Nu vrei să fii și tu un APROAPE?

Cine este APROAPELE?

Deși pare simplu, s-ar putea ca nici tu să nu știi cine este aproapele tău! Și atunci se iscă o suită de probleme legate de împlinirea celei mai mari porunci în raport cu oamenii: să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. Mat. 22:39, Mc 12 3. Dacă nu știi CINE este, atunci CUM îl iubești?

Ca să-l ispitească, un învățător al legii îl întreabă pe Isus în Luca
10:29 Dar el, care voia să se îndreptăţească, a zis lui Isus: „Şi cine este aproapele meu?” Atunci In pilda care urmează, pilda samariteanului, Mântuitorul îi servește ideea pe care el doar o recunoaște. Vis-a-vis de drumețul în comă, care ți se pare că a fost aproapele? Cel ce ȘI-A făcut milă cu el. Du-te de FĂ ȘI TU LA FEL! Luca 10:37

Ani de zile s-a predicat, și se mai predică eronat. Cine este aproapele? Familia, copiii, bolnavii, asistații sociali, bătrânii, etc…Greșit! Pe cine aprobă ISUS ca aproape? Pe milostiv, iar NU pe miluit(beneficiar). Citez: cel ce ȘI-A FĂCUT milă este aproapele, NU miluitul(omul căzut)! Apoi continuă: Du-te de fă și tu la fel, adică? Fii aproape!

Concluzia biblică este că, înțelegând textul vei căuta nevoiași cărora să le fii aproape, dacă nu îl vei înțelege, vei fi un posibil leneș care așteaptă de la alții implicare. Fii tu un aproape! Ați auzit adesea și în rugăciuni:”samariteanule milos vino!” Cu referire la Isus bineînțeles. Ne convine, dar este greșit! Nu îl trimite pe Isus, Dumnezeu te trimite pe tine. Fii tu un samaritean milostiv, un APROAPE!

De ce porunca zice: să iubești pe aproapele tău, ca pe tine însuți? Pentru că dacă nu iubești pe cel care ți-a fost aproape la greu, care ți-a făcut bine, te-a salvat, ți-a întins o mână caldă de ajutor, cum vei iubi pe vrăjmaș? Drama zilelor noastre este că nu mai suntem capabili să iubim pe aproapele nostru. Pe cei care ne-au făcut bine, ne-au fost aproape în clipe grele: părinți, soție, soț, pastor, preot, frate, soră etc. Atunci cum să fii capabil de mai mult? Cum va binecuvânta pe cel ce îl blastămă, dacă nu vorbește de bine pe cel prin care Dumnezeu l-a binecuvântat?

Mai citiți de zece ori Pilda samariteanului si veți vedea că vi se schimbă întreaga perspectivă despre slujire. Deaceea, pledez pentru hermeneutică de calitate (știința care se ocupă cu interpretarea corectă a Bibliei).

Nu vrei să fii și tu un aproape? Nu mai aștepta să vină alții la tine, mergi tu la ei, apropie-te tu de ei, fi-le aproape, și vei vedea Împărăția harului. Nu lovi mâna care te-a hrănit la greu, e vorba veche, ci iubește-o. Ca un test, dacă pe cei din casa lui îi urăște și îi vorbește de rău, ce încredere poți avea în interlocutorul tău de acest gen? Păi pe tine te linșează fară prejudecăți.

Fetelor, îndragostiți-vă de băieți care își iubesc aproapele(părinții) și îi respectă. Băieți asemeni cu fetele. Că dacă nu-și respectă aproapele(părinții), nu îi cinstește și le vorbește obraznic, află că te vei căsători cu o hienă care nu își va iubi și respecta aproapele.

Apropo, nu vrei să fii un aproape? Iar voi beneficiari, iubiți-vă apropiații!

Distanțare fizică? Dar distanțarea eternă?

Iubiți slujitori, vorbiți despre noaptea aceea!

Mesajul esențial al autorităților în aceste vremuri tulburi este unanim: distanțare fizică. Ne convine sau nu, aceste reguli nu se negociază, ele se execută. Nu ai voie să-ți îmbrățișezi semenii, să vorbești prea mult cu ei; socializarea de bază rămâne cea care ne „convine” mai mult, cea virtuală. Dar să știți că nu e așa rău pe cum pare, adică există realități și mai aspre. Mântuitorul avertiza astfel:

Vă spun că, în noaptea aceea, doi inşi vor fi în acelaşi pat, unul va fi luat şi altul va fi lăsat;
două femei vor măcina împreună: una va fi luată şi alta va fi lăsată.
Doi bărbaţi vor fi la câmp: unul va fi luat şi altul va fi lăsat.”
Ucenicii L-au întrebat: „Unde, Doamne?” Iar El a răspuns: „Unde va fi trupul, acolo se vor strânge vulturii.” Luca 17:34-37

Dragi Slujitori, vorbiți despre noaptea aceea!

~Vorbiți despre marea dramă a despărțirii dintre soți, cel credincios va fi luat, cel rău și infidel va fi lăsat;

~Vorbiți despre diferența dintre colegele doamne de lucru de la moară, una va fi luată (cea credincioasă), iar alta va fi lăsată (cea necredincioasă);

~Vorbiți despre tovărășiile bărbaților de pe câmp, cel sfânt va fi luat, iar cel bețivan, batjocoritor și necinstit va fi lăsat;

~Spuneți-le copiilor rebeli că părinții lor credincioși vor pleca spre cer, iar fiii batjocoritori vor fi abandonați și nimiciți;

~Spuneți mamelor și taților ucigași de fii, prin avort, că cei sfinți vor merge la răsplătire cu fiii lor, iar părinții ucigași vor merge la judecată pentru a explica cele 45 de milioane de avorturi pe an la nivel global;

~Vorbiți celor ancorați prea tare în clipa și ziua de astăzi și care au uitat că vine o noapte a trierii, vorbiți-le despre noaptea aceea!

~Spuneți-le că Dumnezeu va face diferența categorică între cel care îi slujește și care va fi luat și cel care nu îi slujește și va fi lăsat;

~Spuneți-le fraților să nu fie dezamăgiți din pricina patronilor nedrepți și lacomi, că în curând Stăpânul va face dreptate celui asuprit și va abandona pe asupritor;

~Vorbiți dregătorilor, care se cred stăpânii lumii că, în foarte scurtă vreme va veni Stăpânul de drept, ei vor fi detronați și abandonați, iar cei cinstiți vor fi înălțați;

~O! Voi slujitori ai altarului, nu pierdeți vremea lămurind lucrurile existențialiste și efemere, vorbiți-le oamenilor despre noaptea aceea a despărțirii!

~Mai spuneți-le că noaptea aceea este foarte aproape. Că suntem demult pe înserate, iar noaptea stă să înceapă în curând;

~ Și, mai spuneți oamenilor că ASTĂZI se pot schimba destinații, se pot ierta păcate, se pot dezlega lanțuri, se pot spăla cugete, se iartă conștiințe, se pot întoarce la Dumnezeu.

Unde Doamne îi vei duce pe cei pe care îi vei lua? Este tainic locul acela, dar știm că va fi în prezența lui Dumnezeu, iar despre cei care vor fi abandonați aflăm de la Isus că vor merge într-un fel de groapă comună unde vor fi devorați de viermi și vulturi.

O, sună groaznic! Știu, dar asta este realitatea prezisă de însuși Domnul Hristos. Distanțarea fizică va mai cunoaște ceva proporții de apropiere, sperăm, după încetarea pandemiei, dar cealaltă este veșnică. Iar părintele Avraam ne lămurește în Lc 16:26: Pe lângă toate acestea, între noi şi între voi este o prăpastie mare, aşa ca cei ce ar vrea să treacă de aici la voi sau de acolo la noi să nu poată.’

Eu vreau mai degrabă, prin mila lui Dumnezeu să fiu luat, și tu?

Iar voi, slujitori ai altarelor, vorbiți despre noaptea aceea!

Vizionează „Explozie devastatoare in Beirut” pe YouTube

Doliu național de trei zile în Liban. O explozie care a devastat orașul portuar Beirut. Pazește Doamne pe copiii tăi de nenorociri! Se spune că există explozibil pe pământ pentru a distruge planeta de 5 ori. Am ajuns in punctul în care trebuie să ne rugăm lui Dumnezeu, să limitseze nebunia umană pentru a nu se dezlănțui.

Focul peste Sodoma și Gomora venea de la Dumnezeu, acum este nevoie de frâu pentru marile puteri ale lumii. Dumnezeu pedepsește cu milă, omul e plin de ură și răzbunare. Preferăm pedeapsa Ta, Doamne, care e spre îndreptare, nu ne lăsa la îndemâna oamenilor, locuiți de demoni sunt capabili de distrugere și prăpăd! Iată ce spunea regele David: (2 Sam 24:14) David a răspuns lui Gad: „Sunt într-o mare strâmtorare! O, mai bine să cădem în mâinile Domnului, căci îndurările Lui sunt nemărginite, dar să nu cad în mâinile oamenilor!”

Porunca nr. 0(zero)

În urmă cu mai mulți ani, predicam în Olias del Rei, Spania. În seara aceea am avut câteva învățături catehetice din decalog (cele zece porunci). La terminarea programului a venit la mine un tip la vreo 50 de ani și imi spune franc: „Nu sunt deacord cu dumneata! Ai sărit peste o poruncă! E cea mai importantă!” „Frate”, continui eu să mă disculp, „se numește deca-logos = zece porunci. Peste care am sărit?” „Nu! Ai uitat porunca nr. zero!” „Care?” Continui eu mirat. „Ascultă Israele! Dacă asta nu e împlinită, celelalte zece sunt predicate degeaba!”

L-am iubit pe acest om. I-am mulțumit din suflet, chiar dacă inițial îmi crease un disconfort, dar omul acesta a avut dreptate. Poți să predici mai bine ca Finney sau Wesley sau Spurgeon, Moody sau Billy Graham, dacă poporul nu te ascultă e ca și cum ai predica în cimitir. Poate să te cheme si Ieremia(profetul lacrimilor), să le aduci cel mai curat mesaj profetic: „Am pus nişte străjeri peste voi: ‘Fiţi cu luare aminte la sunetul trâmbiţei!” Dar ei răspund: „Nu vrem să fim cu luare aminte!”. Degeaba! Ieremia 6:17

Saul, împăratul cu un cap mai mare decât toți, omul faptelor mărețe și a jertfelor in cantități industriale, dar cu restanțe la lecția ascultării.
Samuel a zis: „Îi plac Domnului mai mult arderile-de-tot şi jertfele decât ascultarea de glasul Domnului? Ascultarea face mai mult decât jertfele şi păzirea cuvântului Său face mai mult decât grăsimea berbecilor. 1 Sam 15:22

Stimați oameni. Nu vă întreceți în fapte mărețe! Nu vă comparați în teorie cu alții! Nu vă aruncați la lucruri mari! Înainte de a da doctorate în decalog, haideți să învățăm tabla adunării și a ascultării, haideți să fim credincioși în lucrurile mici!

Toți auzim, dar, oare toți ASCULTĂM? Toți luăm aminte la Cuvântul vieții?

Nu uitați! Înaintea miilor de porunci știute se află porunca 0(zero), ASCULTĂ! Ia atitudine!

Dacă porunca numărul 0(zero) nu este împlinită, TOT ce faci este =(egal) cu 0(zero)! Matematic, asta ar arăta cam așa: Orice bine cu +(plus) -(minus) ascultare = 0(zero).

Nevoia acută de apologeți!

Mai bine sufăr eu din cauza adevărului, decât să sufere adevărul din cauza mea”(anonim)

Oare noi apărăm Adevărul? Sau Adevărul ne apară pe noi? Care este rolul meu în păstrarea integrității Cuvântului sfânt? Pot eu face ceva pentru asta? Biblia ne arată că da, și iată ce mai promite Hristos:

Fiindcă ai păzit Cuvântul răbdării Mele, te voi păzi şi Eu de ceasul încercării care are să vină peste lumea întreagă , ca să încerce pe locuitorii pământului. Apoc 3:10

Am subliniat continuu și o voi mai face, că este nevoie de apologeți (apărători de calitate ai Bibliei). Aici vorbim de oameni pregătiți, competenți, înțelepți, destoinici: atât prin acuratețea teologică, prin plinătatea Sfântului Duh, dar și prin retorică îngrijită, elocință desăvârșită ( în vorbire sau redactare scrisă).

Care sunt dușmanii Adevărului:

1. Diavolul. Încă din Eden și până astăzi mandatul său este de a distorsiona adevărul. El nu ucide adevărul, nu poate, dar încearcă să pervertească percepțiile umane despre adevăr. „Oare a zis Dumnezeu?”. Sunt lucruri discutabile în Biblie, dar sunt și lucruri categorice, care nu se negociază.

2. Secularismul. Spiritul epocii. Această filosofie a plasat pe graficul ființei umane doar coordonate egoiste, consumeriste, stricăcioase, efemere, putrezibile, iar omul devine un simplu roboțel de consum. Învătătură nebiblică, care deformează optica.

3. Umanismul. Acesta plasează în centrul existenței omul și propria lui fericire. Nu a altora, nu celălalt, nu aproapele, ci sinele. Este o filosofie antihristică, egocentrică și suicidală. Pavel spune: Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă; ci, în smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi. (Fil 2:3). Umanismul crează iluzii atât de deformate, încât omul post-modern nu mai are oglinzi retrovizoare, el nu mai vede nimic în spate, dincolo de sine.

4. Minciuna. Diavolul nu este o ființă creatoare, el însuși fiind creat, de aceea el nu poate crea nimic, el doar distorsionează, distruge tot ce a creat Dumnezeu. Pentru contracararea falsului este nevoie de cunoaștere excelentă a originalului, a adevărului. De aceea se impune apologeților o foarte bună cunoaștere a Sfintelor Scripturi.

5. Non-valoarea. Sistemele post-moderniste nu au criterii, prin urmare ierarhizarea valorilor se face anevoioasă. Televiziunile comerciale, cărțile S.F., filmele, promovează non-valorile în hainele virtuților. Biblia delimitează clar granițele dintre valori și gunoaie. De aceea avem nevoie de scriitori, poeți, interpreți, predicatori, doctori buni cunoscători ai Bibliei, care să influențeze societatea antrenând-o în promovarea valorilor.

6. Egoismul (opusul dragostei). De ce am clasificat egoismul ca oponent principal al dragostei și nu ura? Pentru că aplicația iubirii este altruismul, celălalt, sacrificiu. Un om care nu iubește, de fapt se iubește pe sine. Așa se face că multe comportamente au fost numite injust „dragoste”. Dar har Domnului că termenul dragoste aici e nearticulat, e cu grad mare de generalitate, pentru că Dragostea biblică este absolutul în sine, este Dumnezeu însuși. Dar pentru a demonstra asta avem nevoie de apologeți cumpătați, sănătoși în credință, în dragoste și în răbdare (Tit 2:2), care să apere iubirea.

Dragul meu cititor, lasă-te modelat de Duhul Dumnezeului Celui viu ca Daniel si vei putea combate ereziile, vei schimba imperii și filosofii defecte, vei putea aduce cu sutele de mii, chiar milioane de oameni la supunere față de Adevăr. Hristos este Adevărul. Când Pilat a întrebat: ce este adevărul? Hristos nu a răspuns, pentru că intrebarea era greșită sugerând că adevărul ar fi o concepție. Corect ar trebui să întrebăm: CINE este adevărul, iar răspunsul este absolut: HRISTOS. Adevărul este o persoană, așa cum ne arată aliterația latină: Via, Veritas, Vita = Calea, Adevărul și Viața.

Chiar tu poți fi un apologet al adevărului!

Nu umili pe NIMENI, NICIODATĂ!

Viața e ciclică. Nu știi când Dumnezeu va întoarce lucrurile și vei avea acută nevoie chiar de omul pe care îl vorbești de rău, îl umilești și îl subestimezi. Viața este atât de plină de surprize și plăcute și neplăcute. Luptă-te să cultivi speranțe pe temelia bunului simț, iar celebrul „loc de bună ziua” ridică-l la rang de sfințenie.