#Respect Majetate! #Regina Elisabeta a II-a

Regina Elisabeta a felicitat recent programul BBC One, Songs of Praise, tradus „ Cântece de laudă”, pentru împlinirea a 60 de ani de emisie.

Cu aproape 3.000 de episoade, este cel mai longeviv program religios de televiziune din lume. A fost difuzat pentru prima dată în 1961 de la Biserica Baptistă Tabernacolul din Cardiff.

De atunci, emisiunea „Cântece de laudă” a fost filmată în diferite alte biserici și catedrale din Marea Britanie și rămâne un timp cu audiență ridicată duminică seara.

Potrivit reginei Elisabeta, emisiunile creștine au prezentat de-a lungul timpului creștinismul ca pe o credință vie, nu numai prin imnuri și cântece de închinare, ci și prin prezentarea multor oameni care și-au pus credința în centrul vieții lor.

Regina Elisabeta este cunoscută pentru credința ei sinceră. În cartea sa din 2016, Regina a reflectat asupra rolului central al lui Isus în viața ei, rămânând foarte recunoscătore pentru rugăciunile ascultate de Dumnezeu, dar și pentru dragostea Lui statornică.

Știre prezentată în cadrul ediției din 14 octombrie 2021 a grupajului informativ AO NEWS.

https://alfaomega.tv/stiri/mapamond/16440-regina-elisabeta-lauda-programele-religioase-de-la-bbc-ao-news

Pastorul Nicu Petraș a adormit

Când moare un om e tragedie. Când moare un tată e doliu în tot neamul. Dar când moare un păstor e cutremur în biserici. Da, aveți motive să plângeți toți aceia care ați fost păstoriți de regretatul păstor. Detașat ne dăm seama că v-a iubit, că a prețuit oamenii și lucrarea pe care Dumnezeu i-a încredințat-o.

Despre fratele Nicu voi, cunoscuții, știți mult mai multe decât mine, dar ceea ce a reprezentat fratele Nicu pentru mine și pentru colegii mei de facultate a fost cu totul reprezentativ. De la prima întâlnire cu el erai cucerit de zâmbetul lui, apoi modul călduros în care știa să dea mâna cu tine, nu simțeai acea prăpastie de ani ce te desparte de el, pe care o simți în preajma altor oameni din mediul laic. Tot timpul se adresa personal atât la telefon, cât și la întâlnire, îmi spunea pe numele mic, iar uneori chiar pe cel de alint „frate Oni”.

Studenți fiind în Arad, străini și singuri, fratele Nicu a fost unul dintre puținii păstori care a crezut în noi. Am slujit mult împreună la Biserica „Gloria” Bujac și în bisericile din sectorul dumnealui. Un om prietenos și foarte respectuos cu noi. Când nimeni poate nu ne-ar fi băgat în seamă, el avea numărul de telefon, ne suna și ne programa la biserici. A iubit slujirea, a fost aproape de oameni, iar îngerii adoră să fie aproape de oamenii care au fost îngeri pentru alții. A iubit românii, rromii, ungurii, el nu căuta la fața omului. Mult am slujit cu el la Porumbița.

O să ne fie dor de voce dumneavoastră calda, plângăreață și plină de căldură. În prezența lui te simțeai onorat și bine, pentru că știa să coboare la nivelul copiilor și al tinerilor. Niciodată nu te simțeai inferior în discuția cu dânsul. Avea acel fler al respectului, al bucuriei și al omului lui Dumnezeu. Blând, bucuros, plin de viață, iubitor și slujitor inimos. Un slujitor care nu privea la fața omului și în duhul căruia chiar nu am văzut nici un vicleșug.

Cultul Penticostal a pierdut un păstor blând și bun. Biserica „Gloria” a pierdut un slujitor de seamă, care mai avea multe de spus. Aradul a pierdut un cetățean de onoare. Cerul a câștigat din toate punctele de vedere.

Dragă familie lărgită Petraș, nu căutăm prea mult după explicații și întrebări. Fratele Nicu și-a sfârșit cu bine alergarea. Îl așteaptă cununa răsplătirii lui Dumnezeu.

Pe curând, frate drag Petraș!

Ghiță Mărgăian a plecat la Domnul!

Fratele Gheorghe a trăit 71 de ani. A fost un om bun, cu o privire călduroasă, prietenos și harnic, deschis cu toată lumea și cu o față senină ca de copil. Nu îmi aduc aminte să mă fi întâlnit o dată cu el și să fie trist. Cu siguranță a avut necazurile lui, dar a știut să le ascundă în așa fel încât să răspândească un zâmbet prietenos. Cu părul lui nins și mereu îngrijit, un om elegant și discret, care a răspândit în jurul său lumina hristologică. Îmi va fi greu să merg la cofetărie în Lipova să nu vă mai văd!

Poate că mulți îl cunoașteți ca dirijor și om de muzică. Da, a iubit foarte mult muzica și a condus multe formații corale în închinare, iar dacă iubești muzica nu poți fi decât un om frumos pe interior. A avut inima pentru muzică, pentru misiune și ajutorare. De fapt, printre lucrurile pe care le lăsăm în urmă sunt și amintirile frumoase și binele făcut, care-i vor hrăni pe cei dragi.

Dintr-o familie mare de slujitori și oameni cu inimă, familia Mărgăian, care a contribuit slujirii în zonă și în țară. Slujitori, misionari, cântăreți, păstori, implicați în lucrare cu nepoți și strănepoți, prin milostenie, predicare și ajutorare. Înaintea fratelui Ghiță au plecat la Domnul frații de corp: Ștefi, Beni, Nicu. Frate Ghiță, pe de alta parte ai mai mulți frați acolo sus decât pe pământ. Un motiv în plus de liniștire pentru familie.

Sora Maria, sunteți o eroină. Ați trăit cu rost, ați slujit cu folos, și ați văzut rodul muncii dumneavoastră. La cei peste 90 de ani, cred că nu e simplu să vă îngropați al cincilea băiat, dar în curând ne vom revedea la marea reuniune din Paradis. Cu toții!

Stimată doamnă și soră Ica, în calitate de soție, ați trăit lângă un om bun, pocăit și familist. Probabil amintirile frumoase vor reuși să vă hrănească până la revenirea lui Hristos. Dragă familie Mărgaian lărgită, Bunul Dumnezeu să lase mângâiere prin Duhul Sfânt. Să vă îmbărbăteze, să vă întărească și avem motive mai temeinice pentru a ne dori cerul. Știu că nu e ușor să-i îngropați pe cei dragi și încă plini de viață, dar nu noi suntem cu aceste decizii, El e Suveranul.

Ca notele muzicale să vă fie lacrimile, ca o doină a mângâierii să inunde sufletele voastre îndurerate, pe arpegiul speranței, în nota nădejdii că ne vom revedea în cer. Ne rămân amintire partiturile și cântările învățate și dirijate de dumneavoastră. Acum sigur vă vor adăuga îngerii unei formații din cer. Am auzit că acolo se va cânta foarte mult.

Rămânem la convingerea că Dumnezeu nu greșește niciodată. Cum decide El e cel mai bine. Iar omul moare când i se termina zilele. Nu coronavirusul omoară, nici bolile incurabile, Psalmul 90 ne învață că Dumnezeu întoarce pe oameni în țărână. Vă îmbrățișăm și ne rugăm pentru voi.

La revedere, frate Ghiță!

Mântuirea nu se amanetează, dragă Esau!

Iacov a zis: „Vinde-mi azi dreptul tău de întâi născut!”
Esua a răspuns: „Iată-mă, sunt pe moarte; la ce-mi slujește dreptul acesta de întâi născut?”
Și Iacov a zis: „Jură-mi întâi.” Esau i-a jurat și astfel și-a vândut dreptul de întâi născut lui Iacov.
Atunci, Iacov a dat lui Esau pâine și ciorbă de linte. El a mâncat și a băut; apoi s-a sculat și a plecat. Astfel și-a nesocotit Esau dreptul de întâi născut.
Geneza 25:31-34

Să nu faci niciodată afaceri la nervi. Nici la foame. Mai ales cu cineva hoț prin definiție și înșelător profesionist ca Iacov. Om îmbătat de putere și avere, călcând peste cadavre, sacrificând frați și sfinți pentru câștig mârșav. E o poruncă pe care ți-o dau, fiule!

Dreptul de întâi născut este dreptul pe care îl primește primul născut de parte bărbătească din familia de evrei.

La ce îți folosește dreptul de întâi născut?

1. Devii preotul familiei lărgite pe viață. Rabinul șef al neamului tatălui tău.

2. O parte îndoită(dublă) de moștenire din averea tatălui tău. Iar Isaac este un om foarte bogat. Unic moștenitor al celui mai bogat om (Avraam).

3.  Autoritatea judiciară a tatălui său, oricare ar fi fost ea, mare sau mică, mult sau puțin. 

4. Evreii dădeau o importanță sacră poziției de nou născut, pentru că aceasta era un semn ce arăta spre Domnul Isus ce deține dreptul de întâi născut: „Cel întâi născut în toată zidirea”

5. Acesta primea privilegii speciale din partea tatălui, atât de ordin legal, cât și spiritual.

6. I se conferea autoritate asupra fraților săi.

7. Primea binecuvântare specială din partea tatălui.

8. Era înlocuitorul tatălui după moartea acestuia. Moștenind rangul politic și/sau religios al tatălui.

Esau, nu se joacă barbut cu drepturile sfinte pe masă! Nu fugi la amanet cu privilegiile dumnezeiești că îți cântă stomacul de foame. Drepturile sfinte și mâncarea sunt lucruri diferite.

Dreptul de întâi născut echivalează cu mântuirea în Noul Testament. Rezervată celui care crede. Indiferent al câtelea e născut. Celui născut din nou.

Vorbim aici de doi oameni flămânzi morți: un Esau inconștient, flămând de pribegii și drumuri inutile pe cărări sălbatice și un Iacov flămând de privilegii, un oportunist înfometat de avere, lăcomie și întâietate. Și așa e rău, nici așa nu e bine.

Fiule, nu intra în combinații păcătoase. Nu te lăsa vrăjit de fumul primei țigarete cu fân în ea, că foamea și dependența de mai târziu te vor duce să îți vinzi și casa.

Care dintre fiii fără minte, care au mers „ca boul la măcelărie” în casa femeii ușoare s-a gândit că va rămâne fără nevastă, fără copii, fără casă, fără o bucată de pâine, fără ochi, apoi fără cap. În casa femeii ușoare intri pe o poartă plină cu flori multicolore, „dar drumul spre casa ei este drumul spre locuința morților” Proverbe 6. Știu că cei mai mulți vor ignora indicațiile mele sfinte, dar merită să scriu fie și numai pentru fiii înțelepți.

Nu uita, Esau: mântuirea e darul lui Dumnezeu. „Dar tuturor celor ce cred le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu” Iar dreptul sacru nu se negociază. Nu poți gira mântuirea la barbut, nici la poker, nici la alba-neagra, nici la casa de amanet.

Vă reamintesc principiul de bază al negocierii înțelepților: Ce pierd când câștig ceva? Și ce câștig când pierd ceva?

„Astfel și-a nesocotit Esau dreptul de întâi născut” A licitat și a cedat la prima ofertă. Esau a câștigat o ciorbă ieftină de la meniul zilei, și a pierdut TOTUL. A venit apoi urlând ca descreieratul în fața unui tată orb pe care trebuia să îl înlocuiască, dar era mult prea târziu. Tranzacția se făcuse cu jurământ, în amețeala foamei blestemate, iar locul fusese cedat altora. Asta ne arată că Esau nu avea doar stomacul, ci și mintea goală (genul de oameni care gândesc după ce vorbesc).

Fiule, drepturile sfinte nu se amanetează!

Mesaj de la fratele Mircea Fratuțescu. Sunt acasă!!!

În cele ce urmează voi reda mesajul primit de la frate Mircea Fratuțescu pe WhatsApp. Mesaj de mulțumire, de recunoștință și îmbărbătare pentru noi, că avem un Dumnezeu viu și milos, care ascultă rugăciunea. Este vorba despre frate păstor Fratuțescu, prins în nenorocirea de la Constanța, evacuat forțat din spital și întins pe iarbă mulțumește lui Dumnezeu că a scăpat. Am publicat filmulețul în care i se ia interviul, ne-am rugat și IATĂ REZULTATUL!

„Va multumesc enorm pentru sustinere si rugaciune.

Prin mila lui Dumnezeu am fost externat din spital.

Mă simt mult mai bine și sunt acasă în recuperare.

Slavă Domnului că m-a ridicat si m-a salvat!

Dumnezeu este Bun! Biserica este puternică! Frații sunt prețioși.

Sunt recunoscător tuturor pentru că mi-au fost alături. Cu dragoste, Mircea Fratuțescu!”

Mântuitorul avea să spună în Mat 18:19: Vă mai spun iarăși că, dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu, care este în ceruri.
Dar când se unesc două mii? Sau trei mii? Sau chiar mai mult? Se petrec miracole. (3600 de oameni au citit mesajul pe blog la mine și sunt convins că au făcut și o rugăciune, iar Dumnezeu nu se lasă așteptat)

Vă este greu? Rugați-vă! Unele probleme par imposibile? Credeți în minuni! Sunteți la capătul răbdărilor și a puterilor? Cereți ajutor! La final veți rămâne uimiți de modul miraculos în care Dumnezeu își proslăvește Numele în dreptul vostru.

Continuăm să mijlocim frate Mircea. Refacere deplină!

Rugăciune pentru pastorul Mircea Fratuțescu

În tragedia de la spitalul Constanța, a fost prins și pastorul Mircea Fratuțescu, misionar în Constanța. Întins pe iarbă, dă explicații jurnaliștilor și încearcă să fie rezonabil, cu bun simț și foarte elegant, așa cum se cuvine unui creștin. Cu vocea lui caldă și plină de iubire pentru oameni explică perspectiva sa ca martor ocular la tragedie. De multe ori vine nenorocirea peste cel neprihănit, dar Domnul îl scapă întotdeauna din ea.

Nu știm unde ne duce viața, însă este foarte important să rămânem cerebrali, să răspândim mireasma lui Hristos. Șapte oameni și-au pierdut viața, dar Dumnezeu a găsit cu cale să păzească viața fratelui Mircea. Cu câteva zile în urmă cerea ajutorul în rugăciune pentru că era internat cu covid și se simțea destul de slăbit. Suntem alături de dumneavoastră frate Mircea!

Sa ne rugăm pentru familiile celor îndurerați care au pierdut pe cei dragi mistuiți de durere și flăcări. Dumnezeu să aibă milă de responsabilii acestui măcel. Materialele se recuperează, dar viețile pierdute nu mai pot fi recuperate.

Lăsăm judecata în seama lui Dumnezeu, noi suntem cu mila, iertarea și iubirea.

Cea mai gravă boală a umanității

Știm că suntem din Dumnezeu și că toată lumea zace în cel rău. 1 Ioan 5:19

„Care este cea mai gravă boală a umanității?” Întreb pe copiii clasei a IV-a. Răspunsuri: „coronavirus, cancer, pneumonie, singurătatea, lenea, orbirea, durerea de cap, etc. Au dreptate copiii, toate sunt grave, dar este o suferință și mai gravă, cea mai gravă: PĂCATUL.

Apostolul Ioan conclude prima epistolă astfel: „lumea zace în cel rău!” Așa este, bolile cauzate de păcat sunt crunte. Toate bolile în esență s-au născut din neascultare. Iar lumea zace în cel rău. Omul care întârzie să-și rezolve prin spovedanie sau mărturisire păcatul, este inert, zace în interiorul lui, păcatul îl arde ca un foc ce mistuie conștiința sa.

A ZĂCEA 1. A sta întins, culcat sau tolănit pe pat, pe pământ etc. din lipsă de ocupație, din cauza oboselii etc. ♦ A fi doborât. Copacii zac la pământ. 2. A sta culcat în pat din cauza unei boli grele; a boli. 3. A fi mort, culcat, îngropat (în mormânt). Acestea sunt explicațiile DEX-ului la verbul a zăcea. Oare nu tocmai aceste sunt simptomatologii ale păcatului?

Regele David mărturisește presiunea psihologică și implicațiile spirituale ale păcatului în psalmul 32:

Psalmul 32:3-5
Câtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate,
căci zi și noapte mâna Ta apăsa asupra mea;mi se usca vlaga cum se usucă pământul de seceta verii. (Oprire)
Atunci Ți-am mărturisit păcatul meu și nu mi-am ascuns fărădelegea.Am zis: „Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!” Și Tu ai iertat vina păcatului meu.

Petele de sânge din conștiința personajului feminin din CRIMĂ SI PEDEAPSĂ, al lui Dostoievski, pot fi șterse doar prin mărturisire și pocăință. Altfel, coșmarurile generate de păcat și consecințele acestuia răvășesc sufletul tău și umple de boli trupul, iar emoțional devii calamitate.

Țineți-vă departe de păcat! Dacă v-ați murdărit, prin smerenie, regret și renunțare poți fi iertat și înnoit, altfel mori la jumătatea zilelor. Întârzierea pocăinței poate migra spre incurabil. Atunci îți poate fi letal.

Căutăm remedii și vaccinuri pentru boli temporare. Ne sperie niște viruși dezlănțuiți în natură. Ne dă pe spate un diagnostic al medicilor, dar uităm că cel mai mare generator de suferință și necaz, de boală și durere este păcatul.

Nu știu cât de tare zaci pe patul dramelor tale. Mergi la psiholog. Consultă și psihiatrul dacă trebuie. Dar nu uita că medicul suprem este Hristos, iar diagnosticul real este păcatul: compromisul, neiertarea, ura, mânia, stresul. Fii vindecat de toate în Numele lui Isus! Și acceptă schimbarea!

„Dar dumneavoastră cum mai sunteți?”

„Cum e familia? Cum sunt copilașii? Cum vă simți? Aveți tot ce vă trebuie? Ne tot întrebați pe noi la fiecare slujbă de sănătate, vă rugați pentru noi, ne ajutați, iar noi nu ne gândim că și dumneavoastră sunteți om și aveți nevoie de încurajare.”

Credeți sau nu, acestea sunt cuvintele unei surori din biserică. O soră care trece prin multe probleme. Probabil așa se explica faptul că observă, intuiește suferințele celor din jur. Un om încercat are inima mai bună.

Nu așteptați cu anii să aduceți o încurajare slujitorilor voștri. Folosiți asta ori de câte ori simțiți să o faceți. Avem nevoie de încurajare ca de oxigenul însuși. După ce ne rugăm și plângem împreună cu voi, mai întoarceți-vă înapoi cu recunoștință, cu mulțumire. Ce fericit a fost Hristos de leprosul de etnie samariteană, care a făcut un gest de bun simț până la urmă, spunând un banal „Mulțumesc.”

Nu vă vine să credeți cât de mare nevoie avem de o încurajare, un cuvânt bun, o întrebare de sănătate. Și noi suntem oameni cu frici, gânduri, probleme, datorii, frământări, lipsuri. Voi vă luptați cu duhuri, noi ne luptăm cu legiuni.

Nu fiți zgârciți cu încurajările. Nu ezitați să ne întrebați de sănătate. Mai luați o zi de post și rugăciune pentru noi. Mai lăudați-ne vorbitorilor de rău. Nu le faceți jocurile, că e în defavoarea voastră.

Fiecare biserică are slujitorul pe care și-l merită, pentru care s-au rugat. La reclama pe care i-o faci, ce te-ai aștepta să fie? La cât te rogi pentru el, câtă eficiență ai vrea să aibă în predicare? La cât de implicat ești tu în evanghelizare și câți oameni ai invitat în ultimul an la biserică, nu te mira că biserica nu creste numeric și calitativ.

Îți mulțumesc stimată doamnă, soră, pentru întrebare. Sunt fericit că m-ați întrebat de sănătate. Sunt bucuros să fiți membră în biserica noastră. Sunt onorat să vă slujesc. Faceți ucenici, stimată soră, în ale încurajării. Dacă noi, slujitorii, suntem fericiți și bine, toată biserica va avea parte de binecuvântare. Dacă noi suntem criticați, bârfiți și umiliți, toți avem de suferit, dar mai ales Împărăția lui Dumnezeu.

Când ne vedeți trudiți și epuizați avem nevoie de un Hur și un Aaron care să sprijinească mâinile, nu de Izabela care sa ne taie picioarele. Vă mulțumim frumos!

Spală-te pe dinți cu uitare

„Pentru ce spuneți voi zicătoarea aceasta în țara lui Israel: ‘Părinții au mâncat aguridă, și copiilor li s-au strepezit dinții’?
Pe viața Mea”, zice Domnul Dumnezeu, „că nu veți mai avea prilej să spuneți zicătoarea aceasta în Israel.
Iată că toate sufletele sunt ale Mele. După cum sufletul fiului este al Meu, tot așa și sufletul tatălui este al Meu. Sufletul care păcătuiește, acela va muri. Ezechiel 18:2-4

Fiecare om are o memorie emoțională destul de încărcată. Stau de vorbă cu mulți tineri proveniți din familii monoparentale, abandonați, crescuți prin orfelinate, părinți divorțați sau chiar orfani cu părinții decedați. Majoritatea se confruntă cu probleme privind asumarea unei căsătorii, adaptarea la viața de familie, frici prind viitorul. Stop! Dumnezeu are altceva pentru tine.

Poate că ai dinții sterpezi din cauza deciziilor părinților tăi. Poate că ești încărcat în mintea ta cu păcatele lor. Posibil deciziile și comportamentele lor să te fi afectat, influențat sau chiar descurajat. Ridică-te! Nu ai nici o legătură cu ei când vine vorba de mântuire, viitor și fericire!

Mântuirea este personală! Dreptul la fericire este personal! Bucuria își are sursa în Dumnezeu și iertarea păcatelor tale, nu în falimentele trecutului tău, cu atât mai puțin în trecutul părinților tăi. Speranța și nădejdea sunt în viitor și în Hristos, nu în trecutul tumultuos al tău sau al părinților tăi. Când Dumnezeu vrea sa te binecuvânteze te întreabă: ce vrei să-ți fac?, nu ‘ce au făcut părinții sau bunicii tăi?’

Nu te mai bloca între mrejele trecutului! Nu mai accepta șoaptele străinului șarpe care te intimidează și seamănă frică, indicând spre falimentele părinților tăi. Ești copilul lor, dar nu ai nici o legătură cu ei privind viitorul tău. Doar Hristos te edifică spiritual, social și emoțional.

Dacă ai dinții sterpezi gândindu-te la părinții tăi, spală-te pe dinți cu uitare. Nu te lăsa copleșit de falimentele lor. Nici succesele lor nu te ajută la nimic. Sufletul care se pocăiește și este serios acela va trăi.

Ai dreptul sa fii fericit! Poți fi salvat social! Poți fi vindecat, pentru că ești om. Nu părinții ne dau sau ne iau privilegii, ci dragostea lui Hristos ne înnobilează.

Spală-ți dinții cu uitare! Nu mai fi trist! Ai nevoie de un detartraj al uitării. Fă un tratament fluorescent cu credință. Să poți zâmbi din toată inima. Să sclipească de fericire dinții tăi strepeziți, poate de prejudecăți și resentimente congenitale. Fii vindecat de cariile amintirilor neplăcute!

Smiley! O să vezi că poți! :))) Iată că fericirea îți și surâde în fereastra dimineții!