Ziua a 12-a Dragostea nu se mânie

Din ciclul REPERELE IUBIRII

mânie def: 1. Izbucnire de iritare violentă, dar trecătoare, împotriva cuiva sau a ceva Si: furie.2 Supărare. 3 Iute (sau grabnic, rău) ~ Care se înfurie ușor. 4   Cuprins subit de un acces de enervare, de furie. 5 Pornire dușmănoasă și statornică împotriva cuiva Si: resentiment.6 A ține (cuiva) ~ A dușmăni. 7  A se supăra. 8 A se încăpățâna. 9 Nenorocire.

Simpla lecturare a definiției poate evidenția dezastrul creat de excesele de mânie sau furie. Specialiștii au constatat că atunci când ești agitat, se pierd aproximativ 10 procente din capacitate de concentrare. Dacă ești nervos ajungi pe la 50%, dacă te înfurii ajungi la 25%, iar dacă ajungi la isterie, scade sub 10%. Asta înseamnă că te apropii de frontierele nebuniei, și ești capabil de orice, inclusiv de crimă. Amorțește auzul, se întunecă vederea, vorbirea devine urlet. Ați auzit expresia mărturisită de criminali: „nu am mai văzut nimic în fața ochilor, nu am mai judecat normal, nu auzeam nimic și am acționat”, iar acum sunt în pușcărie, unii pe chiar viață.

Dar poți foarte ușor să fii în carceră mâniei la tine acasă. Izbucnirile nervoase sau dușmăniile vechi și închistate în ficat, pot recidiva în orice circumstanță, iar excesul de furie este ca un baraj care cedează sub presiunea aluviunilor și care prăpădește totul în cale. Generând violență/agresiuni, despărțiri, răni, divorț etc.

Biblia are foarte multe referințe la mânie, 195 de referințe, dar majoritatea au a face cu oameni blestemați, care au lăsat blestem și nenorocire în urma lor. Primul este Cain, care devine primul criminal al lumii, capabil de a omorî un sfert de planetă, prin moartea lui Abel. Mânia nu ține cont de frate sau soră, tată, mamă, soț, soție, ea ucide. Apare des expresia: s-au aprins de mânie. Mânia deci, este ca un foc ce pârjolește totul în jur, lăsând pagube, scrum și din păcate și cadavre.

Iacov este destul de aspru cu Simeon și Levi, care în exces de furie au lăsat în urmă lor adevărate drame: Blestemată să fie mânia lor, pentru că a fost prea turbată, Și furia lor, căci a fost prea sălbatică! Îi voi împărți în Iacov Și-i voi risipi în Israel. Geneza 49:7 Și dacă nu ai la inimă pe cineva, nu e obligatoriu să îți bei cafeaua cu un antipatic, dar păstrează decența respectului, a bunului simț și a iubirii sociale față de el.

Dragostea nu se mânie. Cel care are de suferit, în primul rând este mâniosul, apoi apropiații vor fi poluați de deversarea mâniei lui, apoi diavolul e la el acasă. Sunt momente în viață când trebuie să pui piciorul în prag, dar nu tăia pragul cu drujba, pune piciorul în așa fel încât să nu dărâmi stâlpii de susținere ai casei: iubirea, armonia, înțelegerea, pacea, bucuria.

Tot din definiție despistăm că resentimentele, furia, răutatea, dușmănia, au la bază ca principală cauză lipsă de iubire. Practic persoana aceasta a fost abuzată, traumatizată fizic, emoțional, psihologic. Fie devine o persoană cuminte și liniștită, fie sub forma răzbunării pe soartă, se transformă într-un abuziv mai mare. Depinde de relația lui cu Hristos. Îl poți ajuta doar iubindu-l.

Soți întorși din luna de miere!

Câteva meditații despre mânie de la înțelepți, care îți vor fi utile în viață:

(Prov 14:29) Cine este încet la mânie are multă pricepere, dar cine se aprinde iute face multe prostii.


(Prov 16:32) Cel încet la mânie prețuiește mai mult decât un viteaz și cine este stăpân pe sine prețuiește mai mult decât cine cucerește cetăți.


(Prov 22:24) Nu te împrieteni cu omul mânios și nu te însoți cu omul iute la mânie.


Proverbe (30:33) căci baterea laptelui dă smântână, scărpinarea nasului dă sânge și stoarcerea mâniei dă certuri.

(Luca 6:11) Ei turbau de mânie și s-au sfătuit ce ar putea să facă lui Isus.
Deci mânia duce la turbare, transformă omul în câine, apoi în demon. Până la urmă au omorât pe Isus.

(Efes 2:3) Între ei eram și noi toți odinioară, când trăiam în poftele firii noastre pământești, când făceam voile firii pământești și ale gândurilor noastre și eram din fire copii ai mâniei, ca și ceilalți.

(Efes 4:31) Orice amărăciune, orice iuțime, orice mânie, orice strigare, orice clevetire și orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru.

Cine iubește se iubește. Nu îți cere Dumnezeu să iubești pe semeni mai mult decât te iubești pe tine. Dacă nu îți maltratezi propria persoană, atunci nu maltrata, nu agresa nici pe ceilalți. Rugăciunea și postul sunt vitale pentru eliberarea de mânie. Iubește-te și nu permite mâniei să te depersonalizeze, să te transforme în diavol turbat. Nu uita că ești fiu de rege, oaie a Blândului Păstor. Fiți blânzi și, pur și simplu iubiți!


Ziua a 11-a Dragostea acoperă totul

Din ciclul REPERELE IUBIRII

Asta nu înseamnă că dragostea camuflează în mod păcătos compromisul, aruncând preșul peste gunoi, în acest caz ar deveni complice și nu ar mai fi dragoste, ci ipocrizie.

Dragostea este ca o pătură albă a compasiunii și înțelegerii, care respectă toate limitele discreției și nu sună cu clopoțelul. Dacă știi ceva negativ despre aproapele, nu suna din trâmbiță, nu trage semnalul de alarmă în tot satul, mai degrabă cu smerenie, bun simț și omenie pune umărul la povara lui și ajută-l să se reabiliteze. Oamenii au nevoie de consilieri serioși și maturi care au capacitatea de a păstra confidența. Asta face omul plin de iubire.

Ura și răutatea descoperă continuu. Când scoți tot timpul la suprafață greșelile și slăbiciunile cuiva, când sapi după argumente în favoarea denigrării, când sondezi în trecutul aproapelui tău, ești un biet ursuleț grizzly, abandonat și gunoier care caută să se hrănească din tomberoane, unde sapă după secunde de atenție și importanță. În acest caz poți fi suspectat de orice: invidie, ură, dușmănie, calomnie, bârfă, dar numai de iubire nu!

Spunea cineva: „Doamne iartă toți scafandrii din biserică!” Și colegii au întrebat cine ar fi ăia, iar el răspunde: „Păi, Dumnezeu aruncă păcatele noastre în marea uitării, iar unii echipați în scafandri toată viața lor pescuiesc păcate”. Vă imaginați cât de grav este să mănânci greșeli și păcate o viață întreagă? Să te hrănești zilnic cu asta, scormonind după defectele altora și înveninând și pe alții cu ele. Dragostea nu va face asta niciodată!

Nu văd nici o nelegiuire în Israel! Zice Dumnezeu prin Balaam, atunci când Balac l-a plătit să blasteme poporul. Oare chiar nu era nici o nelegiuire? Cu siguranță da. Dar dacă Majestatea Sa, Dumnezeu dorește să nu vadă? Dacă prin dragostea sa curată acoperă defectele lor pentru a putea să-i iubească, ce treabă ai tu? Ca zăpada, care acoperă tot ce prinde în cale, albește natura prin imaculatul ei alb.

Dragostea în viața de familie. Trebuie să ai multă răbdare și capacitate de a nu mai vedea prea multe. Trebuie să ne luptăm pentru asta. Familia este cu atât mai fericită cu cât dezvoltă sportul de „a nu vedea” atâtea. Cu cât partenerii își văd mai multe, cu atât sunt mai nefericiți. Deschide ochii bine înainte de căsătorie, apoi închide-i de tot. 🙂

DE REȚINUT: Dragostea acoperă nu vindecă! Dragostea soției mele, acoperă defectul meu de a nu pune vasele în chiuvetă, măcar că nu le spăl, să zicem, dar iubirea mea și bunul simț mă motivează la schimbare. Dragostea lui Dumnezeu acoperă și iartă păcatul meu, dar bunul simț mă motivează la schimbare și responsabilitate.

(Rom 3:24) Și sunt socotiți neprihăniți, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus.
În contul neprihănirii mele, care a fost găsit gol, calicit de păcat, Hristos plusează prin har iertare si girează cu dragostea Sa. Este fenomenal acest lucru pe cât de tainic, pe atât de frumos.

Nu fi scafandru de gunoaie! Acoperă! Iartă! Treci cu vederea peste lucruri neprincipiale, chiar dacă sunt neconvenabile! Iubește așa ca Dumnezeu, care nu așteaptă argumente și motive!

Iubește! Pur și simplu iubește!

Ziua a 10-a Dragostea se bucură de adevăr

Din ciclul REPERELE IUBIRII

În general este foarte simplu să îți dai seama dacă un om are dragoste de semeni și respect față de sine, după modul în care reacționează atunci când îi spui adevărul. De menționat, adevărul nu se spune decât în dragoste, e adevărat, aici vorbim de un om care iubește și pe deasupra este și inteligent. Cu adevărul poți omorâ pe un om dacă este aplicat cu barda vorbelor grele.

Spune adevărul, chiar dacă pentru el ar trebui să mori, este o replică dintr-o carte pe care am citit-o, asumând aceasta, ești un om puternic. Evită adevărul, omul care se gândește mai mult la sine, la ce părere va avea interlocutorul, iar acest lucru demonstrează egoism sau lipsă de iubire pentru semeni.

Napoleon a chemat pe consilierii săi și le-a trasat niște reguli clare privind fișa postului. El spunea astfel: „1. Dacă vezi un lucru greșit la mine și nu mi-l spui, înseamnă că nu mă iubești și îmi vrei răul. Demisionează tu! Acel lucru îmi poate aduce moartea. 2. Dacă nu vezi un lucru greșit la mine, înseamnă că ești incompetent, părăsește-mă.” Da, oamenii mari știu și apreciază onestitatea, iar înțelepciunea acceptă criticile constructive și le transformă în schimbări ale caracterului. Înconjurați-vă de oameni de calitate. Iubiți-i pentru că doar ei vă iubesc!

Ce este adevărul? A întrebat Pilat pe Hristos. Nici în ziua de azi nu i-a răspuns Isus, pentru că itemii au fost greșiți. Asta ar sugera că adevărul ar fi un concept abstract sau o filosofie relativistă. Întrebarea ar fi trebuit să sune așa: Cine este Adevărul? Iar răspunsul să fie indubitabil Hristos. Adevărul este o persoană, iar persoana este Dumnezeu, iar Dumnezeu este dragoste. Cine iubește adevărul, iubește pe Dumnezeu și cine iubește pe Dumnezeu, iubește Adevărul.

Dragostea jubilează când i se spune adevărul, iar persoana în cauză ia măsuri de remediere a caracterului, pentru că iubește evoluția personală și binele, dar cel lipsit de dragoste, va reacționa obraznic și rușinos. Normal Biblia ne avertizează că, doar înțeleptul se face mai înțelept în urma mustrării în adevăr, opusul său (naînțeleptul) s-ar putea să te sfâșie. Grijă mare cui spui adevărul, dar mai ales cum spui adevărul. Doar în dragoste.

Lasă-te locuit de Hristos prin Duhul Sfânt și vei fi un iubitor de adevăr, un înțelept care evoluează, un sfânt în devenire, un copil al lui Dumnezeu plin de iubire. Iar vorbele tale să fie cărămizi sub tălpile apropiaților, iar nu bolovani aruncați în capul lui.

P.S. Adevărul se spune persoanei în cauză cu iubire dacă îl iubești. Dacă e spus terței persoane, poate fi adevărat, dar e bârfă, aroganță, răutate și rele intenții. Aici va produce răni, nu zidire.

Iubiți! Iubiți Adevărul! Iubiți-L de fapt pe Hristos!

Ziua a 9-a Dragostea nu se bucură de nelegiuire

Din ciclul REPERELE IUBIRII

nelegiuire, definiție/paradigmă = Faptă care contravine legilor juridice sau preceptelor morale Si: fărădelege, infamie, ticăloșie.

„Vreți să continuăm, deci?” A întrebat Platon, la care tot el spune: „Haideți să începem prin a defini termenii”. Am auzit de multe ori vorbindu-se despre nelegiuire, dar, probabil destul de mulți nu știu să definească ce înseamnă acest lucru. Infamie, ticăloșie, crimă.

Ce te face să râzi? Si ce te face să plângi? Sunt două dintre întrebările fundamentale care fac transparent ca geamul caracterul unui om, astfel că vezi exact ce este în el. Dacă are dragostea, nu se va bucura de răul altuia, poate chiar va plânge, dacă nu are dragoste va fi batjocoritor.

Dragostea nu găsește satisfacție în rău. Se zice că bârfă spre exemplu, crează o stare de confort, prin surplusul secreției de endorfină. Asta înseamnă că bârfitorul se simte bine vorbind de rău pe alții. Vai de el confort asigurat de nelegiuire, de bârfă, de necazul altuia! Doar un om controlat de forțe oculte are astfel de satisfacții.

Sunt oameni care se și laudă cu nelegiuirea, cu păcatul, lauda aceasta este de fapt rușine publică. Nu poți să vorbești bucuros de o nelegiuire pe care ai făcut-o, nu poți să te lauzi cu păcatul ca și cum ai vorbi de niște fapte mărețe, onorabile. Asta numai dacă habar nu ai ce înseamnă iubire și compasiune.

Dacă găsești plăcere în a batjocori pe alții, dacă te satisface păcatul, dacă te bucuri de nelegiuire, dacă te relaxezi bârfind colegii și frații în timp ce îți bei cafeaua, află că nu știi să iubești. De fapt în inima ta este vraiște, ai nevoie acută de intervenție divină, de Duhul lui Dumnezeu care să toarne înțelepciune și dragoste hristologică. Cine nu iubește, nu va ajunge în cerul iubirii lui Dumnezeu.

Să te întristeze nelegiuirea! Să te amărască durerea aproapelui! Să dezvolți compasiune pentru necazul celuilalt! Să vă bucurați de pace, căutând-o cu orice preț! Să atenuați conflictele turnând apă nu gaz! Și veți fi copii ai Tatălui ceresc.

Ziua a 8-a Dragostea nu se gândește la rău

Din ciclul REPERELE IUBIRII

Dragostea este Dumnezeu, iar dacă e Dumnezeu, în El nu există rău, atunci înseamnă că un om gândește rău numai dacă în el locuiește cel rău.

Probabil ai întâlnit la fel ca mine oameni negativiști, tot timpul împotrivă, tot timpul au ceva de comentat, de criticat în alții, află că ai în fața ta un om fără dragoste. Te implor, nu accepta niciodată compania și dialogul unui om care vorbește răutăcios, poate fi criminalul de mâine. Cine vorbește de rău este capabil și a face răul.

Aici, în capitolul dragostei, apostolul atrage atenția asupra faptului că omul plin de dragoste, are întâi gânduri curate, iar omul care scoate cuvinte răutăcioase, are gânduri negre. Suntem oameni slabi, nu putem spune că nu ne vin gânduri rele, dar trebuie convertite încă din faza de embrion, altfel se transformă în cuvinte tăioase, apoi fapte păcătoase, apoi judecată și pedeapsa. Dar toate acestea pot fi prevenite prin cercetare onestă și schimbare de macaz, dar azi!

Martin Luther spunea: „Gândurile sunt ca niște păsări care zboară pe cer. Nu le pot opri să treacă pe deasupra casei mele, pot însă a le opri să-și facă cuibul pe casa mea.” Aici este de fapt secretul. Nu permite gândului rău să se cuibărească în mintea ta, nu se va mulțumi cu puțin.

La comentariul teologic al textului, apare noțiunea de frustrare. Textul ar suna cam așa: dragostea nu permite frustrării să se manifeste în raport cu semenii, sau gândul rău și vorbele răutăcioase vin din frustrările adunate în timp în inima și mintea calomniatorului. Soluția? Iubește! Dacă întâlnești un om care îți vorbește obraznic și răutăcios, nu reacționa! Poți să îl dărâmi iremediabil, ci plin de milă și compasiune, află că ai în fața ta un om frustrat, amărât, depresiv, chinuit, care trăiește anumite drame interioare. El nu are nimic cu tine, doar că te-a găsit potrivit să deverseze răutatea asupra ta știind că nu reacționezi, iubește-l, iartă-l, în speranța că se va schimba.

Menține gândul curat! Păstrează-ți cugetul curat (unii l-au pierdut și au căzut din credință 1 Tes 1:19) Păstrează inima caldă și vei avea fapte lăudabile. IUBEȘTE!

Ziua a 7-a Dragostea nu caută folosul său

Domnul eu, apoi potopul.

Din ciclul REPERELE IUBIRII

Dragostea nu urmărește propriile interese. Persoana care te iubește cu adevărat, va fi cu mult mai preocupată de binele tău, de bunăstarea ta fizică, psihică, emoțională și spirituală. Cele patru domenii sunt inseparabile. Să nu ai niciodată încredere într-un bărbat spre exemplu care evită biserica, el, în calitate de preot al familiei este responsabil de echilibrul spirituală al familiei întregi. Dacă nu iubește biserica, îndoiește-te de bla blaurile lui. Dacă își iubește familia trebuie să o ducă pe drumul bun, pe drumul Împărăției Cerurilor cu Hristos. Același lucru și despre doamne.

Există o tendință nativă de egoism chiar și într-o relație sănătoasă, de aceea recmand parteneriat strâns cu Hristos, tocmai aici trebuie vegheat, pentru că nevegherea poate duce la eșec. Dacă dragostea este curată, atunci este totul atât de simplu. Eu sunt maxim preocupat de binele și fericirea soției, ea devenind prioritate pentru mine, iar în mod intrinsec și neforțat beneficiez de reciprocitate. Egoismul apare odată cu frica și neîncrederea în partener. Practic, egoismul este o formă de a-ți face singur dreptate, un fel de răzbunare, nu mai am încredere că el/ea mă poate ajuta, așa că mă ocup singur de mine. Fals!

Dragostea de Dumnezeu, caută folosul Împărăției. O caracteristică a vremurilor din urmă este tocmai aceasta: iubirea de sine, atașată altor trăsături necugetate: (2 Timotei
3:2) Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroși, trufași, hulitori, neascultători de părinți, nemulțumitori, fără evlavie. Priviți în jur și observați dacă nu suntem acolo. Mașina personală ne-a izolat între vecini, telefonul ne-a robotizat, stai pe tramvai și te umple mila să observi cât de singuri sunt oamenii fiecare izolat în lumea telefonului personal.

Cred în acea minoritate care mai iubește, care hrănește săracii, construiesc case, își i-au timp să asculte pe alții, să se roage pentru ei, să iubească pe semeni. Și tu poți fi unul dintre ei!

Asta a făcut Hristos, o viață întreagă a fost în slujbă altora. De fapt ce trebuie să faci tu? Să lași veșnicia din tine să se manifeste. Să gândești ca Dumnezeu, să vezi oamenii prin ochii Lui, să iubești cu inima lui Isus și vei fi coleg de veșnicie cu Sine.

Egoismul izolează. Egoismul atrage după sine și alte păcate grele, unele chiar cardinale ca: lăcomia, zgârcenia, mândria, disprețul, trufia etc. O viață egocentrică este una searbădă, rece, rușinoasă, iar în urma ei oamenii vor scuipa, dar cine se cheltuie pentru alții rămâne veșnic pomenit și răsplătit. Asta este cea mai minunată versiune a iubirii, te investești în oameni, iar apoi te va culege Dumnezeu în veșnicie, unde te așteaptă aprecierea și răsplătirea.

Nu căuta obsesiv folosul tău! Nu urmări cu orice chip propriile interese! Mai lasă-I și lui Dumnezeu o marjă de binecuvântare, iubește cu adevărat și, fă ce vrei!