Mai puține căsătorii! Record negativ din ultimii 71 de ani

Reprezentativ

Ascultam o emisiune care se anunța a fi serioasă, dar participanții nu au fost oameni de cultură biblică; a fost interesant să asist la discuție. Printre cauzele dezinteresului față de asumarea căsătoriei se amintea și trăirea în concubinaj pentru 4-5 ani înaintea căsătoriei. Doamna mai în vârstă, de „modă mai veche” dar cu principii foarte bine stabilite, sublinia superficialitatea abordării subiectului iubire. Concubinajul sare peste etapele de emoție, romantism, atenție, curtenie. Doi străini care se găsesc sub același acoperiș fără a avea o responsabilitate în afara unui legământ.

Un domn mai vârstnic citează: „Știți ce se spunea din bătrâni:<<nu este bine să trăiești în păcat>> Așa am crescut noi, domnișoară”. Vizibil deranjata, moderatoarea înclină zeflemitor din cap: „Ei, sunt concepții tradiționale și vechi!” Adaug: Nu, domnișoară, nu sunt concepții tradiționale vechi, e porunca a 7 din decalog, pe care sigurat ți-a predat-o și ție domnul preot la școală: SĂ NU PREACURVESTI!

Unde e tradiția veche!? Unde sunt concepțiile arhaice? Unde e sfatul băbesc? E citat biblic! Este dreptul penal al Bibliei! Este articol de lege din Constituția Împărăției lui Dumnezeu! E pretenție divină! E poruncă! E cutumă duhovnicească! Ori încălcarea ei înseamnă păcat, preacurvie, nelegiuire, silnicie, adulter, fărădelege! Ce explicații mai vreți!

Iată câteva motive pentru care nu mai avem nunți astăzi:

1. Frica. Teama că nu aș fi capabil de a îngriji o familie, de a avea copii, de a nu muri de foame, generează un leat de oameni fricoși, anxioși care fug de căsătorie. Atenție sporită, bărbaților! Voi aveți determinantul ofensiv. Fata trebuie cerută. Trebuie să fiți mai de acțiune!

2. Imaturitatea. Filosofia tik-tok, filmulețe cu băiețandri și fetișcane care fac tot felul de trăsnăi și le încarcă pe insta, a întârziat neobișnuit de mult maturizarea băieților și a fetelor. În copilăria mea, armata era un reper. Băiatul la 20 de ani era capabil să întocmească o familie, acum la 35 de ani joaca FIFA 2024 și PlayStation. E halucinant!

3. Egoismul. Exploatarea la maxim a noțiunii de plăcere sexuală, dar neasumarea responsabilității de a lua pe numele tău o femeie, ca mai apoi să ai copii. Acest egoism a construit o generație de individualiști focusați pe propriul interes.

4. Influența lumească. Aici amintim filosofia consumerisă, care alimentează spiritul secularist în genul lui carpe diem (trăiește clipa). Ce mă interesează pe mine ce va fi mâine, peste zece ani! Acum să fiu bine, să fiu fericit. Nu mai avem proiecte pe termen lung, totul se calculează în economia lui AICI și ACUM!

5. Amăgirea pornografiei. Această industrie este printre cele mai prospere din lume. Cu milioane de abonați zilnic, cu ore petrecute pe filme murdare. Toate acestea satisfac intelectual unele lipsuri, este o formă de anestezic fals al hipotalamusului, dar inima este din ce în ce mai flămândă și mai goală și sufletul tot mai încărcat. Inima omului are nevoie de iubire, de afecțiune.

6. Căsătoriile falimentare. Fie divorțul părinților, fie al rudelor apropiate. Un copil care a fost traumatizat într-o familie cu tată posesiv, violent, cu mamă și/sau tată de moravuri ușoare dezvoltă neîncredere în oameni la general. Aceste traume pot avea sechele și consecințe în viitorul adolescentului. Un copil purtat de la un părinte la altul, purtat prin tribunale, crescut cu mamă sau tată vitreg, este afectat emoțional. Cu ajutor și consiliere spirituală are mari șanse de a se remedia emoțional.

7. Lipsa de modele. Îmi este dor de bătrânei pe care să îi văd ținându-se de mână, mergând cu sacoșa de rafie albastră la piață. De bunici care își leagănă pe genunchi nepoții. De cupluri care să îmbătrânească împreună, să moară la câteva zile distanță unul de altul, pentru că s-au iubit. Ne lipsesc reperele, principiile, definirea clară a valorilor, ierarhizarea acestora.

8. Eliminarea lui Dumnezeu din formulă. Noi știm că Ziditorul/Întemeiatorul familiei este Dumnezeu. În procesul construirii unei familii durabile și sănătoas este obligatoriu de consultat El. Practic trebuie să fiu dinamic și deschis la planul Său, perfect pentru mine. Tinerii de astăzi cred că iubirea înseamnă o noapte petrecuta la Vama Veche, pentru asta nu îți trebuie prea mult Dumnezeu, de aceea se lasă cu frustrări, depresie, poate chiar suicid.

9. Lipsa de consiliere premaritală. Aceasta este mirifică este formidabilă este divină, e splendidă, doar că lipește cu desăvârșire. Fata și băiatul din postmodernism au nevoie de un duhovnic, un călăuzitor care să îi ajute în regăsirea sinelui, înțelegerea propriei identități. Fata are nevoie să înțeleagă frumusețea de a fi femeie măritată, supusă unui bărbat manierat și credincios, supus lui Hristos.

10. Abandonul post-marital. Mă întreabă un prieten: „Ce faci Onisim? Cum îți merge căsătoria?” Eu mă opresc, fac o pauză și privesc uimit. „Ce te miri?” Continuă el. „Păi am am 7 ani de căsnicie și nimeni nu m-a întrebat nimic despre căsătorie până acum”. Continui eu dezamăgit. „Bucură-te! Eu am 17 ani de căsnicie și nu m-a întrebat nimeni nimic!” Conclude el și mă bate pe umăr prietenos. Dureros, nu? Oare câte familii ar fi fost salvate dacă ar fi avut un suport spiritual de calitate în căsnicie?

Cu toate aceste inconveniente, cred în căsătoria dumnezeiască dintre un bărbat și o femeie! Cred în Biblie! Cred în iubire! O trăiesc zilnic! Sunt fericit! Fac alianță cu Dumnezeu! Exista căsnicie fericită cu Isus! Trebuie doar să crezi, să fii smerit și altruist, să iubești, să ai pace, iar fericirea îți va surâde în prag de dimineață…

Oameni normali și oameni speciali.

Reprezentativ

Speciali sunt toți tinerii de la Biserica Muntele Sionului, Arganda del Rey. Am fost în Decembrie 2020 la voi, am crezut că vă cunosc, dar știam doar câteva lucruri despre voi. În cele trei zile am reușit să vă cunosc în parte, și am realizat că Dumnezeu găzduiește Împărăția Sa în inimioara voastră, a fiecăruia dintre voi.

Am jucat fotbal, am mers cu caiacele, am pedalat la barca, am făcut baie în apa aproape înghețată, ne-am rugat, am povestit, am cântat, ne-am închinat, iar în toate acestea am realizat că sunteți foarte buni. Sunteți înzestrați de Dumnezeu cu daruri speciale. Datorită invitației voastre am cunoscut-o și pe Daneza (Dana Uleni, născută în Bistrița cu 50 de ani în urmă)

Un om mic, cântărește 26 de kg, dar cu inima cât peninsula iberică de mare. Daneza m-a impresionat prin frumusețea ei fizică și spirituală, prin inteligența nativa dar și înțelepciunea care vine de sus, turnată de Dumnezeu în proporții mari peste ea.

Ea este un fenomen. Este un înger trimis de Dumnezeu pentru a fi o pilda celor cârtitori și nemulțumiți cu soarta lor, sătui de bine, îmbuibați cu belșug, îmbătați de abundență. Să nu uităm că sunt sute de milioane de oameni care trăiesc sub orice limita a sărăciei, iar Daneza ar putea fi un martor cheie pentru noi, contemporanii ei în ziua judecății.

Născută cu multiple malformații, cu picioarele subțiri și mici de câțiva centimetri, întoarse pe sub ea, fără a putea fi mișcate, cu mânuțele ca ale unui copil de trei ani, întoarse și niște degețele lungi și fine ca de divă care mânuiesc maneta căruciorului, cu foarte multa eleganță și bun simț, când își sprijină capul cu o mânuță, când cu cealaltă, ea se bucură de orice. Vorbește corect, articulat, hotărât și frumos. Nu s-a plâns de vreo durere, de oboseală sau de vreo jignire. Am venit foarte obosit în aceasta tabăra, dar în primele minute de povesti cu ea, m-am vindecat de orice neputință.

Face singură baie, pregătește mâncare, tastează impecabil pe telefon, merge în ritmul ei cu căruciorul prin oraș, urcă în autobuz, merge la supermarket, călătoreste cu avionul, face trans-atlanticul de multe ori (având o sora în America, despre care vorbește foarte frumos), le face pe toate. Acele responsabilități care unora li se par povară, ea le face cu așa entuziasm și bucurie.

De la gat în sus, o față frumoasă cu chip angelic, al unui om născut din nou, toată e un zâmbet, are umor, știe de gluma, folosește autoironia (semn al inteligenței sclipitoare), iar când își deschide gura și lauda pe Dumnezeu, acest ghemotoc de om plin de iubire te fascinează, aduce prezența lui Dumnezeu în închinare. Când corul bisericii Muntele Sionului s-a unit cu ea, credeai că vine Domnul pur și simplu. Ar fi capabilă detașat să conducă o orchestră muzicală. În neputința ei trupească a stat cu noi ore în șir la seminarii, a cântat cu noi, s-a rugat, a analizat programele, a venit cu sugestii. Sunt uluit, iar cuvintele mi se fac nod și se opresc în gât…

Până să o cunosc pe ea, știam câte ceva sau așa credeam că știu, acum nu mai știu prea multe, realizez că trăiesc prin harul lui Dumnezeu fiecare clipă, că tot ce am și știu I se datorează Lui, că slava Sa face diferența nu mușchii noștri, nici banii, nici cunoștințele, ci harul Său.

Am stat de vorbă cu ea minute. Zeci de minute. Te fascinează pur și simplu. Dragă Daneza, ești unică, ești specială, ești fenomenală, ești un adevărat copil de Dumnezeu care ne întrece în foarte multe privințe. Tabăra aceasta a fost pentru mine, pentru a te cunoaște pe tine, pentru a învăța multe lecții importante de viață și de slujire. Nu, ea nu este un om cu handicap, este un om special, special creat pentru noi.

Îți mulțumesc pentru sfaturi. Mă voi grăbi să le aplic, îți mulțumesc pentru că exiști, îi mulțumesc lui Dumnezeu că te-a ținut 50 de ani pe pământ, că ai biruit Covidul cu furtune prin nas, pentru că trebuia neapărat să te cunosc. Să cunosc slava lui Dumnezeu în mod aparte prin tine, prin slujirea ta. Mă rog lui Dumnezeu să te mai țină ani multi de aici înainte. Avem nevoie de tine, de pilda pe care Dumnezeu pentru noi prin tine.

Vă mulțumesc frate pastor pentru deschidere, mulțumesc echipei de organizare, mulțumesc Sorin, Adriana, Ligia, Cătălin ați avut grija de medicamentele mele, de pâine, ceai și tot ce mi-ați oferit. Felicitări Calin și întregii tale echipe, slavă ție Tata pentru tot. Vă îmbrățișez, vă iubesc și deja îmi este dor de voi.

Sunt mai bogat!

Ea este minunea lui Dumnezeu!

Cum să scapi de frica morții?

Reprezentativ


Astfel dar, deoarece copiii sunt părtași sângelui și cărnii, tot așa și El Însuși a fost deopotrivă părtaș la ele, pentru ca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morții, adică pe diavolul,
și să izbăvească pe toți aceia care, prin frica morții, erau supuși robiei toată viața lor.
Evrei 2:14-15

Subiectul morții a preocupat pe om din cele mai vechi timpuri. Moartea a fost văzută ca un blestem, ca un tabu, privită și așteptată cu frică, lacrimi, durere, doliu și multă suferință.

Frica morții te ține captiv, ești scalv, supus robiei propriei frici. Psihoza morții înrobește oameni în fiecare zi. Ție îți este frică de moarte? Dacă da, de ce?

Cine se teme de moarte?

1. Omul rău. Cei răi nu mor, ei pier. Ps. 37:2, Ps. 68:2, Pv. 11:10. Da, cei răi nu mor, ei practic pier. A pieri înseamnă că ți se șterge urma de pe pământ, dispari pur și simplu în mod rușinos. dacă ești rău, teme-te că vine judecata!

2. Omul neîmpăcat. A. Cu Dumnezeu; B. Cu sine; C. Cu alții. Oricare dintre cele trei conflicte sunt motive serioase de teamă pe patul morții. Practic, un om divorțat de Dumnezeu nu va putea avea pace nici cu sine și cu atât mai puțin cu semenii. Dacă ești certat cu Dumnezeu, teme-te că vine judecata!

3. Omul lumesc. Un ins care o viață întreagă a investit doar în lucruri putrezibile și pământești, atunci când îl cheamă pământul e anxios și terorizat de gândul veșniciei. (1 Cor 15:19) Dacă numai pentru viața aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci suntem cei mai nenorociți dintre toți oamenii! Lumesc poate fi omul care nu a cunoscut niciodată pe Dumnezeu, sau omul care a căzut din credință și s-a încurcat cu lucrurile vieții ca Dima. Cineva care are cugetul pângărit.

4. Omul întinat. (Apoc 21:27) Nimic întinat nu va intra în ea, nimeni care trăiește în spurcăciune și în minciună, ci numai cei scriși în cartea vieții Mielului. Sunt oameni însetați după păcat, după lăcomie, răzbunare, ură etc. Dacă te alimentezi zilnic cu minciună, spurcăciune și promiscuitate, ai motive serioase să tremuri în fața morții. Alexandru Vlahuță spunea: „Nu mă-nspăimântă moartea, ci veșnicia ei.”

5. Omul neregenerat. Firea pământească sau firea veche a omului nu poate să înțeleagă lucrarea duhovnicească și nu poate moșteni cerul.
(Rom 8:7) Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământești este vrăjmășie împotriva lui Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu și nici nu poate să se supună. Regenerarea se face prin pocăință, credință, întoarcere la Dumnezeu, botez și metamorfoza lucrată de Duhul Sfânt în viața omului.

6. Omul scârbos. (Apoc 21:8) Dar cât despre fricoși, necredincioși, scârboși, ucigași, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli și toți mincinoșii, partea lor este în iazul care arde cu foc și cu pucioasă, adică moartea a doua.” Omul scârbos este omul care trăiește în mod voit și conștient în păcat. Când te prinde moartea în aceste condiții ești serios tulburat, iar frica morții te doboară, te seceră ca pe un fir de grâu clătinat de vânt.

7. Omul stricat. Nu e vorba de nici un fel de conservatorism religios, ci mai degrabă de acea alterare a minții, a cugetului, a inimii, a sentimentelor. (Efes 5:5) Căci știți bine că niciun curvar, niciun stricat, niciun lacom de avere, care este un închinător la idoli, n-are parte de moștenire în Împărăția lui Hristos și a lui Dumnezeu. Dacă viața ta se consumă la periferia acestui infern terestru, la marginea acestui compromis conștient, pentru tine moartea este ca o pacoste.

În concluzie, Cel care a gustat moartea asemenea nouă, s-a calificat în a putea fi Eliberatorul de sub blestemul păcatului și al morții. Oricare ar fi etapa sau faza în care te afli, astăzi nu este prea târziu să te abandonezi în mâinile lui Hristos și astfel să fii eliberat de frica morții. În acest context, moartea nu mai este o pierdere, devine un pas necesar în revederea cu Isus, o curiozitate pe care o aștepți fără teamă, un somn temporar până Hristos va face prezența, strigarea după catalogul eternității.

Nu mă mai tem de moarte! Mai degrabă, ea are serioase motive să se teamă de mine. Atâta timp cât în mine locuiește în plinătatea Sa, Hristos, vrăjmașul cel din urmă care va fi biruit va fi moartea. Dacă am biruit frica morții, înseamnă că am biruit moartea însăși.

Când am trecut prima dată prin valea umbrei morții tremuram de frică. A doua oară eram tulburat. A treia oară aveam mari emoții. A patra oară strângeam din dinți. A cincea oara deja cunoaștem toate intersecțiile. Acum cunosc variante și rute ocolitoare. Acum nu mai am stres, nici teamă, nici frică, nici emoții, acum sunt atât de convins că viața mea este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu, încât nu îmi mai pasă dacă rămân sau mă duc, acum sau mai târziu, că până la urmă tot la Dumnezeu ajung.



❤️Inima❤️ poetului e în clocot

Reprezentativ

Cuvinte pline de farmec îmi clocotesc în inimăși zic: „Lucrarea mea de laudă este pentru Împăratul!”Ca pana unui scriitor iscusit să-mi fie limba!
Tu ești cel mai frumos dintre oameni,harul este turnat pe buzele tale,de aceea te-a binecuvântat Dumnezeu pe vecie. Ps. 45:1-2

Poetul e un om cinstit. Inima lui tot timpul e în clocot, ea arde pentru frumos, preocupat de genial, de sublim. Poetul nu are limite. Joaca golf cu planetele, inversează polii când vrea, ascunde soarele între palme, întretaie văzduhul, urcă în cer, aduce de acolo lumină. Poetul este o taină ascunsă în lut!

El se adaptează la vremuri, scrie cântări pe zidurile reci și ude ale pușcăriilor, ia notițe pe șervețele, scrijelește pietre, zgârie vase ceramice, el nu are frontiere. Când e prigonit ironizează inteligent tiranii, îmbracă în slavă simplitatea care ar trece neobservată. El rămâne ancorat în natură, zboară pe crestele munților, bea apă cu cerbul din izvoarele limpezi, împletește cununi de floricele. Iubesc poeții!

Poezia radiografiază onest vremea în care se naște. Nu privește la fața omului. Transmite epopeea și limbajul poporului peste milenii. Fără iubire, Dumnezeu, flori și prezență feminină, poezia este seacă, cenușie, crispată și îngustă. Dacă iubești poezia trebuie să fii un calofil (iubitor de frumos) convins! Nu exista poezie fara frumos.

Fiii lui Core au rămas orfani încă de mici. Nimeni nu le mai dădea vreo șansă. Cu tată impostor care savura filosofia divide et imperam, a ajuns sa fie înghițit de pământ ziua în-amiaza mare. Dar ei nu s-au lamentat. Nu și-au plâns de milă și nu s-au diluat printre blocuri. Au ajuns poeți. Și ce poeți! Canonizați de Biblie. Practic, poeții sunt produsul suferinței unei generații pierdute. Sunt comorile ascunse printre ruinele apuse ale unei lumi în declin, vorba lui Țuțea. Poeții sunt eroi!

Opera lirică, dă un aer de nemurire poetului. Doar un aer, că nemurirea o dă doar Hristos. Poetul vorbește și când i s-au închis gura, el există și după ce a murit. Vocea sa răsună prin versurile sale. Poeții despică atomul în șapte bucăți, pansează celule cordiale, nu le stă nimeni împotrivă. Cu cât e mai prigonit, cu atât strălucește mai tare. Nopțile lor sunt albe, viață este o continuă jertfă pe altarul slujirii altora. Ei se topesc, se diluează spre a oferi următoarelor generații o umbră de speranță. Un ecou din trecut. O oaza de viață. Poetul are har turnat în ❤️ inimă❤️ și pe buze, iar limba lui este ca pana unui scriitor iscusit.

Dacă poezia îl are pe Hristos în centru, atunci cântările sunt nemuritoare, conduc pe mulți la nemurire, și ai șanse de a te saluta cu autorul în cer. Poetul creștin este un străjer vigilent, el profețește în rime, el cântă slavă lui Dumnezeu dintre cioburi, aduce un hectar de cer pe pământ, cu îngeri cu tot. Oare nu asta s-a întâmplat la nașterea lui Hristos?

Nu mă consider un poet. Sunt doar un licurici printre metafore. Îmi place să scriu poezie. Iar ea, lucrarea mea de laudă este pentru Împăratul. Gândesc uneori printre rime, iubesc măsura, mă exprim în catrene, și mă joc de-a v-ați ascunselea dosit ca iedul cel mic al caprei lui Creangă, dar nu după hornul cocioabei, ci în spatele eului liric.

Iubirea construiește poduri!

Reprezentativ

Dacă ar fi sa evaluam ziua de ieri într-un singur cuvânt, acesta ar fi: DIVIN. Iar dacă aș fi întrebat ce părerea am, aș dori să facem lunar astfel de activități.

Dogmele ne separă prin construcția de ziduri, iubirea ne aduna prin construcția de poduri. Dacă pe linie de predicare ne separăm sau nu reușim să coabităm, pe linie de cântare Dumnezeu face minuni.

Într-o atmosferă de cer, ieri dimineață corurile reunite ale celor două biserici: IZVORUL VIEȚII Aradul Nou și BETLEEM, Gai-Poltura au reușit să convingă îngerii lui Dumnezeu să se unească împreună cu noi și să facem o formație intergalactică, ce a favorizat prezența deosebita a lui Dumnezeu. Iar pastorul Adi Bârzan a avut un mesaj plin de esență îndrumând spre hristocentrismul sărbătorilor natale.

Seara am mers noi la ei, cu aceeași formație, cu aceleași gânduri de pace, cu același entuziasm, cu aceeași inimă. Slava lui Dumnezeu plutea în aer și era atât de copleșitoare că ai fi preferat să se lungească până la miezul nopții. Că tot ce e frumos, pacifist, curat, armonios, ziditor, plin de iubire, nu poate veni decât de la Dumnezeu. La final am avut un mesaj despre IMNURILE NAȘTERII. Am descoperit în cântările sfinților agenți ai împlinirii planului divin, atât de multe perspective de slujire spirituală, misiologică, personala, națională și mondială. La urmă am continuat părtășia la masa de dragoste din demisolul bisericii, unde am legat prietenii, am evaluat aceste evenimente pornite din inima lui Dumnezeu.

Vă mulțumim dirijorilor: Sem Bala, Andrei Gherheș, Manu Negrea, Sorin Fedur, Jenny și Ema Bunai, ați strălucit. Voi ați fost pionii principali care ați declanșat îndurările divine pentru cele câteva sute de suflete înfometate care s-au adăpat din izvorul bogat al mântuirii. Vă mulțumim vouă, coriștilor pentru eforturile făcute în cele două luni de repeții, costumați la fel, cu eșarfe aurii, ați fost ca o ofrandă în sine, niște îngeri trimiși de Dumnezeu să ne învioreze sufletele triste. Personal am fost vindecat prin cântările voastre, cu voci mirifice și profesioniste. Vă mulțumim frați păstori: Adi Bârzan, Nelu Kovacs, Vasile Lador, pentru susținere și colaborare. Așa îi place lui Dumnezeu să ne vizităm, să ne dăm întâietate, să ne respectăm, să conviețuim armonios să avem proiecte comune, să facem bine, să ne iubim ca frații pentru care a murit Hristos, râvnind la același cer unde vom servi aceeași masă împreună cu Prințul păcii.

Vorba lui Camil Petrescu: „Unde dragoste nu e, nimic nu e.” Dar unde exista dragoste hristologică, acolo e belșug, acolo e tărâmul minunilor, acolo se vindecă suflete, se cos inimi frânte, se resuscitează morții spirituali, se prezintă Hristos prin Sfântul Duh. Iar acest proiect nu se putea realiza dacă nu avea ca mobil, IUBIREA. Mulțumim Tatălui ceresc pentru favoare!

Abia aștept să vină sărbătorile Pascale să repetăm experiența aceasta minunată. VĂ IUBIM!

La revedere, Dorina Mărgăian! (Madre)

Reprezentativ

Sora Dorina a plecat acasă!

Nu a trăit mulți ani, dar a trăit cu sens. Soție de păstor, și ce păstor (Nicu Mărgăian), sora Dorina a fost o luptătoare desăvârșită și o mamă cu un caracter de înaltă calitate. În opinia mea, soția unui pastor are o mare răsplată. Slujirea pe care aceasta o face din umbră este foarte valoroasă, de un real folos.

De la sutele de cămăși călcate lunar, până la nopțile nedormite, tone de mâncare pe care le face într-o viață, primirea de oaspeți, creșterea copiilor, prepararea ghiozdănelelor, spălatul hainelor, curățenia, slujbă de pedagog, psiholog, dar mai ales de mamă. Toate acestea au fost îndeplinite cu atâta căldură și mare responsabilitate. Ca o mamă desăvârșită, sora Dorina și-a îndrumat copiii pe drumul bun.

Prin natura slujirii, fratele Nicu (padre) fiind mult plecat, sora Dorina a știut să fie acel stâlp de susținere al casei, și a susținut-o bine. Asemenea femeii înțelepte din cartea Proverbe și-a zidit casa cu mare înțelepciune și hărnicie. Tot timpul preocupată, grijulie, familistă, responsabilă și serioasă.

Eu îi ziceam Madre. A fost ca o mamă pentru mine, iar fratele Nicu a fost al doilea tată și îi ziceam padre. În momentele grele ale vieții, pe când eram student în Arad, am avut atâta iubire și înțelegere din partea acestor oameni ai lui Dumnezeu, cât nu voi putea vreodată exprima în cuvinte. Cândva în anul doi de facultate urma să fim evacuați din gazda unde stăteam, pentru că se întorceau proprietarii acasă, iar ei mi-au dat cheia de la apartament și am stat câteva luni bune în casa lor, fără să pretindă vreun ban.

Ne doare plecarea dumneavoastră…! Ne dor amintirile slujirii dumneavoastră. Ați crescut mari niște copii minunați, slujitori, responsabili și implicați în viața cetății și a Împărăției. De când v-am cunoscut în Târgu Ocna, în urmă cu exact 20 de ani, am învățat multe de la voi. Ați fost în casa copilăriei noastre și va primeam ca pe niște îngeri.

Un om ca dvs. trebuia să trăiască mulți ani, să ne învețe multe, să ne crească frumos și drept, să ne copleșească cu grija părintească și inima de mamă. Nu înțelegem multe decizii ale Tatălui, dar asta nu ne împiedică să fim maturi și să acceptăm prin credință voia lui Dumnezeu ca fiind perfectă.

Voi, care ați cunoscut-o pe sora Dorina, aveți motive să vărsați lacrimi, plângeți un om, parcă și cerul e posomorât și trist că trebuie să ofere pământului o femeie prețioasă și înțeleaptă care a fost și rămâne un dar al lui Dumnezeu în amintirile noastre. Au ținut cu dinții de ea cerul și aparatele. Ne-am rugat mult pentru ea, din iubirea de a mai rămâne cu noi, dar iubirea divină a învins și Dumnezeu a câștigat lupta de a o avea lângă Sine.

Ați lăsat în urmă niște copii familiști, dar și o instituție serioasă, o grădiniță care livrează educație, care dă apoi școlii copii cu un start perfect. Deștepți, îngrijiți, cuminți și maleabili. Să știți că grădinița a rămas pe mâini bune, se vor îngriji fetele (Diana și Flavia) de ea și o vor face cu credincioșie că și până acum.

Biserica Penticostală din Agrișu Mare a pierdut un om, un reper pentru Împărăție.

Am mâncat de multe ori în casa voastră, am stat la masă cu copiii voștri, care mi-au fost ca frați de corp, nu am simțit mare diferență, cum că aș fi un străin. Am dormit la voi în casă, am fost aprovizionat cu haine, veselă, masă și alte lucruri necesare gospodăriei din magazinele voastre, care au hrănit multe guri și suflete.

Vali, Alex, Flavia, Diana și Miriam, fiți tari! (Sebastian, pe care, probabil, și-a dorit mult să-l revadă, și pe fratele Nicu, de asemenea).

Ne vom hrăni din amintirile cu dumneavoastră. Ne rămân în minte zâmbetul cald și prietenos, dorința de slujire, grija maternă unică și iubirea pentru Împărăție.

La revedere, sora Dorina! Pe curând! Sunt puține clipele care ne despart de cealaltă parte a veșniciei unde vom servi cina împreună cu Mirele, Isus!

Dragă ❤️ inimă ❤️ te iubesc!

Reprezentativ

Luați seama dar, fraților, ca niciunul dintre voi să n-aibă o inimă rea și necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel viu. Evr 3:12

Spune asta inimii tale: Dragă inimă ❤️ te iubesc! Inima ta are nevoie de pace. Dacă e rea te desparte de Dumnezeul cel viu, dacă e bună și blândă te apropie. E rea pentru că are răni, e rănită pentru că ai permis vorbelor rele, neiertărilor, jignirilor, răzbunării să o lovească. Inima ta are nevoie de vindecare. Dacă o iubești o vei ajuta să se vindece.

Petrece timp cu inima ta! Mult timp! Dacă a obosit, nu o salvezi cu aspacardin, ea are nevoie de eliberare, detensionare, de iubire. Poate ai depozitat gânduri negative în ea, dorință de răzbunare, vorbe grele sau ușoare, deopotrivă lovesc. Ajută-ți inima să se vindece! Cereți iertare, uită, fă bine, caută pacea, armonia, liniștea, bunătatea, iar inima ta se va vindeca și îți va mulțumi.

„O inima sănătoasă iubește mai mult” ne spunea doamna Stela Popescu cântând despre Catena. Este foarte adevărat. Dar o inimă pentru a fi sănătoasă trebuie ajutată să se vindece, să se mențină bună. Să aveți inimă bună. Inima are un prisos, un depozit, o magazie cu tot ce ai depus. (Lc 6:45) Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, iar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui; căci din prisosul inimii vorbește gura.

Inima este ca o bancă, dacă depui gânduri bune, valori, principii, înțelepciune, crește dobânda emoțională, iar la vremuri grele faci o descoperire de card și din pușculița ta secretă de bunătate vei trăi tu și fiii tăi. Nu trebuie sa fugi la cardiolog, nu, mai bine fugi la Hristos. El te va ajuta să fii bun?

Despărțiți de Mine nu puteți face nimic, spunea Isus în Ioan 15:5. Nu ai cum! Deci dacă ai o inimă rea și necredincioasă, aceasta te va despărți de Dumnezeul vieții, și nu vei putea face nimic. Nu vei realiza nimic în viață, nici pe lan fizic, nici emoțional, nici spiritual. Inimă rea distruge capacitatea de coordonare, scade eficiența motrică și intelectuală, nu te poți concentra pe lucruri și planuri concrete. Of! Nu merită să ai inima bolnavă! Iubeste-ți inima ta!

Când simți că ai avea de spus multe lucruri, multor persoane, înseamnă că relațiile tale cu oamenii sunt suferinde, înseamnă că ai o inimă încărcată emoțional cu multe. Așteaptă să se vindece și vindecate vor fi și relațiile tale și oamenii din jurul tău.

Spune inimii tale doar atât: Te iubesc draga mea ❤️ inimă ❤️. Dacă întâmpini dificultăți spune-i atunci din partea mea inimii tale că o iubesc! ❤️

Ultima sută de metri. Luna de 🔥 foc

Prin harul lui Dumnezeu am avansat destul de mult cu lucrările la Biserica Penticostală Muntele Sionului Ghioroc. În trei săptămâni ar urma să intrăm în noua clădire a Bisericii. Nevoie de mană de lucru mai este, de finanțe, de aparataje, mobilier, sonorizare, mocheta, amenajare curte, scaune, amvon, două aparate aer condiționat, calorifere, etc.

Dar cu ajutorul lui Dumnezeu și implicarea noastră proiectul va fi dus la bun sfârșit. Rusaliile sunt aproape, timpul este scurt, dar credința poate muta și munții! Rămânem aproape de Domnul, nădăjduim în puterea tăriei Lui și muncim cu mare spor.

Dacă Dumnezeu te cercetează să sprijinești lucrarea Sa în vreun fel, îți punem la dispoziție conturile bisericii, roagă-te pentru noi, implică-te și Dumnezeu nu va întârzia să îți răsplătească. Și, te așteptăm la deschidere în data de 13 Iunie, orele 10 (a doua zi de Rusalii) la ceremonia de deschidere și binecuvântare a Noului lăcaș de închinare.

Când intră Satana într-un om

Dar Satana a intrat în Iuda, zis și Iscarioteanul, care era din numărul celor doisprezece. Luca 22:3

Cel ce întinde mâna cu mine în blid este vânzătorul meu”. Curios că Isus nu îl lovește peste degete, nu îi dă peste mâini, nu îl oprește de la sfânta cină, nu îl mustră, nu îl exclude, nu ia casieria de la el, îi respectă lui Iuda impecabil dreptul la libera alegere. Cu alte cuvinte:”Iuda, fă ce vrei tu, că în fond tot ce vrea face omul”. Cine sunt eu să îl influențez pe omul mare, să îl conving că e rău dacă el e convins că e bine. A convinge este opera Duhului Sfânt, dar nici Sfântul nu se impune, doar convinge, argumentează, lămurește.

Când intră Satana într-un om îi deformează optica reală a lucrurilor. Totul vede deformat. Cu o mie de oameni stă de vorba, nu poate nimeni să îl contrazică sau să îl convingă că e altfel. Doar așa cum zice el este! E convins să se prăpădească. El vrea să moară. Nu ai ce să îi faci, nici Isus nu a putut, împotriva voinței unui om. Tot ce e alb, devine negru pentru un om cu Satana în el, tot ce e negru e alb, tot ce adevăr e minciuna, tot ce e minciuna e adevăr. Tot ce e altceva, alta opinie e greșit, tot ce crede el că e bine domnule așa e. Chiar dacă moare imediat, el vrea să moară convins.

Dacă întâlnești un om violent, tulburat, pornit pe a face rău, pornit convins pentru a vorbi de rău pe alții, cu dor de răzbunare, de denigrare, de umilire și înjosire, dă-i dreptate și fugi, e posibil să fi intrat Satana în el. Nu încerca să îl convingi, nu îi schimba voința că nu vei putea, el va sfârși prin suicid. Probabil și Isus s-o fi gândit: „Dacă e hotărât să moară și nu vrea schimbare a sorții, asta e, tot e în avantajul omenirii și al creștinismului, că dacă trăiește face și mai multi pui”. Apoi îi zice relaxat: „Ce ai de făcut fă repede!” Nu cumva să te răzgândești, să mai convingi vreo doi trei, să faci pui blestemați prin lăcomie și complot luciferic. Fă repede să moară doar unul, să nu mai aibă Satana suport, că ceilalți vor fi plini de Duhul Sfânt.

Casa trebuie măturată! Nu va putea intra Duhul Sfânt câtă vreme casa e locuita de adversar. Trebuie mai întâi recunoștință cu lacrimi amare că altcineva domină vasul tău de lut, trebuie cerut în grabă ajutorul să fie detronat stăpânul casei de către Isus, apoi Dumnezeu va pregăti terenul, va defrișa toți mărăcinii, va spăla cu sângele Său și va instala pe Sfântul Duh.

Sunt principii biblice dragilor, nu doar păreri confesionale. Eliberează-te de Satana! De ce întreabă preotul: „Te lepezi de Satana?” Asta ar trebui întrebat pe adulți nu pe niște prunci inconștienți. Iar adultul să răspundă: „Da! Mă lepăda de Satana: uciderii, prunc-uciderii, urii, tutunului, alcoolului, vrăjitoriei, minciunii, neiertători, pornografiei, preacurviei, fățărniciei, înjurăturilor, blestemelor, etc. O „multe satane” sunt de care trebuie să se dezică omul! Dar trebuie voință, căință, credință, despărțire categorică.

Nu există „nu pot!” Există doar „nu vrei!” Nu uita că Hristos a biruit la Calvar pe Diavolul, Isus este stăpânul, El e Regele Regilor, Domn peste pământ, ape, văzduh și eternitate. Prin El poți. Trebuie doar să te dezici de duhurile acceptate prin voința ta. Să ceri ajutor și sprijin spiritual slujitorilor bisericii tale. Așa slabi cum sunt ei, Dumnezeu își manifestă puterea și slava. Tu doar trebuie să te lepezi de Satana!

Altfel vei sfârși fie în ștreang și apoi în iad, fie direct în iad. Nu e glumă, nu e joaca, nu e zăbavă. E realitate tristă, cere un răspuns rapid, hotărâre nouă, iar Dumnezeu va face restul, va face minuni! Prin tine!

În rolul tatălui/bărbatului

În rolul bărbatului 8Mai

#Ziuatatălui

Bărbatul este o ființă robustă, inteligentă, rațională și cu un puternic simț protectiv.
Încă de la începuturi Creatorul a plămădit din pământ un om, un bărbat, l-a creat pe Adam care înseamnă ‘pământ’. Și de atunci încoace, el se ocupă cu pământul, cutreieră după vânat pădurile, adună vreascuri pentru foc, își încălzește copiii, îi apără de fiare și îi crește mari. Pentru că „mamele nasc băieți, iar tații fac din ei bărbați” cum e zisa.
Încă din vremuri străvechi ei se ocupă cu războiul, se organizează în cete, confecționează arme, pun la adăpost mame și copii, apoi cu prețul vieții, ies cu pieptul în calea săgeților, sulițelor, săbiilor, tunurilor, gloanțelor, bombelor și chiar rachetelor.

Legile marțiale sunt doar pentru bărbați, între 20 și 60 de ani. Doar ei sunt condamnați la moarte în caz că vor să evadeze, pe vreme de război. Femeile și copiii emigrează, pleacă în locuri sigure, trec frontierele, sunt așteptate cu ceai și adăposturi, dar ei rămân în tranșee, vopsiți cu negru pe față, cu cagulele pe figură, cu un echipament de zeci de kg, prin păduri, prin șanțuri săpate, prin noroi și tranșee. Flămânzi, epuizați, speriați, hărțuiți de alți bărbați (inamici) care sunt trimiși prin ordin, cei mai mulți împotriva voinței lor, să îngroașe rândurile văduvelor, ca mai apoi soțiile lor (ale invadatorilor) să rămână și ele văduve.

Dacă ești doamnă astăzi înseamnă că ai lângă tine un domn. Dacă ai manichiura frumoasă și îngrijită înseamnă că mâinile lui au bătături, îmbibate în vaselina și ulei ars, sau tâmplari fără degete, cele care au mai rămas sunt groase, unghiile tăiate neuniform și tot timpul pe fugă sau uneori roase cu dinții de stres. Frigiderul îți este plin, cămara asemeni, și rezervorul, și poșeta, dar și inima de iubire. Priveste-l mai des în ochi, mai spune-i vorbe dulci, mai apreciază-l el este mărul la umbra căruia găsești odihnă, liniște și pace, de ieri, de alaltăieri și de o viață încoace.

Dacă ești soție, înseamnă că într-o zi și-a asumat responsabilitatea de a te lua pe numele lui, dacă ești mamă nu uita că viața vine de la el, prin tine și astfel se nasc oamenii pe pământ.

Da, uneori suntem nervoși, stresați, îngrijorați, avem frici și dileme, avem temeri și suntem confuzi, ne este teamă să recunoaștem și ne exprimam printr-un ton ridicat, sau absență emoțională, dar tocmai atunci avem nevoie de puțin moi multă iubire, de o îmbrățișare în plus, de vorbe mai bune, tonuri mai calde, ca iarăși să ne ridicăm ca zmeii, să ne întărim și să ducem războiul vieții mai departe.

Nu suntem soții ideali, nici tați, nici bunici, cum desăvârșite nu sunt nici ele, dar ne străduim reciproc, ne suportam și iubim, ne tolerăm cu răbdare, sperând la mai bine în toate. Până la urmă căsătoria este un dar și un dat brut, pe care îl avem la îndemână o jumătate de veac să îl desăvârșim, să îl perfecționăm, să îl lustruim, iar pe când am ajuns performanți și maeștri… murim.

În mintea copiilor suntem eroii care le pot și le știu pe toate. Nu e așa, dar nu le spuneți asta copiilor, lăsați-i pe ei să constate, pe când își vor da seama că avem slăbiciuni, au devenit ei eroii, și puternicii care le știu pe toate în fața  copiilor lor. Acesta este un secret tainic ascuns între generații, dar unele doamne se prea grăbesc să îl divulge micuților lor, iar cei firavi află că avem slăbiciuni și nu mai au curajul să lupte, așa că trăiesc nefericiți.

Iar voi copii! Cinstiți pe bărbatul din casă. E nins pe la tâmple, e chel, poate e știrb și picioarele-i sunt tot mai grele. Au ani petrecuți în picioare pentru a creste niște bărbați care în curând vor fi și ei mari, iar cinstea aievea se cerne.

Nu uitați că prima porunca din decalog însoțită de o promisiune, a fost rânduită de sus să semene în calea ta fericire. Dar aceasta depinde în mod intrinsec de ea, de Sfânta CINSTIRE. Nu alergați după umbre, nu va răzvrătiți nesăbuit, că fără cinstirea de tați, de mame și bunicii bătrâni, nu ai în veac fericire. E drept Dumnezeu că pedepsește necinstirea părinților cu nefericire pe viață, să ai suficient timp de căință că ai batjocorit un părinte prin care ai viață, care te-a hrănit cu iubire, care a adormit poate flămând să ai tu cele necesare.

Aceștia suntem noi, bărbații. Ființe simple, robuste, plăpânde, puternice și extrem de complicate, dar nu uitați nici o clipă că nu suntem decât pe jumătate. Dumnezeu a rânduit o femeie să completeze golurile rămase, să fie ea cu iubirea ei partea ce astupă lipsurile rămase în caracter, să fie educatoare, învățătoare, dirigintă și mamă, să știți cum să șlefuiți caractere. Nu uitați că un caracter de adult se șlefuiește mai mult cu iubire și tact, decât cu lecții de dirigenție. Recomand abordarea sub forma de: „hai să învățăm împreună”, lăsați cataloage și crete! Renunțați la dojeneli și pedepse, adultul nu se prea sperie de amenințări, de frici de corijențe.

Toate examenele trebuie trecute, că nu ai avea nici o satisfacție într-un an superior cu un bărbat repetent, întârziat, abandonat în clase inferioare. Aveți răbdare, așa cum vă suportăm de decenii,  cu respect și iubire, cu decade și „acele perioade”, suportați-ne și voi mai o vreme, mai două, mai trei și murim, izolați prin cetate, dar ne vom revedea-n veșnicie, mai bine.

Dacă în casa ta lucrurile au degenerat, însemnă că suferă foarte mult preoția. Un bărbat depersonalizat, umilit, ignorat și neiubit foarte ușor renunță la toate. Dar soția are suficientă iubire, putere de sine, rafinament și tărie să îi redea demnitatea, valoarea și cinstea, iar astfel familia înflorește ca floarea, iubirea plutește din nou, iar cerul se înseninează. În acest fel toți au unilaterale câștiguri și fiii și mama, și casa e altfel, și domnul mai tare.

„În spatele unui bărbat puternic se află o femeie și mai puternică”, dar în spatele unei femei împlinite se află un bărbat harnic, atent și iubitor!

Astăzi e ziua lui. Aproape că trecea iar neobservată. Posibil ca doar acum să afli și tu, că există o zi dedicata, dor lui. Eroului tău sau soț sau bunic sau părinte, spune-i ceva de prisos, o vorbă, un gest, o privire, nu ezita, nici să uiți, că atunci când e mai mai slăbit are mai mare nevoie de și mai multă iubire.

Acesta-i bărbatul! E-al tău, nu ai altul! Iubește-l, cinsteste-l, îngrijește-l și iartă-l! Iar binele se-mparte la doi, între voi!

Domn, țăran, aviator, medic, prof’, sudor, șofer de tir, agricultor= tată

                  Onisim Botezatu
                  9 Mai 2022
                  Ziua tatălui (bărbatului)

Sa stins fratele Mihai Popinciuc

Tată a 14 copii, la vârsta de 71 de ani fratele Mihai a plecat la Domnul. De fapt a fost chemat acasă, că nimeni nu pleacă la Dumnezeu cu de la sine putere sau decizie, ci Dumnezeu ne cheamă pe nume, în ordine, fiecare la rândul cetei lui.

Pe fratele Mihai l-am cunoscut în urmă cu doi ani, înainte de gravul accident pe care l-am avut la Buzău. După o seară deosebita petrecută în prezența Domnul în localitatea Tudor Vladimirescu, comuna Albești, judetul Botoșani, slujind împreună cu Misiunea Hristic.

La final a venit la mine un cuplu de bătrânei simpațici, se sprijineau unul în celălalt și așteptau cu nerăbdare să mă întâlnească. Da, era el, fratele Mihai Popinciuc, un tip bine făcut, roșcovan, blând și cu bun simț. „Știi cine suntem?” Mă întreabă pe un ton călduros și zâmbitor. „Indubitabil sunteți tatăl lui Benoni, prietenul meu, că prea bine semănați!” Încep să zbeasca amândoi. „Să știți că vă iubește mult Beni, vorbește foarte frumos despre dumneavoastră!” Am povestit cu ei minute bune apoi ne-am luat rămas bun.

Miercuri mă suna Beni. Mă salută și începe să plângă. Printre lacrimi reușește fragmentând frazele să îmi spună că tatăl, Mihai a plecat la Domnul. Îmi pare rău pentru pierderea ta Beni, dar mă bucur pentru câștigul cerului. Încă un copil de Dumnezeu ajunge acasă!

Frate Mihai, ați lăsat în urmă o mare avere. Cei 14 copii cu nepoți, gineri, nurori sunt o armată de oameni descendenți din dumneavoastră. A meritat să aibă pământul un om ca dumneavoastră, nu ați trăit degeaba și nici Împărăția lui Dumnezeu nu este mai puțin câștigată.

Dragă familie lărgită Popinciuc, nu vă cunosc pe toți, dar cunoscându-l pe Benoni îmi dau seama că sunteți niște oameni frumoși, minunați, cinstiți, serioși, slujitori și familiști desăvârșiți.

Dumnezeu să vă mângâie prin adierea Duhului Sfânt și să ne ajute la marea revedere să fim împreună cu cel care v-a fost tată, bunic, străbunic, socru.

Permiteți-mi să îmi exprim în versuri gândurile pe care le am privitor la fratele Mihai și dedicate tuturor celor care încă mai avem un tată:

Tata

Cât ai un tată pe pământ,
Ai sprijin la durere și necaz,
O vorbă bună la apus,
Ai pâine la micul dejun
Ai ajutor în orice ceas.

El e eroul mitologic
E Hercule, e Prometeu,
E preotul ce mijlocește,
E omul harnic și voinic
E al copilului model.

Cât ai un tată, prețuiește-l!
Curând va fi o amintire,
Când ne va despărți pământul
Pentru vecii…
Sau doar o vreme
De tatăl este credincios.

Cinstindu-ți tatăl ești ferice
Și pe pământ și-n ceruri sus,
Dar nu uita că necinstindu-l
Trăiești aici nefericire
Și te grăbești către apus.

Cu mâinile calde și moi
Dar și puternic de se cere,
El, tatăl mângâie copiii
Când peste creștet ne atinge
Să ceară binecuvântări.

Când suntem mici, plăpânzi și firavi
Vedem părinții ca pe zmei,
Dar creștem prea repede mari
Le punem nepoții în brațe
Și îi vedem ca pe pigmei.

Iubește-ți tatăl cât mai este
Vorbește-i bine cât mai suflă
Cum îi vorbești vede copilul
Așa îți va vorbi el ție
Asemenea și lui nepotul.

De ți-ai făcut tatăl bunic
Copilul tău te-a făcut tată.
De vă cinstiți și vă iubiți
Divinul vă va răsplăti
Iar fericirea vă urmează.

Când tatăl își închide ochii
Rămân în urmă amintiri
Și haine, bocanci, pălării
Mult bine, fapte și unelte
Dar și amare lacrimi vii.

Ce bine că avem în cer
Pe Marele Domn și Stăpân
Ce ne-a permis a-I spune TATĂ.
Curând își strânge-ai lui copii
Și ne va lua cu Sine-n slavă!

      Autor O. Botezatu. Dedicată prietenului meu Benoni Popinciuc, pentru plecarea în veșnicie a tatălui, fratele Mihai Popinciuc.

Eliberată de tutun prin sarmale

Poate ți se pare ciudat, poate straniu, deplasat, ieșit din sfera normală a lucrurilor, dar femeia asta ne povestește înlăcrimată că Dumnezeu a eliberat-o de tutun, mâncând sarmale primite de la surorile slujitoare la departamentul social.

Sora A. vine de mult timp la biserică. Responsabilă din fire, a participat la trei cursuri de cateheză, dar înainte de botez venea dezamăgită și ne povestește că nu poate să se boteze pentru că nu a scăpat de viciul tutunului. Ne-am rugat pentru ea, am sprijinit-o, am încurajat-o și așteptam minunea. Doar că minunea dacă vine cu trenul normalității nu ar găsi pe nimeni în gară, nu ar mai fi minune, ar fi un lucru normal, demonstrat, palpabil.

Sunt pastor tânăr. Mai am foarte multe lucruri de învățat, dar și apetitul de a cunoaște e mare, deci când ne intersectăm se lasă cu progrese remarcabile. Dar tocmai aici se manifestă inefabil harul. E felurit, e uimitor, e magnific, e formidabil, e mistic, e divin.

Surorile au făcut un ceaun de sarmale, au făcut rugăciune, au distribuit mâncarea ca pe o măreață slujire duhovnicească, iar Dumnezeu încununează cu succes, nici de ele cunoscut sau înțeles. „Da fraților” spune sora A. supărată că noi, scepticii nu o înțelegem, „după ce am mâncat sarmalele binecuvântate, primite în Numele Domnului, nu am mai băgat țigară în gură. Fumam un pachet la doua zile, acum nu mai vreau să le văd! Dumnezeu m-a eliberat, ce e așa greu de înțeles”. Noi, slujitorii ne uitam unii la alții, ridicam din umeri, căutăm explicații, dar convenim în final să exclamăm: Slăvit să fie Domnul!

Mai înțelegeți ceva? Nici eu! Dar nici nu trebuie să înțeleg totul. Asta spuneam Irinei astăzi, dacă am înțelge totul desăvârșit nu am mai avea nevoie de credință, iar Dumnezeu știe exact cât să ne reveleze, atât cât să nu îl scoatem pe El din formula, crezând că suntem mai mari decât propria haină. Acum sunt sigur că sora A. se va boteza! Cred!

Cred în minuni! Nu sunt cesaționist! Cred în sarmale date în Numele Domnului! Cred în slujirea socială! Cred în credincioșia surorilor! Cred în puterea rugăciunii! Cred în eliberarea prin sarmale binecuvântate!

Minunea, ori o crezi, ori o lași în pace. Eu aleg să cred!

E primăvară. Oferă o floare!!!

Între cele două licee la care am ore este o distanță nu foarte mare. Am vrut să pornesc mașina, am coborât și am pornit pe jos. Faleza este mirifică și foarte îmbietoare. Florile de păpădie își fac de cap prin parcuri, parcă e soarele în miniatură, tineri și tinere îndrăgostiți, păsări, pomi care stau să înverzească, desenează un tablou de poveste.

Pe faleză din loc în loc sunt desenate inimioare cu picioare, indicând spre inima sănătoasă întreținută de mișcare și aer curat. Unele sunt dublate de graffiti cu mesajul „Smiley”. Trotinete, biciclete, elevi și studenți, parcul pensionarilor e plin de domni concentrați la șah și table. Mureșul e umflat, rățuștele nu prea știu ce e stresul și războiul.

Cum nu s-ar fi bucurat și vecinii noștri ucrainieni de primăvara aceasta, dar războiul omoară, întunecă cerul, ofilește florile, distruge case și seamănă panică. Păzește Doamne țărișoara noastră de nenorociri!

E cald afară. E ☀️ soare ☀️ Zâmbește, inspiră adânc aerul primăverii, ascultă concertul păsărelelor, urmărește traiectoria reacției de la avioane, rupe o floare, așeaz-o atent după ureche, oferă un buchet unei doamne (soție, mamă, bunică), spune o scurta rugăciune de mulțumesc Doamne că trăiesc, respiră cu brațele ridicate și mâine ia-o de la capăt. Caută aceeași cadență cu viața, păstrează pe cât posibil ritmul ei liniștit și mergi mai departe.

Dacă întâmpini dificultăți, invită-L și pe Tata la pimbare cu tine. Oferă cât mai multe, zâmbete, flori și îmbrățișări și vei transforma tot mai multe cimitire emoționale în sărbătoare.

#Aradulzâmbește!