(Ioan 4:27) Atunci au venit ucenicii Lui și se mirau că vorbea cu o femeie. Totuși niciunul nu I-a zis: „Ce cauți?” sau: „Despre ce vorbești cu ea?”
(4:28) Atunci femeia și-a lăsat găleata, s-a dus în cetate și le-a zis oamenilor:
(4:29) „Veniți de vedeți un om care mi-a spus tot ce am făcut! Nu cumva este acesta Hristosul?”

A venit după apă la celebra fântână a lui Iacov. Însetată, obosită și nefericită, doamna în cauză îl întâlnește pe Isus Hristos. Iar asta îi e de-ajuns. După cinci încercări eșuate de se căsători, se găsește într-o relație de concubinaj cu al șaselea bărbat, dar tot ea cară apă, semn că nici ăsta nu e un gentleman. Cu un trup obosit, cu sufletul împovărat, cu un cuget încărcat și inima goală, își urmează rutina zilnică, repetabila povară a femeii, fără să intuiască o clipă că întâlnirea cu Bărbatul de la fântână e diferită de toate și îi va schimba destinul etern. Păcătoasă, dar se închină pe munți. Și păcătoșii se închină, până vine Hristos să le valideze închinarea de pe munți, e bine că totuși fac cruci și se închină.

Cine mai credea în moralitatea ei? Cine o mai lua în serios? Demnitatea ei era compromisă în sat. Avea un renume lipsit de onoare. Femeile o priveau ca pe o concurentă neloială, bărbații o priveau cu suspiciune sau, poate unii o priveau ca pe o amantă “de succes” și profitau de ea. O viață ratată oricum. Dar nu și în ochii lui Mesia. El vedea diferit pe oameni. Cu alți ochi și din alt unghi, prin unghiul crucii și cu har.

După ce schimbă două vorbe spre surprinderea ucenicilor cum că ar “comite o infracțiune” vorbind cu astfel de femeie “specimen”, săracii ucenici, ei nu știau că Isus pentru astfel de oameni a venit. “Neprihăniții” Îl condamnă la moarte prin răstignire, iar păcătoșii se mântuiesc. Asta înseamnă harul. Îl ador pe Isus Hristos. Este Eroul meu principal din istorie, este Dumnezeu-Omul care a coborât din cer să-mi întindă o mână de salvare, mie și ție și tuturor. Cum să nu îl iubesc?

După două trei fraze schimbate cu Mântuitorul, femeia e convins pe loc. Mda. Când în inima ta locuiește Isus Hristos, nu e nevoie de prea multe mătănii, nici de pelerinaje interminabile, nici de moaște, nici de cruci. Este suficient El, apa vie, Logosul lui Dumnezeu. Cuvintele lui sunt pline de har. Pe de altă parte, când nu ești îmbrăcat în salopeta murdară a faptelor bune și ești păcătos, trei fraze sunt suficiente pentru convingere și convertire. De aceea Isus Hristos a iubit păcătoșii, ei se schimbă imediat. Ogorul inimii lor este fertil și gata pentru sămânța Adevărului.

Știa exact femeia pentru ce a venit, dar a lăsat găleata la fântână pentru că a găsit ceea ce căuta de o viață întreagă și nu reușise cele cinci mariaje eșuate să-i ofere: FERICIREA. Inima ei se umple cu frazele hristologice, sufletul ei se schimbă, obrazul (destul de îngroșat) se subțiază și își recăpătă culoarea, cugetul se purifică, iar Dumnezeu se proslăvește prin gura ei, transformând această nefericită femeie într-un agent al trezirii regionale a rău-famatei Samaria. Țara interlopilor și proxeneților, a tâlharilor și a alcoolicilor. Și acolo era nevoie de Isus. Mai ales acolo. Samaria era un fel de Bărbulești din urmă cu 20 de ani, unde îți era groază să calci. Dar, povestește Petrică înțeleptul, când a ajuns Evanghelia harului, a transformat-o într-o metropolă spirituală. De acolo se trage Biji, Marius, Elvis, Petrică și alții. La un moment dat erau șase studenți la teologie din Bărbulești. Îi cunosc de peste 15 ani. Am slujit la ei. Ne știm. Sunt unici.

Revenind la doamna din povestea noastră. “A lăsat găleata la fântână”. Tu ce ai arunca în găleata abandonată la fântână? Oare prejudecățile ucenicilor, că Isus nu ar avea ce să vorbească cu o astfel de femeie? Oare amintirile horror din copilăria ta? Poate abuzurile cărora le-au fost victimă colaterală în tinerețea ta? Poate nervii? Sau fricile și anxietățile tale? Sau neiertarea de mamă sau tată? Ai fi dispus să lași viciile și gândurile negre? Aruncă-le în găleată și abandoneaz-o la fântână!

(1 Petru 5:6) Smeriți-vă dar sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalțe!
(5:7) Și aruncați asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuși îngrijește de voi!

O, dreptate are sfântul Apostol Petru! Că, dacă nu e smerenie, nu e eliberare. Aruncă totul în găleată și abandoneaz-o la fântână la picioarele lui Isus Hristos. Pleacă liber acasă și spune tuturor despre întâlnirea ta cu Dumnezeu. Că, până la urmă dragi convertiți, dacă nu află satul, cartierul, compania, patronul, diriginta, colegii, familia, neamurile, Instagramul, tiktokul că te-ai întâlnit cu Isus Hristos, este prea probabil să nu te fi întâlnit niciodată.

Vindecați-vă de prejudecăți! Dumnezeu poate folosi și femei în diverse lucrări, chiar dintre cele ușoare. Când vrea să se proslăvească, El contextualizarea situații și împrejurări potrivit cu planul Său. Ea era singura ușă de intrare la interlopii samariteni. Nu de alta, dar “sfântocii” de la Ierusalim nu se sinchiseau să evanghelizeze Samaria. Erau prea sfinți să coboare până la nivelul lor. Se mulțumeau cu liturghiile obositoare de la Templu care nu mai impresionau nici puii de rândunică de sub streașină. Așa că preferă să nu se “spurce” cu praful drumului lor și îi ocolesc câțiva kilometri buni. Atunci Dumnezeu îi leapădă și folosește agenți neutri pentru îndeplinirea scopului divin. Așa că alege; ori slujești cu devotament și dăruire, ori vei fi înlocuit de un “păcătos”.

Aruncă găleata la fântână! Aruncă tot ce e indezirabil, stări sau influențe străine în ea! Fii în sfârșit liber și nu mai duce în spate pe fratele sau sora ta! Sfințește-ți inima și cugetul! Fii creștin, dar biblic și plin de Duhul Sfânt!

Dragă doamnă samariteancă, vă mulțumim pentru amabilitatea și disponibilitatea dumneavoastră! Ne ajutați să înțelegem că harul lui Dumnezeu e felurit și depășește tâmplele noastre. Da stimată primă doamnă a Împărăției din ținutul Samariei, care întrebi “dacă nu cumva este el Hristosul?” El este! Mă mir că știi de spre El. Deci și samaritenii îl așteaptă pe Hristos. Oh, de am înțelege asta? Cei mai rău famați oameni sunt în mare așteptare de Isus Hristos. Duceți-vă și povestiți-le despre dragostea lui Dumnezeu care nu condamnă pe nimeni pentru trecutul său, ci îl spală, îl iartă și îl mântuiește. ACESTA ESTE MESAJUL EVANGHELIEI!

Despre cele rele din viață și sufletul tău? Aruncă-le pe toate în găleată și, lasă găleata la fântână! Și pleacă acasă cu un pahar de apă rece care înviorează sufletul cu apa vieții și a veșniciei. Satură-te de bunătățile lui Dumnezeu prin Duhul Sfânt, în Isus Hristos și astăzi!

În atenția slujitorilor altarelor! Nu vă jucați cu vorbele, nu compromiteți predicarea, nu stingeți Duhul, haideți să rămânem credincioși Evangheliei și Domnul își va arăta credincioșie față de noi. Un cancer, o leucemie, un accident și am terminat predica. Dar, oare asta ne-a cerut Dumnezeu? Oare schimbă cu adevărat acest discurs? Oare sunt eu fidel Evangheliei lui Isus Hristos? O introspecție responsabilă nu poate fi decât un avantaj.

(1Cor 1:23) dar noi Îl propovăduim pe Hristos cel răstignit, care pentru iudei este o pricină de poticnire, și pentru neamuri – o nebunie,
(2Cor 4:5) Căci noi nu ne propovăduim pe noi înșine, ci pe Domnul Hristos Isus. Noi suntem robii voștri, pentru Isus.
(Col 1:28) Pe El Îl propovăduim noi și sfătuim orice om și învățăm orice om în toată înțelepciunea, ca să înfățișăm orice om desăvârșit în Hristos Isus.

Dragi predicatori! Asistăm, așadar la un volum foarte mare de predici și îndemnări. Datorită intensității slujirii, timpul de meditație, studiu și reumplere este tot mai scurt. În această dinamică a discursului, tendința de superficialitate este maximă. Și ne întrebăm cu onestitate: Oare asta vrea Dumnezeu? Oare fac ce trebuie? E mulțumit Domnul Isus de felul în care mă ridic în Numele Lui! Dar Duhul Sfânt? Dar Majestatea Sa, Dumnezeu Tatăl?

“Oțium” = înseamnă pauză în latină. “Negoțium” = mișcare, câștig, activism. Cicero celebrul retor roman spunea: “să te oprești să mai pui și întrebarea sinelui, nu numai întrebarea lumii”. Cronicarul Miron Costin: “nu există ispravă mai mare ca zăbava cetitului cărții”. Este mare nevoie de retragere, de pauză, sau “sublimul trândăviei” vorba lui Platon. Nu se referă la lenea păcătoasă, ci la reflecția introspectivă. Gândind și ticluind idei pentru alții, există riscul să ne pierdem pe noi înșine. Meditația duhovnicească și studiul sunt indispensabile predicatorului care vrea să placă Stăpânului, nu doar audienței. De la El vine răsplata.

Am o “obsesie” pentru hristocentrismul predicării, de ideea de a străluci Domnul Isus Hristos în predicarea noastră, iar nu opacitatea sinelui nostru limitat și pe alocurea sinistru. Antropocentralitatea (înlocuirea lui Isus Hristos cu artificii umane, care țin de propria imagine în discurs), în mare parte a predicării de astăzi este un mare abuz spiritual, reprezintă lipsă de responsabilitate și inconștiență vinovată, pentru că e furnizată cu premeditare. Și e just să fie pedepsită!

Slujitorii fac cheltuieli, investiții, cereri de închiriere de spații, oboseală, rugăciune, post, șanse unice. Este inadmisibil să se citească texte doar ca acoperire și să nu se facă nici o referire la ele. E păcat! Am plecat uneori în lacrimi acasă cerându-i iertare lui Dumnezeu pentru modul în care au fost batjocorite minutele de har. Această formă agresivă de manipulare emoțională hrănește oamenii cu iluzii. Masele nu au discernământ teologic. Mulți oameni sinceri din biserică, neintenționat confundă cercetarea Duhului cu afecțiunea emoțională. Ei sunt doar impresionați și plâng, nu zidiți. Doar Cuvântul are forță de metamorfoză. Poate o experiență să ajute la întărirea unei idei, dar nu construiesc ideea în jurul diagnosticelor incurabile.

Dragi colegi de predicare! Oțium = oprire! Nu “neg” – Oțium. Nu facem afaceri cu harul! Nu tranzacționăm suflete, că ne putem înfrăți cel mult cu Iuda, iar niciodată cu Pavel “obsedat de cruce”.

Mă întreb: oare a ajuns Isus Hristos insuficient? Oh nu! Încă 70 de mii de ani dacă am predică despre El, abia am atinge 1% din misterul hristologiei Sale. Oare am putea vorbi de insuficiența Bibliei? De trebuie să apelăm la artificii psihologice? Nici asta nu ține! Biblia este oceanul fără sfârșit al revelației. Este Cartea de identitate a lui Dumnezeu. E un subiect în sine inepuizabil de învățătură și consistență. Cumva Duhul Sfânt nu mai este pe pământ? De suntem nevoiți să forțăm nota a ne descurca fără El? Să îl fi înlocuit de tot Chat GBT-ul? Oh! Nici asta nu prinde. L-am simțit aseară la amvon în timp ce predicam despre supremația lui Isus Hristos în slujire și trăire. Doamne ce susur blând și subțire a cercetat bisericuța din Ghioroc! Și dumneavoastră cei care citiți acest mesaj L-ați simțit pe Duhul Sfânt de sărbători. Deci Duhul lucrează și astăzi cu putere.

Fac un apel la responsabilitate și reverență față de Domnul. Haideți să ne propunem să slujim cu evlavie și cu frică Domnului Isus Hristos! Haideți să păstrăm fidelitatea față de Sfânta Scriptură! Haideți să păstrăm deplin hristologic mesajul predicării! Haideți să nu ne îndreptăm spre basme băbești și istorisiri închipuite! Principiul de bază al hermeneuticii: “Lasă Scriptura să interpreteze Scriptura”. Nu vă jucați cu sufletele oamenilor! Nu abuzați spiritual și emoțional de ei! Nu construim predica pe două trei cancere și atât! Am observat și asta, că oamenii nu se mai lasă impresionați. Deci deja nu mai ține.

Am așa un nerv al speranței că nu mai prinde. Oameni la care nu m-aș fi gândit că sunt atenți, au venit și mi-au semnalat elementele de abuz spiritual, bombardamentul compulsiv cu lacrimogene și istorisiri închipuite, invazia agresivă a poveștilor trucate despre boli incurabile, care da, impresionează pe cei vulnerabili emoțional, dar îndepărtează latura conștientă, sugrumă rațiunea bisericii.

Dragi slujitori ai altarelor! Oțium – oprire, iar nu negoțium – tranzacție. Haideți să ne întoarcem înapoi la Biblie! Înapoi la Isus Hristos! Înapoi la rugăciunile fierbinți din toiul nopții! Înapoi la Dumnezeu! Înapoi la călăuzirea și ungerea Duhului Sfânt în profeția predicării! Înapoi la zilele de post și rugăciune care pun pe fugă duhurile răutății și ne dau autoritate în spectrul spiritual! Suntem responsabili să conservăm hristocentrismul predicării pentru noua generație de slujitori care ne vor fi succesori.

Preaiubiților, tratați articolul ca un îndemn frățesc, responsabil și cu frică de Dumnezeu. Și haideți să-L predicăm pe Hristos. Este suficient! Dacă Dumnezeu ne va hărui să ajungem în anul 2026, haideți să lucrăm responsabil la schimbarea paradigmei predicării! Redându-i sacralitatea, hristocentrismul și biblicismul.

Cu deosebită prețuire, al Domnului rob în slujba oamenilor, pastor Onisim Botezatu.

E atât de frumoasă slujba de păstor/slujitor, dar atât de grea și anevoioasă pe alocurea. Ai fost propus de un pastor senior, biserica te-a ales, probabil e și voia suverană a lui Dumnezeu. Și te trezești într-o nebuloasă luptă spirituală, fără ajutor, fără apărare și de cele mai multe ori singur. Nepregătit. Fără avertismente. Uneori ai vrea să descarci povara sufletească. Să evadezi câteva zile. Să închizi telefonul. Dar e aproape imposibil.

Poate se vede diferit din bancă spre amvon. Dar de aici în sală se vede dublu. Deseori cu emoții și frică. Anxioși, atenți la vorbe și gesturi, pentru că sunt critici exigenți în sală. Preocupați de fiecare detaliu al bisericii să meargă brici. Iar când vezi zone gripate, respiri greoi și suferi. Atent la copii. Grijuliu cu tinerii cateheți. Respectuos cu vârstnicii. Gentil cu tineretul. Precaut cu doamnele. Un păstor este vândut rob slujirii Stăpânului. El nu mai există. Familia suferă, organismul suferă, somnul suferă. Apoi ne stingem poate chiar înainte de pensionare. 

Văzusem un clasament cândva, cum că slujba de păstor ar fi pe locul doi în lume la categoria gradului de risc, după piloți. Cum? Ore de noapte mai multe decât de zi. Expunerea la viruși prin spitale și azile de bătrâni. Slujire în medii ostile. Mor aproape un milion de creștini anual. Cei mai mulți sunt slujitori. Mâncăm pe fugă. Zboruri cu avioane. Șoferi de cursă lungă. Criticați. Expuși riscului de a fi răstălmăciți în vorbire la fiecare prestație publică. Zile de post multe și grele. Nopți albe. Critici peste critici, din toate direcțiile. Creștinul de rând se luptă cu duhuri, păstorii luptă cu legiuni, tot în favoarea turmei. E frumos să fii păstor!

A doua duminică din octombrie e ziua slujitorului. Nu am știut de ea. Dragi frați de pretutindeni. Surprindeți-vă slujitorii cumva

🎹🎻🎷Invitați-vă dirijorul la un ceai.

🌹🌷🌺Duceți un buchet de flori învățătoarei de la copii. 

🧑‍💼👨‍💻👨‍✈️Faceți un cadou liderului de tineret.

🍷🫓🍽️Spuneți un mulțumesc diaconului care vă dă Cina Domnului. 

📚📙📕Cumpărați o carte pentru prezbiterul care face pastorație de ani de zile gratuit. Pentru că pastorul e prins cu alte biserici și ajunge mai greu la voi. Dar prezbiterul acela, delegat sau nu, stă cu toiagul în mână. Doarme în mijlocul satului vostru și vă apără de lupi. Invitați-l la o cină. 

🅿️👮Chemați echipa de ordine la o ședință. La final surprindeți-i cu o pizza!

🎤📹📷Mulțumiți oamenilor de la media care stau în picioare program după program!

🧎‍♀️🤲🙏 Binecuvântați-vă mijlocitorii bisericii. 

🧼🧹🧽Chemați femeia de serviciu a bisericii în față la o slujbă și rugați-vă pentru ea! Binecuvântată e doamna care aspiră praful de pe picioarele sfinților!

💶🪙💳Felicitați public pe contribuabilii lunari (fără nume) care dau zeciuiala. Ei țin biserica în viață!

Despre pastor nu am amintit nicio recompensă. Nu vreau să ne plângem de milă sau să ne apărăm singuri. O faceți dumneavoastră în fața batjocoritorilor. Nu le permiteți să ne calomnieze. Luptați pentru cei care luptă pentru voi. Nu vă cerem decât să vă iubiți păstorii. Și spuneți-le asta printr-o îmbrățișare. Știu, e un sport neobișnuit, dar înnobilează. Am o rugăminte totuși: ajutați-ne să nu facem slujba suspinând! Așa ceva nu vă e de nici un folos nici dumneavoastră, nici nouă.

@12 octombrie ziua slujitorului. 

La mulți ani, nouă!

Cu prețuire, pastor Onisim Botezatu

Prin harul lui Dumnezeu Biserica Betleem crește și noi ne bucurăm. Față de numărul pe care îl aveam la începutul lucrărilor (anul 2023)biserica s-a dublat. Suntem uimiți și noi de trezirea spirituală realizată de Dumnezeu în cartier. Depășește toate calculele noastre. O parcare ce părea imensă, a ajuns să devină neîncăpătoare.

Pe suprafața parcării avem programată o sală multifuncțională (polivalentă), ce va sluji ca sala de mese bisericii și sala de sport grădiniței, care va ocupa aproximativ 800mp. În acest caz suprafața parcării va scădea foarte mult.

Din toamnă, cu ajutorul bunului Dumnezeu vom avea și deschiderea Grădiniței Betleem. Care va mări traficul auto și pietonal. toate mașinile (peste 160 la număr) ies într-o străduță îngustă (Faurilor) de doar 4 m, ce crează disconfort vecinilor. Cărora, cu umilință le cerem scuze!

Prin harul Domnului ni s-a ivit ocazia unui teren de 500 mp care ne face legătura cu strada Alexandru cel Bun (paralelă cu Faurilor, veți vedea în imaginile atașate). Asta ar însemna să avem acces direct în parcul central al cartierului Gai. Reperul pentru oameni ar fi mult mai bun, iar accesibilitatea în incinta bisericii s-ar dubla.

Dacă simți cu lucrarea Împărăției lui Dumnezeu și dorești să te implici și tu, ar fi o mare bucurie și ajutor pentru noi, iar Dumnezeu ar fi onorat prin sprijinul tău. Oricât ar fi de mult sau puțin.

Conturile bancare a Bisericii BETLEEM Arad:

🇷🇴RON:
RO69BTRLRONCRT0528914001

🇪🇺EURO:
RO19BTRLEURCRT0528914001

🇺🇸USD:
RO23BTRLUSDCRT0528914001

🇬🇧 GBP:
RO74BTRLGBPCRT0528914001

Swift:
BTRLRO22

Mulțumim anticipat pentru sprijin și Dumnezeu să vă răsplătească de o mie de ori suma donată.

Cu prețuire, conducerea Bisericii Betleem!

În timpul mandatului său, Oliver Cromwell (înalt om de stat al Angliei) s-a confruntat cu o criză economică severă. Anglia era aproape de colaps financiar și avea nevoie urgentă de argint. Pentru a găsi soluții, Cromwell a trimis emisari în întreaga țară, cerându-le să caute orice sursă posibilă de metal prețios. La întoarcere, aceștia au venit cu un raport neașteptat:

„Cea mai mare cantitate de argint se găsește în biserici, în icoanele și statuile sfinților. Când a auzit aceasta, Cromwell a rsotit următoarele:

„Topiți-i pe sfinți și puneți-i în circulație!”

(Text preluat dintr-un copyright ce urmează a fi publicat în curând. Va conține meditații ale titanilor secolului trecut. Se va chema: GLASURILE DIN PUSTIE)

(Nota autorului. O.)

Asta este marea drama a zilelor noastre. Avem sfinți încremeniți după altare, în bănci, pe gradenele corurilor și fanfarelor, pironiți prin balcoane bisericești. Încălziți iarna până la adormirea firii, răcoriți vara climatronic. Sfinți care au ridicat confortul sinelui la rang de cult al personalității și stau confortabili în jilțurile bisericești în timp ce moartea bântuie pe la poți. “Topiți-i și puneți-i în circulație!”

Din nefericire nu mai avem sfinți topiți la crucea lui Hristos! Avem tot mai puțini mijlocitori care cunosc tainele rugăciunii! Avem tot mai mulți predicatori care predică onorabil despre Hristos, cheamă pe alți la credință, dar ei înșiși nu îi cunosc inima lui Dumnezeu. Nu cunosc frângerea de la Golgota. Nu se topesc în lacrimile mijlocirii pentru o generație de copii plini de adicții, sponsorizați de părinți înstăriți, dar care se scaldă în iazurile apostaziei și pretind că sunt “binecuvântați.”

Dezvoltăm elitismul predicării. Avem o mulțime de circari, actori de clasa a doua, care rostesc predici și iertare în numele unei Evanghelii pe care nu o mai citesc. Avem cântăreți care au investit în sonorizare mai mult decât în spiritualitatea cântării. Pretind onorarii mari pentru prezentarea unor piese fără gram de Hristos în ele. Cântărețul fără o viață frântă la umbra crucii lui Hristos, distrează soldații cetății în timp ce zidurile sunt înconjurate de demoni.

Dragi slujitori ai altarelor. Nu mai predicați dogmele cultice, predicați credința plină de vitalitate și forță transformatoare a Duhului Sfânt! Nu mai puneți poveri pe grumazul unor enoriași și așa obosiți de poverile religiozității. Nu mai faceți clasamente și comparații între culte și congregații. “Topiți sfinții și puneți-i în circulație!“

Dragi slujitori ai bisericilor istorice! Nu mai adunați în păduri și munți și chilii oameni tineri și buni de lucrare! Nu-i izolați printre sălbăticiuni și copaci seculari, hrănindu-i cu ciuperci și fructe de pădure! “Topiți-i și puneți-i în circulație!”

Observ zilnic acesta dramă în care a ajuns creștinătatea europeană și mi se chircește sufletul în mine de durerea unei generații religioase, care nu mai cunoaște dragostea și iubirea lui Hristos. Aș alerga 24 de ore din 24 strigând în gura mare: Trezire! Trezire! Trezire!

Este atât de aproape ziua în care Mirele vine după preaiubita lui Biserică. Și noi suntem atât de departe de El. De adevăr. Departe de Biblie. Departe de odăița mijlocirii! Departe de cer! Cât este de departe cerul de pământ, atât de departe este inima noastră de inima lui Dumnezeu. Am o mare bucurie că văd oameni care se întorc cu miile la Domnul. Asta mă bucură. S-ar putea unii creștini disfuncționali care s-au lepădat de Hristos să fie înlocuiți de cei din urmă: (vameșii și femeile ușoare).

Soluția este în frângere la cruce. În mijlocire reală. În renovarea odăiței mijlocirii, care e în mare ruină. În întoarcerea la Dumnezeu. În iubirea Lui din toată inima, cu tot cugetul, cu tot sufletul și cu toată puterea noastră. Dragi sfinți! Haideți în turnătoria dragostei crucii. Topiți de iubirea hristologică “să ne punem în circulație” spre salvarea sufletelor pierdute și resuscitarea celor adormite!

Cu prețuire și multă dragoste!

Pastor Onisim Botezatu

Mi-am dorit o biserică vie. Dumnezeu mi-a dăruit harul de a pastori Biserica Betleem Arad. Născută și crescută de la zero, alături de o echipă devotată Împărăției lui Hristos. Au fost mai multe faze prin care am trecut: deosebit de grele, foarte grele, dar la fel de frumoase. Aici vorbim de: viziune, căutarea unui spațiu pentru închiriat, căutarea unui teren, proiectare, anevoiosul proces al construcției. Asta a implicat: efort, datorii, lupte spirituale, oboseală, fire albe, rugăciune, post, dar la final privim cu satisfacție spre opera lui Dumnezeu.

În cadrul viziunii Betleem ne-am dorit mult un proiect de învățământ integrat. Dumnezeu ne-a călăuzit spre o grădiniță. Părea un vis greu de atins. Descurajări, timiditate, lipsa resurselor. Dar vorba Mântuitorului: “toate lucrurile sunt cu putință celui ce crede.” Da. Mai mult prin credință ne-am aruncat înainte.

Astăzi. Grădinița Betleem există! Glorie Domnului. Din toamnă deschidem porțile primilor bobocei. Avem condiții de înaltă calitate, personal calificat și pasiunea pentru această minunată lucrare.

Vă încurajăm să ne cunoașteți. Să încurajați cunoscuții dumneavoastră care au copilași încă mici spre Grădiniță Betleem. Aici ne dorim să asigurăm o ambianță creștină. În contextul în care multe instituții de învățământ la nivel european încearcă să pervertească mintea celor mici, noi ne dorim să le protejăm identitatea creștină, biologică și spirituală.

Vă mulțumim pentru susținere! Aceasta poate fi sub formă de: încurajare a prietenilor spre Betleem, proprii copii înscriși la Betleem, o donație (poate chiar lunara) pentru această lucrare, rugăciune.

Donațiile pot fi făcute în conturile Bisericii Betleem. Cu specificația: “Grădiniță”

P.S. Grădinița se adresează tuturor copiilor. Nu ținem cont de rasă, religie sau rang social!

Anul acesta am poposit la Oradea. Un oraș superb. O sală grațioasă, Oradea Arena, cu o capacitate de 7000 de locuri. Nu au fost pline toate. Am fost cam 4000, dar sunt convins că Dumnezeu a completat cu îngeri. Le-am simțit prezența.

Vom începe raportul de la final spre început. Așa e onest. Și nu vom putea trece ușor peste sutele de decizii luate pentru Hristos. Atât în prima cât și în a doua seară, au fost tineri care și-au predat viața Domnului. Am fost mulți slujitori. Câteva zeci. Cu toate acestea, am avut nevoie de zeci de minute să ne putem ruga individual pentru fiecare. Martore vor rămâne și luminițele de reflexie a lacrimilor de pe pardoseală, în lumina reflectoarelor. “La pâraiele lui Ruben s-au luat mari hotărâri.” (Jud. 5:15). O noutate formidabilă anul acesta. Am avut mărturii ale liderilor că au fost tineri botezați cu Duhul Sfânt la rugăciunile celor două zile. Slavă lui Dumnezeu. Drept dovadă că cerul a aprobat întâlnirea noastră.

Liderii de tineret au fost încurajați să continue procesul de catehizare până la botez. Pastorul Ioan Szasz a avut un mesaj providențial despre identitatea creștină. Prezentând și Institutul Teologic Penticostal. Unde încurajez păstorii să își trimită tinerii. Eficientizarea lucrării înseamnă eficientizarea pregătirii liderilor.

Adi Mocanu a avut de asemenea un mesaj provocator, practic și concis pe subiectul identității. Cumulat, vorbim de sute de tineri care și-au predat viețile Domnului. Un cor imens format din tineri orădeni au condus închinarea în prima zi. Îmbrăcați la fel, în spatele scenei, aveau impresia că e o armată care se închină. A doua zi, grupul Eldad a condus închinarea. Cântecele au răsunat până la cer în cele două zile.

Mulțumirile se îndreaptă în primul rând spre Dumnezeu care a călăuzit miile de tineri spre conferință. Cu mașini, autocare, trenuri și avioane. Nu am auzit de vreun incident în trafic. Mulțumim și lui Radu Pavel (colegul nostru de la Departamentul Național de Tineret), pentru calitățile excepționale de organizator. A dus organizarea la un nivel superior. Dinamic, upgradat, soft, echilibrat și plin de viață. Radu nu ar fi avut această eficiență fără echipă dinamică de bihoreni care au împânzit fiecare intrare și ieșire a fiecărui tronson de scaune. Practic, centimetru cu centimetru sala era scanată permanent. De aceea încurajez dezvoltarea Leadershipului de calitate. Doar în echipă facem acele mari isprăvi. Asta e viziunea Departamentului.

Pe perioada conferinței, împreună cu alți colegi pastori am asigurat asistență și consiliere permanentă. Multe lanțuri au fost strivite prin puterea Duhului Sfânt și a mărturisirii.

Putea fi mai bine? Cu siguranță da. Învățăm din toate. Că ne puteam ruga mai mult? Cu siguranță da. Puteau fi 1000 de hotărâri pentru cer? Și asta e adevărat. Dar, învățăm, creștem, ne dezvoltăm de la an la an. Important e că ne mișcăm pe resursele noastre, pe oboseala și eforturile noastre și facem ceva durabil. Iar asta e mai mult decât împlinire duhovnicească.

Mulțumim echipei Departamentului (DTCCP), liderilor de tineret, păstorilor și părinților pentru implicare. Fără voi, nu am avea impact. Fiecare a mobilizat județul, comunitatea regională. Au sunat tineri. Au programat autocare. Au făcut o lucrare duhovnicească. Generația viitoare ne va mulțumi că nu am dormit pe noi. Nu ne-am plafonat. Nu am stat “pe bărci la soare” ca Așer, nici “în mijlocul staulelor la behăitul oilor” ca Ruben. Am intrat în linia întâi. Am făcut tot ce ne-a stat în putință și continuăm să facem pentru generația tânără. Pentru frații și surorile noastre. Pentru mielușeii Turmei lui Hristos. Pentru copiii noștri. Avem satisfacția că am luptat cu Dumnezeu cot la cot și am biruit.

Primul weekend din Octombrie va fi rugăciunea Națională de tineret. Organizată descentralizat pe Comunități. În Martie va fi conferința Națională de Leadership a Liderilor de tineret la Biserica “Muntele Sionului” Baia Mare, iar în Iunie din nou Conferința Națională de tineret. Care ne dorim să fie în Comunitatea de Suceava.

Mulțumim frate pastor Victor pentru credit, inițiativă și susținere a acestei lucrări. Iar prin dumneavoastră întregului Departament pentru implicare.

Pastor Onisim Botezatu (purtătorul de cuvânt al DTCCP)

Eu aleg, Dumnezeu decide!

România traversează o perioadă de schimbare. Nu sunt dramatic, nu sunt optimist, nu sunt pesimist, nu mă sustrag de la drepturile civice, continui să fiu. Nu doar să exist, ci să mă implic. Suntem efervescenți! Primim mesaje. Dar de luni încolo ne calmăm și ne vedem de dramele noastre, de datorii, diagnostice, muncă și alte cele. Mă doare sufletul pentru un popor dezorientat care s-ar agăța de orice umbră de speranță. Doar la final realizează că umbrele nu ancorează nimic altceva decât nădejdile înșelătoare, iar în cuiul promisiunilor nu poți bate decât traista dezamăgirilor ulterioare.

1. Legat de președintele României. Interimar sau plin. Creștin sau agnostic. Bun sau rău. Am o singură opțiune: să votez după libertatea de conștiință și să mă rog pentru el. Oricare ar ieși. Fie că îl cheamă Nero, Dioclețian, Hitler, Stalin, Nelson Mandela, Solomon sau un nume românesc. Dumnezeu ne îndeamnă să ne rugăm pentru ei. Așa cum au făcut creștinii pe tot parcursul istoriei. S-au rugat pentru persecutori și au stat drepți în fața crucii până la ultima suflare. Și continuă și astăzi în țările ostile Evangheliei. Prin peșteri, răstigniți pe cruci, prin pușcării, au făcut și continua să facă să strălucească lumina hristologică în întunericul contemporaneității lor. Nu exagerați cu afinitățile! Nu deviați! Nu merită.

2. Certitudini. (Rom 13:1) Oricine să fie supus stăpânirilor celor mai înalte, căci nu este stăpânire care să nu vină de la Dumnezeu. Și stăpânirile care sunt au fost rânduite de Dumnezeu.

Pentru ce, deci să mă preocup? Pentru ce să mă las manipulat de media, cinstiți sau furnizori de fake News-uri? Va ieși președintele îngăduit de Dumnezeu. (Atenție! Îngăduința divină NU ÎNSEAMNĂ aprobare sau acord! Uneori ne primim și cam ce merităm). E ideal să avem șefi de stat cu frică de Dumnezeu. Să dezaprobe imoralitatea și abuzurile. Dar unde sunt oare? Care este acel om cinstit? Iată că toți sunt simpli muritori. Nu așteptați de la șefi de stat și guverne izbăvirea. Ea vine de sus. Din cer. De la Dumnezeu.

3. Centrul meu de interes privitor la România.

Mă preocupă mai ales dimensiunea veșnică a acestei țări. Partea spirituală/duhovnicească. Sunt responsabil pentru moralitatea mea, a familiei și a enoriașilor mei. Biserica este chemată să se roage pentru mântuirea cât mai multor români. Să salveze tinerii de adicții: (droguri, cazinouri, prostituție, alcoolismul, depresie, suicid). Să hrănească flămânzii, să iubească orfanii, să îngrijească văduvele, să îngroape bătrânii abandonați (unii de proprii copii). La ce folos mi-ar fi să ni se ridice nivelul de trai și să asistăm cu perii cărunți și însângerați ai părinților la înmormântarea propriilor copii, răpuși de adicții și destrăbălare. Asta e preocuparea mea și oricare ar ieși președinte, aceste categorii sociale nu vor dispărea. Din păcate. Și tot neglijate vor fi de aleși. Continuăm să facem exact ce am făcut și până acum. Să slujim Domnului și oamenilor.

4. Sunt foarte liniștit!

Așa cum am fost întotdeauna. Nu va apărea pe paginile mele nici o preferință. Nici o afinitate politică. Votul este secret. Voi continua să mă rog ca Dumnezeu să călăuzească pe fiecare. Voi îndemna frații mei de credință să lupte cu mai mare avânt pentru scopul primordial al Bisericii: Trăiesc pentru glorificarea lui Dumnezeu și mântuirea oamenilor. Restul? Sunt doar detalii de decor. Telurice, necesare, normale, vitale. Dar nu mă voi lăsa distras de la țintă.

5. Împărăția noastră nu este de aici!

Se enervează maxim Pilat pe Domnul Isus. Apoi e liniștit cu o blândețe debordantă, specifică doar lui Hristos.

(Ioan 18:36) „Împărăția Mea nu este din lumea aceasta”, a răspuns Isus. „Dacă ar fi Împărăția Mea din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu dat în mâinile iudeilor; dar, acum, Împărăția Mea nu este de aici.”

“Câtă vreme nu îmi este atins fotoliul în mandatul meu, luati-L. Bateți-L. Faceți ce vreți. Eu nu mă simt amenințat”, așa gândesc toți “Pilații” (ciocoii), vechi și noi. Apoi se debarasează de Isus și își reia agenda politică.

6. România de luni încolo?

Va fi la fel. Exact la fel. Străzile vor fi pline de alcoolici. Spitale de psihiatrie asemeni. Pușcăriile gem de semeni neîmblânziți. De luni încolo viața își reia cursul. Unii se vor umfla, alții vor plânge. Unii se vor îmbăta de fericire, alții de necaz, unii în extaz, alții vor fi depresivi. Unii intră în aceleași funcții, alții sunt demiși. Istoria merge înainte. Când gândurile eternității te preocupă zilnic, nu vei pierde vremea diluat printre fărâme de culori efemere.

Mă rog pentru România! Postesc pentru ea! Fac ceea ce m-a învățat Domnul Hristos. Voi sta la căpătâiul muribunzilor să le veghez clipele rămase și să încurajez sufletele îndoliate și zdrobite. Am auzit că în cimitir se poartă un singur steag. Cel negru. Slujesc! Iar asta îmi ocupă tot timpul. Cu bucurie și sens!

Nu uitați să iubiți românii și România, oriunde vă găsiți în acest moment. Mai ales veșnicia poporului nostru drag!

7. România din cer.

Apocalipsa(21:27) Nimic întinat nu va intra în ea, nimeni care trăiește în spurcăciune și în minciună, ci numai cei scriși în cartea vieții Mielului.

Acolo nu va intra nimic întinat și spurcat. Acolo nu vor intra mincinoșii, nelegiuiții și corupții. Acolo vor intra credincioșii. Îmi doresc din suflet cât mai mulți români în cer. Asta este bogăția noastră. Asta este cununa noastră. Asta este speranța noastră. Cerul!

Cu aleasă prețuire,

Prof. Pastor Onisim Botezatu

(Biserica Betleem, Arad)

S-a stins inima neobosită a slujitorului Domnului, păstorul Cornel Țuna. Iar când o inimă de slujitor cedează, se șubrezește brigada slujirii. Dar avem speranță că Dumnezeu va completa numărul cu slujitori devotați din generația tânără.

Ne-am intersectat de multe ori pe câmpul slujirii cu fratele Cornel. Ultima dată în urmă cu mai puțin de o lună la înmormântarea surorii Elena Ciobănică. Fratele Țuna a avut un cuvânt scurt. Era vizibil obosit, epuizat. În scurtul cuvânt a îndemnat la pace, rezolvarea problemelor sufletești și la responsabilitate privind imprevizibilul în materie de viață și moarte.

Acum, ne-ar putea zice mai multe. A ajuns acasă! Așteaptă răsplătirea. Un slujitor implicat, activ și neobosit în ale slujirii. Un om blajin, moderat în abordare, dar perseverent și stabil. Destul de cerebral, rațional și așezat, iar când situația o cerea, suficient de ferm. Așa cum ar trebui să fim toți.

A păstorit multe biserici, în țară și în străinătate. Pe avioane, pe drumuri, cu probleme fel și fel, iată că nu suntem veșnici. Mai suportați-ne câte puțin. Pe lângă luptele personale și grijile familiei, te mai apasă și preocupările pentru moralitatea bisericii ca întreg.

Slujba unui pastor e grea. De multe ori stai nopți în șir între Dumnezeu și biserică. Alteori între oameni și diavol. Te lupți cu fiarele din Efes, dar în final, biruim prin cruce.

Bucurați-vă dumneavoastră cei care depănați amintiri frumoase. Brațele care v-au ținut copiii la binecuvântare au cedat. Vocea caldă a consilierului de serviciu a răgușit. Ochii expresivi și blajini s-au închis. Inima neînfricată în predicarea Adevărului s-a oprit. Dar ferice de cel căruia la moarte nu îi piere nădejdea. Iar fratele Cornel a sfârșit cu bine alergarea. Dragi colegi, să presărați amintiri frumoase pe unde mergeți, că viața și moarte sunt imprevizibile.

Condoleanțe familiei! Condoleanțe Bisericii! Drum bun spre răsplătire eroului slavei care așteaptă cununa care nu se vestejește.

La revedere frate pastor Cornel Țuna!

Cu prețuire, pastor Onisim Botezatu

Cântarea cântărilor (2:11) căci iată că a trecut iarna; a încetat ploaia și s-a dus. 
(2:12) Se arată florile pe câmp, a venit vremea cântării și se aude glasul turturelei în câmpiile noastre.

Lunile de iarnă sunt friguroase. Atât termic, dar și emoțional, poate. Înfrigurat, cu facturile mari, cu stocurile epuizate, stăteai și te întrebai când va veni vremea bună. Am vești bune: A venit! E aici! Iat-o! E vremea cântării! Cântă! Iarna și frigul ei au plecat. Fredonează deja refrenul iubirii! Prin credință.

Păpădia a început să înfrumusețeze curtea. Turturelele cântă cu ghiarele încolăcite după firele de curent. Pomii înmuguresc. Irișii au început a încolți. Migdalii, corcodușii, dar și piersicii așteaptă să înflorească. În câteva zile roiurile de albine lucrătoare își intră în rol prin livezile în floare. Culturile de rapiță vor îngălbeni câmpiile țării.

Nu știu în ce stare te găsești. Nu știu ce frământări interioare ai adunat. Dar nu va reuși gerul iernii să congeleze atât de tare sufletul tău, încât razele iubirii primăvăratice să nu îl poată încălzi din nou. Ieși la o plimbare prin curte. Stai câteva minute cu ochii închiși privind spre soare. Chiar și cu dinți, tot înclină a speranță. Soarele e cald.

Zâmbește! Fii receptiv la iubirea celor din jur! Oferă iubire! O îmbrățișare călduroasă valorează cât un vagon de vorbe reci. Lasă primăvara să inunde inima ta și va debloca obezile de gheață ale celor din jurul tău.

Dragă creștine! Oriunde ai fi! Orice glaciație ar fi în jurul tău. Fii tu o primăvară care topește sloiurile cordiale! Fii tu floarea dintre spini! Fii tu raza de soare cald! Fii tu agentul “termic” al iubirii divine! Lasă-L pe Hristos, Soarele neprihănirii să lumineze întunericul ce te înconjoară. Prin zâmbetul tău. Prin dragostea ta.🌼🌼🌻🌻🌼🌼

Stăm în fața unor situații neprevăzute, în calitate de slujitori și avem complexul acesta, că oamenii rămân captivi. Ne rugăm pentru ei și totuși unii rămân adicți, pătimași, legați, posedați. Că nu sunt Mesia, am înțeles de timpuriu. M-a ajutat prietenul meu Ionel Vicovan să înțeleg. “Onisim, scoate opțiunea de Mesia.” Și am anulat această opțiune de timpuriu. Dar rămâne durerea asta paternă pentru enoriașii captivi. Și ucenicii au avut-o.

(Matei17:18) Isus a certat dracul, care a ieșit din el. Și băiatul s-a tămăduit chiar în ceasul acela.
(17:19) Atunci ucenicii au venit la Isus și I-au zis deoparte: „Noi de ce n-am putut să-l scoatem?”

„Din pricina puținei voastre credințe”, le-a zis Isus. „Adevărat vă spun că, dacă ați avea credință cât un grăunte de muștar, i-ați zice muntelui acestuia: «Mută-te de aici colo!» și s-ar muta; nimic nu v-ar fi cu neputință.
(17:21) Dar acest soi de draci nu iese decât cu rugăciune și cu post.”

Iată câteva cauze pentru care noi, slujitorii nu putem scoate unele soiuri de demoni. Unele. Sunt mai multe.

1. Necredința. Nu vorbim aici de credință mântuitoare. Acel minim obligatorii pentru pocăință. Ne referim la darul de credință, ca dar special al Duhului Sfânt. Aici credința devine o armă letală anti-duhuri. (E o expresie contextuală). Dacă enoriașii stăruiesc pentru botezul și umplerea cu Duhul Sfânt, noi slujitorii suntem obligați să stăruim pentru toate darurile: deosebirii duhurilor, tămăduirii, înțelepciunii, credinței, cunoștinței, proefeției, etc.

2. Lipsa coeziunii de grup a slujitorilor. Dacă între slujitorii altarului nu există o strânsă legătură spirituală si cordială, ei nu vor avea sorț de izbândă. Un diacon se simte nedreptățit. Un prezbiter crede că ar merita mai mult. Se întâlnește cu altul cu frustrările nerezolvate. Fac echipă de batjocură și desconsiderare la adresa colegilor de slujire. E foarte multă tensiune și frământare în echipele de conducere. Aici recomand mai multe activități de tip team building. Unde echipa se consolidează, se vulnerabilizează, se cunoaște, se detensionează și crește. Cu o echipă dezbinată nu poți exorciza nici un duh.

3. Lipsa de curaj. Sunt slujitori care preferă să tergiverseze la nesfârșit o situație delicată. Nu există spiritul pragmatic, asumat de a lua inițiativa. Dacă pastorul este defensiv și nu începe demersuri îndrăznețe prin credință și cu maturitate, echipa va fi anxioasa și defensivă. Iar diavolii își fac de cap.

4. Compromisul. Imaginați-vă că Iuda era cu ei când făceau exorcizarea. Și se gândea: “oare cât va plusa ăsta dacă îi exorcizăm fiul?” Când tu ca Iuda, marele exorcist ești chinuit în privat de același diavol de: beție, lăcomie, iubire de bani, pornografie, autoritarism, minciună, frică. De unde putere exorcistă? De aceea se cere slujitorului o viață curată, independentă, neprihănită, liberă. Slujitorul altarului nu are voie să fie un mare patron. Cu cât e mai influent în afaceri, cu atât e mai anemic. Slujitorul trebuie să aibă o viață normală, decentă, pentru a putea rezona cu majoritatea enoriașilor lui și pentru a putea fi conectat la cer.

5. O viață fără disciplina post. Dacă nu avem în formulă, ca stil de viață disciplinele rugăciunii și postului, suntem anemici. Nu avem vlagă nici să supraviețuim. Un anorexic spiritual, are el însuși nevoie de sustenabilitate, ce să mai ducă și pe altul în spate. Fără două zile de post pe săptămână, slujirea va fi normală, clasică, mediocră și cu pronunțate accente de apostazie. De la două zile de post pe săptămână (cu excepția cazurilor de boală) se produc miracole. Că postul este o armă fundamentală, ne zice Domnul Isus în textul citat mai sus. Sunt specimene de draci(duhuri) care nu se lasă intimidați ușor. Ei pot fi învinși prin post și rugăciune.

6. Preocupările politice. Mandatul unui slujitor este de patru ani. Primii doi sunt după alegeri, următorii doi sunt un fel de pre-campanie. Întrebare prieteni: noi când mai slujim? Unde e slujirea propriu-zisă? “Ucenicii se certau între ei, care să fie cel mai mare?” Tovarăși! Tocmai v-a anunțat Mântuitorul că va fi trădat, că va muri. Asta e singura voastră preocupare? Funcția? Poftim cultură apostolică? Și te aștepți la recoltă? Du-te și exorcizează oameni demonizați cu frustrați și comentatori doritori de funcții și ranguri. Niciodată! Și ne rămân enoriașii demonizați!

7. Luptele fratricide. (Gal 5:20) închinarea la idoli, vrăjitoria, vrajbele, certurile, zavistiile, mâniile, neînțelegerile, dezbinările, certurile de partide,
(5:21) pizmele, uciderile, bețiile, îmbuibările și alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus-o, că cei ce fac astfel de lucruri nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu.

Dragi “simpli membri” așa cum vă place să vă numiți, căutați pacea cu toții. Alergați după ea. Coeziunea bisericii ca trup al lui Hristos garantează biruințe pe tărâm spiritual. Să introducem și îmbuibarea aici? Duhul Sfânt a introdus-o. Noi nu ne îmbătăm, nu fumăm, nu curvim, dar: avem mașini opulente, ne îndopăm cu mâncare, exagerăm în lux, vacanțe cât mai exotice (ne mai și pozăm), lucruri “normale” până la un punct, dar care fac demonii să intre în copii și familii, iar acestea ne costă la factura exorcizării. Păi când are copilul acces nelimitat la internet, acces pe plajele scumpe ale lumii, ce te aștepți să intre în ei? Îngeri? Nu. Intră multe duhuri pe care le aduc în adunare. Recomand moderație și la acest capitol. Noi suntem cetățeni ai cerului. Nu vă potriviți chipului veacului acestuia! Mult s-a mai diluat creștinismul autentic astăzi!

8. Nu suntem Mesia. În final, ca o auto-consolare, vrem să fim caracterizați și de simțul măsurii. Nici Domnul Isus nu a rezolvat toate cazurile de pe planetă din timpul traiului scurt pe pământ. Nu le putem face pe toate și desăvârșit. Suntem oameni limitați și neputincioși. Dar tot ce putem face, vom face prin credință în Dumnezeu, cu ajutorul Duhului Sfânt, în Numele sfânt al Mântuitorului Isus Hristos. Haideți să ne întărim în Domnul și în puterea tăriei Lui!

Dar, o mică analiză introspectivă, o pastilă de discernământ, s-ar putea să ne prindă bine și să aducă un plus dilemelor și provocărilor noastre de pe tărâm duhovnicesc. Recomand analiza acestor rânduri la ședințele de comitet/consiliu. Tot ce e nebiblic să fie taxat și ejectat, dar tot ce e adevăr să fie aplicat.

Dragi colegi slujitori! Putem totul în Hristos care ne întărește!

Cu prețuire, pastor O. Botezatu

Cui se adresează?

În atenția liderilor de tineret penticostali din țară și din străinătate!

Când?

Prin harul lui Dumnezeu ne pregătim de a doua ediție a Conferinței Naționale a liderilor de tineret CCP. Notează în calendar data de 28-29 Martie 2025!

Unde?

Conferința se va ține la Hunedoara, Biserica Golgota. Gazdă ne va fi fratele păstor Daniel Hada. Va fi nevoie de o noapte de cazare. Vă sugerăm să vă rezervați din timp cazare, deoarece zona este intens vizitată, în apropiere fiind mai multe obiective turistice. Pentru relaxare, vineri seara sau sâmbătă după conferință se poate vizita Castelul Huniazilor. Municipiul Deva fiind la dor 20 km distanță se pot face rezervări și la pensiuni/hoteluri din Deva.

Scopul?

Ne dorim o generație de tineri echipați și plini de pasiune pentru Hristos. Pentru aceasta considerăm că investiția în liderii de tineret este o reală soluție. Cu eforturi mari, cu implicare din partea Departamentului de tineret al Cultului, reușim să facem mari isprăvi. Faptul că fratele președinte Nelu Filip va fi cu noi (și va sluji la cuvânt vineri seara) indică spre greutatea acestei conferințe.

Cui ne adresăm?

Pe de o parte ne vom adresa liderilor în speranța definirii propriei identități spirituale și emoționale. Vom avea ateliere de lucru pe patru teme fundamentale: 1. Perfecționism; 2. Adicții (și vindecarea lor); 3. Trusă de prim ajutor; 4. În căutarea identității. Fiecare având libertatea de a alege atelierul/seminarul necesar lui.

Beneficii?

Apoi, cu ajutorul Domnului, prin slujirea pstorului Călin Onițiu, vom încerca să tratăm problemele emoționale ale liderilor de tineret, ne vom ruga pentru ei și îi vom instrui să facă același lucru tinerilor pe care îi slujesc.

Cum mă înscriu?

Accesând linkul de mai jos vei găsi informații despre costuri, cazare, program, formular de înscriere. Cu rugămintea de a distribui cât mai multor lideri de tineret din regiunea, județul tău. În așa fel încât invitația să ajungă la fiecare lider de tineret din țară. Haideți la echipare!

https://forms.gle/NutuNX29ALtv4ui98

Organizator: Departamentul de tineret al Cultului Creștin Penticostal(DTCCP), coordonat de fratele pastor Victor Cîmpean.

https://www.instagram.com/stories/larisacln/3542659025338549346?igsh=d3o0N2J5bmEwMW8z

E plină media cu filmulețe și reportaje despre dezastrul din Los Angeles. O nenorocire care a zguduit planeta. Un incendiu devastator care a pus la pământ luxuriantele cartiere de pe coasta americană.

Am fost și eu îndemnat să scriu un articol. Am așteptat să treacă febra știrilor, să reflectez asupra speței, să mă rog și să înțeleg câteva principii din lecțiile pe care Dumnezeu le-a predat altor semeni de data asta. S-ar putea ca mâine să învețe ei din dureroasele mele lecții.

Lecții din cenușa Hollywoodian

1.Primul este principiu biblic: (Matei6:19) Nu vă strângeți comori pe pământ, unde le mănâncă moliile și rugina și unde le sapă și le fură hoții;
(6:20) ci strângeți-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile și rugina și unde hoții nu le sapă, nici nu le fură!
(6:21) Pentru că, unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră.

Săracii păgubiți au învățat pe propria piele ce înseamnă această lecție. Nu avem nici un privilegiu în plus pentru faptul că Dumnezeu ne-a luminat să înțelegem asta din Biblie.

2.Nu judecați oamenii! Săracii de ei bogații! Oricum sunt faliți. Toată investiția lor de zeci de ani s-a spulberat în câteva clipe. Cu bani curați sau pătați, nu mă mai privește pe mine. Cenușa e la fel. Nu fiți aspri cu niște oameni devastați. Cei mai mulți dintre ei oricum se trezesc, încep să reflecte și, probabil vor fi cei mai prolifici speacheri împotriva luxului. Nu judeca niște oameni doar pentru că au păcătuit într-un mod diferit de cum ai păcătuit tu!

3.Case diferite, aceeași Cenușă. Focul nu ține cont de materialele folosite. Când văpaia pornește purtată de vânt macină totul în jur. Fără remușcare. În urma focului rămâne același cenușiu sinistru, rămân florile de plumb și funerarul veșmânt bacovian al efemerității. Din rege sau cerșetor, tot un bulgăre de pământ rămâne.

4.”Teologii” apocaliptici. Știu, se aseamănă mult cu Sodoma și Gomora. Era multă stricăciune. S-au înecat în propriile noxe. Au fost înghițiți de infernul provocat de propriul lux. Dar, oare nu e același diavol și în proximitatea ta? Nu sunt păcate ordinare în inima ta, în familia ta? Aceeași judecată, aceeași Biblie condamnă același păcat din cugetul tău. Telefonul tău se poate transforma într-o infernală Gomora. Asprimea împotriva unor năpăstuiți, e asprimea împotriva acelorași păcate săvârșite în viața ta.

5.Riscul de a avea aceeași soartă. Citez iarăși din Isus Hristos: (Luca13:4) Sau acei optsprezece inși peste care a căzut turnul din Siloam și i-a omorât credeți că au fost mai păcătoși decât toți ceilalți oameni care locuiau în Ierusalim?
(13:5) Eu vă spun: nu, ci, dacă nu vă pocăiți, toți veți pieri la fel.”

Pare o amenințare a Mântuitorului. Pare o avertizare. O atenționare. Oare conștientizare? Sau mai multă moderație în judecăți? Nu știu. Dar cred că esența creștinismului stă în iubire. Iar iubirea trebuie să sară peste zidul dușmanului cu o pralină de ciocolată în buzunar. Nu, nu suntem mai buni.

6.Apropourile divine. Oare nu înțelegem că prin aceste dezastre sporadice, Tatăl ceresc ne avertizează că planeta geme și se apropie de saturație? În final va fi un foc generalizat, care va prăji planeta înainte de a o arunca în neant. (2Pet 3:10) Ziua Domnului însă va veni ca un hoț. În ziua aceea cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cerești se vor topi de mare căldură, și pământul, cu tot ce este pe el, va arde.

Asta e Biblie. Dacă e Biblie, e mare adevăr. Iar adevărul e realitate pură. Adică, se vor întâmpla. Debutul lor este iminent.

7.Creștinism = iubire și empatie. De ce ar fi deplasat să ne rugăm pentru victimele dezastrului din Los Angeles? Oare nu mijlocim noi pentru toți oamenii? Dacă ne rugăm pentru paralitici, bătrâni, păcătoși, vameși, prostituate. De ce am face excepție când vine vorba de bogații lumii? Nu sunt ei oameni? Nu au suflete? De ce nu ne-am ruga pentru cetățenii Federației Ruse spre exemplu? 130 milioane de oameni pe care Dumnezeu îi iubește. Sau pentru țările arabe? Toți sunt potențiali mântuiți. Fiți empatici și miloși! Fiți avocați (mijlocitori) ca Moise, nu procurori ca Iona, care adună probe de judecată și pedeapsă împotriva ninivenilor.

8.Lăsați cenușa să vorbească! Nu este ea, cenușa, vocea dreptului divin? Nu strigă tăciunii hollywoodieni suficient de tare? Cum că fericirea nu stă în lucruri, ci în Dumnezeu? Nu este asurzitoarea mărturie a bulevardelor pustii, că paradisul nu mai poate fi clonat de om, e doar în Dumnezeu și veșnicie. Că fericirea vine prin Hristos și iertarea păcatelor. Iar sfânt e doar pomul vieții din Paradis, nu “lemnele și baghetele hollywoodiene.”

9.Dumnezeu are ultimul cuvânt. Oricum divinitatea are agenda ei și propriile criterii de evaluare. Parte dintre ele sunt prezentate în Biblie. Lăsați-L pe Dumnezeu să evalueze! Noi doar să îl rugăm să trateze cu milă speța, să trezească orice conștiință a victimelor, să aducă mântuire tuturor. Inclusiv neamurilor lor. poate măcar acum vom înțelege toți că trebuie să îi mulțumim Tatălui pentru orice succes. Iar Dumnezeu are cea mai mare cotă de încredere din toate vremurile.

10.Mulțumiri lui Dumnezeu! Nu pentru că ar fi pedepsit un petec de planetă. Nu pentru că a îngăduit aceste lucruri. Aș fi foarte rezervat în dreptul “mâinii Domnului” în acest caz. Dumnezeu și când îngăduie o nenorocire, o face cu scopul de a trezi mințile închise la adevăr, în vederea salvării. Aș merge mai degrabă pe nișa propriului dezastru, generat de propriile alegeri, înecați în fumul propriilor iluzii, devastați prin autodistrugere. Mulțumim Domnului că a mai avut un strop de milă pentru noi. Că avem casele intacte. Că suntem vii, sătui, credincioși, cu mintea limpede și cu nădejdea mântuirii în suflet.

Iar voi, cetățeni ai planetei. Nu invidiați niciodată pe nimeni. Nu judecați ci mai degrabă fie-vă milă de săracii de ei bogații! Rugați-vă pentru sufletul lor. Al celor vii. De foame nu vor muri. Unii, probabil abia acum vor învăța munca cinstită. Alții nu au nici un regret, că au construit cu bani ușori totul. La fel de ușor au pierdut totul. Ce mai contează. Noi toți avem de învățat. Că fericirea este doar în Dumnezeu, iar pământul nu ne poate da nimic fără ștampila suferinței și soarta focului!

Dacă ne-ar scoate Dumnezeu la tablă astăzi, oare am ști să răspundem întrebărilor Majestății Sale? Recomand spre reflecție 4 capitole din Biblie. Citește-le diferit de cum le-ai citit până acum. Sunt întrebările puse de Dumnezeu celor care se cred performanți și grozavi, dar nu sunt nici grozavi, nici performanți. (Iov cap. 38, 39,40,41). Iar în loc de răspuns, recomand memorarea capitolului 42.

Fiți înțelepți!

E ziua ei. Briana a împlinit șase ani. Am venit de la biserică, plin de bucurie. “Eu vreau să dorm cu tati!” Zice ea. Ne punem în partea opusă pernelor, că deja nu mai încăpem toți. Grijuliu ca mama lui, Yari întreabă: “Aveți pernă?” Ea (Bia) e purtătorul meu de cuvânt în seara asta. Iar faptul că se oferă din oficiu în acest rol mă simt frapat. “Da! Avem! Tati este perna mea și eu sunt perna lu’ tati!”

Se pune cu căpușorul pe brațul meu, cu mâna în jurul gâtului și așa adoarme. Pe brațul lu’ tati. Iar eu pe brațul ei. Pe lângă această pernă, latexul mi se pare bolovan.

Se zice că fata îi dă pentru prima dată inima tatei. Dacă tatăl îi primește inima, și e grijuliu, atent și iubitor cu ea, i se dezvoltă foarte mult inteligența emoțională. Acest lucru îi securizează integritatea psihică și emoțională pe viață și va fi o femeie romantică, delicată și iubitoare, dar și o mamă foarte bună. Orice stimul extern din partea unui băiat este asociat în subconștient cu tata. Dacă băiatul care o curtează se apropie de comportamentul tatălui, atunci se va simți în siguranță și îi va dărui inima. Aici recomand băieților să studieze atent personalitatea potențialului socru.

Dacă tatăl îi respinge inima fetei, și e neatent cu ea, și nu e afectuos, atunci fata devine vulnerabilă și crește fără discernământ emoțional. În acest caz, șansele să ajungă pe mâna cui nu trebuie sunt maxime. Iar ca adult va fi rece, rigidă, circumspectă și cu tendințe de masculinizare. Așa se face că fetele de tați agresivi, alcoolici, absenți sau posesivi sunt atrase de același stil de băieți. Exact din lipsă de discernământ emoțional, pe care ar trebui să îl învețe de la tată. (Notă: Nașterea din nou și educația pot schimba aceste statistici).

Același lucru este cu băieții și mamele. Ei asociază femeia și feminitatea cu mama. Dacă mama este o femeie calmă, blândă, călduroasă, afectuoasă, băiatul are șanse mari să reușească în căsătorie. El va fi atras de o fată care se apropie de stilul mamei. Dacă mama este absentă, rece, rea, băiatul crește fără discernământ emoțional și poate gafa, chiar după ani de relație.

Dragi părinți. Oferiți-vă bicepșii, dar și pieptul ca pernă pentru copiii voștri. Vor crește în curând mari, iar nevoia de intimitate îi va îndepărta de noi. Bucurați-vă acum de ei, cât mai puteți. Mă i-au fiorii pentru vremea când vor vrea camera lor.

Mă întorc de multe ori din slujire nopțile târziu. Plâng în drum spre casă, cu complexul că ajung după ce ei adorm. L-am rugat pe Dumnezeu să completeze el dezvoltării lor spirituale. Să știți că mă ascultă. Aud la ei lucruri și lecții pe care nu le-am predat. Nici eu, nici soția. Ne surprind zilnic. Sincer, nu aș vrea să am în casă niște roboței care timorați, să execute ordinele mele. Vreau să le dezvolt spiritul lor critic, sentimente pozitive, simțăminte individuale și duhovnicești, să producă prin mintea lor judecăți geniale și sfinte.

Dragi adulți! Sunt unii părinți care își plâng de milă că au pierdut prim planul atenției copiilor lor. Am o întrebare: Acei copii au avut parte de o pernă moale? Am fost acolo în nopțile când fulgera afară? Să le oferim iubirea și protecția noastră? Au găsit înțelegere la noi? Au primit ajutor la teme? În funcție de asta să dezvoltăm pretenții!

Dragi copii! Nu judecați lipsurile de iubire ale părinților voștri! Oferiți-le iubirea voastră! Nu pentru ceea ce ei nu merită, ci pentru ceea ce voi meritați: să fiți fericiți! Pentru că fericirea copilului, a agățat-o Dumnezeu în cuiul cinstirii de părinți. Și stă suspendată acolo de milenii.

Vedeți. Perna este ceva moale. Ceva ce asociem cu odihna. De aceea se face din materiale fine: pene, latex, vată etc. Perna este asociată cu somnul și visarea. Faptul că iubirea noastră cea mică (Bia) a asociat pieptul tatălui cu perna ei, iarăși mă face să lăcrimez. (Sorry! Am terminat fraza în lacrimi).

Bucurați-vă de copii! Țineți-i aproape! Noi îi învățăm iubirea sau disprețul. Grija s-au indiferența. Bunătatea sau răzbunarea. Haideți să fim mai umani! Mai tandri! Mai calmi! Mai călduroși! În curând vom fi o amintire pentru copiii noștri. Astăzi decidem, dacă rămânem pe cortexul lor: un coșmar sau un vis frumos.

Mulțumesc puiuțul meu. Pe lângă brațul tău, cea mai comodă pernă comercială, mi se pare plină de pietre. Tata te iubește mult!

(Matei9:12) Isus i-a auzit și le-a zis: „Nu cei sănătoși au trebuință de doctor, ci cei bolnavi.
(9:13) Duceți-vă de învățați ce înseamnă: «Milă voiesc, iar nu jertfă»! Căci n-am venit să-i chem la pocăință pe cei neprihăniți, ci pe cei păcătoși.”

Aveți jertfe pregătite? Aveți schițe de predici nepredicate încă? Ați fost la repetiții? Puneți-le în cămară la rece și aveți milă. Am intrat într-un maraton al jertfelor. Iar dacă nu sunt filmate și distribuite, parcă sunt făcute cu dezinteres. Stop acestor jertfe! Manifestați milă!

Fie că vorbim de implicare fizică, financiară, eclesială, socială, nici una nu se face fără jertfă. Iar dacă te costă ai vrea să ți se și contabilizeze. Dar nu vei fi pontat de Dumnezeu dacă nu ești un om milos. Oprește de îndată jertfa și pornește lumânarea milei!

Preaiubiților! În jurul nostru se sting oameni sub pedeapsa auto-condamnării. Oameni care se roagă disperați să prindă lumina zilei. Enoriași care au fost botezați, au cochetat cu nelegiuirea, au ajuns departe de Dumnezeu și plâng cu lacrimi amare. Nu savurați cu sete derapata judecată ce să năpustește peste capul lor, manifestați milă!

“Ferice de de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă.” Spunea Hristos în Matei 5:7. Permiteți-mi să adaug: “Vai de cei care judecă aspru pe alții, căci aspru vor fi judecați de alții și de Dumnezeu!”

Ești pregătit pentru weekend să aduci o jertfă lui Dumnezeu? Stop! E vremea milei. E vremea îndurării! Fă bine cât vezi cu ochii. Nu mai judeca! Nu îți da cu părerea. Recuperează orice urmă de viață! Dragă părinte! Așteaptă-ți fiul/fiica risipitor/oare cu pieptul plin de dragoste. Cu milă. Pentru că da, Mila biruiește judecata!

Dacă vei face așa. Dacă vei fi milos, jertfa ta nu va trece neobservată. Iar fumul ei se va înălța drept ca lumânare spre Dumnezeu. Haideți în anul 2025 să fim mai buni, mai miloși, mai plini de dragoste, și avem șanse mari să fim chemați fii ai lui Dumnezeu! Altfel, ne vom da trupurile să fie arse degeaba, în lipsa dragostei!

Am declarat la nivel personal, familial și al bisericii locale, Betleem: Anul Harului, anul milei, anul îndurării, anul bunătății! Alătură-te și tu!

(Imaginea am luat-o de pe site-ul Librăriei Maranatha. Pare o carte faină și vreau să o comand). Haideți să mai căutăm librăriile. Avem nevoie de cultivare.

Fericirea este acel ceva, după care tânjim toți, dintotdeauna, pretutindeni și indiferent de vârstă. Toți vrem să fim fericiți. Oare avem șanse egale la fericire? Oare putem fi fericiți toți? Oare toate lucrurile pe care le căutăm să ne fericească sunt ortodoxe? Oare știm noi cu adevărat ce este fericirea? Sunt niște întrebări legitime la care încercăm să căutăm un răspuns.

Dex-ul ne lămurește puțin cu definirea termenului: FERICÍRE, fericiri, s. f. Stare de mulțumire sufletească intensă și deplină. (Sursa dex online)

Stare de mulțumire sufletească? Wow! Deci toate încercările hedoniste care ne amăgesc prin surogate de fericire sunt niște martori mincinoși? Ofertele umanismului “centrul existenței omului este propria lui fericire” sunt niște minciuni poleite cu adevăr?

Dacă definiția științifică face trimitere la “starea sufletească de mulțumire”, atunci trebuie să mergem în spectrul spiritual. Deci nu există fericire fără Dumnezeu în formulă. Nu există mulțumire sufletească într-un suflet neregenerat prin jertfa lui Hristos. Haideți atunci să mergem la izvor: BIBLIA

Le-am numit paradoxurile fericirii. Am vrut să le zic: înțelesurile fericirii sau inversurile fericirii sau tainele fericirii. Haideți să vedem ce spune Biblia despre aceste paradoxuri. De ce paradoxuri? Pentru că nu le acceptă decât un mic număr de oameni. Iată de ce numărul oamenilor fericiți este redus.

1.Întorsura trecutului. (Ps 32:1) Ferice de cel cu fărădelegea iertată și de cel cu păcatul acoperit!

Vrei să fii fericit? Fă o incursiune responsabilă în trecutul tău. Vei găsi acolo păcate nerezolvate, nemărturisite, neiertate? Trebuie să ceri Domnului să te ierte prin sângele Domnului Isus. Acele fapte grele apasă pe conștiința ta și îți fragmentează traseul spre pomul fericirii.

2.Fericirea prigonirii. (Matei 5:11) Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni și vor spune tot felul de lucruri rele și neadevărate împotriva voastră!
(5:12) Bucurați-vă și veseliți-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot așa i-au prigonit pe prorocii care au fost înainte de voi.

Orice drept civil sau penal îți dă câștig de cauză pentru calomnie, acuze nefondate, mărturie mincinoasă, instigare la ură etc. Dacă vrei dreptate, vei primi dreptate, dar, parcă era vorba de fericire! Atunci îndură, rabdă, iară, uită, iubește răufăcătorii. Iată paradoxul iubirii Hristologice.

3.Defensiva fericirii. Noi am știut că pentru fericire trebuie să te zbați. Să fii rechin. Să calci peste cadavre. Să ai putere și faimă. Asta e filozofia secularistă. Hristos ne învață diferit:

(Matei5:5) Ferice de cei blânzi, căci ei vor moșteni pământul!

Iată oamenii fericiți care trăiesc frumos și armonios și vor moșteni bogățiile adunate de cei lacomi. Iată defensivă fericirii biblice. Iată secretul!

4.Fericirea lacrimilor altruiste. În epoca promovării individualismului și a cultului personalității, vine Domnul Isus și spune: (Matei5:4) Ferice de cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiați!

Ferice de cei ce plâng pentru păcatele lor cu introspecție și pocăință. Ferice de cei ce plâng pentru neamurile și apropiații lor. Ferice de ei, nu pentru că plâng, ci pentru că vor fi mângâiați.

5.Nesațul fericirii. Oamenii caută fericirea în mâncare, pe la frontierele îmbuibării. Domnul Hristos vorbește de altfel de foame. Altfel de sete, nealcoolică: (Matei 5:6) Ferice de cei flămânzi și însetați după neprihănire, căci ei vor fi săturați!

Revenim la definiția fericirii. Stare de mulțumire sufletească. Un suflet subnutrit nu va putea fi fericit niciodată. Un suflet flămând este în permanentă căutare. Un suflet însetat este doritor de plinătate, de abundență și har.

6.Empatia fericirii. (Matei5:7) Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă!

Cum? Să fii empatic? Să fii atent la nevoile altuia? Să fii milos? Asta nu e pierdere de vreme? Nu e ruinare? Nu înseamnă cheltuială? Ba da. Dar oare ce altceva îți poate aduce împlinire mai mult ca a vedea un năpăstuit al sorții beneficiar al milei tale.

6.Puritatea fericirii. (Matei5:8) Ferice de cei cu inima curată, căci ei Îl vor vedea pe Dumnezeu!

Astăzi? Când există acest maraton al desfrâului. Când destrăbălarea atinge cote alarmante ca Sodoma și Gomora! Mai poate fi cineva cu inima curată? Nepătat în cuget? Da! Cel ce vrea să fie cu adevărat fericit. Doar cei cu inima curată sunt preafericiții care îl vor vedea pe Dumnezeu.

7.Pacifismul fericirii. (Matei5:9) Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemați fii ai lui Dumnezeu!

Sunt fii ai întunericului care iubesc diversiunea, manipularea, dezinformarea, trivialitatea și conflictul. Acești oameni își urlă nemulțumirile în public. Sunt tare nefericiți. Dar omul regenerat în Hristos are are o pace ca o mare în inima lui. Este fericit și bucuros. Pacea hristologică întrece orice pricepere. Este superioară fiecărei forme de inteligență, naturală sau artificială.

8.Fericirea sperată. Viitorul binecuvântat. Nădejdea în Dumnezeu. Bucuria mântuirii. A ceva ce nu văd, dar sunt fericit și cred că într-o zi Dumnezeu mă va duce în cer. (Ier 29:11) Căci Eu știu gândurile pe care le am cu privire la voi», zice Domnul, «gânduri de pace, și nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor și o nădejde.

Fericirea că Dumnezeu mă ajută în viitor, că sunt în siguranță la umbra aripilor Lui, că e interesat în detaliu de binele și fericirea mea eternă. îmi dă un sentiment neclintit de fericire.

9.Sfânta fericirii teamă. (Psalmii 128:1) Ferice de oricine se teme de Domnul și umblă pe căile Lui! 
(128:2) Căci atunci te bucuri de lucrul mâinilor tale, ești fericit și-ți merge bine.

Fericire în teamă? Da! Nu vorbim de teroarea unui Dumnezeu care pedepsește, ci de temerea sfântă a dragostei, de reciprocitatea iubirii, de frica bună care mă duce în reverență și recunoaștere a suveranității lui Dumnezeu. Omul care trăiește cu respect față de legile sfinte e fericit.

10.Cuibul fericirii căminului încălzit de iubire hristologică. Familia

(Psalmii128:3) Nevasta ta este ca o viță roditoare înăuntrul casei tale; copiii tăi stau ca niște lăstari de măslin împrejurul mesei tale.

Familia este colțul de rai în care simți bunătate și înțelegere. Soția te iubește. Copiii te așteaptă și îți sar în brațe când ajungi acasă. Hărnicia este o virtute care garantează belșug. Altarul devoțional al familiei este la rang de cinste, iar Dumnezeu te binecuvântează cu fericire.

Știu. Nu am atins toate punctele fericirii. Știu. Nu am pomenit nimic de bani, concedii exotice, lux, destrăbălare. Dar, oare nu era vorba despre fericirea adevărată? Sigur. Atunci trebuie să citim paradoxurile fericirii. Citește aceste inversuri ale iubirii, care arată de fapt SENSUL UNIC al fericirii, stabilit după criterii divine pe coordonatele Cuvântului Sfânt. BIBLIA.

Fiți fericiți!

Luca(6:47) Vă voi arăta cu cine se aseamănă orice om care vine la Mine, aude cuvintele Mele și le face.
(6:48) Se aseamănă cu un om care, când a zidit o casă, a săpat adânc înainte și a așezat temelia pe stâncă. A venit o vărsare de ape și s-a năpustit șuvoiul peste casa aceea, dar n-a putut s-o clatine, pentru că era zidită pe stâncă.

Mai erau și fariseii care “zic, dar nu fac” nimic din ceea ce zic. Slujirea înseamnă implicare. În ce? În tot găsești bun și la îndemna ta. În apropiere de tine este de lucru pentru Dumnezeu. Cercetează amănunțit vecinii. Găsești pe cineva nevoiaș? Întinde mâna. Verifică neamul tău. Găsești tineri legați de adicții, copii, părinți care se ceartă non-stop, cumnați, unchi alcoolici? Fă ceva pentru ei.

1. Familia Puiu. Claudiu și Cosmina

Vă amintiți de ei. Claudiu este cu un an mai mare decât mine. Are 38 de ani. A făcut un AVC. A stat luni de zile prin spitale. Acum e invalid. Ne-am rugat. Ne-am implicat. Am acționat. Primăria a donat un teren în Recaș. Biserica locală Recaș în parteneriat cu Biserica Betleem Arad au acționat. Oameni plini de inimă care au mers zilnic acolo. Casa e construită. Urmează finisajele, branșările, utilitățile și mobilarea. Se vor face și astea. Mulțumim celor care au donat și s-au implicat. În scurtă vreme sperăm ca cei 4 copilași să se mute la căsuța lor împreună cu tatăl bolnavă și cu mama lor obosită de spitale, alergătură și stres. Dar Cosmina face asta cu dragoste de familie.

2. Vecinii mei. Familia C.

Vine într-o zi soția acasă și zice: “Iubitu, ce facem noi pentru oamenii aceștia? Sunt lângă noi. Sunt vecini.” Am apelat la ajutor. Mansarda a fost zidită. Camerele renovate. Țigla cumpărată. Gresia la fel. Parchetul promis și va veni la momentul potrivit. Ieri a ajuns centrala termică. Nu am găsit voluntari pentru acoperiș. Dar am găsit un meseriaș bun. Acoperișul e aproape gata. Familia C. Va fi în casă nouă și acoperită de sărbători. Nu este acest un motiv de bucurie? Pentru noi foarte mare! Pentru asta îl proslăvim pe Dumnezeu.

3. Biserica MUNTELE SIONULUI Ghioroc

Muncim. Nu aveam sala de mese, nici bucătărie, nici sala de studiu pentru copii. Cei 30 de copii învățau în biroul pastoral. Nu aveai loc să respiri. Cu oameni inimoși și devotați lucrăm la sala de mese a bisericii. Suntem la finisaje și mobilier. Cu Domnul vom face mari isprăvi. Urmează să avem o conferință de tineret de pe zona (R5). Vom avea condiții în sfârșit. Nefinisate. Dar sporim.

4. Betleem.

Ne-am mutat în biserică dar mai sunt multe de făcut. Parcarea trebuie pavată. O sală de mese, iar pe lângă toate acestea mai avem niște datorii consistente. Dar toate aceste lucrări sunt doar niște oportunități de a sluji Domnului. Niște fronturi de muncă deschise de Dumnezeu pentru echipele noastre de intervenție. Iar la final vom zice onorați: “Am fost niște robi netrebnici care am făcut ce eram datori să facem.” Cu regretul că se puteau face mult mai multe. Dar și noi suntem limitați: cu sănătatea, cu familia, cu serviciul, cu timpul, cu toate. Of dacă ar fi avut săptămâna măcar zece zile și fiecare zi măcar 40 de ore!

Pe deasupra zburăm cu avioane, traversăm țara în lung și în lat, pe ploi și zăpezi să slujim la conferințe și evanghelizări, căci vremea este foarte scurtă și vine Mirele Isus.

Dacă Dumnezeu te cercetează citind aceste rânduri și dorești să te implici în vreun proiect al nostru îți vom lăsa atașat conturile Bisericii Betleem. Vei specifica domeniul în care să fie utilizați banii depuși, iar ei vor fi direcționați spre Departamentul social sau administrativ pentru a ajunge acolo unde ai dorit tu. Ex: “Donație familia Puiu” sau “Donație familia C. Ghioroc” sau “Donație Biserica Muntele Sionului Ghioroc” sau “Donație Betleem”

Poate ești prins în alte proiecte. Poate ești legat cu locul de muncă și ești restant la slujire. Poate pur și simplu acum, înainte de sărbători ai dorința de a face un bine. Ai ocazia aceasta, sprijinind șantierele noastre de slujire.

Îți mulțumim pentru implicare și pentru că ai ales să fii partenerul nostru în slujire. Vei sta pe podium și la răsplătirile dumnezeiești!

Frumos! Înseamnă că mai sunt familii în care altarul rugăciunii zilnice este la rangul lui. De cinste. Acești copii vor crește sănătos și bine. Dar am auzit apoi foarte puțini dintr-o clasă întreagă de genul: “Și noi! Și noi!” Iar asta m-a mâhnit în sine.

Mă lămurește imediat elevul E. “Noi ne rugăm doar când se roagă mami!” Oare unde e tatăl în formulă? El fiind responsabil cu partea teologică a familiei. Dar să fim de bună credință. Tatăl, în general lucrează în deplasare.

Dragă mamă! Roagă-te cât mai des! Copilul nu are inițiative. Dacă ar fi după el ar adormi cu telefonul în mână și apoi sub pernă. El este obosit și după el tot timpul e prea târziu. Nu lăsați după copil. Nu știu să se roage? Învățați-i! Nu aveți timp? Faceți-vă! Nu le place rugăciunea? Faceți un moment frumos? Sunt obosiți copiii? Încheiați mai repede activitățile. Numai nu adormiți fără rugăciune.

“Noi citim și din Biblie!” Spune un altul. Și cam acel altul din toată clasa. Între 4 și 7 ani se dezvoltă în copil simțămintele religioase. Învățați-i legea Domnului, iar când vor fi mari nu se vor abate de la ea. Să ne rugăm cu ei. Să ne rugăm pentru ei. Să citim din Biblie. Să le spunem povești. Să adoarmă fericiți. Și familiile noastre vor fi binecuvântate, iar copiii vor fi cu mult mai educați și în siguranță. Pentru ca nu există educație fără Dumnezeu și Biblie.

Dragi mame și tați. Sunt meciuri de seară. Sunt știri. Sunt emisiuni preferate. Dar nu uitați de rugăciune! Copiii nu se roagă dacă nu o văd pe mama. Dacă nu îl văd pe tata. “Ei se roagă când se roagă mama!”

Sora Elisabeta, cu nume sfântă, a avut un moment al întâlnirii cu Dumnezeu în tinerețe. S-a botezat. A pornit bine pe calea credinței, dar pe traseu au apărut o suită de alegeri și căi străine de Biblie și de fericire, în mod intrinsec. Pentru ca nu există fericire, decât în termenii Bibliei. Viața a dus-o pe sora Elisabeta departe de Dumnezeu. A rătăcit zeci de ani pe lângă Cale. Toate lucrurile păreau bune și vesele, până când o boală necruțătoare a oprit-o din alergare. La 69 de ani.

Da prieteni. Cu Dumnezeu nu te joci. Te lasă în pace, în voia minții tale necoapte, dar dragostea Majestății Sale, te constrânge la un moment dat să te întorci pe cale. Ai putea gândi deformat. Faci un calcul rapid și zici: “OK. Deci pot să trăiesc oricum, că în final Dumnezeu va face o excepție pentru mine. O boală și am rezolvat/plătit toate datoriile sufletești!” O! Nu! A plătit Dumnezeu totul. A murit Domnul Isus Hristos în locul tău și al meu. Ești sigur că vei avea binecuvântarea unei boli purificatoare în cuptorul suferinței? Ești sigur că va mai fi acel cândva? Și așa, suferința doar te trezește, mântuirea e doar prin cruce.

Georgiana este o soră care ar trebui multiplicată. S-a apropiat de sora Elisabeta. A vorbit cu ea. S-a rugat pentru ea. A sunat mai mulți păstori. Nu au prea venit. Nu era în “aria lor de acțiune.” Poftim? Când e sufletul unui om în joc mă mai gândesc la statute și sectoare? Când un om e pe moarte, mai e timp de zăbavă?

Ca o ironie a sorții, mai bine de o lună nu am putut ajunge. Dar, împreună cu Sami, am ajuns marțea trecută la sora Elisabeta. Vizibil afectată de gândul morții. Era clar că va pleca. Am citit din Biblie. Ne-am rugat. Am mărturisit-o. Perfect lucidă a manifestat cu lacrimi regrete pentru abaterile vieții. I-am făcut ungerea cu untdelemn(mir). Am încredințat-o în mâna Domnului și am plecat.

Ieri am primit telefon de la Georgiana. “Sora Elisabeta a murit.” Dumnezeu i-a prelungit zilele pentru a-și regla conturile sufletești. Câți oameni ca Georgiana oare? Care să stea de vorbă dezinteresat cu bătrâni muribunzi? Tu când ai petrecut zece minute cu un bătrân? Poate e chiar bunicul sau părintele tău sau vreun unchi, o mătușă, o vecină. În curând vor fi doar o umbră. Și vei îmbătrâni cu regretele ignoranței voite.

Dragi slujitori ai altarelor! Nu mai puneți prea multe întrebări. Nu mai calculați zilele de amânare. Nu împărțiți oamenii pe sectoare și zone. “Parohia mea este lumea întreagă!” Replica Wesley la întrebările politico-bisericești ale vremii. Cert este că se moare dragilor. Pe planetă mor oameni neîmpăcați cu Dumnezeu. Iar asta mă macină zilnic. În fiecare zi este un muribund care așteaptă o rază de speranță. Iar mâine vor îmbătrâni alții… Apoi noi și copiii noștri. Trăim în har. Recuperați orice urmă de viață.

Sora Elisabeta a mai avut o săptămână de har, după împăcare. Dumnezeu a iubit-o mult. Ca pe fiecare. Dar haideți să nu facem abuz de dragostea Majestatea Sale. Haideți să ne întoarcem la Hristos!

(Evrei3:12) Luați seama dar, fraților, ca niciunul dintre voi să nu aibă o inimă rea și necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel viu,
(3:13) ci îndemnați-vă unii pe alții în fiecare zi, câtă vreme se zice: „Astăzi”, pentru ca niciunul din voi să nu se împietrească prin înșelăciunea păcatului!
(3:14) Căci ne-am făcut părtași ai lui Hristos dacă păstrăm până la sfârșit încrederea nezguduită de la început,
(3:15) câtă vreme se zice: „Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile, ca în ziua răzvrătirii!”

La revedere sora Elisabeta!

Am făcut o excepție. Am dormit cu ei. Cu darurile binecuvântate de la Dumnezeu. Dacă te vei raporta așa la copii, vei fi fericit și tu și ei. Dacă îi vezi ca o povară sau un obstacol care încurcă planurile tale, atunci așa vor fi.

Băiatul: “Taty în mijloc!” Cea mică: “Da, ai dreptate!” Și țopăie peste mine în partea dreaptă. Și pune capul pe pieptul meu. Probabil că în mintea lor mică, revendică procente din noi. Dar noi știm că suntem în întregime ai tuturor. Iar el: “Aud cum bate inima lu’ taty!” Fata face un salt, avansează cu urechea ca un stetoscop pe pieptul meu: “chiar da. Și eu o simt cum bate!” Eu: “Puiuții lu’ taty, inima asta și a mamei bate pentru Dumnezeu și pentru voi” El: “Mulțumim!”

Bucurați-vă când copiii mai doresc să doarmă cu voi (câte o noapte). Prinde bine dezvoltării lor emoționale. În curând vor fi mari, te vei ruga de ei să mai treacă pe la tine și vor fi prea ocupați să vină. Deja mă aplec tot mai puțin să îl pup. E sub barbă la mine. În curând va trebui să mă urc pe scaun.

Savurați fiecare moment petrecut cu copiii, fiecare îmbrățișare, în curând se va găsi cineva care să îi îmbrățișeze și să îi iubească mai mult decât voi și total diferit. Atunci ne vom hrăni doar cu nostalgiile trecutului. Apropo. Când ți-a simțit copilul ultima dată bătăile inimii?

Bucurați-vă că îi mai auziți certându-se. Nu orice ceartă e rea. Așa își dezvoltă personalitatea și arta negocierii și a argumentării. În curând veți auzi doar țânțarii și lătratul tot mai răgușit al câinilor sau urletul lor atunci când trece ambulanța cu sirenele în funcțiune.

Oferiți ocazia puiuților voștri să vă audă bătăile inimii. Nu vă gândiți doar la pedepse și “corecturi”. Dacă vă vor simți suficient bătăile inimii nu va mai fi nevoie de prea multe corecturi. Se vor regla emoțional pe ritmul vostru cardiac și vor fi cu mult mai educați.

Asigurați-vă că fiii și fiicele voastre sunt fericiți/fericite. Un copil fericit este sănătos, deștept, dezghețat și cu foarte crescută stimă de sine. Nu le cumpărați fericirea cu bani și lucruri. Iubiți-i și vor crește suficient de capabili să își cumpere singuri.

Nu îi întărâtați la mânie! Nu există pedeapsă mai mare pentru un părinte, pentru nimic altceva, ca pentru ura și invidia strecurată între frați. Dragi părinți! Fiți ca cei mai cinstiți și obiectivi arbitri. Căutați pacea între copii! Nu-i întărâtați la mânie! Nu-i comparați! Nu-i umiliți! Nu-i desconsiderați în fața fraților lor! Îi puteți foarte ușor depersonaliza. Fiți părinți, dar demni.

Proverbe (17:6) Copiii copiilor sunt cununa bătrânilor, și părinții sunt slava copiilor lor.

Dragi părinți nu stingeți slava lui Israel! Nu îi faceți de rușine pe copiii voștri. Păstrați-le slavă nealterată! Onorați-i! Să fie mândri de voi! Să dorească să fie ca voi, nu să facă legăminte că nu vor să fie niciodată ca voi. Să le facă cinste când cineva le va spune că seamănă cu voi, nu să se rușineze de acțiunile voastre.

Pentru a primi cinste, nu e suficient să fii părinte, trebuie să fii și demn! Cinstea oricum o vom da, cei care citim Biblia. Dar să nu fie din obligație. Să fie de drag. Cu bucurie.

Toate acestea se fac prin pieptul cald. Lasă copilul să îți simtă bătăile inimii. Ține-l în brațe. Pupă-l. Și toată generația va fi fericită. În frunte cu noi, părinții.

(Maleahi 4:6) El va întoarce inima părinților spre copii și inima copiilor spre părinții lor, ca nu cumva, la venirea Mea, să lovesc țara cu blestem.”

(Ps 121:4) Iată că nu dormitează, nici nu doarme Cel ce-l păzește pe Israel. 

Dormitare, dormitează, a dormita Def. Dex online: 1 Dormire ușoară și intermitentă. 2 Stare în inactivitare. 3 Stare a celui lipsit de energie. 4Cufundare în lene sau indiferență. 5 (Fig) Zăcere în amorțire.

Când vine vorba de Dumnezeu, el nu ațipește în demersul de a proteja, de a face bine lui Israel. Asta vede psalmistul. Asta vede Ieremia. Un vegheator al procesului de împlinire a cuvântului. Un străjer responsabil care nu doarme în post. Un supravegheator cu ochi de mamă care nu își scapă de sub priviri odorul hiperactiv.

Dragi slujitori ai altarului. Noi nu dormim. Dar dormităm. Moțăim. Lenevim poate, iar turmele sunt invadate de șacali, de lupi, proroci și învățători mincinoși care ucid cu sânge rece. Haideți să ne trezim! Să apărăm turmele cu dârzenie! Să luptăm cu dibăcie și curaj! Să învingem fiarele din Efes. Să ne înarmăm cu toată armura lui Dumnezeu! (Efeseni 6)

(Isa 5:27) Niciunul nu este obosit, niciunul nu șovăie de oboseală, niciunul nu dormitează, nici nu doarme, niciunuia nu i se descinge brâul de la mijloc, nici nu i se rupe cureaua de la încălțăminte.

Vai! Cât ne dorim să fim slujitorii din viziunea lui Isaia. Nici unul nu obosește, nu șovăie de oboseală. Suntem obosiți. O generație obosită. Goana după lux, după lucruri închipuite și năluci, lăcomia, au generat un leat de oameni șovăielnici și obosiți. Nu mă pot prezenta la judecată cu mașina sau casa sau contul de bitcoin. Mă voi înfățișa cu familia.

Nici unul nu doarme nici nu dormitează. Părinți care nu își permit să moțăie când vine vorba de integritatea mintală a copilului. Care nu stă pe spate lenevind în șezlong în timp ce copilul stă cu orele pe telefoane și jocuri violente. Bătrâni treji care asigură filtrul teologic al bisericii și nu permit invazia ereziilor în curicula catehetică a Bibliei. Dă-ne Domne astfel de slujitori!

Niciunuia nu i se descinge brâul de la mijloc. Asta înseamnă fidelitate față de Adevăr. Onestitate în principii. Credincioșie în etică personală. Acuratețe teologică în predicare. Mulți slujitori și părinți descinși. Au pierdut busola. Au apelat la flirturi și compromisuri ascunse. Au lăsat armele luminii. Au apelat la promiscuitate. O, nu! Mijlocul să vă fie încins cu adevărul!

Nu i se rupe cureaua încălțămintelor. Râvna evangheliei păcii este mare. Nu au renunțat la principiile împărăției lui Dumnezeu. Sunt plini de energie pentru evanghelizare și sfințire. Au devoțiune personală. Sunt închinători adevărați în duh și adevăr. Așa după preferințele Tatălui. Cu sandalele râvnei evangheliei nealterate.

Dragi creștini. Indiferent de vârstă, gen, culoare religioasă sau statut! Fiți treji! Vegheați! Că potrivnicul vostru, diavolul dă târcoale! Vrea să fure! Să junghie! Să prăpădească! Nu te prinde pe tine, o prinde pe fiica ta, pe fiul tău, soțul, soția. Fii cu ochii în patru! Veghează! Stai drept! Fii un străjer responsabil! Nu îți permite nici măcar să ațipești, să moțăi, să dormitezi în post! Atunci se strecoară hoțul și seamănă neghină!

Meditații de la Școala Tatălui, Durano. Betleem Arad, 22-24 August 2024.

A fi tată este un lucru divin. Înălțător. Cu totul special. A fi un tată bun, e o adevărată binecuvântare. Aici e marea provocare a fiecărui părinte. Unii își asumă responsabilitatea de a evolua, alții se resemnează, se plafonează și renunță.

Tatăl este omul puternic. Este eroul copiilor și preotul care apără familia de hoți și demoni. Tatăl reprezintă pentru familie imaginea lui Hristos pentru biserica Sa. Asta ne învață apostolul în Efeseni 5. Da, știu. Sunt tați care nu au avut un model pozitiv de tată. Nu e problemă. Șansa nu este pierdută. Mai avem un Tată în cer, care se lasă interpretat, imitat ca model pentru noi. Iar Tatăl ceresc este perfect!

Tatăl acesta biologic, se trezește cu noaptea în cap și aleargă toată ziua pentru a pune o pâine pe masă copiilor. Iar asta se întâmplă de milenii. Nu mai aleargă pe câmp astăzi să vâneze. Lucrează pe șantiere, prin munți, prin mine la sute de metri în pământ, pe ape, prin păduri și locuri periculoase, pe tiruri departe de casă, pe utilaje periculoase, conduce avioane și nave. Cele mai frumoase clădiri ale celor mai frumoase orașe au fost cândva șantiere unde au lucrat tați.

El nu prea are drepturi. Nu prea are ajutor. De la 20 de ani începe lupta acerbă de supraviețuire. Fiecare pas îl face cu mare efort. Crează condiții de trai, de călătorie. Construiește case, cumpără mașini, plini de vaselină până și pe urechi, repară prize, pregătește lemne pentru iarnă, renovează și iar renovează. Mănâncă pe fugă. Doarme pe fugă. Se bărbierește pe fugă. Timpul lui este cedat în favoarea altora. Pe timpul lui se bucură alții. Tata este într-o continuă alertă toată viața. Cum s-a oprit din alergare, familia începe să sufere.

El nu primește cadouri, nu merge la salon, haine noi își cumpără foarte rar. Pentru el pantofii sunt buni, dacă nu sunt rupți. Are portofel și bani. Dar tot timpul este pregătit să plătească pentru alții. El cumpără cadouri, chiar dacă el primește foarte rar unul. E dispus să dea, să plimbe familia, să se sacrifice. Iar asta îl consumă teribil. Chiar dacă o face cu iubire.

El nu are o zi a tatei. Cică ar fi prin calendar (a doua duminică din mai), dar nu am auzit niciodată să pomenească cineva de ea. Nu primește flori. Nici nu mai crede că i s-ar cuveni ceva, afară de critici și reproșuri. S-a obișnuit așa. Să dea o viață întreagă tuturor, fără să aștepte ceva în schimb. Unghiile și le taie în grabă, se tunde scurt și pe fugă, dinții nu și-i poate pune niciodată la vreme. Tot timpul sunt alte priorități, iar cremele lui sunt negre, vaselina, motorina, smoala și uleiul ars.

Tații sunt cei mai singuri oameni de pe pământ. Majoritatea se refugiază la pescuit. Pentru că acolo își mai pot pune mintea pe pauză. De aceea sunt expuși adicțiilor (tutun, alcool, droguri, pornografie, cazinouri, etc). Tot ca urmare a abandonului uneori se manifestă violent. Să își mai facă din când în când simțită existența. Violență pe care o dezaprobăm. Nu are nici o justificare.

În general tații mor singuri. În accidente de lucru. Cu arma în mână, speriați și flămânzi, cu mâna la piept sărutând furibund poza familiei, prin noroi până la gât apărând patria. Cei mai mulți nu ajung la pensie și nu mor acasă. Ei, tații, vin pe un pământ pustiu. Construiesc o oază muncind singuri și departe. Își văd copiii doar seara. Și asta îi consumă teribil. Ne-am obișnuit cu ideea ca ei nu au prea multe nevoi, doar răspunderi. Nu cheltuiesc mare lucru pentru ei înșiși. Nu ai probleme cu întreținerea lor. Apoi părăsesc pământul lăsând totul moștenire altora.

Să vă iubiți tatăl! Este regele familiei voastre. Este preotul rânduit de Dumnezeu să vă apere casele de demoni. Este eroul necunoscut din spatele luxului exorbitant. Este sponsorul neobosit al familiei. Care investește tot și nerambursabil în conturile tuturor. E omul care le rezolvă pe toate, tuturor. Și care, la nevoie rămâne singur și abandonat de toți.

De aceea primul articol din decalorg care garantează fericirea unei vieți lungi este legată de “cinstirea tatălui”. Oricum cu iubirea suntem tare economi când vine vorba de tați. Ei sunt bărbații care disciplinează băieții rebeli. Care iau zile de post și rugăciune în ascuns. Care plâng de se prăpădesc atunci când rămân singuri pentru plodurile lor. Dar să rețineți: încălcarea acestui articol din decalog, cel al cinstirii părinților, constituie infracțiune și se sancționează definitiv și în mare parte irevocabil cu nefericirea pe viață.

Doamne, sunt tată! Ajută-mă să fiu ca tine! Bun. Curajos. Priceput. Puternic. Sfânt. Înțelept. Harnic. Blând. Responsabil. Dă-mi niște brațe călduroase, ca la final să mă pot înfățișa cu toate sufletele pe care mi le-ai încredințat în fața ta. Când îi voi vedea în cer, mă voi odihni liniștit!

Fiți tați, dar responsabili! Așa ca Dumnezeu! Iar voi, mame și copii. Cinstiți-i! Iubiți-i! Respectați-i! Conștienți că aduceți astfel o slujbă lui Dumnezeu și propriei fericiri pe viață!

Cât despre mame, despre valoarea și mărinimia lor, ne trebuie romane să le descriem! Cei mai puternici tați de astăzi, au avut o mamă erou. Dar astăzi, e despre tați! Vă iubim dragilor!

Claudiu Puiu este fratele de 38 de ani care a suferit un AVC. A fost operat, a stat aproape trei luni în spital. Operația la cap este una destul de gravă. A rămas fără o parte din craniu.

Claudiu este acasă. Acum învață să vorbească, să meargă. Are patru copilași. Soția lui, Cosmina este o femeie puternică. Dar, este epuizată, crescându-și singură cei patru copii. Dumnezeu să o întărească.

Am fost anunțați că s-au complicat puțin lucrurile. Claudiu are ceva cheag de sânge pe vezica urinară. Durerile sunt groaznice. Au fost și pe la urgențe. Organismul este destul de rezistent la antibiotice. Dumnezeu să intervină cu putere.

Dacă simți să te implici și financiar în ajutorul acestei familii, o poți face la datele mai jos prezentate. Nevoi sunt multe. Urmează încă o operație la gât și încă una la cap.

Puiu Cosmina Monica

RO53 CECE C001 9463 5740 0511

Au profanat Cina Domnului meu! Iar asta mă necăjește enorm. Nu va putea ideologia de gen să convingă nici măcar un copil să se apropie de frontierele normalizării lor. Agresivitatea lor publică, atitudinea sfidătoare și intruzivă în intimitatea creștinismului, cât și obrăznicia de a leza miliarde de oameni, pregătește decorul prăpădeniei iminente a lumii care a atins cotele maxime, apogeul propriei degradări.

Creștinii autentici au foarte mult bun simț. Au frică de Dumnezeu și milă pentru toți cei ce zac sub povara grea a păcatului. Unii, în încercarea de a fugi de blestemul păcatului și al morții își schimbă identitatea biologică. Dar moartea te identifică și pe tocuri, și cu perucă în cap, și cu epilarea definitivă a bărbii. Moartea cunoaște pe fiecare în parte. Va judeca fiecare formă sau deformare a personalității, iar pedeapsa finală va fi legitimă.

Creștinii rezistă. Când Allah a fost caricaturizat la publicația franceză Charlie Hebdo s-a lăsat cu represalii agresive, cu sângele răzbunării. Au murit și batjocoritorii și răzbunătorii. Creștinii nu vor face asta. Ei plâng în continuare la crucea lui Hristos, ne vom împărtăși cu Trupul și Sângele Domnului, vom iubi mai mult sfânta Cină cea de taină. Și tâlhărită e tot frumoasă. Hristosul și batjocorit, scuipat, lovit, umilit, tot Mântuitorul nostru rămâne. Dar se va scula în curând și va pedepsi sfidarea.

(Rom 1:18) Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu și împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor, care înăbușă adevărul în nelegiuirea lor.

Până atunci Dumnezeu ne iubește. Colorați, tatuați, transformați, păcătoși, schimonosiți, criminali, hoți, proxeneți etc. În materie de TOLERANȚĂ Dumnezeu excelează. Este cel dintâi. Cât tolerează Dumnezeu și creștinismul, toate instituțiile și filozofiile lumești la un loc nu pot tolera. Nici nu au cum. Doar că: Toleranța lui Dumnezeu nu înseamnă acceptare a grozăviilor ce se petrec sub soare. Majestatea Sa, Dumnezeu, Cel batjocorit la deschiderea Jocurilor Olimpice, tolerează în vederea schimbării. Îndreptării.

Dezaprobarea divină față de grozăviile păcatului este pictată în mii de pagini biblice și istorice. Dar la fel de mult strălucește ca un fir roșu în istorie iubirea histologică pentru păcătos.

Dragi creștini! Nu le mai distribuiți și promovați imaginile sfidătoare! Nu le mai faceți reclamă!

Ei iubesc controversa. Scopul lor este să apară cât mai des și pe cât mai multe pagini și site-uri pentru a normaliza aceste imagini în mintea publicului. Nu le faceți jocul. Am scris acest manifest fără a pune vreun simbol sau vreo arătare. Biblia ne învață : (Efes 5:12) Căci e rușine numai să spunem ce fac ei în ascuns.

Nici nu voi pomeni. Nici nu voi distribui. Oricare dintre ele ar aduce un plus de reclamă celor netăiați împrejur cu inima. Nu mai puneți pe pagini și site-uri creștine imaginile lor. Noi nu suntem reactivi, ci proactivi. La insultă răspundem cu iubire. Pentru batjocură ne bucurăm că vom fi răsplătiți în cer. Pentru lovituri, iarăși vom fi lăudați de Dumnezeu. Noi suntem nobili. Avem un Rege, pe Hristos. Avem un Dumnezeu viu și sfânt. Avem un Duh sfânt în care ne este mișcarea.

Toate manifestările neprietenilor lui Hristos sunt din frustrare. Din încercarea morbidă de a găsi iubirea. Neîmpliniți. Nemulțumiți cu soarta lor. Încercări eșuate de a găsi o versiune a iubirii, apelând chiar la “PER” versiune. Ei știu că noi suntem iubiți de Mântuitorul nostru. Că iubirea este reciprocă. Ne întâlnim la părtășie săptămânal, vorbim cu El, vorbește cu noi zilnic. Iar asta îi deranjează la culme și ni-L batjocoresc.

Dragi colegi creștini! Evitați vorbele jignitoare la dresa jignitorilor. Noi suntem de viță regală. Din neam de Dumnezeu. Haideți să migrăm spre milă. Acești oameni au un suflet în ei. Unul flămând de Dumnezeu. Migrând spre milă avem un și mai mare câștig. Noi asta știm a face. Să iubim și să iertăm. Și dacă ei nu se vor schimba niciodată, dar noi ne vom înnobila și mai tare, spre desăvârșire.

#Je suis chretien!

Mare isterie a fost atunci când publicația franceză a fost măcelărită de adepții lui Allah. Toată lumea scria haștag #jesuischarlie. Empatizând cu batjocoritorii. Noi empatizăm cu batjocoriții. Cu onorabilii creștini.

#jocurileolimpice

#Paris

#Blasfemie

#BisericaBetleemArad

#OnisimBotezatu

Fratele Evald este un erou al credinței care a ajuns cu bine la linia de final. A alergat cinstit. A alergat bine. A ajuns la final. Urmează premierea împreună cu sfinții Domnului.

Viața unui păstor este o viață de sacrificiu, abnegație, lepădare de sine, dar, pe alocurea este presărată cu petale de frumos. Între multele nopți albe și lupte spirituale cu legiunile infernale, Dumnezeu a rânduit câte un popas de bucurie. Să ai motivația de înainta. Altfel, ai claca în fiecare lună.

Să fii un an de zile păstor, e mare lucru. Să reziști zece ani este deja onorabil. Fratele Evald a reușit să rămână lângă turmă zeci de ani. A păzit-o de lupi. A hrănit-o. A construit una dintre cele mai frumoase biserici din județ (Biserica “Pe stâncă” Șoimoș). L-a slujit cu devotament pe Împăratul.

O privire blajină. Un om blând și smerit. Ca un tată răbdător, te asculta fără a lăsa o secundă impresia că ar fi plictisit sau obosit. Regret enorm un lucru. Avea o dorință aprinsă de a veni la Biserica “Muntele Sionului” din Ghioroc. Avea ceva amintiri frumoase aici în comună. Soția dumnealui, sora Vali, fiind cuvinană, din Comuna Ghioroc. Chiar stabilisem în vara asta să facem un program împreună cu frații din Cuvin. Să-l invităm pe fratele Evald, dar ne-au luat-o îngerii înainte. Cu siguranță au organizat un ospăț mai frumos.

L-am apreciat întotdeauna pe fratele Evald pentru capacitatea dumnealui de a încheia cu bine lucrarea. A ieșit la pensie ca pastor. Nu am auzit vreo persoană care să fi semnalat vreo problemă la predarea ștafetei, fratelui Cornel Lela. Lucru care în unele bisericii se face cu zbucium. A avut o înțelepciune și un dar special de la Dumnezeu de a-și înțelege menirea și mandatul. Un mandat pastoral pe care l-a dus cu atâta demnitate până la final. Un exemplu de urmat de la titanii credinței precum fratele Evald.

Pasiunea dumnealui pentru lucrare s-a manifestat până în ultimile zile. Lucrând la acoperișul casei unei văduve a picat de pe scară. A murit ca un erou pe front, în prima linie, la datorie, ca un ostaș adevărat al lui Hristos! Am fost internați în același timp în spital o săptămână. L-am vizitat. Era în comă indusă. I-am făcut ungerea, m-am rugat, am crezut, am sperat la o minune. Nu e un eșec. Noi am implorat voia lui Dumnezeu, iar cerul întotdeauna câștigă.

Condoleanțe întregii familii Mihăescu. Mângâierea Duhului Sfânt să vă inunde inimile în aceste momente grele. Fratele Evald ne așteaptă la nuntă, în Împărăția Mielului, pe care a iubit-o atât de mult. A predicat despre ea. A botezat sute de oameni pentru ea. A murit pentru ea. Voi, ucenicii, să îi urmați exemplul de familie, statornicie, slujire, devotament, bunătate, milă, iubire de Dumnezeu și de oameni. Așa îl știm noi pe fratele Evald. Fiecare vorbă și atitudine pe care o scoatem din gură față de ucenicii noștri, lasă amintiri. Dragi păstori, presărați amintiri plăcute în în urmă și sfinte. Lăsați urme de frumos.

Privind la dumnealui, noi păstorii tineri, avem speranțe că se poate sfârși cu bine alergarea. Pe curând, frate păstor!

https://youtu.be/XL3D0h5j0Lo?si=g6QFd8Nu9HGUwMWY

În timpul unui miting de campanie electorală, fostul președinte al Americii a fost împușcat cu mai multe gloanțe. Dacă un fost șef de stat (și nu orice stat, vorbim de SUA) nu are securitate și apărare, ce șanse să aibă un biet muritor, o adolescentă în fața traficanților, proxeneților, teroriștilor. Ne apără doar mila lui Dumnezeu.

Iată de ce prefer Împărăția lui Dumnezeu.

Acolo este siguranță, pace, neprihănire și bucurie. Dar o altfel de bucurie. Una originală, a Duhului Sfânt.

Planeta aceasta a ajuns la saturație. Demonii își fac de cap. Diavolul posedă tinerii și bătrânii prin adicții, ură, neiertate, lăcomie și mult păcat. O lume plină de vicisitudini.

Mă preocupă puțin grija pentru copiii mei. Pentru viitorul lor. Lumea lor va fi și mai nesigură. În același timp am o încredere neclintită în Dumnezeu, care le va purta de grijă neîntrerupt.

Haideți să investim în valorile Împărăției cerești. Să redescoperim Biblia, credința adevărată, moralitatea, bunul simț. Haideți să revendicăm iubirea aceea originală, curată, sfântă din intenționalitatea divină. Să ne detașam de secularism și dorințe efemere. Până și american’s dream-ul are “realitățile” lui. Crunte din păcate. Zdrobitoare.

Ca pastor, predic Împărăția lui Dumnezeu. Iubesc această Împărăție și voi încerca să ajut pe câți mai mulți contemporani să ajungă în ea. Doar credința în Împărăția cerească face lumea asta mai bună.

Mă consolez cu gândul că Isus este atât de aproape să vină! Prin Duhul îi aud pașii pe coridoarele șubrezite ale planetei albastre. Ne va duce în locul dorit, iubit, așteptat și foarte sigur. Cerul. Acolo nu mai este durere, nu mai sunt lacrimi, împușcături, teroare, caniculă, nu mai este nici un fel de suferință și amenințare, pentru că nu va mai fi diavol. Acolo prezența lui Dumnezeu va umple inimile noastre de abundența iubirii Majestății Sale. Și ne va fi suficient.

Fratele Ovidiu Liteanu ne-ar fi îndemnat: “Hai în rai! Ce mai stai! vino să trăiești în slăvile cerești. Hai în rai!”

Sâmbătă 20 iulie, orele 16:00-19:00, Biserica Betleem Arad, organizează o Conferință de familii. Se poate înscrie oricine accesând linkul de mai jos!

https://docs.google.com/forms/d/e/1FAIpQLSeweLNhLDsnmmczOqVZON3MY556nIMm0hTNYs2vrxikcgUlsg/viewform

Sunt tot mai multe probleme în familii și tot mai grele. Diavolul știe că distrugând familiile, șubrezește biserica și societatea. Dar, din fericire și noi știm asta. Nevoia de consiliere și asistență a familiilor este evidentă, de aceea vă încurajăm să participați la astfel de inițiative cu tematică specifică.

Vom avea două seminarii susținute de pastorul Cristian Ionescu, iar la final vom avea și sesiune interactivă Q&A (întrebări și răspunsuri).

Vă așteptăm cu bucurie! Strada Faurilor, nr. 64, Arad.

Dumnezeul nostru mare ascultă rugăciunile credincioșilor Săi. Sunt atât de convins că oameni serioși și credincioși au luat în serios îndemnul la rugăciune pentru prietenul meu, pastorul Eugen. A ieșit din operație. Este cooperant. Așa cum am cerut, Domnul a dat iscusință celor două doamne doctor, iar operația a decurs bine.

Aseară până târziu am stat cu el. Era obosit. Avea dureri de cap. E optimist. E puternic. E un erou neobosit al Domnului, care și pe patul spitalului strălucește în credință. Am discutat câteva amintiri din facultate, l-am ridicat în șezut. L-am ventilat. Anca l-a servit cu puțină supă. Se vede ca Domnul e la lucru. Eugen este același om puternic și luptător, iar asta îi va aduce biruință deplină.

Insist să vă rugați pentru Anca. E non-stop lângă el, ca o mamă grijulie. Dar și pentru Alex, băiețelul lor, care a văzut toată scena. Citez pe Alex, pentru cei stabili emoțional: “Mami, hai că tata a murit!” Păzească Dumnezeu pe toată lumea de așa scene. Un tată cu o placă de azbest înfiptă profund în cap!

Continuăm să ne rugăm. Niște părți ale osului cranian nu au mai putut fi recuperate. Probabil vor fi reconstituite ulterior din materiale corespunzătoare: (argint sau titan). Mâna cea bună a lui Dumnezeu va fi în continuare cu el. Cei care ați luat în serios mijlocirea să faceți asta pe mai departe. Propun ziua de marți, ca zi de post general pentru Eugen și pentru toți păstorii turmei Domnului de pretutindeni și casele lor.

În numele personal al Ancăi(soția lui Eugen), în numele familiei, colegilor slujitori și în Numele Domnului vă mulțumim pentru sprijin!

Situația este destul de complicată. Eugen a intrat în operație. O operație grea. Fractură craniană în adâncime, cu lipsă fragmente osoase. Operație pe creier. Știu că Dumnezeu lucrează prin oameni. Ne rugăm ca mâna Domnului să fie peste mâinile medicilor, să le dea înțelepciune și dibăcie specială, cu cea mai mare iscusință, să opereze capul unui sfânt.

Anca s-rugat ieri câteva ore continuu în sala de așteptare de la ISU Arad. Nu a vrut să mănânce nimic. Abia am convins-o să bea un magnerot. Am văzut în ea durerea mijlocirii pentru soțul pe care îl iubește atât de mult. Of! Dacă s-ar găsi măcar 100 de mijlocitori care să se roage așa cum o face Anca! S-ar produce minunea așteptată. Cred că se vor găsi!

Dacă simți că ai chemare la mijlocire. Acum e vremea ta! E timpul tău de strajă! E momentul să intri la luptă în rugăciune! I-am făcut ungerea cu mir(untdelemn). Am îngenuncheat! M-am rugat cum am putut și știut mai bine. Toată rugăciunea Eugen m-a ținut de mână. Iar la final a făcut o rugăciune scurtă: “Doamne, te rog ascultă rugăciunea aceasta!” Cred că Domnul a ascultat-o! Mai cred că le va asculta și pe celelalte zeci de rugăciuni înălțate aseară în majoritatea bisericilor din Arad. Și pe cele înălțate din acest moment.

Una dintre cele zece minuni din Evanghelia după Matei (Studiu avut de Eugen la Ekklesia Novi Ligure, Italia) să se petreacă acum în viața lui!

Ne rugăm și așteptăm minuni.

Dacă ar fi să o citez pe Anca după rugăciune: “Hai Eugen. Fii tare! Tu ești puternicul casei! Suntem aici cu tine! Rezistă! Te iubim și te așteptăm să te faci bine! Promiți?”

Și a promis! Să te ții de promisiune prietene!

Proverbe (26:24) Cel ce urăște se preface cu buzele lui și înăuntrul lui pregătește înșelăciunea. 
25 Când îți vorbește cu glas dulce, nu-l crede, căci șapte urâciuni sunt în inima lui! 
26 Chiar dacă-și ascunde ura în prefăcătorie, totuși răutatea lui se va descoperi în adunare.

“Cel ce urăște.” Deci nu zice omul care urăște. Asta înseamnă că nu are o identitate cel care urăște. Nu e om! E un fel de nimeni. Mai apropiat de asemănarea cu un demon decât cu un înger. Un teren deșertificat. O pustie aridă. Un loc sterp. O minte sahariană.

Oricât ar încerca să îndulcească vorbele nu îi iese. Poți pune un kilogram de zahăr sau o cană de miere peste o lingură de otravă, că tot te omoară. Omul rău este ca lupul, care își ascute doar glasul, dar inima și caracterul rămân sălbatice și cu poftă de a sfâșia. Este o răutate mocnită, dar se va descoperi public atunci când se deversează prin vorbe veninoase.

Oare de ce ai fi rău? De ce ai avea ură? Dacă Dumnezeu te-a binecuvântat cu sănătate și viață și resurse, de ce nu ai fi blând, smerit, milos, iubitor, cuminte? De ce nu ai face bine? Și dacă nu zici nimic onorabil despre un om, atunci de ce l-ai denigra în fața altora? Vrei să îți faci loc la inima lor înjosindu-l? Crezi că nu se vor prinde că el e nobil, iar tu ești murdar? Cu siguranță da!

Cele șapte urâciuni, ale inimii care urăște:

1. Răutatea. Este o urâciune înaintea unui Dumnezeu plin de bunătate. Este imediat interceptată și taxată. Colegul meu de salon a fost mușcat de un consătean de deget. Nu s-a lăsat până nu i-a rupt degetul. Are diabet săracul. Și-a pierdut două degete. E de două luni în spital. Zice că mușcătura de om este foarte periculoasă. Și cu dinții și cu vorbele.

2. Invidia. Răutatea vine dintr-o frustrare sau o suită de frustrări nerezolvate la timp. S-ar putea să germineze și nască pui de răutate pe care să îi transmiți descendenților. Adică și progeniturile tale să urască pe oamenii pe care îi urăști tu.

3. Complexul intelectual. Cum se manifestă? Simplu. Nu pot să mă ridic la nivelul unui om pe care îl urăsc? Voi căuta elemente de slăbiciune neesențiale în viața lui (în general fleacuri), care să îl aducă la același nivel cu mine. Aici inventivitatea și creativitatea nocivă este foarte dezvoltată. Oamenii vor fi născocitori de rele.

4. Defăimarea. Denigrarea, calomnia, bârfa, clevetirea. Toate acestea au ca scop îngroparea psihologică a omului pe care îl urăști. Încercarea morbidă de a-i convinge și pe ceilalți să îl vadă pe adversarul tău așa cum îl vezi tu, cel care îl urăști. Dacă se izbește de dezaprobare, întrerupe legătura și cu tine. Nu ai voie să fii prietenul omului pe care el îl urăște. Asta se poate manifesta și prin hate mediatic. Hate=ură.

5. Uciderea. De aceea spune Mântuitorul: Cine urăște pe fratele său este un ucigaș. Practic, această anihilare psihologică, această defăimare și invidie demonică, în cele din urmă demonizează ființa. Individul ajunge să se bucure demonic de relele care i se întâmplă aproapelui, chiar vestea morții acestuia ar fi una bună pentru el. E un spurcat de duh al lui Cain obsedat de grațiile fratelui său.

6. Degradarea. Orice gând rău lasă amprente criminale pe creier. Ura ucide neuroni buni zilnic. Distruge nervii, anihilează pacea, îmbătrânește, urâțește, sluțește. Nu există oameni urâți, în opinia mea. Cu o singură excepție, cea a oamenilor răi. Ei sunt din cale-afară de hidoși. Ei seamănă cu diavolul însuși.

7. Moartea. Ura te omoară câte puțin în fiecare zi. Ura putrezește oasele. Ura omoară prematur. “Cei răi mor repede.” Spunea bunica mea după mamă. Și avea dreptate. Omul care urăște este ca un mormânt ambulant. Miroase a moarte. E caustic. Omoară pacea între frați. Distruge armonia dintre prieteni. Ura e furibundă. Ura e din iad.

Nu-ți lăsa inima deșertificată de germenii urii. Rădăcină a cuvântului urâciune. Că vor năvăli cele șapte urâciuni în sufletul tău și te pot ucide.

Cel mai contestat eveniment din toată istoria creștinismului. Poate chiar mai contestat decât învierea. Părerologi de serviciu ai unei lumi în declin, vorba lui Țuțea, au prins a vorbi și ei. Cei mai mulți să se afle în treabă. Cei mai mulți care nu au experimentat niciodată această sfântă lucrare. Cei care au experimentat-o nu o știu explica. E prea sfântă.

Au fost batjocoritori din belșug. Unii, care s-au crezut mai inteligenți s-au prins de coada unei ironii. Alții au contestat pe față prin eseistică teologică. Alții au pus tunurile pe continuaționiști și i-au luat la unșpe metri. Crezându-se grozavi prin batjocură. Uneori chiar superiori.

Ei dețin atât de bine controlul creștinismului, cunosc atât de bine Biblia, încât nu mai au nevoie de Duhul Sfânt. Atât de bine se descurcă singuri, încât sunt în moarte clinică. Nu mai au vlagă, nu mai au copii, nu mai au chef de biserică, unele sunt încuiate și părăsite. Iar institutul național de statistică le amintește o dată la zece ani că în încă două decenii vor fi mari surprize la statistici.

Oare de ce ar contesta pe Mângâietorul? De ce ar lua în batjocură darurile sale, manifestate în tot Noul Testament și în toată istoria? De ce ar renega a treia entitate a Sfintei Treimi? De ce ar neglija armura Duhului din Efeseni 6? Ca mai apoi să îți tângui moartea spirituală prematură a copiilor devastați de alcool și droguri? Pentru ce ai ironiza un om plin de Duhul Sfânt, care se roagă prin Duhul? Care practică vorbirea în alte limbi? De ce? Să nu li se vadă faptele rele!

E libertatea fiecăruia să facă asta. Să hulească Numele Domnului. Să ucidă cu vorbe și argumente pe cei care cred în daruri și roade. Vrem slujbele Duhului, dar refuzăm vehement darurile, refuzăm intrinsec roada, viața, puterea, ungerea, călăuzirea, mângâierea etc.

Privind atent, te încercă un sentiment de milă pentru cei ce batjocoresc ce nu cunosc. Ironizează ce nu au experimentat. I-au în derâdere ceva ce nu pot explica.

Dragi continuaționiști! Voi care credeți în lucrarea Duhului. Voi care vă raportați la Duhul Sfânt, nu doar ca la o putere, ci ca la o persoană sfântă și entitate a Sfintei Treimi. Bucurați-vă! Nu vă bateți cu pumnul în piept! Nu manifestați aroganță față de harul lui Dumnezeu. Dimpotrivă. Cu eleganță și frică de Domnul. Cu smerenie și dedicare. Cu sfințenie și dragoste. Cu bunătate și îndelungă răbdare. Lăsați Duhul Sfânt să se manifeste în viețile voastre! Permiteți Duhului să transforme darurile în roade. Închideți prin fapte neprihănite gura celor neștiutori. Demonstrați cu viața trăirea în plinătatea Duhului Sfânt și lăsați contraargumentarea celor care refuză să se dăruiască deplin Domnului.

Lăsați părerologii să își facă treaba lor. Voi faceți-o pe a voastră. Batjocoriți, ironizați, contestați, controversați, umiliți, jigniți, strângem din dinți și mergem mai departe. Cerem mai mult foc sfânt pe altarele noastre. Țintim plinătatea Duhului Sfânt. Focul nu are nevoie de reclame. Focul își face reclamă singur.

Prin Duhul Sfânt a început expansiunea Bisericii primare, prin apostolul Pavel. Prin Duhul a descoperit Petru minciuna Safirei și a lui Anania. Prin Duhul a primit Ioan Apocalipsa(Revelația). Prin Duhul a rezistat peste 20 de veacuri Evanghelia până la noi. Prin Duhul existăm. Prin Duhul am fost născuți din nou. Prin Duhul Sfânt ni s-au vindecat bolnavii. Prin Duhul proorociei ne descoperă Dumnezeu tainele vieții. Ne avertizează de atacurile inamice. Prin Duhul Sfânt avem nădejdea învierii. Prin Duhul vom fi răpiți.

Nu stingeți Duhul!

Nu disprețuiți proorociile.

Fiți plini de Duh!

Iar pe părerologi să îi cerceteze Dumnezeu.

La terminarea conferinței Naționale de tineret de la Bistrița, a venit o fată, să fi avut între 35 și 40 de ani. Cu foarte mare eleganță și bun simț mă întrebă dacă nu m-aș supăra să îmi dea un bilet. Am încuviințat pozitiv și i-am spus că acceptăm și critici și sugestii, pentru că toate ne ajută să îmbunătățim calitatea slujirii. Cu o față blajină și prietenoasă, îmi spune că s-a simțit foarte bine la conferință și nu e treaba ei să critice, ci mai degrabă să încurajeze. Doar să îi promit că îl voi citi.

Despre tinerii, fete și băieți 25-30+

1. Sunt copiii noștri. Dragă biserică a lui Isus Hristos, aceștia sunt copiii noștri! Au fost duși la binecuvântare, s-au botezat, cântă în formații, predică, sunt oameni serioși în biserică, slujesc, sunt responsabili, lucrează, visează la un viitor frumos și te poți baza maxim pe ei să le încredințezi o slujire grea.

2. Vă vedem! Pe noi, oare ne vede cineva? Așa încheia cu un soi de îngrijorare domnișoara despre care vă vorbeam. Da, dragă domnișoară, dragi domnișori, poate ați trecut neobservați. Iertare! Ne vom strădui să vă băgăm mai mult în seamă. Să vă vedem. Și sunteți foarte prietenoși, maturi și drăguți.

3. Au nevoie de slujirea noastră. Posibil și datorită lipsei mele de experiență, dar recunosc faptul că îi vedeam întotdeauna bine pe acești tineri. Serviciu stabil, conduc o mașină bună, îmbrăcați frumos și bine, independenți financiar și nu am considerat că ar avea nevoie de prea multă atenție. Iertare! Mi-am dat seama că au o inimă aleasă si flămândă de iubire, sunt iubitori, sensibili, cu pronunțat spirit de sacrificiu și au nevoie de iubirea și slujirea noastră.

4. Sunteți frumoși. Viața de familie te consumă foarte mult. Nașteri, febră, colici, școala celor mici, cheltuieli, nopți nedormite etc. Cât de minunat consum! Voi sunteți frumoși, echilibrați, sportivi avându-vă doar pe voi. Să vă iubiți pe voi înșivă.

5. De ce nu s-au căsătorit? Unele fete datorită faptului că au fost mătuși prea bune. Au surori, cumnate cu mai mulți copii, astăzi stai cu unul, mâine cu altul și au trecut anii. Iar acum vin întrebări de genul: “dar tu de ce nu te-ai măritat?!” Păi ți-a crescut copii tăi! Sau, băieții care sunt mai mari în familie și grijulii cu cei mai mici, de asemenea se însoară târziu sau rămân neînsurați. Ei au fost un fel de sponsori ai familiei. Dumnezeu vă va binecuvânta pentru asta! Sau mai sunt fete implicate atât de pasionate de lucrarea cu copii, că stau mai mult prin sălile de clasă decât în biserică. Atunci iarăși trec anii. Sau pasiunea pentru carieră. Facultate, master, doctorat, stagiatură, specializări și ai ajuns la 40 de ani. Sau poate proiecte misionare prin țări îndepărtate. Nu e sfârșitul lumii. Dumnezeu va avea în vedere asta și vă va binecuvânta nespus de mult!

6. Nu îi judecați! Presiunea psihologică din partea părinților este deja greu de gestionat. Cea mai neinspirată întrebare pe care ai putea să o adresezi vreodată unei fete este următoarea: “Tu când te măriți?” În contextul în care fata trebuie cerută, ce plus crezi că îi aduci? Cu ce o încălzește întrebarea ta? Sau te-ai văzut căsătorit și crezi că poți ironiza un suflet scump? Dragi părinți! Nu îi jigniți, nu îi umiliți dacă stau cu dumneavoastră! Sunt copiii aceia minunați, au inimă aceea curată de copil. Îmbrățișați-i, vorbiți-le frumos! Fiți prietenoși cu ei și zâmbitori. Ei sunt copilașii voștri. Dacă noi ne-am căsătorit nu înseamnă că am fost mai frumoși sau mai grozavi, e pentru că Dumnezeu ne-a făcut favoare. Dacă ei nu s-au căsătorit, nu înseamnă că nu au har. Doar că Domnul are un har special pentru ei.

7. Ne rugăm pentru voi. Deja duminică am făcut prima rugăciune plenară pentru voi. Vă susținem. Vă vedem sau vă vom vedea mai mult. Sora Iulia din Arăneag are iar întâlnirea 30+ la Betleem. A mai avut și anii trecuți. Am avut cuvânt de încurajare. Am cunoscut între voi: ingineri, doctori, arhitecți, contabili, muncitori, profesori. Sunteți o binecuvântare pentru Împărăția lui Dumnezeu.

8. Nu vă resemnați. Foarte ușor se poate cădea în deznădejde: “Asta e! Așa mi-a fost ursita! Asta este soarta mea! Așa a vrut Dumnezeu! Nu mai vreau!” etc. Sunt fraze lamentabile care vă pot opri din visare. De ce nu ar fi potrivită o căsătorie la 35 sau 40 de ani sau chiar mai mult? De ce să nu continui să vizezi, să speri, să crezi? Vă recomand să stați înaintea lui Dumnezeu cu sfințenie și să credeți că partenerul încă vă așteaptă (ca fete), încă e în căutare(băieții). Dumnezeu face minuni!

9. Sunteți mântuiți. Prin botezul în apă voi ați început o relație cu Dumnezeu vie, reală. Prin credință voi sunteți mântuiți. Domnul va răpi și burlacii la cer. Iar asta ar trebui să vă însenineze. Să vă bucure. Până la urmă scopul suprem este să ajungem în cer. Căsătoriți sau nu, acolo oricum vom fi ca El.

10. Nu vă izolați! Grupați-vă! Socializați! Vă aminteam de sora Iulia. Care de câteva ori pe an se întâlnește în diverse județe și orașe cu ei. Au părtașii minunate. Mese de dragoste. Excursii. Și da, au rezultat nunți. Eu am consiliat astfel de nuntă. Ea 45 el 52. Ca doi porumbei minunați. Ea profesoară, el inginer. Sunt căsătoriți și le merge bine. Nu vă delăsați! Îngrijiți-vă ca la 20 de ani. Fiți veseli!

Dragi tineri, feciori și domnișoare 25-30+ vă iubim! Sunteți oameni minunați! Dacă am reușit să aduc un strop de speranță mă bucur. Mulțumesc domnișoarei care mi-a dat biletul. Ne vom ruga pentru voi. Vă vom păzi de ironiile și parodia celor neînțelepți, care au uitat că au fost și ei tineri. Ne vom ruga lui Dumnezeu să vă binecuvânteze. Să vă răsplătească pentru că ați avut grijă de copiii noștri. Continuați să vă rugați, să postiți, să credeți în căsătorie, iar Dumnezeu vă va zâmbi în prag de dimineață cu surprize minunate.

Fiți fericiți! Nu vă pierdeți nădejdea! Nici bucuria mântuirii! Și, pregătiți-vă pentru nuntă! Vă prețuim!

Întâlnesc aproape zilnic slujitori și părinți disperați, unii dintre ei mai sunt și cinstiți și își recunosc smeriți derapajele, greșelile, abuzurile și durerea pentru tinerii pierduți. Alții continuă semeț să urce la altar îmbrobodiți și îmbrăcați bine, fără a mai vedea băncile care altă dată erau pline de tineri. Alții nu mai văd, nu mai aud, nu mai simt, nu mai au luciditate, dar continuă să bată cu bastonul în pefeleul de peste baptistier, care nu a mai fost folosit de ani de zile, strigând cu note morbide: “aici eu comand!” Ce comanzi? Bănci goale? Igrasia din pereți? Geamurile împăienjenite? Pavaje înierbate? Ce comanzi?

Tragicomedia aceasta este reală! Tinerii sunt înghițiți de lume. Unii jigniți decenii la rând, alții victime colaterale ale luptelor fratricide; inter-rasiale, inter-bisericești, inter-tribale. Au asistat la conflicte publice în sanctuarele sfinte, au băgat capul în pământ, au strâns din dinți, au trântit ușa bisericii promițând că nu vor mai intra niciodată în ea. Și s-au ținut de promisiune!

Vai dragi tineri! Iertați-ne! Ani de zile v-am criticat frezele, și bărbile și pasta de dinți și gelul de pe cap și blugii, și tenișii, timp în care noi înșine am fost prinși în politici bisericești răzbunătoare și neperformante. Dar, pentru că am ajuns pe posturi fixe, în jilțuri comode, de unde nu mai dăm nici un raport de activitate anual, nu suntem trași la răspundere, ne-am permis să “tăiem și să spânzurăm” Iertați-ne! Dragi tineri! Mai dați-ne o șansă! Veniți înapoi în biserici! Salvați-ne complexele și onoarea! Salvați-vă pe voi! Salvați viitorul bisericii!

Scrisoarea de intenție a tinerilor. Vocea generației Zet!

Ne vom întoarce în biserică dacă și numai dacă:

1. Vom găsi un strop de iubire. Predici acide? Ne-am săturat! Jigniri și critici? Ni s-a strepezit dantura și inima! Vrem iubire! Dacă ne promiteți că ne iubiți, înainte de a ne mustra/lovi/ucide cu vorbe, oferiți-ne o îmbrățișare. Oricum vom muri, dar să murim iubiți! De exigențe, asprime, violență verbală, mustrare, critică fără dragoste ni s-a făcut lehamite. Ajunge! Iubiți-ne așa ca Isus. Oferiți-ne un piept cald, așa cum avea Isus pentru ucenicul afectuos. Transformați-ne din fii ai tunetului în apostoli ai iubirii. Puneți zălog piepturile voastre calde, ca Mântuitorul. Îmbrățișați-ne! Iubiți-ne! Și poate vă vom duce o floare la mormânt!

2. Predicați-ne Biblia. Dumneavostră păstorii, ați crescut cu Dorz, Wurbrand, Simionuc, Cernat, Hozan, Coroamă și alți oameni sfinți care înainte de a fi oameni sfinți, au predicat Evanghelia curată. Noi am crescut cu povești și bancuri expirate. Predicați-ne Adevărul. Am citit în Biblie că doar El ne face slobozi. De adicții, de lanțurile robiei, de probleme, de anxietăți și frici, de complexe și demoni, de băutură și droguri. Vrem să vedem în predicarea dumneavoastră puterea lui Dumnezeu transformatoare și vindecătoare!

3. Recunoașteți-ne slujirea! Recunoașteți că vă ținem în viață slujbele obositoare, de până la zece ore pe săptămână și nu primim mare lucru în schimb. Mergem la repetiții seara după ore, am învățat la instrumente, am făcut cursuri și facultăți muzicale pentru a sluji eficient. 80 la sută din slujbă e administrată de noi! Atunci de ce doar ne criticați și ne ajutați să înțelegem că nu suntem buni de nimic? Apreciați-ne!

4. Nu ne așteptați cu bâta! Tatăl fiului risipitor a așteptat pe genunchi cu lacrimile până în barbă pe fiul rebel. S-a rugat cu speranță, privind în depărtare. L-a așteptat în curtea casei cu brațele deschise, cu sărbătoare și onoare. I-a redat demnitatea de fiu. Aruncați ciomegele. Aruncați bâtele de după altare și luați haine de sărbătoare. Știm că suntem răi, rebeli, neascultători. De aceea mai venim, uneori împinși doar de frica iadului la biserică. Ajutați-ne să redescoperim dragul cerului! Fiți îngerii noștri păzitori. Recuceriți-ne pentru Hristos!

5. Vă trimitem share location. Unii suntem fii risipitori. Așteptați-ne! Când vom cheltui tot vă vom bate-n poartă. Unii suntem oi rătăcite. Nu mai găsim drumul spre staul. Deschideți WhatsApp-ul. Dați click pe locația noastră. Veniți să ne smulgeți din foc. Din jocuri electronice, adicții, alcool, cazinouri. Vai cum e nevoie de oameni ca fratele Aurel Bălici de la Chicago, care a urmat GPS-ul Duhului Sfânt până în cazino, salvând tinerii. Sunați-ne! Răspundeți-ne la telefon. Căutați-ne!

6. Să nu credeți că suntem fericiți! Vă auzim predicile despre judecată de la înmormântări. Nu ne simțim bine deloc. Mergem prin cluburi, baruri, prin fum de țigară, duhoare de alcool. Dar auzim rugăciunile mamelor care strigă după noi. Gândul că am fost duși la binecuvântare ne macină pe interior. Ne stingem așteptând o mână de ajutor. Nu suntem nici în car nici în căruță. Nici cu lumea nici cu Dumnezeu. Ne simțim ca niște mutanți spirituali. Tovarășii ne poreclesc “pocăiții” și ne omoară porecla lor. Biserica ne numește rătăciții, căzuți de la credință. Să nu credeți că nu avem conștiință, că nu avem inimă. Ne topim în patimi. Ajutor!

7. Mai rugați-vă pentru noi. Sunt momente de coșmar în care ne dorim moartea. Suntem anxioși și depresivi și ne luptăm cu tente suicidale. Auzim ca un coșmar strigătele dumneavoastră în rugăciune și a fraților și părinților noștri. Nu vă opriți din rugăciune! Nu suntem pierduți de tot! Mai sunt șanse! Încă nu am murit! Încă nu s-a terminat harul! Am auzit că Dumnezeu mai iartă, mai spală. Continuați să vă rugați!

8. O! Dacă am putea, am veni mâine. Nu credeți că din rea voință nu mai venim la adunare, dar nu mai putem! Suntem legați cu lanțuri. Mare greșeală a făcut cine le-a numit plăcerile vieții. Nu! Sunt otrăvurile morții. Unii avem creierul atrofiat de la ele. Duhurile rele ne-u împresurat! Suntem prinși. Clanuri de oameni dubioși ne-au oferit un strop de atenție și validare socială și ne-au prins pe viață în lanțurile fărădelegii. Vrem să scăpăm. Vrem să învingem. Vrem să ne întoarcem. Dar duhuri de neputință și șantaj ne amenință zilnic. Ajutați-ne!

9. Preveniți dramele. Aveți frații și nepoții noștri mici încă pe mâini. Iubiți-i să nu ajungă în acest infern al nostru. Poate printre ei sunt predicatorii și păstorii care vor predica pe stadioane, unde ne vor găsi beți la cârciumile din apropiere fără dinți în gură și ne vom preda la predicile lor. Pe voi nu vă mai putem asculta. Aveți grijă de tineri cât îi aveți în adunare, după ce au plecat e prea târziu. Sunt ochi demonici îndreptați spre ei. Spre fetele și băieții voștri, înveliți-i în post și rugăciune.

10. Vă iertăm! Poate că o să murim. Nu vă fie rușine să ne îngropați. Înainte de a muri, dacă vă amintiți cumva că ați greșit și ne-ați îndepărtat de biserică și vă pare rău. Să știți că noi golanii, rebelii, bețivanii, pătimașii, hoții, preacurvarii, vă iertăm. Măcar dumneavoastră să muriți fericiți! Și, mai credeți, mai sperați, s-ar putea să se mai salveze câte unul dintre noi. Promiteți-ne că îl primiți cu inima lui Hristos!

Poate au fost vorbe mai acide. Poate greu de citit sau digerat. Am stat în duhul înaintea Domnului și Dumnezeu mi-a descoperit parte a dramelor pe care le trăiesc tinerii pocăiți în grotele infernale ale întunericului. În duhul, nu mi-au lăsat o secundă impresia că ar fi fericiți! Dragi pastori haideți să facem echipă cu părinții în acest maraton al salvării tinerilor NOȘTRI! Salvați-i! Pe unii smulgându-i din foc!

Dragă biserică, Osana, dragă frate păstor Viorel Jude, mii de mulțumiri!

Mulțumim pentru tot binele făcut față de biserica noastră, Betleem. Îmi aduc aminte cum, cu timiditate am venit la dumneavoastră, frate păstor Jude. Eram o mână de oameni sfioși, tineri, neîncercați, ușor inconștienți de proiectul în care ne băgam. Să fi fost credința dumneavoastră mare, să fi fost arta noastră de negociere, sau o minunate divină, faptul că v-am convins să ne închiriați lăcașul de închinare? Cred că mai degrabă har. Ați spus da, iar pentru noi asta a însemnat enorm. După ce colindasem cartierele Gai și Poltura, stradă cu stradă, casă cu casă, hală cu hală, în speranța de a găsi un culcuș pentru nucleul Bisericii Betleem. Un nucleu de oameni vizionari, pasionați, credincioși și foarte timizi.

Dragă Biserică Osana, mulțumim că datorită mărețului har divin, ați făcut parte din mărețul plan al lui Dumnezeu, privitor la viziunea Betleemului. Ne-ați deschis ușile larg, ne-ați primit cu iubire sub acoperișul dumneavoastră să ne adăpostim de ploaie, vânt și viscol oițele și mielușeii Domnului pentru a fi în siguranță.

Am coabitat atăt de frumos și bine o perioadă de șase ani. Vă mulțumim că nu ați ținut cont de doctrine și dogme, nu ați avut prejudecăți și stigmate, ați dărâmat cu dibăcie și eleganță gardurile confesionale, ați arat cu maturitate peste spinii religioși, ați plantat cu iubire florile prieteniei, peste câmpiile pline cu spinii diferențelor de opinii. Dumneavoastră, dragă Biserică Osana, ne-ați învățat să-i privim pe oameni fără ochelari, fără prejudecăți, fără amprente vinovate, așa cum îi vede Dumnezeu, pentru că așa ne-ați privit dumneavoastră.

Am venit aici timizi și sfioși, ca Iacov care căuta un adăpost să doarmă peste noapte, și a găsit o nevastă care i-a dăruit o familie. Așa și noi, am stat câțiva ani buni în confortul călduros pe care ni l-ați oferit, iar acum plecăm spre noua locație, tot temporară, în drum spre Canaanul ceresc, cu o oaste foarte mare. Peste 300 de capete, părinți, bătrâni, bunici, nepoți, prieteni. Ne-am înmulțit atât de mult încât eram nevoiți să plecăm pentru ca fizic nu mai încăpem. Dar lăsăm în urmă amintiri frumoase ce ne-au legat pe viață. Dragă frate păstor Viorel Jude, așa cum ne-a fost înțelegerea, vă promitem în fața adunării lui Hristos că nu vă vom uita!

Aici, în biserică aceasta, ne-am adus la binecuvântare copiii, mulți copii care ni s-au născut pe timpul șederii noastre efemere. Credem că Dumnezeu le-a dat binecuvântarea prin mâinile slujitorilor. Vă promitem că le vom povesti când vor fi mari, despre locul în care au fost închinați Domnului. Un loc binecuvântat și călduros. Aici am cununat tinerii care s-au hotărât să meargă pe același drum.

Aici ne-au fost educați aceeași copii. În sălile de studiu, unde învățătoare devotate și cu frică de Domnul au stat ore în șir, au pierdut multe slujbe de biserică, multe ore de rugăciune, învățându-ne copiii pe înțelesul lor frica de Domnul. Au câștigat în schimb drepturi considerabile la răsplată. Dragi învățătoare, frumoasă vă va fi cununa în cerul lui Dumnezeu. Un cer în primul rând al copiilor slujiți de voi, în care vom intra și noi, dacă va fi cu putință, doar prin asemănare cu cei mici.

În aceleași săli ne-au fost meditați copiii pentru a lua examenele naționale, bacalaureat și titularizare, prin dăruirea fratelui Cristi. Care a închinat la picioarele Regelui Isus, inclusiv darul didactic, oferind din suflet meditații la matematică. Tot de aici au venit cu premii însemnate copiii noștri de la Talantul în negoț, meditați, instruiți și învățați de fratele Cristi Chelariu. În aceleași săli au fost catehezați candidați noștri la botez, apoi ucenicizați și inițiați pe cărările sfințeniei.

Ne este dor de rugăciunile de eliberare de sub puterea satanei, de adicții, de de frici, de depresie, cei aproape 40 care ați fost dezlegați de lanțurile roșii ale tutunului. Ne este dor de voi inocenți și curați la suflet, afirmând în haine albe credință voastră vie în Dumnezeul cel viu!

Aici ne-am botezat fiii risipitori. Bazinul acesta este martorul nostru, al îngerilor și al demonilor, că aici s-au luat mari hotărâri pentru Domnul. Aproape o sută de oameni au spus “Da!” Pentru totdeauna lui Dumnezeu. Aici, sub această cruce aprinsă, a strălucit puterea jertfei lui Hristos în decizia multor suflete care au experimentat nașterea din nou. Dragi enoriași care v-ați botezat la noi și între timp v-ați depărtat de Domnul, martor va fi baptistierul acesta, crucea și paravanele după care ați ieșit uzi și înnoiți. Dacă prindeți a auzi sau citi acest mesaj, întoarceți-vă acasă! Tatăl vă așteaptă cu iubire și nouă ne este tare dor de voi! Am investit mult în voi, ne-am sacrificat copiii și familiile uneori de timp și energie pentru a vă sluji cu devotament. Prețuiți slujirea noastră!

Martor este și biroul acela mic, unde s-a vindecat multe răni și familii. Multe pachete de șervețele îmbibate în lacrimile pocăinței. Sutele de ore de consiliere și îmbărbătare, care sunt atât de convins că au fost pontate de Dumnezeu în cer. Ne vom întâlni cu ele la tronul răsplătirilor divine.

Aici ne-am plâns morții, ne-am încurajat văduvele, ne-am mângâiat bătrânii, ne-am hrănit săracii și am slujit Domnului cu bucurie. Am predicat, am cântat, am făcut repetiții, seri de tineret, întâlniri strategice cu slujitorii, cu învățătoarele de copii, conferințe de familii. Aici, în incinta Osanei s-a format Biserica Betleem!

Aici ne-am ordinat slujitorii. Frații care au fost investiți în slujbă ne vor promite că nu vor uita niciodată locul în care păstorii și-au pus mâinile peste ei pentru a putea intra împuterniciți pe ogorul Domnului. Aici au primit votul de încredere slujitorii bisericii: Cristi Dan, Sami Sîngeorzan, Beni Sîngeorzan, Codrin Mihuța și Florin Gligor reconfirmat și fratele păstor Nelu Kovacs pe care Dumnezeu ni l-a trimis ca un mare har. Vă promit frate păstor, dragă biserică și eu că nu voi uita că aici am fost ales și ordinat în slujba de păstor peste o turmă mică și plăpândă. Dar care a germinat, a născut fii și fiice, a făcut ucenici, iar acum este o turmă impresionantă și plină de belșug.

Nu vom uita de serile prelungite de rugăciune petrecute până târziu în noapte în această clădire. De ungerile cu untdelemn și de mărturisirile fraților și surorilor care au fost vindecați/vindecate, inclusiv de boli incurabile. Nu vom uita serile de stăruință în care frați și surori au experimentat plinătatea Duhului Sfânt. Țineți de Domnul cu tărie, pentru că Duhul Sfânt conlucrează cu un trup/ vas curat. De asemenea nu vom putea uita promisiunile profetice făcute de Dumnezeu prin sfinții proroci, despre noul lăcaș de închinare. Dacă pe alocurea am fost atinși de spasmele scepticismului și am abuzat de rațiune, le cerem iertare și lor și Domnului! Astăzi vedem sub ochii noștri promisiunile împlinite.

Am traversat împreună o pandemie, cu distanțare fizică, programe alternative, veneam pe rând la biserică, am predicat uneori cu biserica goală, doar scaunelor, cu slave speranțe că vom mai avea o viață normală. Dar Dumnezeu s-a mai îndurat o dată de noi. Multe dintre înregistrările nostre care au fost încărcate în online au ajuns departe. În multe locuri de pe planetă am fost întâmpinat de oameni care ne spun că ascultă cu drag slujirea noastră, slujbele noastre, înregistrate aici, în Biserică Osana. Ele vor rămâne în arhivele internetului ani buni de aici înainte.

Ne cerem iertare dragi surori și frați de la Osana, pentru disconfortul creat. Pentru mocheta uzată, ușile șubrezite, scaunele tocite. Cerem iertare vecinilor care ne-au suportat șase ani. Cu străzile blocate, cu intrările în curte sabotate uneori. Poate și spații verzi ciuntite, dragi vecini ai Bisericii Osana, iertare!

Mulțumim mult și vecinului Cornel, care ne-a dat terenul pentru o vară întreagă, cu plata zero pentru a construi un cort temporar unde ne-am acut toată vara pandemiei. În aer liber, scenă improvizată cu un tir, dar unde multe suflete au auzit Cuvântul vieții. Mulțumim poliției locale pentru nenumăratele fapte bune de a ne ierta de amenzi, atunci când prezența la biserică depășea numărul stabilit.

Ne ducem la loc larg! Ne mutăm în clădirea noastră. A bisericii Betleem. Construită de noi. Cu banii noștri. Cu mâinile noastre. Cu oamenii noștri, hrăniți de surorile noastre. Lăsând în urmă oameni minunați, și amintiri plăcute. Ne luăm rămas bun cu fruntea sus, cu demnitate și onoare, cu respect, cu prietenie și dragoste.

Dragă frate păstor, Viorel Jude! Dragi frați și surori ai bisericii Osana. Ne veți lipsi foarte mult! Știm că o bună perioadă de timp, inclusiv mașinile noastre vor coti spre acest lăcaș. Au învățat drumul spre aici în șase ani de zile, iar periodic le vom urma instinctele, venind să vă vedem, să vă întrebăm de sănătate. Să ne rugăm cu și pentru dumneavoastră.

Știm că și noi vă vom lipsi. Dincolo de pereții mâzgăliți și pamperși uitați prin coșul de gunoi, climă uitată pornită peste noapte și becuri aprinse, chiar uși descuiate. Altele sparte de hoți, pe care încă îi așteptăm la cateheză, vă va fi dor de noi. De gălăgia și aglomerația noastră. Veți veni uneori și veți găsi săli pustii, de maculatură și copii, unele camere vor rămâne cu becurile neaprinse, multe șervețele neconsumate, curentul va fi mai ieftin, gazul asemeni. Dar cu siguranță vă vom lipsi.

Vom povesti și altora, așa cum am mai făcut-o, că am cunoscut niște oameni buni. O Biserică, Osana prietenoasă, primitoare, plină de dragoste. Dar mai mult decât toate, vom povesti Domnului în rugăciune toate bucuriile și îi vom cere să vă binecuvânteze.

Noi, Biserica Betleem vă rugăm să ne permiteți a rosti o binecuvântare peste dumneavoastră ca Biserică.

Numeri
(6:23) „Vorbește lui Aaron și fiilor lui și spune-le: ‘Așa să binecuvântați pe copiii lui Israel Osana și să le ziceți:
(6:24) «Domnul să te binecuvânteze și să te păzească! Biserică Osana! Amin!
(6:25) Domnul să facă să lumineze Fața Lui peste tine și să Se îndure de tine! Biserică Osana! Amin!
(6:26) Domnul să-Și înalțe Fața peste tine și să-ți dea pacea!» Biserică Osana! Amin!
(6:27) Astfel să pună Numele Meu peste copiii lui Israel, Biserica Osana, și Eu îi voi binecuvânta.’”

Am primit o invitație împreună cu un grup de 30 de păstori din Județul Arad la Parlamentul European, din Bruxelles. Cinsprezece păstori penticostali și cinsprezece baptiști, pentru că în înfrățirea de pe Golgota și între oameni maturi și educați, nu mai numeri diferențele doctrinare, ci te lași fascinat de asemănările frățești scrise cu sânge de Hristos, pe cruce. A fost o mare bucurie să discutăm despre nașterea din nou, domnia păcatului și supremația jertfei lui Hristos, har, iertare, răpire. Acestea sunt subiectele hristologice, restul sunt doar păreri și ideologii doctrinare, cărora nu le permitem să ne fragmenteze părtășia frățească!

Două zile binecuvântate în care am putut povesti, am servit masa, am depănat amintiri frumoase din slujirea fiecăruia. Nu ai cum să nu te lași fascinat de acești oameni minunați. Știu, avem prejudecăți și imagini deformate despre pastori. Dar vă dau niște detalii din culise: și păstorii sunt oameni, care la rândul lor sunt oi în turma celor mântuiți, păstorită de El, Păstorul cel bun!

Păstorii sunt oameni cu mult bun simț, inclusiv simțul umorului, oameni eleganți, cu fața senină, care postesc și se roagă pentru nevoile turmei. Luptă uneori cu fiarele din Efes, pentru a proteja turma încredințată. Obosiți, loviți, cu diagnostice dificile, familii cu nevoi. Pe drumuri, prin cimitire, prin spitale, caută oile rănite să le slujească prin dragoste.

Am călătorit pe jos, prin capitala europeană, Bruxelles, am povestit, am vizitat Consiliul Europei, Parlamentul. Un ansamblu de clădiri impresionante, cu o sală de plen uriașă, unde se decid legi pentru noi. Acești oameni, care conduc Uniunea, au nevoie de rugăciunile noastre, să fie lucizi, coerenți și să dea legi care să nu conțină fărădelegi. Putem critica, putem comenta, dar noi nu vom fi niciodată probabil acolo, însă prin rugăciunile noastre putem influența, fie și puțin soarta noastră.

Oare nu asta ne cere Dumnezeu prin Cuvântul sfânt? 1 Timotei 2 Vă îndemn dar, înainte de toate, să faceți rugăciuni, cereri, mijlociri, mulțumiri pentru toți oamenii,
(2:2) pentru împărați și pentru toți cei ce sunt înălțați în dregătorii, ca să putem duce astfel o viață pașnică și liniștită, cu toată evlavia și cu toată cinstea.
(2:3) Lucrul acesta este bun și bine primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru,
Dacă ne rugăm pentru funcționarii locali: primari, poliție, medici, profesori, președinte, guvern, etc. Oare de ce nu ne-am ruga pentru șefii lor? Pentru cei mai înălțați în dregătorii, pentru înalții demnitari rânduiți de Dumnezeu să ne reprezinte pentru o vreme.

Cu bucurie și mulțumire ne întoarcem spre casă cu o perspectivă puțin diferită despre Uniunea Europeană. Țările uniunii ne-au ajuta să ne construim case, să ne luăm mașini bune, să călătorim liber pentru a putea lucra în câmpul internațional al muncii, dar și în câmpul Domnului.

România este parte a uniunii, este țară a continentului european, este țara noastră, de pe continentul nostru. Doamne lasă pacea ta în toată regiunea europeană să putem duce o viață pașnică și liniștită, să putem îmbătrâni frumos lângă copiii noștri.

Dumnezeu ne cheamă să fim creștini practicanți, adevărați. Creștini care iubesc, oameni care caută pacea, care aleargă după ea. Să predicăm Evanghelia păcii, oamenilor neliniștiți.

Mulțumim Domnului pentru privilegiul acestei ieșiri! Mulțumim pastorului Florin Ilioni pentru inițiativă! Mulțumim domnului Gheorghe Falcă pentru oficiul de gazdă și prezentarea materialului, cu dibăcia unui profesor iscusit! Mulțumim domnișoarelor Rodica și Cătălina pentru slujba de ghizi! Dumnezeu să vă binecuvânteze!

Doamne binecuvântează România! Binecuvântează Europa cu pace!

Cu prețuire! Pastor prof. Onisim Botezatu!

Suntem mulțumitori lui Dumnezeu să vedem sub ochii noștri împlinite planurile făcute la întâlnirea de la Sângeorz-Băi din toamna anului trecut. Într-un decor de poveste, împreună cu oameni de excepție (bordul de conducere al Departamentului de Tineret al CP), am scris filosofia de lucrare, am stabilit termene și prin harul Domnului ne-am ținut de cuvânt.

După întâlnirea pe regionale a liderilor, care în cazul nostru a ieșit peste așteptările noastre, la biserica Filadelfia, Timișoara, ne-am mobilizat pentru conferința națională.

La Sibiu e fost minunat. E pe drept fascinant să vezi sute de tineri, aproape 400, călătorind mii de kilometri, mulți și din străinătate, pentru a ajunge aici în vederea echipării și perfecționării pentru eficientizarea lucrării. Tineri eleganți, doritori, pasionați de slujirea oițelor, au venit cu așteptări la această conferință și sunt convins că nu au plecat dezamăgiți.

Momentele de rugăciune au fost cu totul speciale. Conduși în închinare de echipa locală a bisericii Emanuel din Sibiu, îndemnați la rugăciune de păstorii Ciprian Bârsan și Caleb Nechifor, am avut momente de cer. Ne-am proșternut înaintea crucii, în fața tronului harului, am plâns, ne-am mărturisit, ne-am închinat, iar Dumnezeu a adus dezlegări și mângâiere. Rugăciunile noastre sunt în genere și un rezultat al păstorilor noștri seniori, care ne susțin și ne-au transmis o bogată moștenire spirituală. Ea trebuie păzită, promovată, respectată, perpetuată, cu îmbunătățirile și adaptarea contextuală a vremii în care trăim.

Asta nu înseamnă alterare sau negociere, ci așa ca fii lui Isahar, vrem să înțelegem vremea în care trăim și să adaptăm metodologia slujirii nevoilor curente pentru generația noastră. Astfel vrem să ajungem cu slujirea și ucenicizarea la toți tinerii români de pe planetă în vederea mântuirii, ucenicizării, echipării și trimiterii pe ogorul Domnului. Primele două intră în responsabilitatea noastră, următoarele în slujba lui Hristos. Haideți să nu îl facem pe Dumnezeu să aștepte prea mult după noi, că va alege pe alții mai harnici, iar noi ne pierdem răsplata!

La Sibiu s-au luat mari hotărâri! Rugăciunea și seminariile au mers atât de bine cot la cot, au făcut o echipă desăvârșită, astfel că au conlucrat armonios spre deservirea planului divin. Flaviu Coman ne-a convins prin seminarul ales: Bazele lucrării cu tinerii, că fără temelie, fără bază solidă nu avem eficiență maximă. Ori noi țintim excelențele cu acest proiect. Rugăciunea este cheia slujirii, iar ucenicizarea este ușa principală, ce a fost gripată decenii la rând și care trebuie deblocată, astfel încât TOȚI CONVERTIȚII din bisericile locale să se transforme în UCENICI ACTIVI ai planului salvării.

Fratele Marius Livanu, ne-a făcut o incursiune în mentalitatea și luptele adolescenților, a propus un plan fiabil de recuperare a tinerilor pierduți. O, nu! Nu am avut doar o întâlnire de S. M.U.R.D. în care să tot constatăm cât de nenorociți sunt tinerii și plini de patimi. Categoric nu doar asta. Am constatat că în generația noastră avem oameni ca Isahar, avem tineri plini de Duhul Sfânt. Avem fete curate care s-au păstrat neîntinate de lume. Avem tineri inteligenți, competenți și plini de dragoste și de dorință de a face bine. Iar liderul trebuie să le pună în negoț multitudinea de talanți spre gloria Împărăției lui Dumnezeu.

Un leadership de calitate înseamnă un lider de calitate înconjurat de oameni de calitate, care dau responsabilități tuturor tinerilor(în cazul nostru tinerii nu sunt vasali, ci colegi de slujbă), care ajung ucenici de calitate. Trebuie să suprasaturăm slujirea noastră cu ideea bristologică a UCENICIZĂRII. Este singura șansă de a fi creștini biblici. Biserica Penticostală fiind de altfel cea mai mare mișcare de trezire spirituală din lume. În Europa, în cele mai mari metropole și orașe mari avem 2-3-5 și chiar mai multe biserici arhipline, cu tineri care cântă la tot felul de instrumente, cu predicatorii români care pot sta la masă cu oricare predicatori ai lumii. Predicatorii și păstorii români sunt oameni autentici, maturi, cu profunzime profetică și teologică.

Prin harul lui Dumnezeu a fost lansată și cartea SUNT LIDER, slujesc eficient generației mele? Se poate comanda la SBR(Societatea Biblică Română). Cartea se adresează păstorilor, liderilor de tineret, învățătoarelor de copii, liderilor de închinare și tuturor celor care înțeleg marea trimitere a Mântuitorului de a face ucenici. Cartea este adaptată spațiului geografic românesc. Autorul înțelege influențele unor metodologii străine, care posibil să fi avut randament în acele țări, dar implementarea lor în România nu a fost eficientă, iar unii lideri au clacat de-a binelea. Materialul amintit este conceput din linia întâi, de pe front potrivit cu nevoile și mentalitatea spațiului nostru geografic.

Mulțumim Domnului pentru harul Său minunat de a ne vedea. Mulțumim lui Adi Clep și prin Adi colegul nostru și pastorului Nelu Brie al Bisericii Emanuel pentru găzduire excepțională! Mulțumim fratelui Victor Câmpean (responsabilul de departament al cultului), mentorul nostru care în demersul ucenicizării strălucește de fiecare dată, ca un tată spiritual, ne încurajează și vede în noi lucruri valoroase pe care nici noi nu reușim să le înțelegem. Frate păstor, mentor, vă promitem că vom fi niște ucenici harnici care ne îndeplinim bine sarcinile de lucru încredințate, la care ne-am înrolat benevol, motivați de obligațiile harului hristologic.

Mulțumim fiecărui lider în parte! Mulțumim păstorilor care înțeleg lucrarea cu tinerii și au sponsorizat (în mare parte) conferința. Vă mulțumim că ne onorați să putem sluji oițelor din bisericile pe care le păstoriți! Fără dumneavoastră nu putem face mare lucru. De asemenea, fără noi nici dumneavoastră nu puteți face prea mari isprăvi! Împreună, facem front pentru salvarea contra-cronometru a generației noastre și a-i transforma în ucenici.

Ne-am despărțit cu un gol în inimă pentru că părtășia a fost așa scurtă, dar cu inimile pline de bucurie, inundate de harul lui Dumnezeu, cu focul pasiunii pentru generația noastră, arzând în piepturi calde și pline de dorință de a sluji oițele și mielușeii. Dragi frați/colegi păstori, dirijați, supravegheați, rugați-vă, ajutați, dar vă rugăm respectuos:Nu stingenți Duhul! Nu stingeți acest foc! Haideți să facem echipă având același țel: salvarea generației de oițe și mielușei și glorificarea lui Dumnezeu!

Proverbe (2:7) El dă izbîndă celor fără prihană, dă un scut celor ce umblă în nevinovăție.
(2:8) Ocrotește cărările neprihănirii, și păzește calea credincioșilor Lui.

Nu vei avea succes, nu vei avea biruință și binecuvântare dacă umbli cu lucruri vinovate. Dacă ești înclinat spre ușile din dos, pe manevre și lucruri încurcate, pe minciună și compromis, nu vei avea scut împotriva artileriei demonice.

Vorbeam cu cineva despre „unele minciuni” care au fost descoperite. Nu! I-am zis. Acum a fost descoperit adevărul. Minciunile au fost scutul de până acum. Adevărul este cea mai ușoară proprietate. Orice ai pune peste el, oricât de mult timp, la un moment dat adevărul va pluti din nou la suprafață. Pentru caracterul lui de adevăr.

Dragi prieteni, nu abuzați de ajutorul lui Dumnezeu, în orice condiții! Nu îl invocați dacă nu îl slujiți. El ocrotește cărările neprihănirii și păzește doar calea aleșilor Lui. Dumnezeu nu va apăra niciodată calea aleșilor celuilalt stăpân. Dumnezeu nu apără mincinoși. Nu păzește trișori! Nu salvează corupți! Nu mântuiește demoni! Nu vindecă făuritori de răni! 

Nu vei câștiga niciodată războaiele  luminii, luptând cu armele întunericului.

Umblă pe calea nevinovăției! Trăiește în adevăr! Fii cinstit! Caută calea corectă! Fugi de compromis! Alege binele! Iartă! Uită răul făcut! Caută pacea! Umblă în dreptate! Fii sincer! Fii bun! Iar Dumnezeu va face scut de aur în jurul tău. Altfel, vei fi înmormântat în gropi excavate de propriile-ți mâini și decizii.  

Fii cinstit!

Aceasta este tema stabilită împreună cu frații din bordul de conducere al lucrării de tineret, pe comunitatea Arad, pentru întâlnirea de iarnă. Iar astăzi, prin harul lui Dumnezeu am putut vedea împlinită dorința noastră și a multor lideri de tineret, dornici de părtășie și dezvoltare personală.

Tineri din toate colțurile Banatului, Crișanei, Valea Jiului și Hunedoarei au venit cu mari așteptări la Biserica Filadelfia. După mesajele și reacțiile primite pe grupurile de tineret, realizez nu doar că așteptările au fost satisfăcute cu brio, dar au fost depășite cu mult. Iar pentru asta îl slăvim pe Dumnezeu.

Fratele păstor Victor Cîmpean (Responsabil al lucrării de tineret la nivel de cult), a strălucit din nou. Ca de fiecare dată. De altfel, când stai aproape de crucea Domnului Isus, radiezi lumină. Transmiți din lumina hristologică. LIDERUL ECHIPAT. O temă frământată, pregătită, lucrată și cu pronunțate accente profetice.

Suntem atât de convinși, cei mai mulți dintre noi că Dumnezeu a rânduit pentru generația asta oameni consacrați, capacitați, smeriți, valoroși pentru a sluji oițelor. Fratele Victor este unul dintre ei. Dacă ne este atât de ușor, uneori să denigram oameni pe nedrept, mi se pare injust să nu apreciem pe cei care merită mulțumirile noastre. 

Vă mulțumim frate pastor Cîmpean, pentru unicitatea dumneavoastră. Pentru modul în care vă vulnerabilizați și coborâți la nivelul nostru. Reușiți astfel să ne edificați și pe noi. O inima cât Alaska de mare. Un suflet valoros și sincer. Sinceritatea lui, debordantă, așa cum zice Ruben Andreica despre fratele Victor, care îi este cuscru. Oare nu asta înseamnă slujirea? Oare nu asta ne învață Hristos? Ne-ați zis atât de multe prin ceea ce sunteți, încât ceea ce ne-ați transmis prin vorbe are puterea unui decret. Vă iubim!

Când fiecare lider județean, cu harta județului pe prompter își prezenta viziunea din județ, am lăcrimat. Am dat slava lui Dumnezeu că în ciuda unor focare de ispite, care au prăjit mărturia bisericilor locale din țară, slava Domnului strălucește peste poporul Domnului. Acești lideri au în ei acel nerv al slujirii curate. Ei nu se lasă influențați de vesti rele. Ei nu ripostează. Ei se ridică în Numele Domnului și fac minuni. Îndemnurile lor suave la pace, ne indică spre maturitatea acestor oameni puternici, eroi contemporani și bravi!

Sunt onorat să fac parte din Comunitatea de vest a României. Oameni inimoși, axați pe slujire eficientă, pe evanghelizare și acțiuni umanitare de slujire publică. Prin spitale, scoli, azile de bătrâni, penitenciare, cămine de copii, misiune internă și externă, conferințe și tabere. Voi chiar ați înțeles pe deplin porunca Marii Trimiteri a Domnului Isus. Și o executați cu dârzenie. Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toți!

Mulțumiri Domnului pentru har! Mulțumim Bisericii gazde prin pastorul Mihai Petroesc pentru ospitalitate! Mulțumim echipei Comunității pentru implicare! Mulțumim fiecărui lider pentru prezență! Dovediți că se poate. Dovediți că există speranță. Dovediți că nu ne-am ostenit degeaba.

Cu prețuire în Hristos, pastor Onisim Botezatu!