Veșnica problemă și discrepanță între generații a creat prăpastii colosale, unele dintre ele greu de traversat. Fiecare generație pare că își strigă cu disperare egoismul ei, dar în esență sunt nevoile fundamentale, care pâna la urmă sunt un drept al umanității. Dacă noi, adulții, nu vom face pași în înțelegerea celor tineri, dacă nu vom urca la nivelul lor dezvoltat de gândire, dacă nu vom coborî în văile tristeții și ale singurătății lor pentru a ne face sprijin pentru ei, îi vom pierde, iar posteritatea ne va taxa aspru.

Participând la Întâlnirea județeană de tineret, organizată impecabil de biserica Betania, uitându-mă cu băgare de seamă la ei, țin să accentuez câteva nevoi pe care vreau să le împărtășesc responsabililor de sufletele celor mici și celor puțin mai mari.

Nevoi ale generației Z

1. Nevoia de iubire. Sentimentul abandonului, desele conflicte cu părinții pe baza de transformări hormonale și de personalitate duc la însingurarea unor suflete atât de fragile. Fără iubire curată, fără compasiune, fără milă doar mimăm slujirea mielușeilor, dar nu vom avea acces la inima lor. Prin orice comportament și reacție a unui adolescent, oricât de ostilă ar fi, un adult înțelept trebuie să citească printre sunete și stări următorul mesaj: „Este cineva dispus să mă iubească? Îi pasă cuiva de mine? Știe cineva că eu sufăr?” Strofele unei cântări mai vechi și „demodate” spuneau: „de nu poți să iubești puternic, să nu te faci învățător.” 2 Petru
(1:7) cu evlavia, dragostea de frați; cu dragostea de frați, iubirea de oameni. Fără iubire suntem pătrați, suntem niste roboti executanți, livratori de programe și atât, niște propovăduitori fanatici ai unor prejudecăți sectariste și seci. „Unde dragoste nu e, nimic nu e.” C. Petrescu.

2. Nevoia de modele. Pentru asta trebuie să coborâm în mijlocul lor, să ne identificăm cu problemele și nevoile lor, să ne lăsăm interpretați de ei, chiar dacă asta înseamnă să ne vulnerabilizăm, oare nu asta a făcut Domnul Isus? Pentru binele lor, merită. Avem tendința de a crea o imagine a liderului tablou, perfect, autoritar, o poziție de amvon, este exact ce nu au nevoie ei. (1Tim 4:12) Nimeni să nu-ți disprețuiască tinerețea, ci fii o pildă (model, exemplu) pentru credincioși: în vorbire, în purtare, în dragoste, în credință, în curăție. Puterea exemplului personal este inegalabilă. Ceea ce ești, strigă atât de tare încât nu pot auzi ceea ce spui.

3. Nevoia de înțelegere. Asta nu înseamnă validarea derapajelor adolescentine, nici aprobarea extremelor lor. Înțelegerea se traduce mai degrabă prin capacitatea de a ne întoarce în timp, de a simți cu tinerii de astăzi, de a ne aminti că și noi am simțit aceleași lupte și stări, sentimente ale abandonului, frici, dileme, conflicte interminabile cu părinții. Dar au trecut, ne-am maturizat și am înțeles că fericirea în viață atârnă în cuiul cinstirii părinților. A te arăta înțelegător cu dramele unui adolescent, asta înseamnă jumătate de problemă rezolvată.

4. Nevoia de sprijin. Nu îi putem condamna la nesfârșit că se refugiază pe Tik Tok, Instagram, jocuri electronice. Trebuie sa le oferim alternativă de calitate. Trebuie folosită varianta argumentării inteligente. La ei nu mai merge cu metoda totalitaristă în care am crescut noi: „fă așa că așa zic eu!” La ei trebuie să vii argumentat, dovedit, lămurit și concret. Chiar dacă asta implică un cont pe Facebook, Instagram sau alte rețele de „anti”-socializare. Adolescenții de astăzi sunt prinși în patimi și adicții fel și fel. Condamnarea îi apasă și mai mult. Trebuie căutat soluții, prezentat în mod plăcut și armonios harul hristologic, mila lui Isus Hristos pentru copiii Săi. Trebuie dirijat sistematic procesul nașterii din nou. Ei pot fi în biserică, dar sunt doar niște „păcătoși educați religios”, cum spunea Viorel Iuga. Nu puneți presiune inutilă pe ei! Nu aveți așteptări ca de la un om născut din nou. Vă epuizați și voi și puneți și presiune inutilă pe ei, trimițându-i forțat în complexe și frustrări. Ei nu pot realiza în doi ani prin cicăleală ceea ce voi ați realizat prin harul lui Dumnezeu și în 50 de ani.

5. Nevoia de validare. Tânărul și adolescentul trebuie valorizat, încurajat, apreciat pentru ceea ce face. Ei sunt foarte capabili. Adolescenții din diaspora știu două trei limbi în care pot comunica ușor, știu informatică, științe, filosofie. Nu îi condamnați la mediocritate. Dacă sunt mai deștepți urcați la nivelul lor și înțelegeți-i, nu îi subestimați! Nu pot fi umiliți și criticați la nesfârșit prin abuzul de putere al adulților. Dacă nu li se valorifică talantul în Biserică, vor căuta validare socială prin filosofia lumii, chiar pe la frontierele ridicolului. Recunoașteți talentul, valoarea și înzestrările naturale ale fiecăruia.

6. Nevoia de consiliere. Adolescentul este om. Are personalitate și individualitate proprie. Are orgoliu și demnitate, acestea trebuie respectate. Asta înseamnă că e nevoie de abordare personală și consiliere individuală. (Confidențialitatea fiind un factor crucial, dezamăgirea unui adolescent generează un adult frustrat, anxios și neîncrezător). Pentru Numele lui Dumnezeu, nu îi dezamăgiți pe cei mici! Vă implor. Ca pastor, lider de tineret, părinte, învățător de școală duminicală, profesor, evită corectura publică, respectă demnitatea lui de om, chiar de e mic și abordează-l personal, individual. Oferă-i timp și spațiu doar lui.

7. Nevoia de multă rugăciune. Sunt armate/legiuni de demoni specializați în coruperea celor mici. Prin droguri, jocuri electronice, patimi, adicții, frici, gânduri suicidale, anxietate. Aceste duhuri pot fi înfruntate cu rugăciune și post. Ca slujitori de tineret trebuie să avem un sfânt obicei de a ne ruga și posti pentru ei și împreună cu ei. Avem nevoie de ajutorul lui Dumnezeu pentru a le putea sluji. Ordinea se poate menține prin disciplină, dar echilibrul interior se restabilește prin praxisul disciplinelor spirituale. Ține-ți strâns legătura cu cerul.

Ca reprezentanți ai generației „Y”, noi, cei născuți în anii 80-90, am putea fi liantul perfect între generația „X” și generația Z. Jucându-ne puțin cu simbolistica literelor, Y are doua brațe sprijinite pe un picioruș. Deschidere spre două direcții. Un „v” mic suspendat pe un picioruș. Lăsâd deoparte simbolurile, haideți cu responsabilitate și iubire să slujim celor mici. Ei sunt curați, cinstiți, sinceri, cu un potențial fantastic. Nu e prea mult să îi încurajăm, să-i iubim și să le slujim așa cum ar face Domnul Hristos.

Ei sunt generația activă de ASTAZI! 80% din slujirea bisericii este administrată de ei. !Nu mai ziceți generația de mâine! Ei slujesc astăzi și o fac foarte bine! EI SUNT GENERAȚIA DE ASTAZI!

https://www.facebook.com/reel/949926156189206?sfnsn=mo&s=F5x8gs&fs=e

Conceptul Betleem s-a născut în urmă cu patru ani în inima unor oameni pasionați de Împărăția lui Dumnezeu. Eram puțini, o mână de oameni, chiar dacă au promis mai mulți că vor pune umărul la greu, treptat s-au retras. Sunt tot mai convins că a rămas exact cine trebuie. Între timp s-au botezat zeci de oameni care sunt înfometați de a sluji Stăpânului.

Viziunea clară, perseverența, implicarea activă a fiecăruia, accentul pus pe rugăciune, seri prelungite, predicarea curată a Cuvântul vieții, dezvoltarea unei mentalități de sfințire și curăție, cu ajutorul Duhului Sfânt, se pare că toate acestea au contribuit activ la dezvoltarea miraculoasă a lucrării. Vin oameni care spun că din parcare simt prezența și cercetarea lui Dumnezeu. Culuarele pline. Balconul arhiplin, pe holuri avem scaune, peste tot e plin. Abia respirăm în față, după cum se poate vedea și în filmulețul de mai sus. Vin oameni serioși, oameni spirituali care se implică în procesul închinării.

Modul în care Dumnezeu a binevoit să toarne har ne surprinde în cel mai plăcut sens. Biserica actuală, care ni se părea foarte mare la început și ne rugam pentru scaunele goale, a devenit arhiplină. Toate scaunele de prin încăperile adiacente lăcașului de cult le aducem la slujbe, nu mai avem spațiu, ieri la amvon am stat pe jumătate de loc. Duhul lui Dumnezeu lucrează minunat. Doar ieri am avut mulți oameni care au venit pentru prima dată. Vin și din județele limitrofe. Dumnezeu lucrează miraculos.

Un motiv în plus să grăbim lucrarea de construcție, care, da, prin harul lui Dumnezeu este în gri. Construită în procent de 100%, acoperită, cu tâmplăria pusă. Mai avem mult de lucru la ea. Dar perseverența, credința, implicarea unor oameni pe care nu îi cunoșteam și care au sărit în ajutor ne motiveaza să credem. Mai departe. Copilașii de două luni stau izolați în camerele mici de studiu, pentru că nu mai au nici o șansa să participe la slujbă, doar dacă stau în brațele părinților.

Poate lecturând aceste rânduri Dumnezeu te cercetează în vreun fel să fii parte a viziunii Betleem. Să pui și tu un scaun, o chiuvetă, o ușă interioară. Mână de la mână, om cu om, iar Dumnezeu va face minuni. Anul acesta prin ajutorul lui Hristos ne propunem să ne mutăm în clădirea nouă. Să putem aștepta cu demnitate oamenii la închinare.

Dumnezeu să binecuvânteze Betleemul! Echipa de slujitori consacrați! Toate departamentele care slujesc cu pasiune pe Hristos! Vă mulțumim anticipat de implicare! Suntem recunoscători lui Dumnezeu și oamenilor Lui, care nu spun niciodată nu! Care se implică în lărgirea Imperiului lui Isus Hristos!

Noua conducere a Cultului Creștin Penticostal din România a desemnat echipa departamentului de Tineret al Cultului. Fratele păstor Victor Cîmpean, membru în Comitul Executiv este responsabilul Departamentului. S-a întocmit o echipă de lucru pentru perioada următorilor patru ani. Alcătuită din păstori tineri, implicați, activi și plini de pasiune pentru slujire.

Victor Cîmpean (BN)(pastor coordonator), Ciprian Bârsan (CS), Radu Pavel(BH), Chiță Ciobanu(SV), Flaviu Coman(CT) Gherasim Magda(MM), Marius Livanu(IT), Mircea Deteșan(CJ), Daniel Hada(HD), Adi Clep(SB), Caleb Nechifor(CJ), Ioan (Neluțu) Filip(MM), Onisim Botezatu(AR).

Am avut o întâlnire online, în care ne-am cunoscut și în linii mari, fratele Cîmpean ne-a prezentat viziunea pentru următorii patru ani, în ce privește lucrarea de tineret. Au luat cuvântul frații păstori implicați, am fost chiar fascinat să asist la această dezbatere. Oameni care văd lucrurile așa cum sunt, realist și bine, care văd nevoia iminentă de acțiune, oameni cu capacitați operaționale foarte bune, care au demonstrat pe plan local hărnicie și implicare. Dragilor, abia aștept să iau notițe de la dumneavoastră la prima întâlnire.

S-a subliniat nevoia acută a unei strategii de lucru fiabilă, un maraton de salvare a tinerei generații din vâltoarea mediatică, din dramele patimilor, din văile depresiei, căutându-i în lumea lor și adaptându-ne metodologia de lucru vremurilor pe care le trăim din motive de relevanță și randament maxim. Sunt încrezător că Dumnezeu ne va umple de har și Duh Sfânt să dăm direcții bune și clare, să fim un model, întâi prin exemplul personal apoi prin implicare activă.

Fratele Cîmpean spunea: Citez: „Biserica lui Isus Hristos de mâine va arăta în funcție de: organizarea, viziunea, pasiunea și călăuzirea slujitorilor de astăzi.” (parafrazat). Foarte adevărat. Îmbătrânim cu fiecare zi. Suntem într-o luptă contracronometru de salvare a tinerilor noștri, de încurajare la slujire și implicare a liderilor, pentru folosul Împărăției lui Dumnezeu, conștienți că vremurile sunt scurte și grele.

Mulțumim fraților din Comitetul Executiv, mulțumim fratelui Victor Cîmpean pentru implicare și credit. Mulțumim Domnului pentru echipa dinamică, determinată și hotărâta să facă ceva pentru generațiile viitoare. Iar noi ca umili robi ne punem în slujba Stăpânului, iar cei patru ani de mandat ne dorim să fie o binecuvântare pentru Biserica Penticostală Locală, dar și la nivel central, eficientizând departamentele de tineret pe filiale și comunități, fluidizând drumul tinerilor spre slujire de calitate.

Ne vom retrage două, trei zile la munte, ne vom sfinți, vom posti, ne vom ruga Domnului să ne dea lumină, discernământ, echipare cu darurile Duhului Sfânt, dând randament maxim în lucrarea la care am fost chemați.

Întăriți-vă dar mâinile obosite și genunchii slăbănogiți;
croiți cărări drepte cu picioarele voastre, pentru ca cel ce șchiopătează să nu se abată din cale, ci mai degrabă să fie vindecat. (Evrei 12:12-13)

După războaiele spirituale pe care le-am avut în prealabil, mă așteptam ca lucrarea din Spania să fie una excepțională. Și a fost! Cu jumătate de oră înainte biserică este deja arhiplină. Se aduc scaunele din sălile de copii. De prin birouri, de la mama și copilul. Biserica e tot mai plină. Mulți oameni stau în picioare. O biserică cu capacitate de 200 de locuri trebuie să suporte număr dublu de persoane.

Depășim ora de începere cu organizarea și așezarea. Of! Ce drag mi-a fost de adolescenții aceia care au stat în fața amvonului pe scăunele de păpuși, de grădiniță. Ce mult îi ador pe cei care au stat trei ore în picioare! Ce rău în pare de zecile de tineri care au plecat, pentru că nu au mai putut avansa, biserica fiind plină până în stradă. Oare ce răsplată vor avea slujitorii care au venit și de la 500 de km cu tinerii lor, pentru a prinde un loc și a se bucura de prezenta Domnului?

Când focul Duhului a început să miște biserica la închinare, a început puterea întunericului să cadă la picioarele lui Isus Hristos. Ceva se petrece oricum! Rog liderii bisericii de pretutindeni să prindă startul acestei treziri. În Ken Tacky, SUA rugăciunea nu se mai oprește de vreo lună de zile, Toni Berbece pregătește evenimentul colosal de pe National Arena, unde cheamă națiunea română la rugăciune, închinare pentru trezire Națională. Trezire în care cred, pe care o aștept și la care vreau sa fiu parte. Războiul din Ucraina a umplut bisericile și de oameni și de scop. Anul acesta la evanghelizare toate bisericile au fost pline. Un frate păstor spunea că de la deschiderea bisericii nu a mai avut atâția oameni la evanghelizare. Cred că trăim ultimele recolte ale harului.

Revenind la Alcala de Henares. La sesiunea a doua a conferinței, au început lanțurile să cadă, când s-a cântat cântarea: „În Numele lui Isus să cadă legături, adicții, frici, depresie, și orice-ntărituri”, Dumnezeu a declanșat harul. Au început să vină în față tinerii. Ne-am rugat pentru ei, mocheta a rămas umeda în urma lacrimilor de pocăință. La părtășia de la sala hotelului, am avut zeci de marturii de la tineri care au decis să își schimbe viața. M-am bucurat că au venit persoane care s-au botezat în urma predării Domnului la conferințele din anii trecuți. „Iată ce mă face să mai trag nădejde?”

În biserică Betel te simți ca acasă. Ca în biserica de pe vremurile bune. Ca la Betleem, Arad. Rugăciunea e rugăciune. Cântarea e cântare. Fratele Iacob Miron este un om cu totul special. Căldura sa manifestată față de enoriași, față de oaspeți, îl clasifică între sfinți.

Duminică dimineața și seara Dumnezeu avea să ne surprindă din nou cu prezența Sa. De aceasta dată părinții au ieșit la rugăciune pentru eliberare. Plângând unii își mărturiseau cu voce tare păcatele. Adulți care s-au hotărât pentru botez.

Ar trebui să ne luptăm mai mult pentru copiii noștri (români) din străinătate. Să le slujim mai mult, un milion sunt doar în Spania. Foarte inteligenți, dezghețați la minte, se luptă să facă față fluxului filozofic propulsat de ateism și toleranță deformată. Se împotrivesc cu vehemență ideologiei de gen și sunt apostrofați, calomniați public, jigniți, umiliți.

Ferice de voi dragilor că țineți aprinsă flacăra mântuirii. Datorită vouă nu s-a stins lumina hristologică în școlile din occidentul secularizat. Tinerii aceștia au o sete pentru cunoaștere, pentru slujire. Mă întreabă despre facultate, sunt interesați să facă Teologie, să fie eficienți. Asta înseamnă că am reușit să îi inspir prin harul Domnului. Fie și puțin, Hristos va face diferența. Vă voi sta la dispoziție cu tot ce este nevoie în îndeplinirea scopului divin. Dintre voi se vor ridica cei mai puternici apologeți pe care i-ar fi putut avea Biserica Penticostală Română în vremurile din urmă.

Nu uitați dragi tineri ai diasporei, că austeritatea și provocările pe care le aveți în școală, naște titani ai credinței. Cu cât încercarea lor de anihilare a conștiinței este mai aprigă, cu atât vă motivează mai tare. Luptați! Stați drepți! Vegheați! Nu cedați! Ca niște soldați plini de Duhul Sfânt ai lui Hristos! Nu vă fie frică de nimeni și de nimic! Sunteți cei mai puternici în Numele lui Isus.

Domnul consul, Florin Urs și soția domniei sale Denisa și minunatul Andrei(copilașul lor)

La slujba de seară a fost prezent și Domnul consul Florin Urs. A avut un cuvânt, iar la final am avut onoarea de a servi masa împreună. A fost o mare cinste pentru mine. Să cunosc o familie deosebită. Romanii din Spania, sunt reprezentați cu cinste și profesionalism de către dumneavoastră. Faptul că sunteți și frate de credință e și mai minunat. Cu rafinament și smerenie, aleasa doamnă, Denisa, soția domnului consul a mers pe bancheta din spate lângă micuțul Andrei(un scump de altfel), iar mie mi-a oferit onoarea de a sta în față. Vă recunosc faptul că a fost o înaltă onoare să călătoresc în mașina condusă chiar de domnia sa, consulul Florin Urs. Am avut dialog la părtășia de la masă. Dincolo de emblema statului, că reprezentant al ambasadei României la Madrid, un om călduros, inteligent, degajat cu soția la fel de specială. La final ne-am plimbat puțin, am făcut poze, am povestit. A fost fascinant!

Mulțumesc George Deac și Mirela pentru găzduire organizare minunată a conferinței. Mulțumesc Lidia pentru că te-ai gândit la copilașii mei. Mulțumesc tinerilor care s-au implicat în organizare. Ema a personalizat tema conferinței pe prăjituri, pe care le-a dat ca amintire tinerilor. Mulțumesc fratelui pastor Iacob și soției Ema pentru părtășia de la masă.

Îmi este drag de voi. Sunteți o muza de inspirație pentru mine. Mulțumesc și lui Darius, Marcel și Marian pentru experiență frumoasă de la pod-cast, în cadrul proiectului Pe limba noastră, unde da, la 3000 de km distanță de casă am putut să ne exprimăm și să transmitem un mesaj în limba maternă, pentru zidire și mângâiere a românilor de pretutindeni. Abia aștept editarea materialului. Sunteți plini de viață și veseli.

Am plecat uitându-mă cu drag și dor în urmă spre marele Madrid care se face tot mai mic privit prin ochii decolării avionului. Îmi va fi dor de voi! De devotamentul vostru. De zecile de mii de kilometri (adunați) parcurși de fiecare dintre voi, pentru a ajunge la conferință. Chiar dacă (aceasta fiind tema conferinței), a fost obositor. Și Doar dacă (a doua parte a demnitarului), Dumnezeu va binevoi ne vom bucura din nou împreună.

Cu prețuire și bucurie Onisim Botezatu.

Se pregăteau să meargă la biserică. Soția cheamă copilașii de pe trambulină să îi îmbrace. Între doi nori apare bălanul ⛅☀️ soare, ca un mire care iese din cămara lui. Privind încântată spre aceasta imagine dintre nori, și soarele care parcă se înghesuie să se arate aducând primăvara, Briana (fetița noastră) exclamă: „Mami, uite, vine Isus! Hai să ne pregătim că mergem în ceruri!” Uimită de reacția ei, soția încearcă să îi explice că o să vină Isus, dar acum trebuie să ajungem la biserică. Nu se lasă cu una cu două, (vai seamănă tare cu mine!). „Nu mami, de ce să mai mergem la biserică, vine Isus și mergem „diect” în ceruri!”

M-a impresionat până la lacrimi soția când mi-a povestit. Of, departe suntem de ceruri. Avem de terminat: școli, proiecte, planuri, afaceri, lupte, procese, frământări, oare noi mai știm că vine Isus? Creștinii primului veac făceau de strajă așteptând venirea lui Isus. Ei credeau că revine în oricare zi. Mai știu copiii noștri despre revenirea lui Isus? O așteaptă ei? Dacă nu îmi pregătesc copiii pentru cer, am trăit degeaba.

„Iată Eu vin curând!”, așa se încheie Biblia. Adică, „vin repede!”

Dragi creștini, haideți să privim Împărăția cerurilor ca un copilaș, să avem cu adevărat parte de ea. Oare ce te-ar ține legat pe pământ? Care este acel conflict nerezolvat? Îl mai aștepți tu personal pe Isus? Ești gata de zbor? Ești pregătit?

Dumnezeu să mă ajute să mă raportez la iminentă revenire a lui Isus, ca fetița mea de 4 ani, care atât de mult dorește să ajungă în ceruri. Acesta este obiectivul familiei mele, SĂ AJUNGEM ÎN CERURI LA ISUS!

🗺️🌐🗾 Cutremure. În Turcia numărul morților a sărit de 45 de mii. Unii sub dărâmături, alții datorita rănilor, iar cine mai știe câți sunt sub moloz. Stai acasă și poți muri în 20 de secunde. Bogat sau sărac, academician sau cerșetor. Se moare!

🛡️💂⚔️🤺 Război. Numărul oamenilor uciși gratuit în război a depășit 200.000 (două sute de mii). Stai in casă, și vine bomba trimisă de creștini contra creștini. Nu știu ce am putea să le spunem unor hinduși sau budiști. Probabil și ei se bat, se ucid reciproc, dar ei nu au că Mântuitor pe Hristos, Domnul iubirii desăvârșite. Asta e tragic. Deci pacea promisă de oameni e foarte fragilă, oricând se pot isca certuri și conflicte.

💥🚉✈️🛣️Accidente. În Grecia numărul morților din accidentul feroviar produs în Grecia a depășit 45 de morți. Se moare pe tren, pe avion, pe motocicletă, pe mașină. Pleci de acasă, dar întoarcerea este incertă.

🦠🦠🦠 Coronavirus. Italia a deschis ancheta naționala pentru moartea suspectă a peste 5000 de oameni în tragedia din Lombardia. Gestionare greșită a crizei sanitare, malpraxis, neglijență sau chiar planuri diabolice.

👷⛑️👷Proteste. Republica Moldova acuză încercări de lovituri de stat. Conflicte provocate, certuri, neînțelegeri. Deci oricând, oricine ar putea genera un haos național.

🇮🇱🇮🇱🇮🇱Telaviv. Israelul e și el în fierbere. Nici țara sfânta nu e scutită de conflictele nesfinteniei. Scutieri și și civili se ciocnesc și se gazează.

Un verișor prin alianță a făcut infarct la 40 de ani și a murit. Deci nici sănătatea pe care o tot cultivăm și o râvnim nu e așa grozavă. Poți muri în somn.

Întrebarea se pune: ESTE VIAȚA TA ASIGURATA ÎN JERTFA LUI HRISTOS? EȘTI BINE CU DUMNEZEU? DACĂ ÎNCHEI SOCOTELILE CU VIAȚA, MERGI LA DUMNEZEU? SAU?

O analiză a propriei vieți este mai mult decât necesară. Dumnezeu e plin de milă. Astăzi. Mâine nu se știe ce va fi!