preocupat de lucrarea lui Dumnezeu și vestirea Evangheliei, cu 13 ani de carieră didactică în învățământul preuniversitar. Muncesc mult fizic, am haine modeste, și soția la fel, telefon de o sută de Euro și două mașini care împreună au vârsta de 42 de ani. Construim biserici, îmbrăcăm săraci, ajutăm năpăstuiții sorții. Am refuzat joburi și funcții importante și bine plătite, tocmai că materialul este cenușă pentru mine. Am plantat două biserici autorizate în Cultul Penticostal, de la zero, și le-am construit împreună cu mult ajutor din partea credincioșilor și echipelor locale. Toată slava este a Domnului. Acesta este Onisim Botezatu.

Două vorbe despre clipul de pe YouTube: am fost invitat anul trecut pe un grup de zoom, iar eu i-am rugat pe frați să meargă la biserică, să participe activ la slujbele din Casa Domnului. Nu mai avem pandemie, bisericile sunt deschise, etc. Și nu mă refeream la cei bolnavi fizic și imobilizați, ci la cei sănătoși. Pe chat, un domn revoltat scrisese „Taie-i microfonul! Biserica clasică a expirat! Trebuie să trecem toți în online! Nu mai vrem catedrale! Nu mai vrem biserică!”

Eu nu cunosc canalul de Youtube”Biserica online” și până zilele trecute NU ȘTIAM de existența lui.

Am relatat mai sus experiența mea de pe zoom. Iar în abordarea mea de la Cina Domnului, la Biserică Elim, argumentam necesitatea părtășiei frățești, și aminteam despre pericolele acestui trend al bisericii „virtuale”.

IERTARE. Oricare ar fi situația, nu a fost frumos să spun unor oameni „guguștiuci.” O pasare frumoasă de altfel, fidelă partenerului pe viață, un fel de porumbel sălbatic. În ideea de a sublinia filosofia de izolare, de luptă de unul singur, am rostit acel cuvânt. De subliniat, abordarea a fost impersonală, fără subiect, fără direcție, abordând un fenomen, nu persoană. Nu se cade în gura unui păstor. Oricum în context nu e înțeles așa cum e prezentat. Regret! Sunt om, sunt slab și uneori greșesc. Aștept ziua când vom fi desăvârșiți ca Hristos. Oamenii nu sunt guguștiuci, sunt oameni care au în ei chipul lui Hristos care trebuie revendicat. Mi se cuvine ocara pentru expresie.

Am înălțat o rugăciune zilele acestea: „Doamne, eu mă lupt să slujesc, la oboseală mai scot câte o vorbă, mai greșesc în exprimare și am parte de atâta ură. Tu știi că plec de acasă din dragoste pentru Tine și pentru biserica Ta!”

Am vorbit ieri cu Cristi Boariu: a primit o mie de înjurături și blesteme în 7 zile. Oricum există în ultimii ani legiuni de demoni specializați în defăimare și calomnie la dresa slujitorilor. Iar aceștia au agenți umani. Frământându-mă cu mine însumi, am primit un răspuns de la Dumnezeu, la nivelul duhului.

Câți simpatizanți a avut Fiul Meu? Cine l-a aplaudat? Cât bine a făcut și ce răsplata a avut? Cum vorbeau fariseii despre El? Cum a sfârșit? Răstignit!

Apoi am exclamat cu convingere și rușinat:

Mie mi se cuvine ocara. Sunt slab și limitat. Greșesc atât de des și în atâtea feluri. Sunt om și sunt slăbănog. Merit toată ocara acelor oameni. Să mă ocărască toată viața că tot nu ar fi suficient. Voi respecta omul și voi fi mult mai atent la vorbe. Iar dacă în schimb primesc înjurături și blesteme, mi se cuvin. Cine sunt eu? Ce imagine am eu? Ce prestigiu? Ce este acela orgoliu? Sunt un rob netrebnic ce se luptă să își facă datoria. Ori pentru un sclav ocara este ceva normal, zilnic. Asta este ceea ce merit: OCARĂ!

Vă mulțumesc tuturor care v-ați exprimat violent împotriva mea. Toți care m-ați judecat. Aveți perfecta dreptate! Sunteți în măsură să faceți asta. Vă respect și vă iubesc pentru Chipul lui Hristos plăsmuit în voi. Treaba lui Dumnezeu ce va face cu toți calomniatorii și batjocoritorii, eu îl voi ruga să aibă milă. Cum eu mă pocăiesc și mă îndrept și ei vor avea un moment de cercetare și pocăință. Dacă Dumnezeu aprobă smerenia și pocăința mea, cu siguranță îi va primi și pe ei.

Aș fi apreciat calea biblică, să fiu mustrat in privat și apoi în public, sunt ușor de găsit, dar acum s-a întâmplat așa.

Mie personal, calomnia îmi prinde bine, îmi aduce fericire și răsplată în cer când e pe nedrept. Când e pe drept, îmi aduce rușine și smerenie. Pe care le servesc pe pâine zilnic, mă pocăiesc, mă rog lui Dumnezeu să mă ajute să am măsură în vorbe. Vreau să mă desăvârșesc. Sunt în plin proces. Mai e mult de lucru. Până vine Isus. Dar cred, mă pocăiesc și aștept. Vă mulțumesc dumneavoastră păstorii care m-ați sunat, care ați înțeles mesajul și v-ați rugat pentru mine. Vă mulțumesc!

Simt că diavolul e pe urmele mele. Mi-am propus să nu mă compromit cu nimic, să predic adevărul curat, iar asta aduce reacții. Mi le asum, le primesc, le îndur și merg mai departe. Învățând din toate, mai ales din greșeli. Inclusiv din greșeală amintită mai sus.

Nu vinde omenia pe 3,50 lei!

Reprezentativ

Iuda l-a vândut pe Isus pentru 30 de arginți. Santinelele l-au trădat pe Mihai Viteazul pentru 5 kg de rahat, o baclava turcească și un deț de țuică. În fiecare clipă omenia este amenințată. De la punctualitate, returnarea banilor împrumutați, respectarea contractelor, fidelitatea în căsnicie, etc. Brutus își trădează tatăl pentru o poziție mai bună în senatul Romei și Irod își ucide proprii copii pentru a rămâne el în conducere.

Intră soția la o farmacie pentru a lua niște medicamente. Ajungem acasă, iar în una dintre cutii, erau 14 tablete, iar soția știa că i-a încasat zece. Doamna farmacistă nu a verificat, probabil în spatele prospectului erau încă 4 tablete. Nu e nimic, mi le dai așa cum sunt și merg mâine să le plătesc.

„Bună ziua! Dacă sunteți șefa doamnei care a fost ieri în tură, vă rog să nu o sancționați. Dacă sunteți colega ei, vă rog să o atenționați, iar dacă sunteți dumneavoastră, vă rog să mă ascultați.” Vizibil nedumerită, doamna nu înțelegea nimic. Îi explic situația și continui: „Am venit să plătesc cele 4 tablete.”

Cu ochii umezi, doamna mă privește drept și nedumerită. Apoi exclamă: „Mai exista astfel de oameni, domnule?!” Nu știu, eu doar am venit să fac ce eram dator, ce m-a învățat mama când eram mic, să nu îmi însușesc ceva ce nu mi se cuvine. Face calculul, total 3,5 lei. La final, mi-a mulțumit mult. Dacă nu plăteam eu, la inventar ieșea în minus și plătea altcineva în locul meu. Cine se compromite pentru 3,5 lei, o va face și pentru 3500 de lei și te va vinde și pe tine într-o zi. Compromisurile mari de astăzi, sunt rezultatul compromisurilor mici din trecut.

Salvați omenia! Nu va compromiteți gratuit! Nu vă vindeți sufletul! Cumpărați omenia, nu e scumpă! Poate porni chiar de la 3,5 lei! Sau chiar mai puțin. Asta înseamnă creștinism, restul sunt doar detalii!

Cum îl cheamă pe fratele tău?

Reprezentativ

Domnul a zis lui Cain: „Unde este fratele tău Abel?” El a răspuns: „Nu știu. Sunt eu păzitorul fratelui meu?” (Geneza 4:9)

Dar care este numele fratelui tău, dragă Cain? „Nu mă interesează”. Uneori ura poate ucide fraternitatea și sentimentul unitar al familiei. Când invidia și duhul de ucidere și anihilare fratricidă pune stăpânire pe un om, fratele devine dușman, părintele persoană vrednică de disprețuit, soția/soțul un obiect al batjocurei sau chiar adversar. Atins de duhul geloziei, Cain se întunecă la față, posomorât și vizibil afectat emoțional, se dezice de fraternitatea nevinovatului său frate, Abel.

Ei au luat atunci haina lui Iosif și, junghiind un țap, i-au înmuiat haina în sânge.
Au trimis tatălui lor haina cea pestriță, punând să-i spună: „Iată ce am găsit! Vezi dacă este haina fiului tău sau nu.”
Iacov a cunoscut-o și a zis: „Este haina fiului meu! O fiară sălbatică l-a mâncat! Da, Iosif a fost făcut bucăți!” (Geneza 37:31-33)

„Vezi dacă este haina fiului tău sau nu?” Tu știi exact că e haina lui. Dar apropo, dragi frați, cum îl cheamă pe fiul lui Iacov? Cine este el de fapt? Nu cumva este fratele vostru? Nu cumva aveți același tată? Sau, cumva l-ați tăiat de pe listă? Da, că o dată ce ai vândut pe fratele tău, și l-ai batjocorit altora, e ca și cum nu mai există pentru tine. Chiar dacă el trăiește, pentru tine e mort, dar faptul că el trăiește, nu te absolvă pe tine de gravitatea penală a faptei. Asta ne lămurește Isus: (1In 3:15) Oricine urăște pe fratele său este un ucigaș; și știți că niciun ucigaș n-are viața veșnică.

Dacă zice cineva: „Eu iubesc pe Dumnezeu” și urăște pe fratele său este un mincinos, căci cine nu iubește pe fratele său pe care-l vede cum poate să iubească pe Dumnezeu, pe care nu-L vede? (1 Ioan 4:20)

iar când a venit acest fiu al tău, care ți-a mâncat averea cu femeile desfrânate, i-ai tăiat vițelul cel îngrășat.’
‘Fiule, i-a zis tatăl, tu întotdeauna ești cu mine și tot ce am eu este al tău.
Dar trebuia să ne veselim și să ne bucurăm, pentru că acest frate al tău era mort și a înviat, era pierdut și a fost găsit.’” (Luca 15:30-32)

„Acest fiu al tău?” Dar cum îl cheamă pe el? Ai uitat cumva numele lui? Când un duh de ură pune stăpânire pe fiul din casă, tot ce ar mai avea bun fratele său este perceput cu ochi răi (pe el îl deranjează inclusiv pocăința si învierea din morți a fratelui său). Ura anihilează frați. Ucide suflete nevinovate. Aruncă venin asupra altora naivi și nevinovați. Nu mai poate să vadă pe fratele său, nu mai vrea să îl audă, nu îi mai pronunță nici numele.

Îl ador pe tatăl acesta. Ce frumos îi amintește: „Acest frate al tău a fost mort și a înviat”. Cea mai mare dramă a tatălui a fost că unul dintre fii învie din morți, dar altul se înmormântează în ură, invidie, neiertare, frustrări.

Unul din mulțime a zis lui Isus: „Învățătorule, spune fratelui meu să împartă cu mine moștenirea noastră.” (Luca 12:13)

Cum îl cheamă pe fratele tău? Nu are nume? Observați unde apare ura fratricidă, la lacomii de avere, la invidioși, la cei plini de ură. Mulți oameni vor merge în iad de la duhul de lăcomie de avere. Aici se comit multe crime împotriva umanității. De aceea Isus ne avertizează în context: „vedeți și păziți-vă de orice fel de lăcomie de bani, că viața cuiva nu stă în belșugul avuției lui!”

Când auzi pe o doamnă/domn: „sor’mea asta! Frate’miu!” Să știi că e posibil să ai în față un ucigaș. Întreabă-l/o doar atât: „Cum îl cheamă pe fratele tău, pe sora ta?” În timp ce îți răspunde, urmărește-i mimica feței. E tare posomorât/ă!

Să iubiți pe toată lumea! Să iubiți pe frații voștri. Aveți părinți comuni! Aveți același sânge! Eliberați-vă din pușcăria urii!

Apropo, cum îl cheamă pe fratele tău? Pe cel pe care nu îl suporți? Vindecă-te în Numele lui Isus și fă o rugăciune din inimă pentru el. Dacă l-ai ucis cu vorba, poți să îl învii din morți emoțional, cerându-ți iertare. Acum cât încă nu e prea târziu!

Despre mărturisirea păcatelor

Reprezentativ

Cine își ascunde fărădelegile nu propășește,dar cine le mărturisește și se lasă de ele capătă îndurare. (Proverbe 38:13)

Dacă eu îmi mărturisesc păcatele lui Dumnezeu, mai este nevoie să le mărturisesc și duhovnicului/pastorului/consilierului spiritual? Da și nu. Problema de bază aici este: „și se lasă de ele”. Dacă te mărturisești și o iei de la capăt și nu iei măsuri de prevenție, de precauție, de schimbare a vieții, atunci problematica păcatelor tale rămâne nerezolvată.

De ce trebuie un martor?

1. E biblic. Mărturisiți-vă unii altora păcatele și rugați-vă unii pentru alții, ca să fiți vindecați. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit. (Iacov 5:16). De ce un consilier duhovnicesc/spiritual? Tocmai în vederea ajutorului. Da, e cel mai bine să povestești cu Dumnezeu despre păcatul tău, să ceri iertare și putere cu căință prin jertfa lui Hristos, iar dacă nu scapi de el, ai nevoie de consiliere și ajutor. Un sprijin în plus, o rugăciune, o sugestie de prevenție nu strică niciodată. Dimpotrivă te pot salva de la osândă.

2. Alege un om de încredere. E cumplit să povestești cu o persoană neautorizată spiritual, necalificată. Nu se recomandă mărturisirea către o femeie. (Nu e perspectivă misogină) Dimpotrivă, e protectivă. O doamnă se implică foarte tare emoțional în caz și își asumă subiectiv drama ta. Asta îi poate afecta sănătatea, fizica și psihică. Doamnele au și o dorință înnăscută de a împărtăși secrete. Ceea ce ar amenința securitatea confidențialității.

3. Atitudinea. Sunt oameni care povestesc foarte nonșalant faptele odioase. Mărturisirea fără regret, fără lacrimi, fără remușcare și părere de rău e o formă de „laudă”, un act al inconștienței. Atitudinea vameșului din pilda lui Isus (Luca 18:19) ne lămurește în acest sens, cât de importantă este smerenia.

4. Schimbarea. Degeaba mă mărturisesc dacă nu îmi schimb viața. (Rom 6:1-2) Ce vom zice dar? Să păcătuim mereu ca să se înmulțească harul? Nicidecum! Noi, care am murit față de păcat, cum să mai trăim în păcat?. Nu putem transforma harul în paravan pentru comiterea nelegiuirilor noastre. Îi desacralizăm harului caracterul său.

5. Implicarea în slujire. Centrul vieții mele nu este fuga de păcat ca obiectiv principal, ci slujirea Stăpânului. Că se mai întâmplă să alunec, atunci mă ridic, mă pocăiesc, mă mărturisesc și mă implic mai departe. Dar dacă toată viața nu mă implic în nimic, normal că voi fi hărțuit de diavol și de nelegiuirile lui. Lipsa de ocupație duhovnicească este principalul generator de păcate.

Mărturisiți-vă cui vreți păcatele, numai să vă asigurați că le abandonați, că „vă lăsați de ele”, altfel suntem doar niste povestitori iresponsabili de nelegiuiri. Accentul nu se pune pe „Dacă trebuie să mă mărturisesc?” Asta este o certitudine, ci pe „e obligatoriu să mă las de ele”, asta este responsabilitate și garantează iertrea.

„Nu mai fumez din vară” și Cum poți scăpa de viciul tutunului?

Reprezentativ

Mă întâlnesc cu R.D.(inițialele sunt fictive din motive de confidențialitate), dar cazul este real. Un tip simpatic, bine făcut, soț și tată, care mă abordează la terminarea programului: „Vă mai amintiți de mine?” Încuviințez afirmativ și el continuă: „În vară la cort am ieșit în față, împreună cu echipa v-ați rugat pentru mine, m-am dezis de duhul de tutun, iar Dumnezeu m-a eliberat și de atunci nu am mai băgat țigară în gură”. Slavă lui Isus! Sincer m-am bucurat foarte mult, de puterea lui Dumnezeu eliberatoare și astăzi ca atunci, la începuturi.

De ce e păcat să fumezi? 10(Zece) argumente

1. Dai foc binecuvântării. Dacă cineva ți-ar lua două sute de euro și le-ar da foc în fața ta, e adevărat că te alarmezi și nu îl lași? E munca ta. Ok, atunci de fapt tu faci același lucru, doar că îi schimbi în bancnote de câte zece euro, și apoi bancnota o schimbi în 20 de monede a câte 50 de cenți, și cu fiecare țigară o arunci în foc. Dumnezeu ți-a dat banii aceia pentru pâine pe masă, iar tu dai foc binecuvântării! E păcat! Sunt milioane de situații de părinți care fumează inclusiv alocația copiilor. Iar aceștia suferă de foame!

2. Devine viciu. Apostolul Petru ne lămurește că „fiecare este robul lucrului de care este biruit” (2 Petru 2:19). A pus stăpânire pe tine și e viciu. Iar viciu e păcat. Tu nu mai ești liber.

3. Viciul devine posesie demonică. Diavolul urmărește să acapareze oamenii, să posede, să îi distrugă. Cum adică, un om viciat este posedat demonic? Da! Tu nu mai ești independent, ești monopolizat de diavolul prin demonul din spatele viciului.

4. Îmbolnăvește. Pe orice pachet de țigări scrie de 5-6 ori: „Fumatul ucide!, Fumatul omoară, fumatul distruge vieți”. Practic este o formă de suicid, e ca și cum ai bea otravă conștient. Doar o minte orbită de demonul viciului trece peste aceste avertismente ale OMS(Organizația Mondială a Sănătății). Ei sunt obligați să prevină afecțiunile pulmonare, cancerul, bolile incurabile.

6. Profanează trupul (Templul Duhului Sfânt). Nu știți că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuiește în voi și pe care L-ați primit de la Dumnezeu? Și că voi nu sunteți ai voștri? (1 Corinteni 6:19)
Nu știți că voi sunteți Templul lui Dumnezeu și că Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi?
Dacă nimicește cineva Templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu, căci Templul lui Dumnezeu este sfânt, și așa sunteți voi. (1 Corintieni 3:16-17). Orice agresiune împotriva trupului constituie crimă: mâncare excesivă, munca în exces, drogurile, fumatul, alcoolul, etc. Sunt acte suicidale, lente, considerate crime împotriva umanității

5. Face victime colaterale. Femeia însărcinată distruge viața fetusului, continuând să fumeze după sarcină, afectează creșterea copilului. Ori săvârșirea unui rău cu bună știință este păcat. Iar faptul că se comite împotriva copiiilor îi dublează efectele morale și penale. Fumatul pasiv. Cel de lângă tine este condamnat să inhaleze cele 270 de microparticule toxice din fumul de țigara expirat de tine.

7. Părtaș la infracțiunile pieței negre. Una dintre cele mai mari mafii și evaziune fiscală e piața neagră, tranzacțiile ilegale cu narcotice și țigări. Fabricate în țările sărace, transportate ilegal, mutate cu dronele peste frontiere, dosare penale, încălcare de legi internaționale. Iar consumatorul curent, este parte integrantă a acestui măcel viciat prin fiecare țigară aprinsă.

8. Un demon al generației. Sper să nu greșesc, evaluarea este orientativă, dar undeva la 7 din zece persoane care s-au botezat la noi au fost victime ale patimei fumatului. Prin harul lui Dumnezeu aproximativ 30 au fost eliberați, pentru alții ne mai rugăm. Avem rugăciuni de eliberare(exorcizare). Atunci am realizat că fumatul nu este un simplu viciu, ci mai degrabă o legiune de demoni care îi ține pe oameni departe de Evanghelie.

9. Minciuna. Foarte mulți copii care fumează și mint nonșalant parinții. Soții care fumează și își mint partenerii de viață. Enoriași care fumează și își mint slujitorii. De fapt se mint pe ei înșiși! Iar „cine minte are de tată pe diavolul”

10. Nu poți trăi din belșug libertatea mântuirii. Mulți consideră că pocăiții sunt un fel de roboți care nu au voie să facă nimic. De fapt este invers. Orice pocăit ar putea să fumeze, dar alege să se împotrivească. În schimb orice fumător executa ordinele viciului/demonului dependenței lui. Atunci întreb: care e rob și care e liber?

Dragilor, același lucru este cu oricare viciu. Pune în locul fumatului: minciuna, hoția, evaziunea, mâncarea, băutura, calomnia, răutatea, neiertarea, invidia, ura, mândria, lăcomia și oricare alt păcat. De fapt este vorba de o posesiune demonică. Iată de ce pocăința devine porunca obligatorie, care trebuie executată de orice om venit în lume, dacă vrea să ajungă în Împărăția Tatălui ceresc.

Nu e totul pierdut! Isus eliberează și astăzi! El poate să te salveze!

7 Pași spre vindecare

1.Trebuie să conștientizezi că e rău ce faci: 2. Să vrei să scapi; 3. Să ceri ajutor; 4. Să crezi în puterea eliberatoare a lui Dumnezeu; 5. Să accepți condițiile terapeutice de eliberare; 6. Să îți schimbi viața și anturajul. 7. Să faci asta cât mai repede, până nu e prea târziu!

In memoriam pastor Elisei Bora

Reprezentativ

La numai 62 de ani a plecat acasă la Domnul un om mare. Pentru că oamenii mari sunt oamenii buni, care știu să onoreze pe Dumnezeu. Asta a fost voia lui Dumnezeu, dar și dacă mai trăia, fratele Elisei nu deranja pe nimeni.

L-am cunoscut personal. Am slujit la Mediaș, la conferință de tineret, la evanghelizare, pe sectorul dânsului. Am fost găzduiți de fratele Elisei, am stat la masă, am slujit la amvon, la înmormântare. Am avut harul de a cunoaște un om deosebit. Așa sunt păstorii. Oameni minunați. Știu, avem și împotrivitori, batjocoritori. Dar în esență greu ajunge să fie păstor un om, dacă nu are caracter. Oricât de mult ai vorbi de rău pe păstorul tău, tot pe el îl vei suna să îți cunune copiii, să se roage pentru bebelușii tăi, să se roage pentru bolnavi și paralitici, să-ți îngroape morții. Oricât l-ai blama, pastorul iartă, trece peste, înghite în sec și vine să facă slujirea, de cele mai multe ori suspinând. Lipsa de recunoștință și lipsa respectului față de un slujitor sunt păcate împotriva Tatălui ceresc.

Fratele Elisei era un om tare călduros. O față senina ca de înger, nu avea nimic de ascuns. Părul său alb semn că a trecut cu folos prin viață. Ochii blajini și sclipitori, semn al sincerității, iar zâmbetul său grațios și plin de bunătate, te făcea să te simți bine în prezența dumnealui. O voce melodioasă cu puternice nuanțe de tenor, împodobea caracterul său blând și bun. „Un israelit în care nu găseai vicleșug”, un om „în duhul căruia nu era viclenie.”

„De o mie de ori!” Asta era afirmația pe care o folosea atunci când te binecuvânta. Fapt care de asemenea spune multe despre caracterul ales al pastorului Elisei. Nu te simțeai inferior, cum se mai întâmplă pe alocurea în preajma oamenilor mici, care te umilesc. Nu, fratele Elisei te onora și dacă erai tânăr, te trata de la egal, iar asta îl făcea și mai deosebit. De fapt omul mare este cel care știe să coboare la nivelul celor mici. Oare nu asta a făcut și Hristos?

A plecat acasă la Domnul. Obosit. La 62 de ani. A trăit cu folos. Asta e media de viață a păstorilor. Ei au o viață foarte intensă. Pe mașină, mănâncă pe fugă, prin spitale, pe avioane, prin cimitire, capele mortuare neîncălzite. Creștinul de rând luptă cu duhuri, slujitorii luptă cu legiuni. Iar în linia întâi nu se trăiește mult. Și puțin și primejdios, de aceea și răsplătirile dumnezeiești sunt mari.

Condoleanțe familiei! Ați avut un tată și un soț deosebit. Condoleanțe bisericii! Dumnezeu a luat la Sine păstorul coordonator. Sunt convins că a lăsat amprente adânci în amintirile voastre. Dragă biserică a plecat la Domnul consilierul dumneavoastră blând, cel care va botezat. Să păstrați amintiri frumoase.

Pe curând frate Elisei Bora!

Cu prețuire Onisim Botezatu

Har la Elim Bruxelles

Reprezentativ

Biserica interconfesională „Elim” Bruxelles este un fenomen unic în Europa. Aici conducătorii construiesc punți de legătură nu garduri de separare. Și baptistul și creștinul după Evanghelie și penticostalul se simt că la ei acasă. Aici harul lui Dumnezeu se manifesta în voie. Fără bariere culturale și prejudecăți, fără amănunte, fără detalii inutile. La Elim se lucrează intens în vederea lărgirii Împărăției lui Dumnezeu.

Caturile(balcoanele) superioare sunt pline. Oamenii stau și pe treptele ascendente ale balconului. Sala de jos și amfiteatrul sunt de asemenea arhipline. Sute de oameni care stau liniștiți și ordonați în prezența stăpânului. Un perete mobil de la intrare este înlăturat, iar în hol stau sute de oameni. Scările exterioare de evacuare până la ieșirea din biserică sunt pline de oameni care da, stau în picioare mai bine de două ore și jumătate. În fiecare colț plasme mari, boxe iar slujirea este transmisă live tuturor. Camera media e ca o navă spațială, cu oameni competenți și tehnologie profesională.

Și nu se oprește aici. Sub sala mare, peste o mie două sute de copii(cu tineri și adolescenți) grupați în săli de studiu, dotate la standarde superioare, unde cele peste 98 de învățătoare/învățători calificate/calificați slujesc celor mici. Ai impresia că te afli în galeriile unui mușuroi de furnici unde fiecare furnica are ceva în lăbuțe sau în gură. Și mai jos la demisolul bisericii, am ajuns deci la nivelul patru de la balcon in jos, aici sunt adolescenții. Mulți. La conferință au fost peste 300. Pentru materialele copiilor se cumpără hârtie cu paletul.

Biserica Elim trăiește din plin. Cântarea chiar se cântă. Ei când se roagă, chiar se roagă. Vibrează viața și prin colțurile păianjenilor. Totul este plin de viață și prezența lui Dumnezeu te copleșește indiferent cine e la rând la tămâiere.

Conducerea bisericii alcătuită din 13 bărbați dinamici, deschiși, prietenoși, plini de zâmbet și veselie. O colaborare bună. Am prins un pic de discuție la ședința de consiliu. Cumpără biserici întregi. Biserici istorice intrate în faliment. Le împodobesc și le dau viață și le umple de închinători. Toți 13 slujitori stau în față pe toată durata slujbei din motive de spațiu. Aici fiecare loc este important. Cu o ora înainte de program, biserica era arhiplină.

Pentru mine a fost fascinant să vă slujesc. Practic am fost invitat de Codin la tabăra adolescenților. A fost ceva unic. Tineri aerisiți la minte care se luptă la școală cu demonii post-moderni, cu filozofiile noi, ideologie de gen. Din câte am constatat bulling-ul este la el acasă în Occident. Cum sunt umiliți copiii normali aici rar întâlnești în țara noastră așa ceva. Dar ei sunt puternici și rezistă. Sunt bine instruiți și protejați de Dumnezeu. Împărțiți în grupe de cercetași au luat capitala europeană la pas pentru a găsi diverse comori. O organizare extraordinară. Cei 8 8nvățători coordonatori care au inventat jocul formidabil.

Nu știu în ce măsură am contribuit la bunul mers al bisericii dumneavoastră, dar cu siguranță eu am venit pus pe jar acasă. Pus pe fapte mari. Obosit de slujire, epuizat de multele slujbe, mă întorc acasă cu inima cât Belgia de mare. Vă iubesc!

Mulțumesc păstorilor Dorin Albuț și Daniel Vlad. Adevărați părinți spirituali, în mintea cărora a plăsmuit Dumnezeu această formidabilă viziune. Cât și celorlalți patru păstori, prezbiteri și diaconi. Elim este un exemplu de biserică biblică demnă de interpretat, copiat, și de la care avem multe de învățat. Elim Bruxelles se apropie foarte mult de ceea ce a dorit de fapt Isus să fie Biserica puternică și cu viață din belșug, care calcă în picioare inclusiv porțile locuinței morților. Biserica biruitoare prin puterea lui Isus.

Mulțumesc Codin și Cătălina Dalan pentru găzduire. Sunteți desăvârșiți. Prin fiecare celulă din organismul vostru circulă foc și pasiune pentru slujire celor mici. Merită. Am văzut rezultatele. Am văzut efectul. Se apropie răsplata voastră din cer.

Salvați proorocii Domnului!

Reprezentativ

Una dintre marile frământări ale slujitorilor de astăzi este legată de lucrarea profetică. În mod special Biserica Penticostală, care acceptă prin statut și crede lucrarea profetică, mare parte a activității acesteia gravitează în jurul lucrării profetice (prooriciei și proorocului). Acest fapt a contribuit semnificativ la creșterea numerică a Bisericii.

În ultima perioadă însă, avem o criză de prooroci. Foarte greu găsești un prooroc pe care să îl chemi la o seară prelungită sau de rugăciune. Mă refer la proorocul cu roade vrednice/bune, recunoscut de păstorii locali, serios, cu viața pusă în rânduială. Chiar ei recunosc faptul că au descoperiri tot mai greu și tot mai rare. Împreună cu niste frați responsabili am analizat cauzele care au dus la această situație. După zile și nopți de frământare, cu toată responsabilitatea și frica de Domnul, personal am ajuns la niște explicații (care pot fi supuse dezbaterii).

Nu sunt absoluturi, nu sunt prejudecați, nu sunt rele intenții, dimpotrivă, ca slujitor ordinat în Cultul Penticostal aș fi cel puțin mulțumit ca subiectul să fie analizat, dezbătut de frați păstori, cu experiență și cu ani de slujire în spate.

15 TEZE, posibile cauze ale crizei de profeți de calitate:

1. Abuzul. Creștinul de rând a făcut abuz de proorocie, cu riscul de a pierde busola și independența teologică a apelat la prooroc pentru banalități evidente, pentru mărunțișuri pe care le putea rezolva și singur. Acest lucru a dus la epuizarea proorocului și ușoară superficialitate.

2. Generalitatea. Am făcut din prooroc agent matrimonial, consilier, consultat în afaceri, birou de vânzare cumpărare, agent imobiliar, consulat de emigrări, etc. Apelarea la prooroc pentru orice generalități a diluat acuratețea spirituală și calitatea proorociei.

3. Tunurile de pompier. Unii slujitori din motive de compromis sau apostazie au pus tunurile pe prooroci. Prin abuzul de putere au interzis proorociile cu desăvârșire în bisericile dumnealor. În loc să cerem darurile superioare proorociei: deosebirii duhurilor, cunoștinței, înțelepciunii, unii au preferat să rezolve prin abuz de putere problema. Iar proorocul de astăzi este timorat, descurajat, pus la zid. Tot timpul au fost prigoniți, omorâți, alungați în pustie, hrăniți de corbi, ascunși de Mica. Asta e soarta proorocului, el aduce mesaje neconvenabile și tulburătoare.

4. Lipsa colaborării între prooroci. Foarte rar am întâlnit prooroc în relații bune cu un alt prooroc. Dimpotrivă, se descalifică unul pe altul, până la desființare. Buna colaborare între prooroci este sănătoasă și din motive de autocenzură. De cercetare reciprocă. De ce păstorii se înțeleg, se invită unii la alții, fac conferințe? Oare ar fi o idee rea să se organizeze conferințe anuale ale proorocilor? Să se facă schimb de experiență? Să se dea mantaua de la bătrâni la cei tineri?

5. Izolarea. Prigoniți prin biserici, foarte mulți prooroci conștienți de darul lui Dumnezeu au preferat cercurile de rugăciune, prin case, prin magazii, prin garaje improvizate unde sunt acceptați, apreciați, validați social și luați în serios. Aici sunt riscuri foarte mari, deoarece nu există o autoritate bisericească, un filtru teologic, o supraveghere creștinească bine intenționată. Aici proorocul poate aluneca în monopol și abuz de influența. Durerea mare este că și aceste cercuri au cam dispărut. Acest lucru nu este sănătos pentru poporul Domnului. A început un fel de rivalitate tacită între biserici și cercurile de rugăciune. Bisericile îi consideră separatiști și îi suspectează de dizidență, ceilalți se simt prigoniți de „culturiși” și „cravatați”, cum îi numesc pe responsabilii de biserici care nu îi susțin.

6. Mărturisirea. Proorocii băgați cu forța la mărturisire au creat precedente cu consecințe grave. Nu se recomandă proorocilor să meargă la mărturisire. Ei trebuie să își păstreze mintea limpede pentru primirea mesajului profetic. Ce autoritate mai poate avea un prooroc după două ore de mărturisire? Cum mai poate fi luat în serios? E îndreptățit enoriașul să se întrebe dacă vorbește de la sine profetul sau din mărturisire sau de la Domnul. Nu mai băgați proorocii la mărturisire! Rolul lor este altul. Acela de a aduce mesaje de la Dumnezeu.

7. Ordinarea proorocilor. Intențional nu e rău. Proorocul este un om serios, un om al rugăciunii, cu familia bună, matur teologic, înțelege slujirea. Pe undeva păstorul coordonator se orientează spre un prooroc pentru că îl scutește pe el de investiția într-un student la Teologie, a cărui creștere este lentă. Iar proorocul are deja autoritate în biserică, are o oarecare influență și de dragul păcii este băgat la înaintare. Dar, prieteni, ordinare înseamnă o grămadă de sarcini manageriale, construcție de biserică, conducere de programe, provocări, organizare de evenimente. Intră la mărurisire, apoi proorocește aceleiași surori, apoi îi predică, apoi este managerul de cosntrucție al bisericii. Astfel expunem foarte mult proorocul, dându-i sarcini grele și pe care le pot face alții. Toate acestea compromit timpul de rugăciune al proorocului, îi știrbesc din energie, îl epuizează și nu mai poate sta la izvor, afectându-i acuratețea teologică a mesajului profetic Uitați-vă în proximitatea voastră câți prooroci au mai fost eficienți după ce au fost ordinați. Dimpotrivă, unii au fost înmormântați prin ordinare. Sunt și excepții, dar le este foarte greu.

8. Lipsa uceniciei. Ca predicator am avut un parcurs lung și greu. Am făcut multe gafe, am eșuat de multe ori, am dezamăgit și am găsit multă înțelegere și răbdare din partea păstorilor, care m-au ajutat să cresc. Foarte rar am văzut prooroc vârstnic să meargă cu ucenicul mai tânăr în slujire. De ce? De la cine să învețe? Iar dacă un prooroc tânăr face o gafă infantilă uneori, este executat fără milă. Astfel este descurajată generația tânără să își mai dorească darul profeției.

9. Comercializarea darurilor. Când patronii cheamă proorocii în firme, fac rugăciuni și proorocesc angajaților, există riscul subiectivismului foarte mare. Mâncăruri pe la restaurante de lux, haine noi, telefoane scumpe, din start proorocul va fi tentat să mai meargă acolo unde este tratat bine, mai degrabă decât unde îl trimite Dumnezeu. Apoi, patronul îl recompensează, îi cumpăra mașină bună, plecă cu ceva bani la el consistenți, toate aceste „atenții” pot corupe prooroci buni sau cel puțin îi transformă în șantajabili.

10. Rateurile repetate. Nu zic, și proorocul este om. Dar dacă e divorțat, în litigii penale, recăsătorit, a eșuat în profeție de mai multe ori și sunt indicii că e conectat la alta sursa, atunci trebuie luate măsuri de precauție și protecție a turmei Domnului.

11. O bază de date a proorocilor autentici. Așa cum avem agenda Cultului Penticostal în care apar toți păstorii ordinați, cu număr de telefon, cu adresă, ar trebui o agendă, o pagină în agendă, o bază de date cu proorocii pentru care păstorii locali girează. Au trecut testele de autenticitate, cele vizibile: conduită creștină, familie, roade, supunere, pocaință. De ce să nu slujească pe baza de recomandare, așa cum se întâmplă la predicatori?

12. Lipsa discernământului slujitorilor. Având în vedere că se pot strecura erezii nimicitoare, unii slujitori au renunțat definitiv la lucrarea profetică. Alții de teama de a nu cădea sub „osândă” analizând proorociile și păstrând ce e bun, acceptă orice, inclusiv pe eretici, de teama de a nu scăpa vreo proorocie bună. Dragi slujitori, cereți daruri superioare, de cârmuire și discernământ și analizați profesional proorocul și lucrarea lui. Cum aș putea să îi cunosc roadele dacă nu întreb pe păstorul lui. Domnul Isus apreciază foarte mult filtrul teologic al Bisericii din Efes care „a pus la încercare pe cei ce zic că sunt apostoli și nu sunt, ci mint.”

13. Slăbiciunea apologetică. La o emisiune TV fratele Lazăr Gog ar fi fost întrebat de moderator retoric: „E adevărat că în congregația dumneavoastră sunt prooroci falși?” Răspunsul a fost: „Da, e adevărat. Unde este o bancnotă bună apare falsificarea, unde e o lucrare bună, apare fake-ul. Pentru că Biserica Penticostală acceptă lucrarea profetică, s-au strecurat și prooroci falși. Și scrie Biblia că se vor ridica. Nu ne surprinde. Dar am și eu o întrebare:<<În biserica dumneavoastră aveți prooroci adevărați?>>. Și s-a făcut tăcere. Vedeți, despre asta este vorba.” Nu vă deziceți de această măreață lucrare, pentru un falsificator care apare, se poate lucra cu darul în echipa cu slujitori împuterniciți cu celelalte daruri.

14. Introducerea în stăruința pentru umplerea cu Duhul Sfânt și a celorlalte 8(opt) daruri de inspirație și de putere. De o sută de ani facem stăruință și țintim doar un dar sau semn, depinde cum încercăm să ne argumentăm sărăcăcios stângăciile teologice. Frați slujitori ai altarului, avem nevoie „din belșug de darurile Duhului Sfânt”. Pentru că nu reușim să dobândim celelalte daruri, noi slujitorii ordinați, punem tunurile pompierești pe cel care abia mai pâlpâie (proorocia). Nu vom avea rezultate așa!

15. Proorocul și cunoașterea Bibliei. Un curs de profetologie absolvit ar fi extraordinar. Dar până acolo este inadmisibil pentru un prooroc să nu cunoască Biblia. Studierea profeților mari, profeților mici, profeților de referința ca Ilie, Elisei, Isaia este mai mult decât necesară. Nu poate proorocia să combată 6000 de ani de istorie Biblică. Trebuie analizat contextul în care se primește darul de profeție, dacă au fost slujitori responsabili acolo, îndrumarea unui prooroc mai vârstnic, etc.

E clar că nu am cuprins toate cauzele care au diminuat lucrarea profetică, nici nu am cum, posibil ca unele cauze amintite sa fie aproximative, dar nădăjduiesc, sper că aceste rânduri vor aduce un strop de interes în a găsi o soluție, în a sprijini lucrarea profetică. Posibil că acest mesaj să ajungă și la frați slujitori prooroci, să vedeți în rândurile de mai sus o dorință aprinsă de a vă sprijini, de a veni în ajutorul proorocilor tineri și sinceri, de a readuce în prim plan lucrarea profetică, lucrare care a consacrat Cultul Penticostal.

Nu mi-am pierdut nădejdea. Cred! Sper! Mă rog! Cer lui Dumnezeu lumină! Susțin proorocii! Iubesc lucrarea profetică! Am prieteni prooroci! Îi încurajez! Dacă dorim să nu ajungem în derivă ca mișcare evanghelică, trebuie să cerem lui Dumnezeu să lase din belșug darurile Duhului Sfânt!

Cu prețuire sfântă, Onisim Botezatu

Importanța caracterului

Reprezentativ

O întâlnire scurtă cu fratele Luigi Mițoi la Rădăuți. Scurtă dar cu o densitate magistrală. Fratele Luigi are unicitatea dumnealui. În cinci minute am reușit să decupez din discuție vorbe mărețe.

Pe un ton elegant și cu onoare mi-a spus: „Onisim ești tânăr, iar viitorul îți rezervă toate oportunitățile de slujire, să aveți grijă de caracter. Cu darul mai putem jongla, se mai poate dribla, dar cel care va face diferența între slujitori și oameni este caracterul„.

Ne spunea tot dumnealui de nume sonore (fără a nominaliza pe nimeni), care au impresionat cu darul lor, au avut randament fermecător, dar pentru că au dezamăgit prin caracterul lor au compromis toată lucrarea. Cicero spunea: „inteligența fără caracter nu înseamnă nimic, în schimb caracterul fără inteligență înseamnă ceva”.

Investiția unui om/slujitor/soț trebuie să fie concomitent performanță și caracter, randament și caracter, studii și caracter. Dacă acestea nu merg mâna’n mână, lucrarea riscă să migreze spre nulitate. Pe oameni îi mai putem fenta, dar judecata iminentă de la tronul alb, niciodată. Darul e dar, îl primim de sus, dar caracterul ține de investiția și sinceritatea noastră.

Practic vor fi două judecați. 1. Judecata Mielului privind răsplătirile pentru slujirea sinceră în slujba Împărăției (2 Cor. 5:10) și 2. Judecata de apoi, privind mulțimile dar și slujirea administrată de oameni fără caracter. Aici se vor încadra pocăiții care au abuzat de darurile Duhului, dar au avut caracterul neprelucrat, astfel pângărind toată lucrarea. (Vezi Matei 7:22-23).

„Scuză-mă” Doamne!?

Reprezentativ

Care este diferența între „scuze” și „iartă-mă”? Sau dacă există vreo diferență?

Scuze, este varianta fake a iertării. Este tratamentul superficial al unei rani create. Scuze, este o formă de amăgire conștientă a cugetului, cu înșelătoarele nădejdi că ai făcut partea ta. O încercare ieftină de anesteziere a conștiinței, dar în esență rănile rămân nevindecate, unele cu infecții grave deja. Scuze, are în compoziție puțin cinișm, o ușoară ironie și este de fapt o problemă pe jumătate rezolvată.

Iartă-mă, e divin. Când cel prejudiciat aude aceste cuvinte, involuntar îl obligi să încerce varianta iertării. Lucram în Marea Britanie. Și inevitabil pe șantier mai comiți unele erori, la măsurători, era multă geometrie, calcule. Imediat mă disculpam prin „sorry”. Unul dintre manageri mă întrerupe și îmi spune: „Onisim, ești în Anglia. Greșelile sunt dese în această breaslă, pe șantier. Suntem oameni. Nu este neapărat nevoie de „I’m sorry” e suficient și „excuse me”.

I’m sorry implică remușcare, îmi pare rău, iartă-mă sau te rog frumos să mă ierți, îți promit că nu se mai întâmplă! Uneori implică lacrimi, regret, pocăință. Te coboară sub cel căruia i-ai greșit. Ești la mâna lui și trebuie să implori iertarea. Din motive de demnitate e bine să fim precauți la vorbe.

De prea multe ori ne cerem scuze de la Dumnezeu o dată, de două ori pe an. La Paști, eventual și în postul Crăciunului. Dar, oare este suficient? Este mulțumit Dumnezeu? Am garanția iertării? La fel e și cu semenii. „Precum și noi iertăm greșiților noștri” = Zice Dumnezeu: „Dragă, te iert DOAR DACĂ și tu ai iertat. Altfel rămâi legat cu funiile propriei neiertări”

Te rog frumos să mă ierți, Doamne! Implică o obligație pe care o asum în vederea îndreptării mele. O formă de rușine de a mai comite aceleași greșeli. O eliberare oferită de Hristos. Responsabilitatea de a fi mai precaut pe viitor. Străduința de a face pași serioși spre schimbare. Asta mai înseamnă și ceva de genul: Dă-mi te rog puterea să nu mai fac aceste greșeli!

Mântuitorul ne învață că nu sunt suficiente scuzele spirituale. E nevoie de mai mult, de seriozitate și asumare. Și ne iartă nouă greșelile noastre Tată! Precum și noi iertăm greșiților noștri!

Mamy, cea mai frumoasă floare

Reprezentativ

Înainte de culcare avem rugăciunea, apoi un subiect, în general distractiv sau amuzant ori o poveste cu tâlc, în general din Biblie, pentru ca somnul tuturor din familie să fie liniștit, iar visele frumoase.

Astăzi am avut ca subiect: floare preferată. Bineînțeles, personal nu aș da o ☀️ floarea soarelui ☀️ pentru nici care altă floare. Fiecare îsi spune preferințele lui. În fond toate florile sunt frumoase. „Ba nu!” Replică Yared, iar pe un ton sacadat și dulce că un adult pune întrebarea serii: „Știi care este cea mai frumoasă floare de pe pământ?” „Care?” Răspundem în cor eu și soția. Își adună emoțiile, coboară tonul, iar pe o gamă duioasă răspunde: „Mamy!”

E adevărat că am reacționat în cor: „wooow!” Așa este Yared, Mamy este cea mai frumoasă floare! Imaginați-vă cum m-am simțit eu? Dar mamy?

Nu știu care este relația ta cu părinții sau socrii, dar, dacă vrei să fii cu adevărat fericit în viață trebuie să vezi în mama ta, în tatăl tău o floare rară. Cu plusuri și minusuri, cu defecte și calități, cu sau fără școală, parinții sunt oamenii care ți-au dat viață. Iar Dumnezeu a atârnat fericirea în viață în cuiul cinstirii părinților. Prețuiește-i! Ajută-i la greu! Nu-i mai judeca pentru greșeli contextuale, unele inconștiente sau chiar disperate! Ascultarea de părinți este obligatorie până la căsătorie și opțională sau consultativă după, pe când cinstirea părinților merge până la moarte.

Poți avea amintiri și experiențe contrare sau neplăcute din copilărie, încearcă să ierți, luptă-te ca Iosif să uiți suferințele copilăriei, salvează-ți demnitatea. Până la urmă ei se vor stinge iar tu vei fi condamnat definitiv și irevocabil la nefericire pe viață dacă nu ierți. Iar asta se face în baza dreptului penal spiritual, articolul 5 din Decalog(cele zece porunci).

„Să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta” – este cea dintâi poruncă însoțită de o făgăduință –
„ca să fii fericit și să trăiești multă vreme pe pământ.” Efeseni 6:2-3

Fericirea ascunsă într-o baltă din Fâșia Gaza

Reprezentativ

Pe când își urmau ei drumul, au dat peste o apă. Și famenul a zis: „Uite apă, ce mă împiedică să fiu botezat?” F.A. 8:36

Vorbim despre ministrul de finanțe al Etiopiei. Care a căutat fericirea în diplome, în carieră politică, în bani, în sferele de influență monarhice și nu a găsit-o. Apoi pornește într-un pelerinaj de 2555 de kilometri Addis Abeba – Ierusalim, în căutarea fericirii, a împlinirii sufletești. Atât de consacrat meseriei, încât acceptă să fie castrat, deci era famen.

Îl suspectez că era evreu: 1. Simte nevoia de a merge la Ierusalim să se închine; 2. Este primit în Templu; 3. Citește cursiv în Torra; 4. Se înțelege cu Filip în ebraică; 5. Era ministru de finanțe al Etiopiei (toate imperiile mari au avut finanțiști evrei). Drama cea mare este că Templu apostat nu mai putea livra decât programe și nădejdi înșelătoare. L-au pus să facă niște mătănii, i-a vândut niște fetișuri, dar golul de firma lui Dumnezeu din inimă lui nu a fost umplut.

Domnul ministru ne învață că nu e mare filosofie cu pocăința asta. Hristos, credință, decizie, smerenie, botez și gata. Mântuire. Într-o baltă? În pustiu? Fără camere? Fără neamuri? Da! Doar cu Dumnezeu în cer, cu Isus în inimă și Duhul Sfânt în suflet și e suficientă și o baltă din pustiul Gazei.

A poruncit să stea carul, s-au coborât amândoi în apă, și Filip a botezat pe famen. Când au ieșit din apă, Duhul Domnului a răpit pe Filip, și famenul nu l-a mai văzut. În timp ce famenul își vedea de drum, plin de bucurie. F.A. 8:38-39

Nu mai găsiți nod în papură! Nu mai amânați pocăința, că ratați propria fericire. Rezolvați-vă de îndată problema sufletească! Nu alergați după avioane de hârtie. Decizie, determinare, credință, smerenie, botez biblic și gata!

Fiți plini de bucurie! Cu Isus!

Cine sunt „pocăiții”?

Reprezentativ

Ani de zile românii s-au hrănit cu dezinformarea și au trăit într-o mare eroare în ceea ce privește mișcările de trezire spirituală. Fie că vorbim despre Penticostali, Baptiști sau Creștini după Evanghelie, cele trei culte alcătuind și Alianța Evanghelică din România.

Înjurați de oameni decenii întregi, umiliți de colegii de la locul de muncă, înfierați de preoți, batjocoriți de la altarele bisericilor istorice, prigoniți de sistemele totalitare în toată istoria și suspectați de influențe occidentale, mai ales în spațiul est-european. Bătuți de jandarmi, judecați de milițieni cu două clase, condamnați la pușcărie, respinși de la facultățile de prestigiu, uciși de inchiziție, dați la fiare de împărații înguști la tâmple. Așa au fost priviți pocăiții în istorie.

Între timp v-ați prins și dumneavoastră că nu suntem canibali, nu „stingem becurile”, bisericile noastre fiind cele mai luminate și dotate clădiri din localitățile țării, spații mari și aerisite unde scaunele sunt gratis și intrarea este liberă pentru oricine. Știm mult mai multe decât să facem prunci, avem copii care au promovat cele mai de frunte universități din țară și din străinătate. E plina Europa, America și lumea întreagă de biserici românești arhipline de oameni cinstiți și temători de Dumnezeu.

O, da, cunoști „pocăiți” aroganți, neserioși, lacomi, violenți, e adevărat că sunt. Și noi îi știm, dar ni-i asumăm, cei mai mulți fiind chiar sub disciplină în biserica apartenentă! Sunt ai noștri, oi rătăcite poate, sau prea tinere, care s-au botezat și nu a luat încă Hristos chip în ei. Nu ne dezicem de ei, le dezaprobăm faptele, dar sunt pe listele noastre de rugăciune. Nu ne este rușine cu ei, posibil să provină din familii de oameni serioși, dar nu au experimentat nașterea din nou, dovadă că un creștin nu se naște, ci devine, prin pocăință.

Implicați la maxim în societate, cu cele mai serioase și consistente proiecte sociale. Vizite de bătrâni, îmbrăcăm zeci, sute de mii de orfani, construim școli și biserici din banii noștri, din zeciuieli, nu stam cu mâna întinsă la stat. Vizităm năpăstuiții sorții, suntem pe front hrănind sinistrații de război și inundații. Slujitorii noștri, păstorii sunt tot timpul pe drumuri, prin spitale, prin sate părăsite, unde apar oameni eleganți cel mult din patru în patru ani. Cam ăștia suntem noi.

Da, nu ne facem semnul crucii. Prea mulți îl fac doar în dreptul bisericii, apoi înjură aceeași cruce. Noi predicăm crucea Domnului Isus, ne luptăm să o purtăm zilnic, nu la gât, ci în inimă. Îmi spunea o doamnă: „cât am înjurat și preacurvit cu crucea la gât, domnul pastor!” Oare câți nu vedeți și dumneavoastră care înjură, mint, înșeală, se droghează, se îmbată, ucid cu crucea la gât? Cu ce îi ajută că fac semnul sfintei cruci cu mâna, iar cu inima și limba o înjură, la doi pași mai încolo?

Credem în Sfânta Treime, Dumnezeu Tatăl și Creatorul, Domnul Isus singurul Mântuitor, pe care îl acceptăm personal și Duhul Sfânt pe care îl primim ca oaspete cu caracter permanent în sufletele noastre. Credem în Biblie ca autoritate absolută, Cuvântul revelat al dumnezeirii. Ne luptăm să trăim frumos, să fim ordonați și civilizați. Ne luptăm cu propriile patimi, postim și ne rugăm și suntem afectați emoțional când greșim, când alunecăm pe cale, dar ne redresăm prin lacrimi de pocaință și ne pocăim în fiecare zi. Suntem CREȘTINI PRACTICANȚI ai Bibliei.

Avem grădinițe private, școli, licee teologice, facultăți, master, doctorat, cantine sociale, clinici. Avem mii de profesori, educatoare în învățământul de stat, avem mii de medici care nu iau mită, profesori doctori în teologie, emisiuni TV și Radio, pagini și reviste online de răspândire a Veștii Bune. Nu ne lăudam cu ele, doar îl binecuvântam pe Dumnezeu. Toate construite în mare parte prin autofinanțare.

Poate ai auzit lucruri deformate despre „pocăiți„. Nu le crede! Vino să vezi cine suntem! Vino să ne cunoști personal! Să ne vezi biserica și familia și copiii! Vino să iei cina cu noi într-o seară! Poți să vii la masa noastră la prânz! Nu avem nimic ascuns! Ne poți întreba lucruri despre viață-moarte-veșnicie. Oricare dintre ai noștri, de la copilul de clasa 1 până la pensionarul care se pregătește de moarte, oricine se va arăta disponibil și competent să îți răspundă la întrebările existențiale, pentru că la noi toți citesc Biblia.

Poate știai lucrurile astea despre noi. Poate le știai deformat. Suntem oameni serioși, responsabili, îngrijiți și cuminți. Pentru că îl iubim pe Dumnezeu și iubim oamenii, pe toți oamenii! Fără excepție! Nu ținem cont de rasă și religie. Avem misionari pe toată planeta. Poate nu știai, dar România concurează cu țările care au cei mai mulți misionari pocaiți pe planetă. În triburi uitate de lume, pe toate continentele și meridianele.

Știu, pocăiți, neoprotesteanți, sectari sunt nume peiorative, de care ai fost învățat toată copilăria să fugi. Iată că între timp ți-ai dat seama că îi îndrăgești pe acești oameni, te simți atras de ei, ai apreciere și respect. Aceștia suntem noi, pocăiții. O, avem un mare complex că nu reușim să fim precum ne considerați dumneavoastră, pocăiți adevărați, dar ne străduim să fim și mai pocăiți în fiecare zi!

Iată cine sunt pocăiții! Vă iubim! Doamne ajută!

Spumoase, licorile minciunii

Reprezentativ

Oamenii își spun minciuni unii altora, pe buze au lucruri lingușitoare, vorbesc cu inimă prefăcută.
Nimicească Domnul toate buzele lingușitoare, limba care vorbește cu trufie… (Psalmul 12:2-3

Douglas Adams spunea așa: „O minciuna este o minciună, chiar dacă toți o cred, iar un adevăr este adevăr, chiar dacă nimeni nu îl crede”

Fugiți de minciună! E dama de companie a lui Lucifer. Minciuna este otrava care toacă mărunt în primul rând pe autor. Vă puteți imagina ce înseamnă să îți întocmești viața pe fals, eroare, distorsiune, închipuire, diversiune? Este inuman și dizgrațios. Să livrezi lingușeală, prefăcătorie și șantaj. E o formă de auto-condamnare la moarte lentă.

Minciuna este un act de lașitate, o formă de evadare de la realitate, care conduce la anihilarea sinelui și suicid spiritual. A lege minciună ca armă de atac, este ca și cum ai bate palma cu diavolul însuși, pornind la război împotriva dreptății și a adevărului. Nu ai nici o șansă. Vei fi răpus fulgerător!

Calitatea adevărului constă în abilitatea sa de a rămâne discret, tainic, decent și modest. Ar putea reacționa cu argumente de contraofensivă, dar adevărul este suficient de inteligent să tacă atunci când minciuna afișează reclamele ei publicitare de propagandă. Niciodată adevărul nu va folosi decorul minciunii pentru disculpă. Amintiți-vă scena din Gabata, când mituiți, avocații minciunii ticluiesc pâră împotriva Mântuitorului. Formidabil surprinde Matei în 26:63 când imortalizează confruntarea deschisă de la falsul proces. Când prin terții ei, minciuna urlă în spume: Majestatea Sa, „Isus tăcea”.

Întotdeauna licorile minciunii au fost savurate cu nesaț de oponenții inteligenței. Au satisfacție maximă în a savura înspumatele băuturi ale bârfei, piperate cu neadevăruri și defăimare. Creierul produce endorfină, iar bârfitorii se simt fericiți. Vai de ea fericire! Pentru că minciuna promite mult, are volum, e savuroasă, e accesibila chiar și celor fără minte, dar are injectat veninul morții în ea.

~Mai bine săruți un scorpion, decât buzele mincinoase~

Ador să văd obrazul minciunii (din care poți să îți faci o pereche de bocanci, vorba lui Nicu G.), atunci când prin rafinamentul său, adevărul începe cuvântarea. Printr-o finețe rară se exprimă, își spune argumentat și calm opinia. Ador să văd adevărul cum zdrobește genunchii șubrezi ai minciunii. Chiar dacă are aere de domnișoară curată, minciuna e urâtă ca muma pădurii. Să fugi de ea în goană, iar de ai obosit să nu poposești la umbra ‘plopilor’ ei, că vei rămâne fără însoțitori.

Când spumoase licorile minciunii îți sunt turnate în pahar, iar diavolul îți întinde însiropatele prăjituri ale neadevărului, refuză-l franc. Fă stânga împrejur, bifează locul și persoana respectivă, să știi să nu te mai încrucișezi cu drumul ei niciodată.

E ca atunci când Duhul e lăsat să lucreze!

Reprezentativ

Filadelfia Trossingen. O biserică mare, dinamică, plina de oameni care slujesc, pe toate liniile. Pastorul Adi Flora a reușit performanța, împreună cu echipa să cumpere o biserică Evanghelica Luterană. În centrul micului orășel, o biserică mare, cu un turn foarte înalt în față care o evidențiază de la depărtare. O clădire frumoasă, impunătoare, nu foarte veche pe care sunt convins că Martin Luther ar fi îndrăgit-o foarte mult văzând-o arhiplină.

Sâmbătă, seară de tineret. Minunat. Duminică dimineața botez, nouă candidați. O sărbătoare plină de har. Fiecare detaliu este sub călăuzirea lui Dumnezeu. Șase fete și trei băieți au mărturisit public credința lor în Dumnezeu. Frumoși, luminoși, radiază de slava Lui Dumnezeu care umple Templul.

Duminică seara, se anunță a fi un concert de colinde. Așa a și fost, doar că îngerii s-au unit cu omologii umani ai închinării, iar de aici până la clipe minunate de cer a mai fost doar un pas, cel al credinței.

Pe la jumătatea programului, nu mă simt prea bine. Mă retrag de la amvon în apartamentul bisericii unde ațipesc puțin. Îl rog pe Sem să mă cheme înainte de predică. Și am venit. Am început mesajul, intitulat: Cum poți să fii un agent al nașterii Mântuitorului? Agentul divin: Îngerii, Duhul Sfânt, Gavril, Fiul care se naște. Agentul uman: Maria, Iosif, Zaharia, Simeon.

Mesajul a fost unul diferit. Mă detașez încet de schema propusă, de schița de predică, de temă și merg în direcția Duhului. O direcție foarte bună. Oamenii simt că ceva neobișnuit urma să se petreacă. Predica nu a fost strălucită, nu a avut ceva deosebit în ea, dar însoțirea supranaturală a Duhului lui Dumnezeu i-a dat noi valențe. Biserica este foarte aproape de mine, receptivă, atentă, iar feedback-ul este unul mai mult decât pozitiv.

Închei slujba cu o rugăciune. O altfel de rugăciune. Una profetică. Fratele Adi Flora, pastorul bisericii se ridică la amvon. Încearcă să zică un cuvânt, apoi tace. În tăcerea de un minut, biserica începe să plângă. Unii se rugau prin Duhul, alții îngenungheau, alții plângeau. Situația este „scăpată” de sub controlul uman. Duhul Sfânt preia tot monopolul. De aici până la declanșarea stăvilarelor harului a fost o distanță scurtă.

Păstorul continuă plângând să îndemne biserică la rugăciune și post. Prin atitudinea lor parcă toți încuviințau unanim pentru 21 de zile de sfințire propuse de păstor. Zeci, sute de mâini ridicate pe sus care se închină, prin închinare plăcută cu evlavie și cu frică. Slava Domnului umple toată adunarea. De la amvon, prin sală, până la balcon. De la copii, tineri, părinți și bătrâni, toți se închină Regelui. Plânsete, bocet, lacrimi, strigăte, cântece. Totul este mirific.

Dragi slujitori ai altarului, nu vă fie teamă de manifestările Duhului! Lăsați Duhul Sfânt să lucreze. E Duhul Tatălui care lucrează în Casa Tatălui. Noi suntem doar niste agenți umani prin care Dumnezeu lucrează. Niște robi netrebnici închinați pe viață și veșnicie Stăpânului. De ce ne-am pus stăpâni pe lucrarea mâinilor lui? Oare de ce ne credem șefi peste Casa Lui? Lăsați Duhul să lucreze! Lasați-L pe Hristos să strălucească în toată splendoarea Sa! Lasați-L pe Tatăl să își revendice toată slava! Singurul de altfel care o merită. Iar noi să ne smerim, să ne facem mici, mici, mici, până la topire. Atunci vom conta cu adevărat înaintea Lui.

Ai fi dorit să nu se termine această atmosferă celestă. Fratele păstor încheie, dar o ia de la capăt plângând, iar biserica intră din nou în rugăciune. Nimeni nu ar fi plecat acasă. Toți mai doreau să rămână, chiar dacă slujba se apropie bine de patru ore. În slujire mai auzeam descoperiri sau rugăciuni: „treci de la inimă la inimă”, aici nu mai era cazul. Duhul Sfânt mișca fiecare inimă, toți parcă sunt umpluți, adăpați din norul de har care plutea zăbavnic peste Biserica Filadelfia.

Când în cele din urmă slujba se încheie în acordurile și cântările în lacrimi cântate de Sem și Beatrice Bala, Tamara Moga(Onofrei), biserica rămâne tot blocată pe scaune, neînțelegând cum s-a terminat totul. Pastorul mă îmbrățișează plângând amândoi ca niște copiii. Numai ce mă ridicasem de la sol, unde am căzut ca secerat, proșternut în prezența Domnului.

Șocul cel mare l-am avut la final când un frate prooroc din Spania, a venit la noi la amvon și ne-a spus că a avut un mesaj de la Dumnezeu, iar pe când să înceapă să vorbească, Domnul ia zis să tacă pentru că îl va da prin cuvântul predicii. În cale moment eu(care predicam) aș fi folosit ceva expereise de genul: „de aici încolo e profeție, un mesaj venit din cer”, iar mesajul a schimbat macazul radical. Încă așa ceva nu am întâlnit în 20 de ani de slujire. Să direcționeze Dumnezeu un ne mesaj profetic, dirijat spre predicator. Fratele prooroc ne povestea în lacrimi această situație…Fără cuvinte!

Ne-am despărțit frumos. Lăsând în urmă o biserică vie, harnică, frumoasă, slujitoare și zidită. Iar Dumnezeu ne-a mai dat o lecție de închinare adevărată, de slujbă condusă de El, de ceea ce ar putea face Duhul Sfânt la un program atunci când i se predă monopolul.

Sunt bucuros. Sunt mulțumit. Sunt smerit și recunoscător lui Dumnezeu pentru modul în care a reușit să ne surprindă, să ne încânte, să ne disciplineze, preluând personal frâiele închinării în a Sa Casă de rugăciune.

Îți mulțumim Tată pentru lecția predată! Pentru bucuria Duhului revărsată din plin! Mulțumim pentru că și astăzi vii între noi! Ne vorbești, ne iubești, ne copleșești și ne trimiți mai departe în luptă mai puternici, mai pasionați, mai motivați, mai plini de curaj.

Păi nu scrie în Biblie’

Reprezentativ

Toată viața m-am păzit de oamenii care nu citesc. Sunt periculoși cel puțin din două motive: 1. Au optica foarte redusă și 2. Au foarte dezvoltată impresia că știu. Am realizat că știința te ajută la maxim să fii modest. Cu cât știi mai multe cu atât te vezi mai mic, ești precaut și smerit, pentru că realizezi cât de neexplorată este aria științei. Cu cât știi mai puține cu atât pare că ești mai fericit, categoric, tranșant și uneori nemanierat. Când auzi expresia:”Eu citesc doar Biblia!” Să ai bănuieli. Ar fi minunat dacă ar citi-o, dar ei nu citesc de fapt, nimic. Cititul nu este obligatoriu, dar nici a ședea la masă științei, nu e obligatorie.

Să nu fim înțeleși greșit. Iubim pe toți oamenii. Și Isus a făcut la fel. Apreciem sinceritatea, simplitatea, chiar și fară școală a bunicilor noștri, unii chiar analfabeți, dar cu bun simț. Nu vom ignora discuțiile lui C. H. Spurgeon cu Ion plugaru, învățăminte pline de esență de la oameni simpli.  Apreciem, prețuim fiecare om, dar lipsa de sinceritate, aroganța, mândria neștiinței e caraghioasă.

De asemenea m-am temut de oamenii care se auto-definesc: eu sunt dintr-o bucată, eu spun ce am de spus, eu nu umblu cu ocolișuri, eu sunt direct, eu spun pe față, la mine ce e în gușă e și în căpușă(asta înseamnă să gândești cu burta), pe mine nu mă interesează rangul nimănui, toți sunt la fel. Când ai în față un astfel de om îți recomand prietenește să îl ocolești. E îngust la tâmple, e lipsit de scrupule, e periculos și poate fi violent. Ba mai mult aceste auto-definiții sunt folosite cu aere de supremație și argumentare a comportamentelor sale necioplite. Fugi de el cât poți! Iar dacă vă întâlniți în intersecție, dă-i prioritate, că oricum nu știe ce să facă cu ea, iar tu redu viteza dramatic. Și în spatele lor e periculos.

„Unde scrie în Biblie frate despre depresie? Ce ne trebuie nouă să predicăm despre asta?”

Păi acolo unde scrie despre Nurofen, injecții, anestezie, cezariană, să te speli pe dinți, să îți cumperi telefon și mașină, frigider, aragaz, ochelari, bancă comercială, operație stomatologică, pastile de inimă, de prostată, avioane, meditații la engleză, inginerie, farmacie, email, WhatsApp etc. Toate aceste accesorii indispensabile pe care le folosim zilnic fără a fi pomenite în Biblie.

Pavel își sfătuiește ucenicul: (Tit 2:1) Tu însă vorbește lucruri care se potrivesc cu învățătura sănătoasă. Asta ar suna ceva de genul: adaptează mesajul biblic, fii relevant generației tale, fă un update limbajului tău, adu randament maxim. Chiar dacă ai o modalitate personalizata a abordării mesajului Sfintei Scripturi, să nu deviezi de la Adevărul ei central (Hristos), să rămâi în spiritul Învățăturii sănatoase.

Stimați con-muritori! Haideți să fim rezonabili. Nu faceți abuz de Biblie, e suficient să o citim și să o trăim în viața noastră, dar nu abuzați de litera legii. Lăsați spiritul legii să vă pătrundă ființa, să ne schimbe comportamentele și caracterele. Să nu fim nihiliști, să recunoaștem meritele științei care vine de la Dumnezeu. Dacă un medic nu ar fi avut nebunia de a tăia burta unei femei pentru a scoate copilul cândva, noi nu mai aveam operație de cezariană. Asta înseamna că de 8 ani nu mai aveam nici soție, nici copii. Ambii veniți prin cezariene deosebit de grele.

Faceți tot ce scrie în Biblie! Sau mai bine zis străduiți-vă să faceți cât mai mult, fără să vă lăudați, fără să acuzați, fară să vă umiliți semenii! Vă iubesc MAXIM! Chiar dacă maxim nu scrie în Biblie🙂

Biciul lui Isus

Reprezentativ

În Templu a găsit pe cei ce vindeau boi, oi și porumbei și pe schimbătorii de bani șezând jos.
A făcut un bici de ștreanguri și i-a scos pe toți din Templu, împreună cu oile și boii, a vărsat banii schimbătorilor și le-a răsturnat mesele.
Și a zis celor ce vindeau porumbei: „Ridicați acestea de aici și nu faceți din casa Tatălui Meu o casă de negustorie.” (Ioan 2:14-16)

De nenumărate ori am auzit oameni care încearcă să-și argumenteze actele de violență și caracterul isteric, amintind de episodul din Templu de la Ierusalim. Aici Domnul Isus a făcut un bici de ștreanguri și a intrat în Templu unde a făcut reformă, încercând să redea Locului sfânt funcțiile destinate prin construcție: Închinarea.

Arătați-mi vreo referință măcar la violență fizică din partea Mântuitorului. Nu, nu veți găsi. În caracterul lui Isus nu s-au găsit răutate, ură, nici urmă de violență. Isus nu a atins oameni cu biciul! Acesta a fost folosit pentru animale. „A scos afară oile, boii și porumbeii”

Nu mă fac eu avocatul lui Isus, nu are nevoie de serviciile mele, dar Isus nu a lovit oameni. Nu stă în caracterul Său. Aviz abuzatorilor și agresorilor fizici și verbali. Nu desacralizați persoana Domnului Isus, argumentându-vă comportamentul violent, primitiv și lamentabil. Însăși apelarea la violență a unui individ arată sincopele sale de caracter, educație, cultură sau incultură.

Biblia dezaprobă orice formă de violență. Fiți blânzi, iubitori, călduroși și rezolvați problemele pe calea dialogului, a cooperării, a negocierii, a respectului reciproc. În general e violent omul slab, care încearcă să recupereze autoritatea pierdută prin genă, dar cei mai masivi tot timpul vor zâmbi compătimitor. Un om violent e cel puțin caraghios, dar poate evolua spre demon: fața schimonosită, ridicarea tonului, urlete, manifestări violente ale gesturilor, scrâșnire din dinți, se apropie mai degrabă de profilul unui lup flămând decât al unui domn elegant și cultivat.

Nu fiți violenți! Isus a fost cel mai blând păstor! Biciul este pentru animalele de tracțiune, dar mai mult pentru zgomot nu pentru agresiune. Nici animalele nu trebuie agresate. Nu vă mai argumentați violența citându-L pe Hristos. El a fost blând, cel mai blând, iar violența e diabolică.

„Fiți buni unii cu alții!”

Păstorii și Congresul Național

Reprezentativ

Zilele de 3-4 Noiembrie au fost mai mult decât un eveniment. O mie două sute de păstori și prezbiteri(delegați) care au venit din toată Europa la Cluj-Napoca să își aleagă președintele și Comitetul Executiv, pe perioada ce ne stă înainte. Vremea a fost minunată, condițiile de cazare excelente, ospitalitatea la înălțime.

Peste o mie de oameni eleganți, serioși, smeriți și plini de pace au fost sub același acoperiș, fără a se ridica tonul, fără controverse publice, fără conflicte sau alte manifestări bizare, au participat la desfășurarea celui de-al 12-lea Congres Penticostal. Privind în ansamblu la acești oameni și sincer am mulțumit din inimă lui Dumnezeu. Oameni pe chipul cărora strălucește chipul lui Isus.

Fiecare dintre ei sunt oameni, sunt slabi, expuși eșecurilor și ispitei la orice pas, dar sunt folosiți de Dumnezeu și capabil în orice moment să ia cuvântul, toți sunt predicatori ai Evangheliei, oameni prin mâinile cărora Dumnezeu și-a proslăvit Numele prin vindecări, în urma ungerilor cu untdelemn(mir, ulei) spre vindecare. Prin țară și prin toată lumea au plantat biserici, au adunat oamenii la olaltă, au construit biserici minunate, au investit în generații de tineri, ținându-i prin Evanghelie aproape de cruce.

Sunt oamenii care plâng, care se roagă, care postesc împreună cu turmele lor, care se expun microbilor și germenilor spitalicești pentru a se ruga pentru oițele internate pe la reanimare. Nu, nu avem imunitate absolută, nu suntem perfecți, avem slăbiciuni și lipsuri, dar ne păzește Dumnezeu de boli prin mila Sa. Păstorii sunt oameni care tremură de frig prin cimitire înmormântând oițele care adorm, îngrămădiți prin avioane, tot timpul cu ochii pe ceas, slujind foarte mult în orele târzii ale nopții, puțini dintre ei ajung să se bucure de pensionare, din cauza condițiilor grele de slujire, de aceea și răsplătirile sunt pe măsură.

Ne luptăm și noi cu anxietăți și depresii. Ne batem cu lupii, alungăm urșii, încercăm să menținem un climat sănătos și de pace în turmă, nu ne iese mereu, știu. Ne numărăm pierderile, câte o oaie ne piere în întuneric, alta e sfâșiată de lup, alta e amăgită de străini, iar uneori înregistrăm pierderi. Defect sau calitate, nu știu, dar câte o dată atât de mare e durerea pierderii unei oițe că nu te mai poți bucura parcă de cele 99. Adormim târziu, plini de griji, destul de mulți din cei de vârsta a doua sunt pe insulină. Dacă nu ar fi fost alegere divină, probabil că mulți s-ar reprofila. Dar povara slujirii te macină încet atât prin scurtele bucurii, dar mai ales prin desele drame și văi ale tristeții.

O mie de oameni care reprezintă 3335 de biserici, care le slujesc săptămânal, implicați în viața societății prin ajutorare, prin evanghelizare, conducând sufletele oamenilor la Hristos. Pastorii sunt oameni decenți, cu foarte mult bun simț, inclusiv, în proporții moderate simțul umorului sănătos(semn al inteligenței). Aceștia(în mare parte), au fost aleși de Dumnezeu, votați de oameni și puși în onorabila slujbă a Regelui Hristos.

A fost o onoare să fiu printre dumneavoastră pentru prima dată la congres, să vă cunosc, să ne vorbiți atât de călduros și cu prietenie, să ne respectați ca pe niște oameni mari, deși unora vă putem fi copii. Stelele (îngerii) celor peste 3000 de biserici. Pe care îi ține Hristos în mâna Sa cea dreaptă.

Fratele Nelu Filip a fost ales președinte, fratele Liviu Axinte vicepreședinte, iar fratele Simi Bumbar secretar. O echipă minunată de oameni capabili, serioși pe care Dumnezeu i-a rânduit să conducă turma Domnului în acest context geopolitic destul de ostil, cu bubuit de arme la granițele țării noastre, din Caucaz la Balcani. Pacea este atât de fragilă. Nu ne așteaptă zile cu foarte mult soare, dar și în zilele înnorate ne încălzește Domnul Hristos cu iubirea Sa necondiționată.

Avem responsabilitatea de ne ruga pentru frații pe care i-am ales, de a fi cinstiți și cooperanți pentru a le ușura munca și a nu face slujirea suspinând. Fiți încredințați dragi frați, pe care Dumnezeu v-a rânduit mai mari peste noi că: Acela care a început în voi această bună lucrare o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos. (FILIPENI 1:6)

Am cunoscut oameni minunați, am întâlnit prieteni și colaboratori mai vechi, am avut părtășie minunată, a fost un real câștig, fărâme de har împărțite de Dumnezeu peste noi în cele două zile. Mă bucur că fac parte din aceasta categorie de oameni, că Dumnezeu m-a rânduit să fiu un neînsemnat printre păstorii Lui, că a pregătit promisiuni atât de mari și minunate pentru oameni așa mici.

Slavă Tatălui!

Te sărut, Hristoase! Și balele de pe arginți?

Reprezentativ

Ce vreți să-mi dați, și-L voi da în mâinile voastre?” Ei i-au cântărit treizeci de arginți. Matei 26:15
Pe când grăia El încă, iată că a venit o gloată. Și cel ce se chema Iuda, unul din cei doisprezece, mergea în fruntea lor. El s-a apropiat de Isus, ca să-L sărute.
Și Isus i-a zis: „Iudo, cu o sărutare vinzi tu pe Fiul omului?” Luca 22:47-48

Te sărut Hristoase! Dar balele-i curg pe arginți, ca boului când vede făina de porumb! Acest om care a făcut pact cu diavolul, a ajuns ca un câine hărțuit de propriile pofte nesăbuite, de lăcomie și trădare, în cele din urmă sfârșește prin moarte năpraznică. Adevărul este că nu te poți juca de-a pisica și șoarecele cu Dumnezeu și să câștigi tu.

Iuda este un caz nefericit, un profil de om eșuat, care a avut toate șansele de partea sa, în a ajunge un sfânt ca ceilalți apostoli, dar le-a ratat treaptă cu treaptă. Toate deciziile sale au fost cu bumerang, tot ce a gândit și a făcut rău împotriva altora s-a întors împotriva lui, iar în cele din urmă ajunge la suicid.

Nu-i singur Iuda vinovat! Așa cum atât de frumos recită Florin Piersic poezia lui Costache Ioanid. Nu e doar el vinovat de sângele ce se dădu, nici marii preoți, nici Pilat, ci lume-ntreagă prin păcat, mai cu seamă și eu și tu.

Iuda, om sau vârcolac? Mai degrabă om care alege să se transforme în drac. (Citez din Isus). Oare nu vedem asta la fiecare pas? Oameni care cântă în strană Troparele învierii, iar mai apoi mahmuri de băutură cântă pe gama diavolului pușca și cureaua lată, manelele lui Salam si alte câte. Oameni care predică la altare, apoi le înjură pe fiecare împarte (altar, biserică, lumânare, nafură, cruce, Hristos, Dumnezeu, etc.) Nu uitați! Iuda nu a sfârșit bine!

Intrăm în biserică, ne punem în jurul capetelor aura de sfinți, ne îmbrobodim bisericește, iar la ieșire ne transformăm în fiare. Băgăm capetele în bostanul de Halloween, de se sperie familia când urlăm și facem ca toate arătările, dar mai rău este că trezim dizgrația lui Dumnezeu. Iar toată viața nu este decât un maraton al măștilor, o mascaradă religioasă, un fel de cameleonism bisericesc. Iată de unde vine răul. Nu mai puneți vina pe americani, guvern, ruși, neamuri, părinți, privește în oglindă! Acolo e vinovatul!

Duplicitatea duce la nebunie! Ajungeți un fel de Nero, el face piese de teatru, e și actor și regizor, el joacă, el aplaudă, el râde, el jurizează. În cele din urmă, într-un moment de dedublare personală, dă foc „cetății eterne” Roma. De altfel, singurul lucru bun pe care l-a făcut în viață. Adevărul este că nu poți rămâne întreg la minte după ce o viață întreagă te-ai îmbătat cu sângele sfinților. Aceeași este soarta bârfitorilor, neiertătorilor, calomniatorilor și prietenilor lor.

Te sărut, Hristoase! Din dragoste Iuda? Normal, Hristoase! Atunci de ce îți curg balele peste arginți?

Iubiților, să nu ne îmbătăm cu apă rece! Să nu îl confundăm pe Dumnezeu cu muritorii de rând: căci nu-mi ajunge cuvântul pe limbă și Tu, Doamne, îl și cunoști în totul. Așa îl vede autorul pe Stăpân în Psalmul 139:4.
Nu vă înșelați: „Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.” Ce seamănă omul, aceea va și secera.
Cine seamănă în firea lui pământească va secera din firea pământească putrezirea, dar cine seamănă în Duhul va secera din Duhul viața veșnică, avea să ne lămurească apostolul Pavel în Galateni 6:7-8

Noi suntem concentrați pe replici, pe teorii și dogme bine ticluite, Hristos are ochii pironiți pe inima noastră, El vede exact ce este acolo. Dacă sunt germeni de Iuda, haideți să ne pocăim! Să ne smerim! Și vom căpăta îndurare. La el au fost arginții, la tine poate fi: lăcomia, invidia, neieretarea, ura, vrăjitoria, avortul, preacurvia, bârfă, minciună, neascultarea, hoția etc. Trebuie mărturisire punct cu punct.

Sărutul lui Iuda, poate fi senzual sau senzațional, dar niciodată spiritual. Lingușeala nu e adevăr, cum declarațiile nu sunt iubire. Adevărul este că s-a cam scârbit și Dumnezeu de ipocriziile noastre. Câtă vreme zornăie arginții vinovați în buzunarele noastre, nu putem pretinde a fi altceva vorbăriile noastre decât aramă sunătoare și chimval zăngănitor.

Sărută-L pe Dumnezeu, dar și cu inima. Verifică buzunarele, portofelul, poșeta, cugetul, inima, rațiunea, dacă acestea nu sunt curate, sărutul e spre osândă, iar sfârșitul poate fi năpraznic. Iubește-L pe El, dar de-adevăratelea, atunci vei avea parte de milă, vei fi iertat, salvat, recuperat de pe marginea gropii, din ștreangul suicidului spiritual.

Ah Doamne! Și noi am fost un Iuda! Dar astăzi suntem iertați sau putem fi iertați prin sângele lui Hristos! Lasă iertare, Tată!

Update|Biserica Betleem|Construim cu Dumnezeu

Vizionând clipul, poate Dumnezeu te cercetează și vei fi parte a planului divin. Suntem uimiți pentru modul în care Dumnezeu a lucrat până aici. În 30 August împlinim un an de la debutul lucrărilor. Am trăit un vis frumos. Am văzut minuni. Am cunoscut puterea lui Dumnezeu!

Până aici cu Dumnezeu de mână. Mai departe tot cu Dumnezeu, tot la pas. Slavă Ție Tătă!