Fenomenul Betleem| Amploare peste așteptări!

Reprezentativ

https://www.facebook.com/reel/949926156189206?sfnsn=mo&s=F5x8gs&fs=e

Conceptul Betleem s-a născut în urmă cu patru ani în inima unor oameni pasionați de Împărăția lui Dumnezeu. Eram puțini, o mână de oameni, chiar dacă au promis mai mulți că vor pune umărul la greu, treptat s-au retras. Sunt tot mai convins că a rămas exact cine trebuie. Între timp s-au botezat zeci de oameni care sunt înfometați de a sluji Stăpânului.

Viziunea clară, perseverența, implicarea activă a fiecăruia, accentul pus pe rugăciune, seri prelungite, predicarea curată a Cuvântul vieții, dezvoltarea unei mentalități de sfințire și curăție, cu ajutorul Duhului Sfânt, se pare că toate acestea au contribuit activ la dezvoltarea miraculoasă a lucrării. Vin oameni care spun că din parcare simt prezența și cercetarea lui Dumnezeu. Culuarele pline. Balconul arhiplin, pe holuri avem scaune, peste tot e plin. Abia respirăm în față, după cum se poate vedea și în filmulețul de mai sus. Vin oameni serioși, oameni spirituali care se implică în procesul închinării.

Modul în care Dumnezeu a binevoit să toarne har ne surprinde în cel mai plăcut sens. Biserica actuală, care ni se părea foarte mare la început și ne rugam pentru scaunele goale, a devenit arhiplină. Toate scaunele de prin încăperile adiacente lăcașului de cult le aducem la slujbe, nu mai avem spațiu, ieri la amvon am stat pe jumătate de loc. Duhul lui Dumnezeu lucrează minunat. Doar ieri am avut mulți oameni care au venit pentru prima dată. Vin și din județele limitrofe. Dumnezeu lucrează miraculos.

Un motiv în plus să grăbim lucrarea de construcție, care, da, prin harul lui Dumnezeu este în gri. Construită în procent de 100%, acoperită, cu tâmplăria pusă. Mai avem mult de lucru la ea. Dar perseverența, credința, implicarea unor oameni pe care nu îi cunoșteam și care au sărit în ajutor ne motiveaza să credem. Mai departe. Copilașii de două luni stau izolați în camerele mici de studiu, pentru că nu mai au nici o șansa să participe la slujbă, doar dacă stau în brațele părinților.

Poate lecturând aceste rânduri Dumnezeu te cercetează în vreun fel să fii parte a viziunii Betleem. Să pui și tu un scaun, o chiuvetă, o ușă interioară. Mână de la mână, om cu om, iar Dumnezeu va face minuni. Anul acesta prin ajutorul lui Hristos ne propunem să ne mutăm în clădirea nouă. Să putem aștepta cu demnitate oamenii la închinare.

Dumnezeu să binecuvânteze Betleemul! Echipa de slujitori consacrați! Toate departamentele care slujesc cu pasiune pe Hristos! Vă mulțumim anticipat de implicare! Suntem recunoscători lui Dumnezeu și oamenilor Lui, care nu spun niciodată nu! Care se implică în lărgirea Imperiului lui Isus Hristos!

Asta este faza actuală. Așteptăm instalația electrică și trecem la tencuieli și finisaje interioare.

Perspective|Viziune|Planuri|Har|DTCCP

Reprezentativ

Noua conducere a Cultului Creștin Penticostal din România a desemnat echipa departamentului de Tineret al Cultului. Fratele păstor Victor Cîmpean, membru în Comitul Executiv este responsabilul Departamentului. S-a întocmit o echipă de lucru pentru perioada următorilor patru ani. Alcătuită din păstori tineri, implicați, activi și plini de pasiune pentru slujire.

Victor Cîmpean (BN)(pastor coordonator), Ciprian Bârsan (CS), Radu Pavel(BH), Chiță Ciobanu(SV), Flaviu Coman(CT) Gherasim Magda(MM), Marius Livanu(IT), Mircea Deteșan(CJ), Daniel Hada(HD), Adi Clep(SB), Caleb Nechifor(CJ), Ioan (Neluțu) Filip(MM), Onisim Botezatu(AR).

Am avut o întâlnire online, în care ne-am cunoscut și în linii mari, fratele Cîmpean ne-a prezentat viziunea pentru următorii patru ani, în ce privește lucrarea de tineret. Au luat cuvântul frații păstori implicați, am fost chiar fascinat să asist la această dezbatere. Oameni care văd lucrurile așa cum sunt, realist și bine, care văd nevoia iminentă de acțiune, oameni cu capacitați operaționale foarte bune, care au demonstrat pe plan local hărnicie și implicare. Dragilor, abia aștept să iau notițe de la dumneavoastră la prima întâlnire.

S-a subliniat nevoia acută a unei strategii de lucru fiabilă, un maraton de salvare a tinerei generații din vâltoarea mediatică, din dramele patimilor, din văile depresiei, căutându-i în lumea lor și adaptându-ne metodologia de lucru vremurilor pe care le trăim din motive de relevanță și randament maxim. Sunt încrezător că Dumnezeu ne va umple de har și Duh Sfânt să dăm direcții bune și clare, să fim un model, întâi prin exemplul personal apoi prin implicare activă.

Fratele Cîmpean spunea: Citez: „Biserica lui Isus Hristos de mâine va arăta în funcție de: organizarea, viziunea, pasiunea și călăuzirea slujitorilor de astăzi.” (parafrazat). Foarte adevărat. Îmbătrânim cu fiecare zi. Suntem într-o luptă contracronometru de salvare a tinerilor noștri, de încurajare la slujire și implicare a liderilor, pentru folosul Împărăției lui Dumnezeu, conștienți că vremurile sunt scurte și grele.

Mulțumim fraților din Comitetul Executiv, mulțumim fratelui Victor Cîmpean pentru implicare și credit. Mulțumim Domnului pentru echipa dinamică, determinată și hotărâta să facă ceva pentru generațiile viitoare. Iar noi ca umili robi ne punem în slujba Stăpânului, iar cei patru ani de mandat ne dorim să fie o binecuvântare pentru Biserica Penticostală Locală, dar și la nivel central, eficientizând departamentele de tineret pe filiale și comunități, fluidizând drumul tinerilor spre slujire de calitate.

Ne vom retrage două, trei zile la munte, ne vom sfinți, vom posti, ne vom ruga Domnului să ne dea lumină, discernământ, echipare cu darurile Duhului Sfânt, dând randament maxim în lucrarea la care am fost chemați.

Întăriți-vă dar mâinile obosite și genunchii slăbănogiți;
croiți cărări drepte cu picioarele voastre, pentru ca cel ce șchiopătează să nu se abată din cale, ci mai degrabă să fie vindecat. (Evrei 12:12-13)

Jurnal|Conferință|Alcala Spania|Martie|2023

Reprezentativ

După războaiele spirituale pe care le-am avut în prealabil, mă așteptam ca lucrarea din Spania să fie una excepțională. Și a fost! Cu jumătate de oră înainte biserică este deja arhiplină. Se aduc scaunele din sălile de copii. De prin birouri, de la mama și copilul. Biserica e tot mai plină. Mulți oameni stau în picioare. O biserică cu capacitate de 200 de locuri trebuie să suporte număr dublu de persoane.

Depășim ora de începere cu organizarea și așezarea. Of! Ce drag mi-a fost de adolescenții aceia care au stat în fața amvonului pe scăunele de păpuși, de grădiniță. Ce mult îi ador pe cei care au stat trei ore în picioare! Ce rău în pare de zecile de tineri care au plecat, pentru că nu au mai putut avansa, biserica fiind plină până în stradă. Oare ce răsplată vor avea slujitorii care au venit și de la 500 de km cu tinerii lor, pentru a prinde un loc și a se bucura de prezenta Domnului?

Când focul Duhului a început să miște biserica la închinare, a început puterea întunericului să cadă la picioarele lui Isus Hristos. Ceva se petrece oricum! Rog liderii bisericii de pretutindeni să prindă startul acestei treziri. În Ken Tacky, SUA rugăciunea nu se mai oprește de vreo lună de zile, Toni Berbece pregătește evenimentul colosal de pe National Arena, unde cheamă națiunea română la rugăciune, închinare pentru trezire Națională. Trezire în care cred, pe care o aștept și la care vreau sa fiu parte. Războiul din Ucraina a umplut bisericile și de oameni și de scop. Anul acesta la evanghelizare toate bisericile au fost pline. Un frate păstor spunea că de la deschiderea bisericii nu a mai avut atâția oameni la evanghelizare. Cred că trăim ultimele recolte ale harului.

Revenind la Alcala de Henares. La sesiunea a doua a conferinței, au început lanțurile să cadă, când s-a cântat cântarea: „În Numele lui Isus să cadă legături, adicții, frici, depresie, și orice-ntărituri”, Dumnezeu a declanșat harul. Au început să vină în față tinerii. Ne-am rugat pentru ei, mocheta a rămas umeda în urma lacrimilor de pocăință. La părtășia de la sala hotelului, am avut zeci de marturii de la tineri care au decis să își schimbe viața. M-am bucurat că au venit persoane care s-au botezat în urma predării Domnului la conferințele din anii trecuți. „Iată ce mă face să mai trag nădejde?”

În biserică Betel te simți ca acasă. Ca în biserica de pe vremurile bune. Ca la Betleem, Arad. Rugăciunea e rugăciune. Cântarea e cântare. Fratele Iacob Miron este un om cu totul special. Căldura sa manifestată față de enoriași, față de oaspeți, îl clasifică între sfinți.

Duminică dimineața și seara Dumnezeu avea să ne surprindă din nou cu prezența Sa. De aceasta dată părinții au ieșit la rugăciune pentru eliberare. Plângând unii își mărturiseau cu voce tare păcatele. Adulți care s-au hotărât pentru botez.

Ar trebui să ne luptăm mai mult pentru copiii noștri (români) din străinătate. Să le slujim mai mult, un milion sunt doar în Spania. Foarte inteligenți, dezghețați la minte, se luptă să facă față fluxului filozofic propulsat de ateism și toleranță deformată. Se împotrivesc cu vehemență ideologiei de gen și sunt apostrofați, calomniați public, jigniți, umiliți.

Ferice de voi dragilor că țineți aprinsă flacăra mântuirii. Datorită vouă nu s-a stins lumina hristologică în școlile din occidentul secularizat. Tinerii aceștia au o sete pentru cunoaștere, pentru slujire. Mă întreabă despre facultate, sunt interesați să facă Teologie, să fie eficienți. Asta înseamnă că am reușit să îi inspir prin harul Domnului. Fie și puțin, Hristos va face diferența. Vă voi sta la dispoziție cu tot ce este nevoie în îndeplinirea scopului divin. Dintre voi se vor ridica cei mai puternici apologeți pe care i-ar fi putut avea Biserica Penticostală Română în vremurile din urmă.

Nu uitați dragi tineri ai diasporei, că austeritatea și provocările pe care le aveți în școală, naște titani ai credinței. Cu cât încercarea lor de anihilare a conștiinței este mai aprigă, cu atât vă motivează mai tare. Luptați! Stați drepți! Vegheați! Nu cedați! Ca niște soldați plini de Duhul Sfânt ai lui Hristos! Nu vă fie frică de nimeni și de nimic! Sunteți cei mai puternici în Numele lui Isus.

Domnul consul, Florin Urs și soția domniei sale Denisa și minunatul Andrei(copilașul lor)

La slujba de seară a fost prezent și Domnul consul Florin Urs. A avut un cuvânt, iar la final am avut onoarea de a servi masa împreună. A fost o mare cinste pentru mine. Să cunosc o familie deosebită. Romanii din Spania, sunt reprezentați cu cinste și profesionalism de către dumneavoastră. Faptul că sunteți și frate de credință e și mai minunat. Cu rafinament și smerenie, aleasa doamnă, Denisa, soția domnului consul a mers pe bancheta din spate lângă micuțul Andrei(un scump de altfel), iar mie mi-a oferit onoarea de a sta în față. Vă recunosc faptul că a fost o înaltă onoare să călătoresc în mașina condusă chiar de domnia sa, consulul Florin Urs. Am avut dialog la părtășia de la masă. Dincolo de emblema statului, că reprezentant al ambasadei României la Madrid, un om călduros, inteligent, degajat cu soția la fel de specială. La final ne-am plimbat puțin, am făcut poze, am povestit. A fost fascinant!

Mulțumesc George Deac și Mirela pentru găzduire organizare minunată a conferinței. Mulțumesc Lidia pentru că te-ai gândit la copilașii mei. Mulțumesc tinerilor care s-au implicat în organizare. Ema a personalizat tema conferinței pe prăjituri, pe care le-a dat ca amintire tinerilor. Mulțumesc fratelui pastor Iacob și soției Ema pentru părtășia de la masă.

Îmi este drag de voi. Sunteți o muza de inspirație pentru mine. Mulțumesc și lui Darius, Marcel și Marian pentru experiență frumoasă de la pod-cast, în cadrul proiectului Pe limba noastră, unde da, la 3000 de km distanță de casă am putut să ne exprimăm și să transmitem un mesaj în limba maternă, pentru zidire și mângâiere a românilor de pretutindeni. Abia aștept editarea materialului. Sunteți plini de viață și veseli.

Am plecat uitându-mă cu drag și dor în urmă spre marele Madrid care se face tot mai mic privit prin ochii decolării avionului. Îmi va fi dor de voi! De devotamentul vostru. De zecile de mii de kilometri (adunați) parcurși de fiecare dintre voi, pentru a ajunge la conferință. Chiar dacă (aceasta fiind tema conferinței), a fost obositor. Și Doar dacă (a doua parte a demnitarului), Dumnezeu va binevoi ne vom bucura din nou împreună.

Cu prețuire și bucurie Onisim Botezatu.

Domnul consul Florin Urs și doamna Denisa Urs
Fratele păstor Iacob Miron și soția Ema

Prieteni, noi mai știm să trăim?

Reprezentativ

Se pune că tinerii trăiesc din vise(în viitor) și bătrânii din amintiri(în trecut). Tinerii tot speră la multe, fac planuri, au viziune, proiecte peste proiecte și se trezesc batrâni și singuri, cu multe planuri eșuate. Iar viața este un fel de luptă pentru supraviețuire. La bătrânețe încep regretele, amintirile, iar trecutul devine un fel de Left behind. Niște treziți prea târziu, că puteau face tot altceva decât au făcut, că au dormit o viață în șlapii cu talpă de plută sau în pantofi cu tocul cât ciocul de flamingo și acum au insomnii cauzate de regrete. Se droghează cu diazepan, dar cu toate acestea nopțile sunt tot mai scurte și tot mai îngrijorătoare.

Singurii care trăiesc cu adevărat sunt copiii. Ei râd, aleargă, se bucură, construiesc metropole din lego, ei trăiesc viața din belșug. De aceea Hristos ne invită să redevenim copiii sau ca niște copii, măcar să îi imităm dacă vrem să ajungem sus în nemurire.

Mi-am propus să recapitulez lecțiile elementare ale vieții. Asta este imposibil departe de copii. Facem avioane de hârtie, desenăm tancuri și copaci, pe foi și pe asfalt, dăm niște șuturi în minge pe terenul din fața casei, culegem flori și prin „interpuși” (cea mica, Bia) le trimitem mămicii. Plantăm flori, curațăm pomii, jucăm șah, ne batem cu pernele spre disperarea mamei. Citim, ne rugăm împreună. Ne plimbăm cu motorul. Copiii mei sunt cei mai de nădejde prieteni. Prin ei trăim și noi, părinții.

Singura noastră șansă de altfel, este să petrecem cât mai mult timp cu ei. Haideți să mai lăsăm planurile presărate cu egoism. Să mai adune și alții bolovani unul peste altul, ceea ce s-ar numi în termenii sclaviei construcții proprii. Să ne mai debarasăm de proprietăți. Să mai renunțăm la drepturi la procese și la averea trudită de părinți. Să dăm prioritate în trafic, să nu sabotăm semafoarele fiecare vrând să fie și să plece primul. Parcă suntem tot timpul în grabă. Mereu plecăm prea târziu. Ne grăbim. Unde? I-am spus unui prieten: „Am recuperat 5(cinci) minute în cei o sută de kilometri. ” El zâmbește, mă privește drept și mă întreabă călduros: „Și ce faci cu ele dragule?” Tăcere….

Prieteni, e primăvară! A înflorit păpădia! Ziua e tot mai mare. Mulți oameni nu au trecut cu bine peste hibernarea iernii, tu ești viu. Trăiește! Fii plin de vibe! Fii energic și încrezător! Plimbă-te desculți prin iarbă! Stai în ploaie până te uzi leoarcă! Zâmbește! Râzi cu gura pâna la urechi atunci când simți și niciodată de necazul altuia! Empatizează cu cel nenorocit! Oare nu asta este VIAȚA ÎMBELȘUGATĂ promisă de Mântuitorul însuși?

10.03.2023, h 08:30 pe Avion, Timișoara – Madrid

Femeia de după 8 Martie. Cât despre bărbat…

Reprezentativ

De 8 martie primește multe urări de sănătate, fericire, flori, bucurie, poezie, voie bună. Dar ea, cu smerenie ne acultă benedicțiile, zâmbește, apreciază, primește cu drag și zâmbet florile, dar realismul le menține o doză de moderație la manifestări.

Din 9 martie femeii îi sună din nou telefonul, trezește copilul, se închină la el să își spele dinții, fața, mâinile. El se tot tânguie împotrivitor, că s-a săturat de scoală. Cu răbdare de fier, cu dragoste infinită, cu o bunătate unică în lume își reia rutina zilnică. Teme, sandwich, veselă, mașină de spălat, fierul de călcat, aspiratorul, mopul, aragazul, cuptorul, cumpărăturile, iar și iar, aceleași obositoare lucruri și mărunțișuri care îi scot păr alb.

E din nou soție, mamă, bunică, femeie de serviciu, profesor meditator, psiholog, jandarm, bucătar. Dacă vrei să înțelegi eforul unui părinte, încearcă să calculezi câte ore a petrecut cu tine doar făcând temele. În contextul în care este aproximativ 50 de lei ora de meditație.

Și florile se vestejesc, și declarațiile expiră, și prăjitura se învechește, parfumul se evaporă, cadoul se demodează, dar RESPECTUL, PREȚUIREA și IUBIREA nu au voie să înceteze NICIODATĂ!

Cât despre bărbat. El lucrează, trage ca un catâr de bătaie, îndură frig și oboseală, asigura necesarul casei. Aproape nimeni nu știe când e ziua lui de naștere, aproape nimeni nu știe când e ziua internațională a tatălui. (Tot a doua duminică din luna mai a fiecărui an!!!. Deci ziua tatălui variază de la an la an) iar ziua bărbatului este în 19 noiembrie Lui nu îi face nimeni statuie, nu i se compun prea multe poezii, abia dacă găsești una două în tot internetul. El nu primește flori, nu i se face serbare niciodată. Nu i se cântă niciodată cântecele.

Cinstiți bărbatul. Pe undeva domnii s-au obișnuit așa. Noi suntem bucuroși când vedem doamnele fericite, cadorisite, zâmbind. Chiar dacă uneori ascundem frici, amărăciune (dar o mascăm bine să nu dăm semne de slăbiciune. Iar nu știu cine ne-a învățat așa. De aceea cădem în dese decepții. ), stres, oboseală, critici, etc.

Se ridică iar și iar din pat, aceleași grele scule, prin ploaie, prin noroi, prin frig, se luptă din răsputeri să asigure confortul familiei. Inițiază afaceri, face proiecte, intră în datorii, repară masini, mănâncă pe fugă pe lăzi, pe butoaie, prin mașină, pe capotă, pe butucii pădurii. El e vânător. Pe umerii lui apasă stresul familiei. El este obligat să se întoarcă numaidecât cu renul pe sanie acasă. Chiar dacă asta se lasă uneori cu degerături la nas, urechi și degete. Prețuiți-l!

Foarte expus la depresii și descurajări. Nu foarte rezistent la stres, de aceea el este în general primul care renunță la o relație toxică. Lucrează până la epuizarea, tot mai bolnavi, și de regulă mor mai repede decât soția. Foarte puțini văduvi și exagerat de multe văduve. El apără țara cu prețul vieții. Peste toate acestea îl preocupă spiritualitatea familiei și responsabilitatea de a-și duce pe toți ai lui în cer.

Să prețuim doamnele este un act de bun simț. Să prețuim bărbații, nu văd de ce nu ar fi asemeni!?

Investire slujitori Betleem

Reprezentativ

„Multiplicarea lucrării înseamnă multiplicarea slujitorilor.” Nicu Iliesi. Și are mare dreptate! Resursa umană este cea mai importantă în orice lucrare. E foarte greu să mai găsești un om astăzi, dar când Dumnezeu îți ridică alți trei oameni serioși în echipa de slujire, e o comoară, un har oferit de Tatăl ceresc.

Biserica Betleem este mai bogată. Având în vedere viziune bisericii noastre, planurile pe care ni le-am propus călăuziți de Duhul Sfânt, e mare nevoie de lucrători la seceriș.

O recomandare pentru toți slujitorii coordonatori. Când Dumnezeu aduce lângă dumneavoastră oameni capabili, deștepți, duhovnicești și serioși, cooptați-i rapid în echipa de consiliu, până nu o va face altcineva. Un lider veritabil se va înconjura de oameni veritabili și la fel de puternici. Există un trend al îndepărtării oamenilor cu potențial, din motive de diverse frici. Acest procedeu șubrezește calitatea generală a lucrării și implicit compromite randamentul.

Mulțumitori Domnului pentru cei trei frați diaconi investiți acum: Cristi Dan, Beni Sîngeorzan, Codrin Mihuța. De asemenea Florin Gligor și Sami Sîngeorzan, tot diaconi. Frații păstori seniori David Mărgăian și Nelu Kovacs și (robul de serviciu) pastor coordonator Onisim Botezatu. Aceștia sunt slujitorii ordinați ai bisericii, membri în consiliu, plus consilierii pe linie de cântare și departamente: Manu Negrea, Sem Bala și Vali Bala. Oameni valoroși, dinamici, care iubesc oamenii și slujirea. Din aceștia avem nevoie! Paza Domnului sa fie peste voi, soția fiecăruia și familia fiecăruia. Împreună vrem să slujim Domnului, în favoarea oamenilor.

„Mami, vine Isus! Vreau să merg în ceruri!”

Reprezentativ

Se pregăteau să meargă la biserică. Soția cheamă copilașii de pe trambulină să îi îmbrace. Între doi nori apare bălanul ⛅☀️ soare, ca un mire care iese din cămara lui. Privind încântată spre aceasta imagine dintre nori, și soarele care parcă se înghesuie să se arate aducând primăvara, Briana (fetița noastră) exclamă: „Mami, uite, vine Isus! Hai să ne pregătim că mergem în ceruri!” Uimită de reacția ei, soția încearcă să îi explice că o să vină Isus, dar acum trebuie să ajungem la biserică. Nu se lasă cu una cu două, (vai seamănă tare cu mine!). „Nu mami, de ce să mai mergem la biserică, vine Isus și mergem „diect” în ceruri!”

M-a impresionat până la lacrimi soția când mi-a povestit. Of, departe suntem de ceruri. Avem de terminat: școli, proiecte, planuri, afaceri, lupte, procese, frământări, oare noi mai știm că vine Isus? Creștinii primului veac făceau de strajă așteptând venirea lui Isus. Ei credeau că revine în oricare zi. Mai știu copiii noștri despre revenirea lui Isus? O așteaptă ei? Dacă nu îmi pregătesc copiii pentru cer, am trăit degeaba.

„Iată Eu vin curând!”, așa se încheie Biblia. Adică, „vin repede!”

Dragi creștini, haideți să privim Împărăția cerurilor ca un copilaș, să avem cu adevărat parte de ea. Oare ce te-ar ține legat pe pământ? Care este acel conflict nerezolvat? Îl mai aștepți tu personal pe Isus? Ești gata de zbor? Ești pregătit?

Dumnezeu să mă ajute să mă raportez la iminentă revenire a lui Isus, ca fetița mea de 4 ani, care atât de mult dorește să ajungă în ceruri. Acesta este obiectivul familiei mele, SĂ AJUNGEM ÎN CERURI LA ISUS!

!Carnagiu în Grecia!

Reprezentativ

🗺️🌐🗾 Cutremure. În Turcia numărul morților a sărit de 45 de mii. Unii sub dărâmături, alții datorita rănilor, iar cine mai știe câți sunt sub moloz. Stai acasă și poți muri în 20 de secunde. Bogat sau sărac, academician sau cerșetor. Se moare!

🛡️💂⚔️🤺 Război. Numărul oamenilor uciși gratuit în război a depășit 200.000 (două sute de mii). Stai in casă, și vine bomba trimisă de creștini contra creștini. Nu știu ce am putea să le spunem unor hinduși sau budiști. Probabil și ei se bat, se ucid reciproc, dar ei nu au că Mântuitor pe Hristos, Domnul iubirii desăvârșite. Asta e tragic. Deci pacea promisă de oameni e foarte fragilă, oricând se pot isca certuri și conflicte.

💥🚉✈️🛣️Accidente. În Grecia numărul morților din accidentul feroviar produs în Grecia a depășit 45 de morți. Se moare pe tren, pe avion, pe motocicletă, pe mașină. Pleci de acasă, dar întoarcerea este incertă.

🦠🦠🦠 Coronavirus. Italia a deschis ancheta naționala pentru moartea suspectă a peste 5000 de oameni în tragedia din Lombardia. Gestionare greșită a crizei sanitare, malpraxis, neglijență sau chiar planuri diabolice.

👷⛑️👷Proteste. Republica Moldova acuză încercări de lovituri de stat. Conflicte provocate, certuri, neînțelegeri. Deci oricând, oricine ar putea genera un haos național.

🇮🇱🇮🇱🇮🇱Telaviv. Israelul e și el în fierbere. Nici țara sfânta nu e scutită de conflictele nesfinteniei. Scutieri și și civili se ciocnesc și se gazează.

Un verișor prin alianță a făcut infarct la 40 de ani și a murit. Deci nici sănătatea pe care o tot cultivăm și o râvnim nu e așa grozavă. Poți muri în somn.

Întrebarea se pune: ESTE VIAȚA TA ASIGURATA ÎN JERTFA LUI HRISTOS? EȘTI BINE CU DUMNEZEU? DACĂ ÎNCHEI SOCOTELILE CU VIAȚA, MERGI LA DUMNEZEU? SAU?

O analiză a propriei vieți este mai mult decât necesară. Dumnezeu e plin de milă. Astăzi. Mâine nu se știe ce va fi!

Oamenii nu sunt „guguștiuci”- iertare!

Reprezentativ

Later edit: Fratele Daniel Davidescu m-a contactat telefonic, am discutat, ne-am dat seama că nu ne cunoaștem, și mi-a promis că va filma un nou videoclip, cu scuze pentru acuzele nefondate.

Am slujit la Biserica Elim, Bruxelles. O biserică minunată, unică prin organizarea și viziunea ei. A fost un weekend de vis. Fratele Daniel Davidescu, administratorul unei pagini online, a luat o frază și a comentat-o. De la acel clip scos din context, interpretat în necunoștință de cauză, am primit multă ocară, înjurături, blesteme, jigniri, mie și familiei mele. Oamenii nu știu detalii.

Aluziile la bani și colecte sunt nejustificate. Toți apropiații mei, dar și păstorii sutelor de biserici în care am slujit, dar toți știu că nu iubesc banii, că nu am cerut NICIODATĂ vreun ban cuiva. Mi-am ales o viață modestă, simplă, eu și casa mea, la limitele decenței, ca un copil crescut într-o casă cu 13 frați. Preocupat de lucrarea lui Dumnezeu și vestirea Evangheliei, cu 13 ani de carieră didactică în învățământul preuniversitar. Muncesc mult fizic, am haine modeste, și soția la fel, telefon de o sută de Euro și două mașini care împreună au vârsta de 42 de ani. Construim biserici, îmbrăcăm săraci, ajutăm năpăstuiții sorții. Am refuzat joburi și funcții importante și bine plătite, tocmai că materialul este cenușă pentru mine. Am plantat două biserici autorizate în Cultul Penticostal, de la zero, și le-am construit împreună cu mult ajutor din partea credincioșilor și echipelor locale. Toată slava este a Domnului. Acesta este Onisim Botezatu.

Două vorbe despre clipul de pe YouTube: am fost invitat anul trecut pe un grup de zoom, iar eu i-am rugat pe frați să meargă la biserică, să participe activ la slujbele din Casa Domnului. Nu mai avem pandemie, bisericile sunt deschise, etc. Și nu mă refeream la cei bolnavi fizic și imobilizați, ci la cei sănătoși. Pe chat, un domn revoltat scrisese „Taie-i microfonul! Biserica clasică a expirat! Trebuie să trecem toți în online! Nu mai vrem catedrale! Nu mai vrem biserică!”

Eu nu cunosc canalul de Youtube”Biserica online” și până zilele trecute NU ȘTIAM de existența lui.

Am relatat mai sus experiența mea de pe zoom. Iar în abordarea mea de la Cina Domnului, la Biserică Elim, argumentam necesitatea părtășiei frățești, și aminteam despre pericolele acestui trend al bisericii „virtuale”.

IERTARE. Oricare ar fi situația, nu a fost frumos să spun unor oameni „guguștiuci.” O pasare frumoasă de altfel, fidelă partenerului pe viață, un fel de porumbel sălbatic. În ideea de a sublinia filosofia de izolare, de luptă de unul singur, am rostit acel cuvânt. De subliniat, abordarea a fost impersonală, fără subiect, fără direcție, abordând un fenomen, nu persoană. Nu se cade în gura unui păstor. Oricum în context nu e înțeles așa cum e prezentat. Regret! Sunt om, sunt slab și uneori greșesc. Aștept ziua când vom fi desăvârșiți ca Hristos. Oamenii nu sunt guguștiuci, sunt oameni care au în ei chipul lui Hristos care trebuie revendicat. Mi se cuvine ocara pentru expresie.

Am înălțat o rugăciune zilele acestea: „Doamne, eu mă lupt să slujesc, la oboseală mai scot câte o vorbă, mai greșesc în exprimare și am parte de atâta ură. Tu știi că plec de acasă din dragoste pentru Tine și pentru biserica Ta!”

Am vorbit ieri cu Cristi Boariu: a primit o mie de înjurături și blesteme în 7 zile. Oricum există în ultimii ani legiuni de demoni specializați în defăimare și calomnie la dresa slujitorilor. Iar aceștia au agenți umani. Frământându-mă cu mine însumi, am primit un răspuns de la Dumnezeu, la nivelul duhului.

Câți simpatizanți a avut Fiul Meu? Cine l-a aplaudat? Cât bine a făcut și ce răsplata a avut? Cum vorbeau fariseii despre El? Cum a sfârșit? Răstignit!

Apoi am exclamat cu convingere și rușinat:

Mie mi se cuvine ocara. Sunt slab și limitat. Greșesc atât de des și în atâtea feluri. Sunt om și sunt slăbănog. Merit toată ocara acelor oameni. Să mă ocărască toată viața că tot nu ar fi suficient. Voi respecta omul și voi fi mult mai atent la vorbe. Iar dacă în schimb primesc înjurături și blesteme, mi se cuvin. Cine sunt eu? Ce imagine am eu? Ce prestigiu? Ce este acela orgoliu? Sunt un rob netrebnic ce se luptă să își facă datoria. Ori pentru un sclav ocara este ceva normal, zilnic. Asta este ceea ce merit: OCARĂ!

Vă mulțumesc tuturor care v-ați exprimat violent împotriva mea. Toți care m-ați judecat. Aveți perfecta dreptate! Sunteți în măsură să faceți asta. Vă respect și vă iubesc pentru Chipul lui Hristos plăsmuit în voi. Treaba lui Dumnezeu ce va face cu toți calomniatorii și batjocoritorii, eu îl voi ruga să aibă milă. Cum eu mă pocăiesc și mă îndrept și ei vor avea un moment de cercetare și pocăință. Dacă Dumnezeu aprobă smerenia și pocăința mea, cu siguranță îi va primi și pe ei.

Aș fi apreciat calea biblică, să fiu mustrat in privat și apoi în public, sunt ușor de găsit, dar acum s-a întâmplat așa.

Mie personal, calomnia îmi prinde bine, îmi aduce fericire și răsplată în cer când e pe nedrept. Când e pe drept, îmi aduce rușine și smerenie. Pe care le servesc pe pâine zilnic, mă pocăiesc, mă rog lui Dumnezeu să mă ajute să am măsură în vorbe. Vreau să mă desăvârșesc. Sunt în plin proces. Mai e mult de lucru. Până vine Isus. Dar cred, mă pocăiesc și aștept. Vă mulțumesc dumneavoastră păstorii care m-ați sunat, care ați înțeles mesajul și v-ați rugat pentru mine. Vă mulțumesc!

Simt că diavolul e pe urmele mele. Mi-am propus să nu mă compromit cu nimic, să predic adevărul curat, iar asta aduce reacții. Mi le asum, le primesc, le îndur și merg mai departe. Învățând din toate, mai ales din greșeli. Inclusiv din greșeală amintită mai sus.

Nu vinde omenia pe 3,50 lei!

Reprezentativ

Iuda l-a vândut pe Isus pentru 30 de arginți. Santinelele l-au trădat pe Mihai Viteazul pentru 5 kg de rahat, o baclava turcească și un deț de țuică. În fiecare clipă omenia este amenințată. De la punctualitate, returnarea banilor împrumutați, respectarea contractelor, fidelitatea în căsnicie, etc. Brutus își trădează tatăl pentru o poziție mai bună în senatul Romei și Irod își ucide proprii copii pentru a rămâne el în conducere.

Intră soția la o farmacie pentru a lua niște medicamente. Ajungem acasă, iar în una dintre cutii, erau 14 tablete, iar soția știa că i-a încasat zece. Doamna farmacistă nu a verificat, probabil în spatele prospectului erau încă 4 tablete. Nu e nimic, mi le dai așa cum sunt și merg mâine să le plătesc.

„Bună ziua! Dacă sunteți șefa doamnei care a fost ieri în tură, vă rog să nu o sancționați. Dacă sunteți colega ei, vă rog să o atenționați, iar dacă sunteți dumneavoastră, vă rog să mă ascultați.” Vizibil nedumerită, doamna nu înțelegea nimic. Îi explic situația și continui: „Am venit să plătesc cele 4 tablete.”

Cu ochii umezi, doamna mă privește drept și nedumerită. Apoi exclamă: „Mai exista astfel de oameni, domnule?!” Nu știu, eu doar am venit să fac ce eram dator, ce m-a învățat mama când eram mic, să nu îmi însușesc ceva ce nu mi se cuvine. Face calculul, total 3,5 lei. La final, mi-a mulțumit mult. Dacă nu plăteam eu, la inventar ieșea în minus și plătea altcineva în locul meu. Cine se compromite pentru 3,5 lei, o va face și pentru 3500 de lei și te va vinde și pe tine într-o zi. Compromisurile mari de astăzi, sunt rezultatul compromisurilor mici din trecut.

Salvați omenia! Nu va compromiteți gratuit! Nu vă vindeți sufletul! Cumpărați omenia, nu e scumpă! Poate porni chiar de la 3,5 lei! Sau chiar mai puțin. Asta înseamnă creștinism, restul sunt doar detalii!

Cum îl cheamă pe fratele tău?

Reprezentativ

Domnul a zis lui Cain: „Unde este fratele tău Abel?” El a răspuns: „Nu știu. Sunt eu păzitorul fratelui meu?” (Geneza 4:9)

Dar care este numele fratelui tău, dragă Cain? „Nu mă interesează”. Uneori ura poate ucide fraternitatea și sentimentul unitar al familiei. Când invidia și duhul de ucidere și anihilare fratricidă pune stăpânire pe un om, fratele devine dușman, părintele persoană vrednică de disprețuit, soția/soțul un obiect al batjocurei sau chiar adversar. Atins de duhul geloziei, Cain se întunecă la față, posomorât și vizibil afectat emoțional, se dezice de fraternitatea nevinovatului său frate, Abel.

Ei au luat atunci haina lui Iosif și, junghiind un țap, i-au înmuiat haina în sânge.
Au trimis tatălui lor haina cea pestriță, punând să-i spună: „Iată ce am găsit! Vezi dacă este haina fiului tău sau nu.”
Iacov a cunoscut-o și a zis: „Este haina fiului meu! O fiară sălbatică l-a mâncat! Da, Iosif a fost făcut bucăți!” (Geneza 37:31-33)

„Vezi dacă este haina fiului tău sau nu?” Tu știi exact că e haina lui. Dar apropo, dragi frați, cum îl cheamă pe fiul lui Iacov? Cine este el de fapt? Nu cumva este fratele vostru? Nu cumva aveți același tată? Sau, cumva l-ați tăiat de pe listă? Da, că o dată ce ai vândut pe fratele tău, și l-ai batjocorit altora, e ca și cum nu mai există pentru tine. Chiar dacă el trăiește, pentru tine e mort, dar faptul că el trăiește, nu te absolvă pe tine de gravitatea penală a faptei. Asta ne lămurește Isus: (1In 3:15) Oricine urăște pe fratele său este un ucigaș; și știți că niciun ucigaș n-are viața veșnică.

Dacă zice cineva: „Eu iubesc pe Dumnezeu” și urăște pe fratele său este un mincinos, căci cine nu iubește pe fratele său pe care-l vede cum poate să iubească pe Dumnezeu, pe care nu-L vede? (1 Ioan 4:20)

iar când a venit acest fiu al tău, care ți-a mâncat averea cu femeile desfrânate, i-ai tăiat vițelul cel îngrășat.’
‘Fiule, i-a zis tatăl, tu întotdeauna ești cu mine și tot ce am eu este al tău.
Dar trebuia să ne veselim și să ne bucurăm, pentru că acest frate al tău era mort și a înviat, era pierdut și a fost găsit.’” (Luca 15:30-32)

„Acest fiu al tău?” Dar cum îl cheamă pe el? Ai uitat cumva numele lui? Când un duh de ură pune stăpânire pe fiul din casă, tot ce ar mai avea bun fratele său este perceput cu ochi răi (pe el îl deranjează inclusiv pocăința si învierea din morți a fratelui său). Ura anihilează frați. Ucide suflete nevinovate. Aruncă venin asupra altora naivi și nevinovați. Nu mai poate să vadă pe fratele său, nu mai vrea să îl audă, nu îi mai pronunță nici numele.

Îl ador pe tatăl acesta. Ce frumos îi amintește: „Acest frate al tău a fost mort și a înviat”. Cea mai mare dramă a tatălui a fost că unul dintre fii învie din morți, dar altul se înmormântează în ură, invidie, neiertare, frustrări.

Unul din mulțime a zis lui Isus: „Învățătorule, spune fratelui meu să împartă cu mine moștenirea noastră.” (Luca 12:13)

Cum îl cheamă pe fratele tău? Nu are nume? Observați unde apare ura fratricidă, la lacomii de avere, la invidioși, la cei plini de ură. Mulți oameni vor merge în iad de la duhul de lăcomie de avere. Aici se comit multe crime împotriva umanității. De aceea Isus ne avertizează în context: „vedeți și păziți-vă de orice fel de lăcomie de bani, că viața cuiva nu stă în belșugul avuției lui!”

Când auzi pe o doamnă/domn: „sor’mea asta! Frate’miu!” Să știi că e posibil să ai în față un ucigaș. Întreabă-l/o doar atât: „Cum îl cheamă pe fratele tău, pe sora ta?” În timp ce îți răspunde, urmărește-i mimica feței. E tare posomorât/ă!

Să iubiți pe toată lumea! Să iubiți pe frații voștri. Aveți părinți comuni! Aveți același sânge! Eliberați-vă din pușcăria urii!

Apropo, cum îl cheamă pe fratele tău? Pe cel pe care nu îl suporți? Vindecă-te în Numele lui Isus și fă o rugăciune din inimă pentru el. Dacă l-ai ucis cu vorba, poți să îl învii din morți emoțional, cerându-ți iertare. Acum cât încă nu e prea târziu!

Despre mărturisirea păcatelor

Reprezentativ

Cine își ascunde fărădelegile nu propășește,dar cine le mărturisește și se lasă de ele capătă îndurare. (Proverbe 38:13)

Dacă eu îmi mărturisesc păcatele lui Dumnezeu, mai este nevoie să le mărturisesc și duhovnicului/pastorului/consilierului spiritual? Da și nu. Problema de bază aici este: „și se lasă de ele”. Dacă te mărturisești și o iei de la capăt și nu iei măsuri de prevenție, de precauție, de schimbare a vieții, atunci problematica păcatelor tale rămâne nerezolvată.

De ce trebuie un martor?

1. E biblic. Mărturisiți-vă unii altora păcatele și rugați-vă unii pentru alții, ca să fiți vindecați. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit. (Iacov 5:16). De ce un consilier duhovnicesc/spiritual? Tocmai în vederea ajutorului. Da, e cel mai bine să povestești cu Dumnezeu despre păcatul tău, să ceri iertare și putere cu căință prin jertfa lui Hristos, iar dacă nu scapi de el, ai nevoie de consiliere și ajutor. Un sprijin în plus, o rugăciune, o sugestie de prevenție nu strică niciodată. Dimpotrivă te pot salva de la osândă.

2. Alege un om de încredere. E cumplit să povestești cu o persoană neautorizată spiritual, necalificată. Nu se recomandă mărturisirea către o femeie. (Nu e perspectivă misogină) Dimpotrivă, e protectivă. O doamnă se implică foarte tare emoțional în caz și își asumă subiectiv drama ta. Asta îi poate afecta sănătatea, fizica și psihică. Doamnele au și o dorință înnăscută de a împărtăși secrete. Ceea ce ar amenința securitatea confidențialității.

3. Atitudinea. Sunt oameni care povestesc foarte nonșalant faptele odioase. Mărturisirea fără regret, fără lacrimi, fără remușcare și părere de rău e o formă de „laudă”, un act al inconștienței. Atitudinea vameșului din pilda lui Isus (Luca 18:19) ne lămurește în acest sens, cât de importantă este smerenia.

4. Schimbarea. Degeaba mă mărturisesc dacă nu îmi schimb viața. (Rom 6:1-2) Ce vom zice dar? Să păcătuim mereu ca să se înmulțească harul? Nicidecum! Noi, care am murit față de păcat, cum să mai trăim în păcat?. Nu putem transforma harul în paravan pentru comiterea nelegiuirilor noastre. Îi desacralizăm harului caracterul său.

5. Implicarea în slujire. Centrul vieții mele nu este fuga de păcat ca obiectiv principal, ci slujirea Stăpânului. Că se mai întâmplă să alunec, atunci mă ridic, mă pocăiesc, mă mărturisesc și mă implic mai departe. Dar dacă toată viața nu mă implic în nimic, normal că voi fi hărțuit de diavol și de nelegiuirile lui. Lipsa de ocupație duhovnicească este principalul generator de păcate.

Mărturisiți-vă cui vreți păcatele, numai să vă asigurați că le abandonați, că „vă lăsați de ele”, altfel suntem doar niste povestitori iresponsabili de nelegiuiri. Accentul nu se pune pe „Dacă trebuie să mă mărturisesc?” Asta este o certitudine, ci pe „e obligatoriu să mă las de ele”, asta este responsabilitate și garantează iertrea.

„Nu mai fumez din vară” și Cum poți scăpa de viciul tutunului?

Reprezentativ

Mă întâlnesc cu R.D.(inițialele sunt fictive din motive de confidențialitate), dar cazul este real. Un tip simpatic, bine făcut, soț și tată, care mă abordează la terminarea programului: „Vă mai amintiți de mine?” Încuviințez afirmativ și el continuă: „În vară la cort am ieșit în față, împreună cu echipa v-ați rugat pentru mine, m-am dezis de duhul de tutun, iar Dumnezeu m-a eliberat și de atunci nu am mai băgat țigară în gură”. Slavă lui Isus! Sincer m-am bucurat foarte mult, de puterea lui Dumnezeu eliberatoare și astăzi ca atunci, la începuturi.

De ce e păcat să fumezi? 10(Zece) argumente

1. Dai foc binecuvântării. Dacă cineva ți-ar lua două sute de euro și le-ar da foc în fața ta, e adevărat că te alarmezi și nu îl lași? E munca ta. Ok, atunci de fapt tu faci același lucru, doar că îi schimbi în bancnote de câte zece euro, și apoi bancnota o schimbi în 20 de monede a câte 50 de cenți, și cu fiecare țigară o arunci în foc. Dumnezeu ți-a dat banii aceia pentru pâine pe masă, iar tu dai foc binecuvântării! E păcat! Sunt milioane de situații de părinți care fumează inclusiv alocația copiilor. Iar aceștia suferă de foame!

2. Devine viciu. Apostolul Petru ne lămurește că „fiecare este robul lucrului de care este biruit” (2 Petru 2:19). A pus stăpânire pe tine și e viciu. Iar viciu e păcat. Tu nu mai ești liber.

3. Viciul devine posesie demonică. Diavolul urmărește să acapareze oamenii, să posede, să îi distrugă. Cum adică, un om viciat este posedat demonic? Da! Tu nu mai ești independent, ești monopolizat de diavolul prin demonul din spatele viciului.

4. Îmbolnăvește. Pe orice pachet de țigări scrie de 5-6 ori: „Fumatul ucide!, Fumatul omoară, fumatul distruge vieți”. Practic este o formă de suicid, e ca și cum ai bea otravă conștient. Doar o minte orbită de demonul viciului trece peste aceste avertismente ale OMS(Organizația Mondială a Sănătății). Ei sunt obligați să prevină afecțiunile pulmonare, cancerul, bolile incurabile.

6. Profanează trupul (Templul Duhului Sfânt). Nu știți că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuiește în voi și pe care L-ați primit de la Dumnezeu? Și că voi nu sunteți ai voștri? (1 Corinteni 6:19)
Nu știți că voi sunteți Templul lui Dumnezeu și că Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi?
Dacă nimicește cineva Templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu, căci Templul lui Dumnezeu este sfânt, și așa sunteți voi. (1 Corintieni 3:16-17). Orice agresiune împotriva trupului constituie crimă: mâncare excesivă, munca în exces, drogurile, fumatul, alcoolul, etc. Sunt acte suicidale, lente, considerate crime împotriva umanității

5. Face victime colaterale. Femeia însărcinată distruge viața fetusului, continuând să fumeze după sarcină, afectează creșterea copilului. Ori săvârșirea unui rău cu bună știință este păcat. Iar faptul că se comite împotriva copiiilor îi dublează efectele morale și penale. Fumatul pasiv. Cel de lângă tine este condamnat să inhaleze cele 270 de microparticule toxice din fumul de țigara expirat de tine.

7. Părtaș la infracțiunile pieței negre. Una dintre cele mai mari mafii și evaziune fiscală e piața neagră, tranzacțiile ilegale cu narcotice și țigări. Fabricate în țările sărace, transportate ilegal, mutate cu dronele peste frontiere, dosare penale, încălcare de legi internaționale. Iar consumatorul curent, este parte integrantă a acestui măcel viciat prin fiecare țigară aprinsă.

8. Un demon al generației. Sper să nu greșesc, evaluarea este orientativă, dar undeva la 7 din zece persoane care s-au botezat la noi au fost victime ale patimei fumatului. Prin harul lui Dumnezeu aproximativ 30 au fost eliberați, pentru alții ne mai rugăm. Avem rugăciuni de eliberare(exorcizare). Atunci am realizat că fumatul nu este un simplu viciu, ci mai degrabă o legiune de demoni care îi ține pe oameni departe de Evanghelie.

9. Minciuna. Foarte mulți copii care fumează și mint nonșalant parinții. Soții care fumează și își mint partenerii de viață. Enoriași care fumează și își mint slujitorii. De fapt se mint pe ei înșiși! Iar „cine minte are de tată pe diavolul”

10. Nu poți trăi din belșug libertatea mântuirii. Mulți consideră că pocăiții sunt un fel de roboți care nu au voie să facă nimic. De fapt este invers. Orice pocăit ar putea să fumeze, dar alege să se împotrivească. În schimb orice fumător executa ordinele viciului/demonului dependenței lui. Atunci întreb: care e rob și care e liber?

Dragilor, același lucru este cu oricare viciu. Pune în locul fumatului: minciuna, hoția, evaziunea, mâncarea, băutura, calomnia, răutatea, neiertarea, invidia, ura, mândria, lăcomia și oricare alt păcat. De fapt este vorba de o posesiune demonică. Iată de ce pocăința devine porunca obligatorie, care trebuie executată de orice om venit în lume, dacă vrea să ajungă în Împărăția Tatălui ceresc.

Nu e totul pierdut! Isus eliberează și astăzi! El poate să te salveze!

7 Pași spre vindecare

1.Trebuie să conștientizezi că e rău ce faci: 2. Să vrei să scapi; 3. Să ceri ajutor; 4. Să crezi în puterea eliberatoare a lui Dumnezeu; 5. Să accepți condițiile terapeutice de eliberare; 6. Să îți schimbi viața și anturajul. 7. Să faci asta cât mai repede, până nu e prea târziu!

In memoriam pastor Elisei Bora

Reprezentativ

La numai 62 de ani a plecat acasă la Domnul un om mare. Pentru că oamenii mari sunt oamenii buni, care știu să onoreze pe Dumnezeu. Asta a fost voia lui Dumnezeu, dar și dacă mai trăia, fratele Elisei nu deranja pe nimeni.

L-am cunoscut personal. Am slujit la Mediaș, la conferință de tineret, la evanghelizare, pe sectorul dânsului. Am fost găzduiți de fratele Elisei, am stat la masă, am slujit la amvon, la înmormântare. Am avut harul de a cunoaște un om deosebit. Așa sunt păstorii. Oameni minunați. Știu, avem și împotrivitori, batjocoritori. Dar în esență greu ajunge să fie păstor un om, dacă nu are caracter. Oricât de mult ai vorbi de rău pe păstorul tău, tot pe el îl vei suna să îți cunune copiii, să se roage pentru bebelușii tăi, să se roage pentru bolnavi și paralitici, să-ți îngroape morții. Oricât l-ai blama, pastorul iartă, trece peste, înghite în sec și vine să facă slujirea, de cele mai multe ori suspinând. Lipsa de recunoștință și lipsa respectului față de un slujitor sunt păcate împotriva Tatălui ceresc.

Fratele Elisei era un om tare călduros. O față senina ca de înger, nu avea nimic de ascuns. Părul său alb semn că a trecut cu folos prin viață. Ochii blajini și sclipitori, semn al sincerității, iar zâmbetul său grațios și plin de bunătate, te făcea să te simți bine în prezența dumnealui. O voce melodioasă cu puternice nuanțe de tenor, împodobea caracterul său blând și bun. „Un israelit în care nu găseai vicleșug”, un om „în duhul căruia nu era viclenie.”

„De o mie de ori!” Asta era afirmația pe care o folosea atunci când te binecuvânta. Fapt care de asemenea spune multe despre caracterul ales al pastorului Elisei. Nu te simțeai inferior, cum se mai întâmplă pe alocurea în preajma oamenilor mici, care te umilesc. Nu, fratele Elisei te onora și dacă erai tânăr, te trata de la egal, iar asta îl făcea și mai deosebit. De fapt omul mare este cel care știe să coboare la nivelul celor mici. Oare nu asta a făcut și Hristos?

A plecat acasă la Domnul. Obosit. La 62 de ani. A trăit cu folos. Asta e media de viață a păstorilor. Ei au o viață foarte intensă. Pe mașină, mănâncă pe fugă, prin spitale, pe avioane, prin cimitire, capele mortuare neîncălzite. Creștinul de rând luptă cu duhuri, slujitorii luptă cu legiuni. Iar în linia întâi nu se trăiește mult. Și puțin și primejdios, de aceea și răsplătirile dumnezeiești sunt mari.

Condoleanțe familiei! Ați avut un tată și un soț deosebit. Condoleanțe bisericii! Dumnezeu a luat la Sine păstorul coordonator. Sunt convins că a lăsat amprente adânci în amintirile voastre. Dragă biserică a plecat la Domnul consilierul dumneavoastră blând, cel care va botezat. Să păstrați amintiri frumoase.

Pe curând frate Elisei Bora!

Cu prețuire Onisim Botezatu

Har la Elim Bruxelles

Reprezentativ

Biserica interconfesională „Elim” Bruxelles este un fenomen unic în Europa. Aici conducătorii construiesc punți de legătură nu garduri de separare. Și baptistul și creștinul după Evanghelie și penticostalul se simt că la ei acasă. Aici harul lui Dumnezeu se manifesta în voie. Fără bariere culturale și prejudecăți, fără amănunte, fără detalii inutile. La Elim se lucrează intens în vederea lărgirii Împărăției lui Dumnezeu.

Caturile(balcoanele) superioare sunt pline. Oamenii stau și pe treptele ascendente ale balconului. Sala de jos și amfiteatrul sunt de asemenea arhipline. Sute de oameni care stau liniștiți și ordonați în prezența stăpânului. Un perete mobil de la intrare este înlăturat, iar în hol stau sute de oameni. Scările exterioare de evacuare până la ieșirea din biserică sunt pline de oameni care da, stau în picioare mai bine de două ore și jumătate. În fiecare colț plasme mari, boxe iar slujirea este transmisă live tuturor. Camera media e ca o navă spațială, cu oameni competenți și tehnologie profesională.

Și nu se oprește aici. Sub sala mare, peste o mie două sute de copii(cu tineri și adolescenți) grupați în săli de studiu, dotate la standarde superioare, unde cele peste 98 de învățătoare/învățători calificate/calificați slujesc celor mici. Ai impresia că te afli în galeriile unui mușuroi de furnici unde fiecare furnica are ceva în lăbuțe sau în gură. Și mai jos la demisolul bisericii, am ajuns deci la nivelul patru de la balcon in jos, aici sunt adolescenții. Mulți. La conferință au fost peste 300. Pentru materialele copiilor se cumpără hârtie cu paletul.

Biserica Elim trăiește din plin. Cântarea chiar se cântă. Ei când se roagă, chiar se roagă. Vibrează viața și prin colțurile păianjenilor. Totul este plin de viață și prezența lui Dumnezeu te copleșește indiferent cine e la rând la tămâiere.

Conducerea bisericii alcătuită din 13 bărbați dinamici, deschiși, prietenoși, plini de zâmbet și veselie. O colaborare bună. Am prins un pic de discuție la ședința de consiliu. Cumpără biserici întregi. Biserici istorice intrate în faliment. Le împodobesc și le dau viață și le umple de închinători. Toți 13 slujitori stau în față pe toată durata slujbei din motive de spațiu. Aici fiecare loc este important. Cu o ora înainte de program, biserica era arhiplină.

Pentru mine a fost fascinant să vă slujesc. Practic am fost invitat de Codin la tabăra adolescenților. A fost ceva unic. Tineri aerisiți la minte care se luptă la școală cu demonii post-moderni, cu filozofiile noi, ideologie de gen. Din câte am constatat bulling-ul este la el acasă în Occident. Cum sunt umiliți copiii normali aici rar întâlnești în țara noastră așa ceva. Dar ei sunt puternici și rezistă. Sunt bine instruiți și protejați de Dumnezeu. Împărțiți în grupe de cercetași au luat capitala europeană la pas pentru a găsi diverse comori. O organizare extraordinară. Cei 8 8nvățători coordonatori care au inventat jocul formidabil.

Nu știu în ce măsură am contribuit la bunul mers al bisericii dumneavoastră, dar cu siguranță eu am venit pus pe jar acasă. Pus pe fapte mari. Obosit de slujire, epuizat de multele slujbe, mă întorc acasă cu inima cât Belgia de mare. Vă iubesc!

Mulțumesc păstorilor Dorin Albuț și Daniel Vlad. Adevărați părinți spirituali, în mintea cărora a plăsmuit Dumnezeu această formidabilă viziune. Cât și celorlalți patru păstori, prezbiteri și diaconi. Elim este un exemplu de biserică biblică demnă de interpretat, copiat, și de la care avem multe de învățat. Elim Bruxelles se apropie foarte mult de ceea ce a dorit de fapt Isus să fie Biserica puternică și cu viață din belșug, care calcă în picioare inclusiv porțile locuinței morților. Biserica biruitoare prin puterea lui Isus.

Mulțumesc Codin și Cătălina Dalan pentru găzduire. Sunteți desăvârșiți. Prin fiecare celulă din organismul vostru circulă foc și pasiune pentru slujire celor mici. Merită. Am văzut rezultatele. Am văzut efectul. Se apropie răsplata voastră din cer.

Salvați proorocii Domnului!

Reprezentativ

Una dintre marile frământări ale slujitorilor de astăzi este legată de lucrarea profetică. În mod special Biserica Penticostală, care acceptă prin statut și crede lucrarea profetică, mare parte a activității acesteia gravitează în jurul lucrării profetice (prooriciei și proorocului). Acest fapt a contribuit semnificativ la creșterea numerică a Bisericii.

În ultima perioadă însă, avem o criză de prooroci. Foarte greu găsești un prooroc pe care să îl chemi la o seară prelungită sau de rugăciune. Mă refer la proorocul cu roade vrednice/bune, recunoscut de păstorii locali, serios, cu viața pusă în rânduială. Chiar ei recunosc faptul că au descoperiri tot mai greu și tot mai rare. Împreună cu niste frați responsabili am analizat cauzele care au dus la această situație. După zile și nopți de frământare, cu toată responsabilitatea și frica de Domnul, personal am ajuns la niște explicații (care pot fi supuse dezbaterii).

Nu sunt absoluturi, nu sunt prejudecați, nu sunt rele intenții, dimpotrivă, ca slujitor ordinat în Cultul Penticostal aș fi cel puțin mulțumit ca subiectul să fie analizat, dezbătut de frați păstori, cu experiență și cu ani de slujire în spate.

15 TEZE, posibile cauze ale crizei de profeți de calitate:

1. Abuzul. Creștinul de rând a făcut abuz de proorocie, cu riscul de a pierde busola și independența teologică a apelat la prooroc pentru banalități evidente, pentru mărunțișuri pe care le putea rezolva și singur. Acest lucru a dus la epuizarea proorocului și ușoară superficialitate.

2. Generalitatea. Am făcut din prooroc agent matrimonial, consilier, consultat în afaceri, birou de vânzare cumpărare, agent imobiliar, consulat de emigrări, etc. Apelarea la prooroc pentru orice generalități a diluat acuratețea spirituală și calitatea proorociei.

3. Tunurile de pompier. Unii slujitori din motive de compromis sau apostazie au pus tunurile pe prooroci. Prin abuzul de putere au interzis proorociile cu desăvârșire în bisericile dumnealor. În loc să cerem darurile superioare proorociei: deosebirii duhurilor, cunoștinței, înțelepciunii, unii au preferat să rezolve prin abuz de putere problema. Iar proorocul de astăzi este timorat, descurajat, pus la zid. Tot timpul au fost prigoniți, omorâți, alungați în pustie, hrăniți de corbi, ascunși de Mica. Asta e soarta proorocului, el aduce mesaje neconvenabile și tulburătoare.

4. Lipsa colaborării între prooroci. Foarte rar am întâlnit prooroc în relații bune cu un alt prooroc. Dimpotrivă, se descalifică unul pe altul, până la desființare. Buna colaborare între prooroci este sănătoasă și din motive de autocenzură. De cercetare reciprocă. De ce păstorii se înțeleg, se invită unii la alții, fac conferințe? Oare ar fi o idee rea să se organizeze conferințe anuale ale proorocilor? Să se facă schimb de experiență? Să se dea mantaua de la bătrâni la cei tineri?

5. Izolarea. Prigoniți prin biserici, foarte mulți prooroci conștienți de darul lui Dumnezeu au preferat cercurile de rugăciune, prin case, prin magazii, prin garaje improvizate unde sunt acceptați, apreciați, validați social și luați în serios. Aici sunt riscuri foarte mari, deoarece nu există o autoritate bisericească, un filtru teologic, o supraveghere creștinească bine intenționată. Aici proorocul poate aluneca în monopol și abuz de influența. Durerea mare este că și aceste cercuri au cam dispărut. Acest lucru nu este sănătos pentru poporul Domnului. A început un fel de rivalitate tacită între biserici și cercurile de rugăciune. Bisericile îi consideră separatiști și îi suspectează de dizidență, ceilalți se simt prigoniți de „culturiși” și „cravatați”, cum îi numesc pe responsabilii de biserici care nu îi susțin.

6. Mărturisirea. Proorocii băgați cu forța la mărturisire au creat precedente cu consecințe grave. Nu se recomandă proorocilor să meargă la mărturisire. Ei trebuie să își păstreze mintea limpede pentru primirea mesajului profetic. Ce autoritate mai poate avea un prooroc după două ore de mărturisire? Cum mai poate fi luat în serios? E îndreptățit enoriașul să se întrebe dacă vorbește de la sine profetul sau din mărturisire sau de la Domnul. Nu mai băgați proorocii la mărturisire! Rolul lor este altul. Acela de a aduce mesaje de la Dumnezeu.

7. Ordinarea proorocilor. Intențional nu e rău. Proorocul este un om serios, un om al rugăciunii, cu familia bună, matur teologic, înțelege slujirea. Pe undeva păstorul coordonator se orientează spre un prooroc pentru că îl scutește pe el de investiția într-un student la Teologie, a cărui creștere este lentă. Iar proorocul are deja autoritate în biserică, are o oarecare influență și de dragul păcii este băgat la înaintare. Dar, prieteni, ordinare înseamnă o grămadă de sarcini manageriale, construcție de biserică, conducere de programe, provocări, organizare de evenimente. Intră la mărurisire, apoi proorocește aceleiași surori, apoi îi predică, apoi este managerul de cosntrucție al bisericii. Astfel expunem foarte mult proorocul, dându-i sarcini grele și pe care le pot face alții. Toate acestea compromit timpul de rugăciune al proorocului, îi știrbesc din energie, îl epuizează și nu mai poate sta la izvor, afectându-i acuratețea teologică a mesajului profetic Uitați-vă în proximitatea voastră câți prooroci au mai fost eficienți după ce au fost ordinați. Dimpotrivă, unii au fost înmormântați prin ordinare. Sunt și excepții, dar le este foarte greu.

8. Lipsa uceniciei. Ca predicator am avut un parcurs lung și greu. Am făcut multe gafe, am eșuat de multe ori, am dezamăgit și am găsit multă înțelegere și răbdare din partea păstorilor, care m-au ajutat să cresc. Foarte rar am văzut prooroc vârstnic să meargă cu ucenicul mai tânăr în slujire. De ce? De la cine să învețe? Iar dacă un prooroc tânăr face o gafă infantilă uneori, este executat fără milă. Astfel este descurajată generația tânără să își mai dorească darul profeției.

9. Comercializarea darurilor. Când patronii cheamă proorocii în firme, fac rugăciuni și proorocesc angajaților, există riscul subiectivismului foarte mare. Mâncăruri pe la restaurante de lux, haine noi, telefoane scumpe, din start proorocul va fi tentat să mai meargă acolo unde este tratat bine, mai degrabă decât unde îl trimite Dumnezeu. Apoi, patronul îl recompensează, îi cumpăra mașină bună, plecă cu ceva bani la el consistenți, toate aceste „atenții” pot corupe prooroci buni sau cel puțin îi transformă în șantajabili.

10. Rateurile repetate. Nu zic, și proorocul este om. Dar dacă e divorțat, în litigii penale, recăsătorit, a eșuat în profeție de mai multe ori și sunt indicii că e conectat la alta sursa, atunci trebuie luate măsuri de precauție și protecție a turmei Domnului.

11. O bază de date a proorocilor autentici. Așa cum avem agenda Cultului Penticostal în care apar toți păstorii ordinați, cu număr de telefon, cu adresă, ar trebui o agendă, o pagină în agendă, o bază de date cu proorocii pentru care păstorii locali girează. Au trecut testele de autenticitate, cele vizibile: conduită creștină, familie, roade, supunere, pocaință. De ce să nu slujească pe baza de recomandare, așa cum se întâmplă la predicatori?

12. Lipsa discernământului slujitorilor. Având în vedere că se pot strecura erezii nimicitoare, unii slujitori au renunțat definitiv la lucrarea profetică. Alții de teama de a nu cădea sub „osândă” analizând proorociile și păstrând ce e bun, acceptă orice, inclusiv pe eretici, de teama de a nu scăpa vreo proorocie bună. Dragi slujitori, cereți daruri superioare, de cârmuire și discernământ și analizați profesional proorocul și lucrarea lui. Cum aș putea să îi cunosc roadele dacă nu întreb pe păstorul lui. Domnul Isus apreciază foarte mult filtrul teologic al Bisericii din Efes care „a pus la încercare pe cei ce zic că sunt apostoli și nu sunt, ci mint.”

13. Slăbiciunea apologetică. La o emisiune TV fratele Lazăr Gog ar fi fost întrebat de moderator retoric: „E adevărat că în congregația dumneavoastră sunt prooroci falși?” Răspunsul a fost: „Da, e adevărat. Unde este o bancnotă bună apare falsificarea, unde e o lucrare bună, apare fake-ul. Pentru că Biserica Penticostală acceptă lucrarea profetică, s-au strecurat și prooroci falși. Și scrie Biblia că se vor ridica. Nu ne surprinde. Dar am și eu o întrebare:<<În biserica dumneavoastră aveți prooroci adevărați?>>. Și s-a făcut tăcere. Vedeți, despre asta este vorba.” Nu vă deziceți de această măreață lucrare, pentru un falsificator care apare, se poate lucra cu darul în echipa cu slujitori împuterniciți cu celelalte daruri.

14. Introducerea în stăruința pentru umplerea cu Duhul Sfânt și a celorlalte 8(opt) daruri de inspirație și de putere. De o sută de ani facem stăruință și țintim doar un dar sau semn, depinde cum încercăm să ne argumentăm sărăcăcios stângăciile teologice. Frați slujitori ai altarului, avem nevoie „din belșug de darurile Duhului Sfânt”. Pentru că nu reușim să dobândim celelalte daruri, noi slujitorii ordinați, punem tunurile pompierești pe cel care abia mai pâlpâie (proorocia). Nu vom avea rezultate așa!

15. Proorocul și cunoașterea Bibliei. Un curs de profetologie absolvit ar fi extraordinar. Dar până acolo este inadmisibil pentru un prooroc să nu cunoască Biblia. Studierea profeților mari, profeților mici, profeților de referința ca Ilie, Elisei, Isaia este mai mult decât necesară. Nu poate proorocia să combată 6000 de ani de istorie Biblică. Trebuie analizat contextul în care se primește darul de profeție, dacă au fost slujitori responsabili acolo, îndrumarea unui prooroc mai vârstnic, etc.

E clar că nu am cuprins toate cauzele care au diminuat lucrarea profetică, nici nu am cum, posibil ca unele cauze amintite sa fie aproximative, dar nădăjduiesc, sper că aceste rânduri vor aduce un strop de interes în a găsi o soluție, în a sprijini lucrarea profetică. Posibil că acest mesaj să ajungă și la frați slujitori prooroci, să vedeți în rândurile de mai sus o dorință aprinsă de a vă sprijini, de a veni în ajutorul proorocilor tineri și sinceri, de a readuce în prim plan lucrarea profetică, lucrare care a consacrat Cultul Penticostal.

Nu mi-am pierdut nădejdea. Cred! Sper! Mă rog! Cer lui Dumnezeu lumină! Susțin proorocii! Iubesc lucrarea profetică! Am prieteni prooroci! Îi încurajez! Dacă dorim să nu ajungem în derivă ca mișcare evanghelică, trebuie să cerem lui Dumnezeu să lase din belșug darurile Duhului Sfânt!

Cu prețuire sfântă, Onisim Botezatu

Importanța caracterului

Reprezentativ

O întâlnire scurtă cu fratele Luigi Mițoi la Rădăuți. Scurtă dar cu o densitate magistrală. Fratele Luigi are unicitatea dumnealui. În cinci minute am reușit să decupez din discuție vorbe mărețe.

Pe un ton elegant și cu onoare mi-a spus: „Onisim ești tânăr, iar viitorul îți rezervă toate oportunitățile de slujire, să aveți grijă de caracter. Cu darul mai putem jongla, se mai poate dribla, dar cel care va face diferența între slujitori și oameni este caracterul„.

Ne spunea tot dumnealui de nume sonore (fără a nominaliza pe nimeni), care au impresionat cu darul lor, au avut randament fermecător, dar pentru că au dezamăgit prin caracterul lor au compromis toată lucrarea. Cicero spunea: „inteligența fără caracter nu înseamnă nimic, în schimb caracterul fără inteligență înseamnă ceva”.

Investiția unui om/slujitor/soț trebuie să fie concomitent performanță și caracter, randament și caracter, studii și caracter. Dacă acestea nu merg mâna’n mână, lucrarea riscă să migreze spre nulitate. Pe oameni îi mai putem fenta, dar judecata iminentă de la tronul alb, niciodată. Darul e dar, îl primim de sus, dar caracterul ține de investiția și sinceritatea noastră.

Practic vor fi două judecați. 1. Judecata Mielului privind răsplătirile pentru slujirea sinceră în slujba Împărăției (2 Cor. 5:10) și 2. Judecata de apoi, privind mulțimile dar și slujirea administrată de oameni fără caracter. Aici se vor încadra pocăiții care au abuzat de darurile Duhului, dar au avut caracterul neprelucrat, astfel pângărind toată lucrarea. (Vezi Matei 7:22-23).

„Scuză-mă” Doamne!?

Reprezentativ

Care este diferența între „scuze” și „iartă-mă”? Sau dacă există vreo diferență?

Scuze, este varianta fake a iertării. Este tratamentul superficial al unei rani create. Scuze, este o formă de amăgire conștientă a cugetului, cu înșelătoarele nădejdi că ai făcut partea ta. O încercare ieftină de anesteziere a conștiinței, dar în esență rănile rămân nevindecate, unele cu infecții grave deja. Scuze, are în compoziție puțin cinișm, o ușoară ironie și este de fapt o problemă pe jumătate rezolvată.

Iartă-mă, e divin. Când cel prejudiciat aude aceste cuvinte, involuntar îl obligi să încerce varianta iertării. Lucram în Marea Britanie. Și inevitabil pe șantier mai comiți unele erori, la măsurători, era multă geometrie, calcule. Imediat mă disculpam prin „sorry”. Unul dintre manageri mă întrerupe și îmi spune: „Onisim, ești în Anglia. Greșelile sunt dese în această breaslă, pe șantier. Suntem oameni. Nu este neapărat nevoie de „I’m sorry” e suficient și „excuse me”.

I’m sorry implică remușcare, îmi pare rău, iartă-mă sau te rog frumos să mă ierți, îți promit că nu se mai întâmplă! Uneori implică lacrimi, regret, pocăință. Te coboară sub cel căruia i-ai greșit. Ești la mâna lui și trebuie să implori iertarea. Din motive de demnitate e bine să fim precauți la vorbe.

De prea multe ori ne cerem scuze de la Dumnezeu o dată, de două ori pe an. La Paști, eventual și în postul Crăciunului. Dar, oare este suficient? Este mulțumit Dumnezeu? Am garanția iertării? La fel e și cu semenii. „Precum și noi iertăm greșiților noștri” = Zice Dumnezeu: „Dragă, te iert DOAR DACĂ și tu ai iertat. Altfel rămâi legat cu funiile propriei neiertări”

Te rog frumos să mă ierți, Doamne! Implică o obligație pe care o asum în vederea îndreptării mele. O formă de rușine de a mai comite aceleași greșeli. O eliberare oferită de Hristos. Responsabilitatea de a fi mai precaut pe viitor. Străduința de a face pași serioși spre schimbare. Asta mai înseamnă și ceva de genul: Dă-mi te rog puterea să nu mai fac aceste greșeli!

Mântuitorul ne învață că nu sunt suficiente scuzele spirituale. E nevoie de mai mult, de seriozitate și asumare. Și ne iartă nouă greșelile noastre Tată! Precum și noi iertăm greșiților noștri!

Mamy, cea mai frumoasă floare

Reprezentativ

Înainte de culcare avem rugăciunea, apoi un subiect, în general distractiv sau amuzant ori o poveste cu tâlc, în general din Biblie, pentru ca somnul tuturor din familie să fie liniștit, iar visele frumoase.

Astăzi am avut ca subiect: floare preferată. Bineînțeles, personal nu aș da o ☀️ floarea soarelui ☀️ pentru nici care altă floare. Fiecare îsi spune preferințele lui. În fond toate florile sunt frumoase. „Ba nu!” Replică Yared, iar pe un ton sacadat și dulce că un adult pune întrebarea serii: „Știi care este cea mai frumoasă floare de pe pământ?” „Care?” Răspundem în cor eu și soția. Își adună emoțiile, coboară tonul, iar pe o gamă duioasă răspunde: „Mamy!”

E adevărat că am reacționat în cor: „wooow!” Așa este Yared, Mamy este cea mai frumoasă floare! Imaginați-vă cum m-am simțit eu? Dar mamy?

Nu știu care este relația ta cu părinții sau socrii, dar, dacă vrei să fii cu adevărat fericit în viață trebuie să vezi în mama ta, în tatăl tău o floare rară. Cu plusuri și minusuri, cu defecte și calități, cu sau fără școală, parinții sunt oamenii care ți-au dat viață. Iar Dumnezeu a atârnat fericirea în viață în cuiul cinstirii părinților. Prețuiește-i! Ajută-i la greu! Nu-i mai judeca pentru greșeli contextuale, unele inconștiente sau chiar disperate! Ascultarea de părinți este obligatorie până la căsătorie și opțională sau consultativă după, pe când cinstirea părinților merge până la moarte.

Poți avea amintiri și experiențe contrare sau neplăcute din copilărie, încearcă să ierți, luptă-te ca Iosif să uiți suferințele copilăriei, salvează-ți demnitatea. Până la urmă ei se vor stinge iar tu vei fi condamnat definitiv și irevocabil la nefericire pe viață dacă nu ierți. Iar asta se face în baza dreptului penal spiritual, articolul 5 din Decalog(cele zece porunci).

„Să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta” – este cea dintâi poruncă însoțită de o făgăduință –
„ca să fii fericit și să trăiești multă vreme pe pământ.” Efeseni 6:2-3

Fericirea ascunsă într-o baltă din Fâșia Gaza

Reprezentativ

Pe când își urmau ei drumul, au dat peste o apă. Și famenul a zis: „Uite apă, ce mă împiedică să fiu botezat?” F.A. 8:36

Vorbim despre ministrul de finanțe al Etiopiei. Care a căutat fericirea în diplome, în carieră politică, în bani, în sferele de influență monarhice și nu a găsit-o. Apoi pornește într-un pelerinaj de 2555 de kilometri Addis Abeba – Ierusalim, în căutarea fericirii, a împlinirii sufletești. Atât de consacrat meseriei, încât acceptă să fie castrat, deci era famen.

Îl suspectez că era evreu: 1. Simte nevoia de a merge la Ierusalim să se închine; 2. Este primit în Templu; 3. Citește cursiv în Torra; 4. Se înțelege cu Filip în ebraică; 5. Era ministru de finanțe al Etiopiei (toate imperiile mari au avut finanțiști evrei). Drama cea mare este că Templu apostat nu mai putea livra decât programe și nădejdi înșelătoare. L-au pus să facă niște mătănii, i-a vândut niște fetișuri, dar golul de firma lui Dumnezeu din inimă lui nu a fost umplut.

Domnul ministru ne învață că nu e mare filosofie cu pocăința asta. Hristos, credință, decizie, smerenie, botez și gata. Mântuire. Într-o baltă? În pustiu? Fără camere? Fără neamuri? Da! Doar cu Dumnezeu în cer, cu Isus în inimă și Duhul Sfânt în suflet și e suficientă și o baltă din pustiul Gazei.

A poruncit să stea carul, s-au coborât amândoi în apă, și Filip a botezat pe famen. Când au ieșit din apă, Duhul Domnului a răpit pe Filip, și famenul nu l-a mai văzut. În timp ce famenul își vedea de drum, plin de bucurie. F.A. 8:38-39

Nu mai găsiți nod în papură! Nu mai amânați pocăința, că ratați propria fericire. Rezolvați-vă de îndată problema sufletească! Nu alergați după avioane de hârtie. Decizie, determinare, credință, smerenie, botez biblic și gata!

Fiți plini de bucurie! Cu Isus!

Cine sunt „pocăiții”?

Reprezentativ

Ani de zile românii s-au hrănit cu dezinformarea și au trăit într-o mare eroare în ceea ce privește mișcările de trezire spirituală. Fie că vorbim despre Penticostali, Baptiști sau Creștini după Evanghelie, cele trei culte alcătuind și Alianța Evanghelică din România.

Înjurați de oameni decenii întregi, umiliți de colegii de la locul de muncă, înfierați de preoți, batjocoriți de la altarele bisericilor istorice, prigoniți de sistemele totalitare în toată istoria și suspectați de influențe occidentale, mai ales în spațiul est-european. Bătuți de jandarmi, judecați de milițieni cu două clase, condamnați la pușcărie, respinși de la facultățile de prestigiu, uciși de inchiziție, dați la fiare de împărații înguști la tâmple. Așa au fost priviți pocăiții în istorie.

Între timp v-ați prins și dumneavoastră că nu suntem canibali, nu „stingem becurile”, bisericile noastre fiind cele mai luminate și dotate clădiri din localitățile țării, spații mari și aerisite unde scaunele sunt gratis și intrarea este liberă pentru oricine. Știm mult mai multe decât să facem prunci, avem copii care au promovat cele mai de frunte universități din țară și din străinătate. E plina Europa, America și lumea întreagă de biserici românești arhipline de oameni cinstiți și temători de Dumnezeu.

O, da, cunoști „pocăiți” aroganți, neserioși, lacomi, violenți, e adevărat că sunt. Și noi îi știm, dar ni-i asumăm, cei mai mulți fiind chiar sub disciplină în biserica apartenentă! Sunt ai noștri, oi rătăcite poate, sau prea tinere, care s-au botezat și nu a luat încă Hristos chip în ei. Nu ne dezicem de ei, le dezaprobăm faptele, dar sunt pe listele noastre de rugăciune. Nu ne este rușine cu ei, posibil să provină din familii de oameni serioși, dar nu au experimentat nașterea din nou, dovadă că un creștin nu se naște, ci devine, prin pocăință.

Implicați la maxim în societate, cu cele mai serioase și consistente proiecte sociale. Vizite de bătrâni, îmbrăcăm zeci, sute de mii de orfani, construim școli și biserici din banii noștri, din zeciuieli, nu stam cu mâna întinsă la stat. Vizităm năpăstuiții sorții, suntem pe front hrănind sinistrații de război și inundații. Slujitorii noștri, păstorii sunt tot timpul pe drumuri, prin spitale, prin sate părăsite, unde apar oameni eleganți cel mult din patru în patru ani. Cam ăștia suntem noi.

Da, nu ne facem semnul crucii. Prea mulți îl fac doar în dreptul bisericii, apoi înjură aceeași cruce. Noi predicăm crucea Domnului Isus, ne luptăm să o purtăm zilnic, nu la gât, ci în inimă. Îmi spunea o doamnă: „cât am înjurat și preacurvit cu crucea la gât, domnul pastor!” Oare câți nu vedeți și dumneavoastră care înjură, mint, înșeală, se droghează, se îmbată, ucid cu crucea la gât? Cu ce îi ajută că fac semnul sfintei cruci cu mâna, iar cu inima și limba o înjură, la doi pași mai încolo?

Credem în Sfânta Treime, Dumnezeu Tatăl și Creatorul, Domnul Isus singurul Mântuitor, pe care îl acceptăm personal și Duhul Sfânt pe care îl primim ca oaspete cu caracter permanent în sufletele noastre. Credem în Biblie ca autoritate absolută, Cuvântul revelat al dumnezeirii. Ne luptăm să trăim frumos, să fim ordonați și civilizați. Ne luptăm cu propriile patimi, postim și ne rugăm și suntem afectați emoțional când greșim, când alunecăm pe cale, dar ne redresăm prin lacrimi de pocaință și ne pocăim în fiecare zi. Suntem CREȘTINI PRACTICANȚI ai Bibliei.

Avem grădinițe private, școli, licee teologice, facultăți, master, doctorat, cantine sociale, clinici. Avem mii de profesori, educatoare în învățământul de stat, avem mii de medici care nu iau mită, profesori doctori în teologie, emisiuni TV și Radio, pagini și reviste online de răspândire a Veștii Bune. Nu ne lăudam cu ele, doar îl binecuvântam pe Dumnezeu. Toate construite în mare parte prin autofinanțare.

Poate ai auzit lucruri deformate despre „pocăiți„. Nu le crede! Vino să vezi cine suntem! Vino să ne cunoști personal! Să ne vezi biserica și familia și copiii! Vino să iei cina cu noi într-o seară! Poți să vii la masa noastră la prânz! Nu avem nimic ascuns! Ne poți întreba lucruri despre viață-moarte-veșnicie. Oricare dintre ai noștri, de la copilul de clasa 1 până la pensionarul care se pregătește de moarte, oricine se va arăta disponibil și competent să îți răspundă la întrebările existențiale, pentru că la noi toți citesc Biblia.

Poate știai lucrurile astea despre noi. Poate le știai deformat. Suntem oameni serioși, responsabili, îngrijiți și cuminți. Pentru că îl iubim pe Dumnezeu și iubim oamenii, pe toți oamenii! Fără excepție! Nu ținem cont de rasă și religie. Avem misionari pe toată planeta. Poate nu știai, dar România concurează cu țările care au cei mai mulți misionari pocaiți pe planetă. În triburi uitate de lume, pe toate continentele și meridianele.

Știu, pocăiți, neoprotesteanți, sectari sunt nume peiorative, de care ai fost învățat toată copilăria să fugi. Iată că între timp ți-ai dat seama că îi îndrăgești pe acești oameni, te simți atras de ei, ai apreciere și respect. Aceștia suntem noi, pocăiții. O, avem un mare complex că nu reușim să fim precum ne considerați dumneavoastră, pocăiți adevărați, dar ne străduim să fim și mai pocăiți în fiecare zi!

Iată cine sunt pocăiții! Vă iubim! Doamne ajută!

Spumoase, licorile minciunii

Reprezentativ

Oamenii își spun minciuni unii altora, pe buze au lucruri lingușitoare, vorbesc cu inimă prefăcută.
Nimicească Domnul toate buzele lingușitoare, limba care vorbește cu trufie… (Psalmul 12:2-3

Douglas Adams spunea așa: „O minciuna este o minciună, chiar dacă toți o cred, iar un adevăr este adevăr, chiar dacă nimeni nu îl crede”

Fugiți de minciună! E dama de companie a lui Lucifer. Minciuna este otrava care toacă mărunt în primul rând pe autor. Vă puteți imagina ce înseamnă să îți întocmești viața pe fals, eroare, distorsiune, închipuire, diversiune? Este inuman și dizgrațios. Să livrezi lingușeală, prefăcătorie și șantaj. E o formă de auto-condamnare la moarte lentă.

Minciuna este un act de lașitate, o formă de evadare de la realitate, care conduce la anihilarea sinelui și suicid spiritual. A lege minciună ca armă de atac, este ca și cum ai bate palma cu diavolul însuși, pornind la război împotriva dreptății și a adevărului. Nu ai nici o șansă. Vei fi răpus fulgerător!

Calitatea adevărului constă în abilitatea sa de a rămâne discret, tainic, decent și modest. Ar putea reacționa cu argumente de contraofensivă, dar adevărul este suficient de inteligent să tacă atunci când minciuna afișează reclamele ei publicitare de propagandă. Niciodată adevărul nu va folosi decorul minciunii pentru disculpă. Amintiți-vă scena din Gabata, când mituiți, avocații minciunii ticluiesc pâră împotriva Mântuitorului. Formidabil surprinde Matei în 26:63 când imortalizează confruntarea deschisă de la falsul proces. Când prin terții ei, minciuna urlă în spume: Majestatea Sa, „Isus tăcea”.

Întotdeauna licorile minciunii au fost savurate cu nesaț de oponenții inteligenței. Au satisfacție maximă în a savura înspumatele băuturi ale bârfei, piperate cu neadevăruri și defăimare. Creierul produce endorfină, iar bârfitorii se simt fericiți. Vai de ea fericire! Pentru că minciuna promite mult, are volum, e savuroasă, e accesibila chiar și celor fără minte, dar are injectat veninul morții în ea.

~Mai bine săruți un scorpion, decât buzele mincinoase~

Ador să văd obrazul minciunii (din care poți să îți faci o pereche de bocanci, vorba lui Nicu G.), atunci când prin rafinamentul său, adevărul începe cuvântarea. Printr-o finețe rară se exprimă, își spune argumentat și calm opinia. Ador să văd adevărul cum zdrobește genunchii șubrezi ai minciunii. Chiar dacă are aere de domnișoară curată, minciuna e urâtă ca muma pădurii. Să fugi de ea în goană, iar de ai obosit să nu poposești la umbra ‘plopilor’ ei, că vei rămâne fără însoțitori.

Când spumoase licorile minciunii îți sunt turnate în pahar, iar diavolul îți întinde însiropatele prăjituri ale neadevărului, refuză-l franc. Fă stânga împrejur, bifează locul și persoana respectivă, să știi să nu te mai încrucișezi cu drumul ei niciodată.

E ca atunci când Duhul e lăsat să lucreze!

Reprezentativ

Filadelfia Trossingen. O biserică mare, dinamică, plina de oameni care slujesc, pe toate liniile. Pastorul Adi Flora a reușit performanța, împreună cu echipa să cumpere o biserică Evanghelica Luterană. În centrul micului orășel, o biserică mare, cu un turn foarte înalt în față care o evidențiază de la depărtare. O clădire frumoasă, impunătoare, nu foarte veche pe care sunt convins că Martin Luther ar fi îndrăgit-o foarte mult văzând-o arhiplină.

Sâmbătă, seară de tineret. Minunat. Duminică dimineața botez, nouă candidați. O sărbătoare plină de har. Fiecare detaliu este sub călăuzirea lui Dumnezeu. Șase fete și trei băieți au mărturisit public credința lor în Dumnezeu. Frumoși, luminoși, radiază de slava Lui Dumnezeu care umple Templul.

Duminică seara, se anunță a fi un concert de colinde. Așa a și fost, doar că îngerii s-au unit cu omologii umani ai închinării, iar de aici până la clipe minunate de cer a mai fost doar un pas, cel al credinței.

Pe la jumătatea programului, nu mă simt prea bine. Mă retrag de la amvon în apartamentul bisericii unde ațipesc puțin. Îl rog pe Sem să mă cheme înainte de predică. Și am venit. Am început mesajul, intitulat: Cum poți să fii un agent al nașterii Mântuitorului? Agentul divin: Îngerii, Duhul Sfânt, Gavril, Fiul care se naște. Agentul uman: Maria, Iosif, Zaharia, Simeon.

Mesajul a fost unul diferit. Mă detașez încet de schema propusă, de schița de predică, de temă și merg în direcția Duhului. O direcție foarte bună. Oamenii simt că ceva neobișnuit urma să se petreacă. Predica nu a fost strălucită, nu a avut ceva deosebit în ea, dar însoțirea supranaturală a Duhului lui Dumnezeu i-a dat noi valențe. Biserica este foarte aproape de mine, receptivă, atentă, iar feedback-ul este unul mai mult decât pozitiv.

Închei slujba cu o rugăciune. O altfel de rugăciune. Una profetică. Fratele Adi Flora, pastorul bisericii se ridică la amvon. Încearcă să zică un cuvânt, apoi tace. În tăcerea de un minut, biserica începe să plângă. Unii se rugau prin Duhul, alții îngenungheau, alții plângeau. Situația este „scăpată” de sub controlul uman. Duhul Sfânt preia tot monopolul. De aici până la declanșarea stăvilarelor harului a fost o distanță scurtă.

Păstorul continuă plângând să îndemne biserică la rugăciune și post. Prin atitudinea lor parcă toți încuviințau unanim pentru 21 de zile de sfințire propuse de păstor. Zeci, sute de mâini ridicate pe sus care se închină, prin închinare plăcută cu evlavie și cu frică. Slava Domnului umple toată adunarea. De la amvon, prin sală, până la balcon. De la copii, tineri, părinți și bătrâni, toți se închină Regelui. Plânsete, bocet, lacrimi, strigăte, cântece. Totul este mirific.

Dragi slujitori ai altarului, nu vă fie teamă de manifestările Duhului! Lăsați Duhul Sfânt să lucreze. E Duhul Tatălui care lucrează în Casa Tatălui. Noi suntem doar niste agenți umani prin care Dumnezeu lucrează. Niște robi netrebnici închinați pe viață și veșnicie Stăpânului. De ce ne-am pus stăpâni pe lucrarea mâinilor lui? Oare de ce ne credem șefi peste Casa Lui? Lăsați Duhul să lucreze! Lasați-L pe Hristos să strălucească în toată splendoarea Sa! Lasați-L pe Tatăl să își revendice toată slava! Singurul de altfel care o merită. Iar noi să ne smerim, să ne facem mici, mici, mici, până la topire. Atunci vom conta cu adevărat înaintea Lui.

Ai fi dorit să nu se termine această atmosferă celestă. Fratele păstor încheie, dar o ia de la capăt plângând, iar biserica intră din nou în rugăciune. Nimeni nu ar fi plecat acasă. Toți mai doreau să rămână, chiar dacă slujba se apropie bine de patru ore. În slujire mai auzeam descoperiri sau rugăciuni: „treci de la inimă la inimă”, aici nu mai era cazul. Duhul Sfânt mișca fiecare inimă, toți parcă sunt umpluți, adăpați din norul de har care plutea zăbavnic peste Biserica Filadelfia.

Când în cele din urmă slujba se încheie în acordurile și cântările în lacrimi cântate de Sem și Beatrice Bala, Tamara Moga(Onofrei), biserica rămâne tot blocată pe scaune, neînțelegând cum s-a terminat totul. Pastorul mă îmbrățișează plângând amândoi ca niște copiii. Numai ce mă ridicasem de la sol, unde am căzut ca secerat, proșternut în prezența Domnului.

Șocul cel mare l-am avut la final când un frate prooroc din Spania, a venit la noi la amvon și ne-a spus că a avut un mesaj de la Dumnezeu, iar pe când să înceapă să vorbească, Domnul ia zis să tacă pentru că îl va da prin cuvântul predicii. În cale moment eu(care predicam) aș fi folosit ceva expereise de genul: „de aici încolo e profeție, un mesaj venit din cer”, iar mesajul a schimbat macazul radical. Încă așa ceva nu am întâlnit în 20 de ani de slujire. Să direcționeze Dumnezeu un ne mesaj profetic, dirijat spre predicator. Fratele prooroc ne povestea în lacrimi această situație…Fără cuvinte!

Ne-am despărțit frumos. Lăsând în urmă o biserică vie, harnică, frumoasă, slujitoare și zidită. Iar Dumnezeu ne-a mai dat o lecție de închinare adevărată, de slujbă condusă de El, de ceea ce ar putea face Duhul Sfânt la un program atunci când i se predă monopolul.

Sunt bucuros. Sunt mulțumit. Sunt smerit și recunoscător lui Dumnezeu pentru modul în care a reușit să ne surprindă, să ne încânte, să ne disciplineze, preluând personal frâiele închinării în a Sa Casă de rugăciune.

Îți mulțumim Tată pentru lecția predată! Pentru bucuria Duhului revărsată din plin! Mulțumim pentru că și astăzi vii între noi! Ne vorbești, ne iubești, ne copleșești și ne trimiți mai departe în luptă mai puternici, mai pasionați, mai motivați, mai plini de curaj.

Păi nu scrie în Biblie’

Reprezentativ

Toată viața m-am păzit de oamenii care nu citesc. Sunt periculoși cel puțin din două motive: 1. Au optica foarte redusă și 2. Au foarte dezvoltată impresia că știu. Am realizat că știința te ajută la maxim să fii modest. Cu cât știi mai multe cu atât te vezi mai mic, ești precaut și smerit, pentru că realizezi cât de neexplorată este aria științei. Cu cât știi mai puține cu atât pare că ești mai fericit, categoric, tranșant și uneori nemanierat. Când auzi expresia:”Eu citesc doar Biblia!” Să ai bănuieli. Ar fi minunat dacă ar citi-o, dar ei nu citesc de fapt, nimic. Cititul nu este obligatoriu, dar nici a ședea la masă științei, nu e obligatorie.

Să nu fim înțeleși greșit. Iubim pe toți oamenii. Și Isus a făcut la fel. Apreciem sinceritatea, simplitatea, chiar și fară școală a bunicilor noștri, unii chiar analfabeți, dar cu bun simț. Nu vom ignora discuțiile lui C. H. Spurgeon cu Ion plugaru, învățăminte pline de esență de la oameni simpli.  Apreciem, prețuim fiecare om, dar lipsa de sinceritate, aroganța, mândria neștiinței e caraghioasă.

De asemenea m-am temut de oamenii care se auto-definesc: eu sunt dintr-o bucată, eu spun ce am de spus, eu nu umblu cu ocolișuri, eu sunt direct, eu spun pe față, la mine ce e în gușă e și în căpușă(asta înseamnă să gândești cu burta), pe mine nu mă interesează rangul nimănui, toți sunt la fel. Când ai în față un astfel de om îți recomand prietenește să îl ocolești. E îngust la tâmple, e lipsit de scrupule, e periculos și poate fi violent. Ba mai mult aceste auto-definiții sunt folosite cu aere de supremație și argumentare a comportamentelor sale necioplite. Fugi de el cât poți! Iar dacă vă întâlniți în intersecție, dă-i prioritate, că oricum nu știe ce să facă cu ea, iar tu redu viteza dramatic. Și în spatele lor e periculos.

„Unde scrie în Biblie frate despre depresie? Ce ne trebuie nouă să predicăm despre asta?”

Păi acolo unde scrie despre Nurofen, injecții, anestezie, cezariană, să te speli pe dinți, să îți cumperi telefon și mașină, frigider, aragaz, ochelari, bancă comercială, operație stomatologică, pastile de inimă, de prostată, avioane, meditații la engleză, inginerie, farmacie, email, WhatsApp etc. Toate aceste accesorii indispensabile pe care le folosim zilnic fără a fi pomenite în Biblie.

Pavel își sfătuiește ucenicul: (Tit 2:1) Tu însă vorbește lucruri care se potrivesc cu învățătura sănătoasă. Asta ar suna ceva de genul: adaptează mesajul biblic, fii relevant generației tale, fă un update limbajului tău, adu randament maxim. Chiar dacă ai o modalitate personalizata a abordării mesajului Sfintei Scripturi, să nu deviezi de la Adevărul ei central (Hristos), să rămâi în spiritul Învățăturii sănatoase.

Stimați con-muritori! Haideți să fim rezonabili. Nu faceți abuz de Biblie, e suficient să o citim și să o trăim în viața noastră, dar nu abuzați de litera legii. Lăsați spiritul legii să vă pătrundă ființa, să ne schimbe comportamentele și caracterele. Să nu fim nihiliști, să recunoaștem meritele științei care vine de la Dumnezeu. Dacă un medic nu ar fi avut nebunia de a tăia burta unei femei pentru a scoate copilul cândva, noi nu mai aveam operație de cezariană. Asta înseamna că de 8 ani nu mai aveam nici soție, nici copii. Ambii veniți prin cezariene deosebit de grele.

Faceți tot ce scrie în Biblie! Sau mai bine zis străduiți-vă să faceți cât mai mult, fără să vă lăudați, fără să acuzați, fară să vă umiliți semenii! Vă iubesc MAXIM! Chiar dacă maxim nu scrie în Biblie🙂

Biciul lui Isus

Reprezentativ

În Templu a găsit pe cei ce vindeau boi, oi și porumbei și pe schimbătorii de bani șezând jos.
A făcut un bici de ștreanguri și i-a scos pe toți din Templu, împreună cu oile și boii, a vărsat banii schimbătorilor și le-a răsturnat mesele.
Și a zis celor ce vindeau porumbei: „Ridicați acestea de aici și nu faceți din casa Tatălui Meu o casă de negustorie.” (Ioan 2:14-16)

De nenumărate ori am auzit oameni care încearcă să-și argumenteze actele de violență și caracterul isteric, amintind de episodul din Templu de la Ierusalim. Aici Domnul Isus a făcut un bici de ștreanguri și a intrat în Templu unde a făcut reformă, încercând să redea Locului sfânt funcțiile destinate prin construcție: Închinarea.

Arătați-mi vreo referință măcar la violență fizică din partea Mântuitorului. Nu, nu veți găsi. În caracterul lui Isus nu s-au găsit răutate, ură, nici urmă de violență. Isus nu a atins oameni cu biciul! Acesta a fost folosit pentru animale. „A scos afară oile, boii și porumbeii”

Nu mă fac eu avocatul lui Isus, nu are nevoie de serviciile mele, dar Isus nu a lovit oameni. Nu stă în caracterul Său. Aviz abuzatorilor și agresorilor fizici și verbali. Nu desacralizați persoana Domnului Isus, argumentându-vă comportamentul violent, primitiv și lamentabil. Însăși apelarea la violență a unui individ arată sincopele sale de caracter, educație, cultură sau incultură.

Biblia dezaprobă orice formă de violență. Fiți blânzi, iubitori, călduroși și rezolvați problemele pe calea dialogului, a cooperării, a negocierii, a respectului reciproc. În general e violent omul slab, care încearcă să recupereze autoritatea pierdută prin genă, dar cei mai masivi tot timpul vor zâmbi compătimitor. Un om violent e cel puțin caraghios, dar poate evolua spre demon: fața schimonosită, ridicarea tonului, urlete, manifestări violente ale gesturilor, scrâșnire din dinți, se apropie mai degrabă de profilul unui lup flămând decât al unui domn elegant și cultivat.

Nu fiți violenți! Isus a fost cel mai blând păstor! Biciul este pentru animalele de tracțiune, dar mai mult pentru zgomot nu pentru agresiune. Nici animalele nu trebuie agresate. Nu vă mai argumentați violența citându-L pe Hristos. El a fost blând, cel mai blând, iar violența e diabolică.

„Fiți buni unii cu alții!”

Păstorii și Congresul Național

Reprezentativ

Zilele de 3-4 Noiembrie au fost mai mult decât un eveniment. O mie două sute de păstori și prezbiteri(delegați) care au venit din toată Europa la Cluj-Napoca să își aleagă președintele și Comitetul Executiv, pe perioada ce ne stă înainte. Vremea a fost minunată, condițiile de cazare excelente, ospitalitatea la înălțime.

Peste o mie de oameni eleganți, serioși, smeriți și plini de pace au fost sub același acoperiș, fără a se ridica tonul, fără controverse publice, fără conflicte sau alte manifestări bizare, au participat la desfășurarea celui de-al 12-lea Congres Penticostal. Privind în ansamblu la acești oameni și sincer am mulțumit din inimă lui Dumnezeu. Oameni pe chipul cărora strălucește chipul lui Isus.

Fiecare dintre ei sunt oameni, sunt slabi, expuși eșecurilor și ispitei la orice pas, dar sunt folosiți de Dumnezeu și capabil în orice moment să ia cuvântul, toți sunt predicatori ai Evangheliei, oameni prin mâinile cărora Dumnezeu și-a proslăvit Numele prin vindecări, în urma ungerilor cu untdelemn(mir, ulei) spre vindecare. Prin țară și prin toată lumea au plantat biserici, au adunat oamenii la olaltă, au construit biserici minunate, au investit în generații de tineri, ținându-i prin Evanghelie aproape de cruce.

Sunt oamenii care plâng, care se roagă, care postesc împreună cu turmele lor, care se expun microbilor și germenilor spitalicești pentru a se ruga pentru oițele internate pe la reanimare. Nu, nu avem imunitate absolută, nu suntem perfecți, avem slăbiciuni și lipsuri, dar ne păzește Dumnezeu de boli prin mila Sa. Păstorii sunt oameni care tremură de frig prin cimitire înmormântând oițele care adorm, îngrămădiți prin avioane, tot timpul cu ochii pe ceas, slujind foarte mult în orele târzii ale nopții, puțini dintre ei ajung să se bucure de pensionare, din cauza condițiilor grele de slujire, de aceea și răsplătirile sunt pe măsură.

Ne luptăm și noi cu anxietăți și depresii. Ne batem cu lupii, alungăm urșii, încercăm să menținem un climat sănătos și de pace în turmă, nu ne iese mereu, știu. Ne numărăm pierderile, câte o oaie ne piere în întuneric, alta e sfâșiată de lup, alta e amăgită de străini, iar uneori înregistrăm pierderi. Defect sau calitate, nu știu, dar câte o dată atât de mare e durerea pierderii unei oițe că nu te mai poți bucura parcă de cele 99. Adormim târziu, plini de griji, destul de mulți din cei de vârsta a doua sunt pe insulină. Dacă nu ar fi fost alegere divină, probabil că mulți s-ar reprofila. Dar povara slujirii te macină încet atât prin scurtele bucurii, dar mai ales prin desele drame și văi ale tristeții.

O mie de oameni care reprezintă 3335 de biserici, care le slujesc săptămânal, implicați în viața societății prin ajutorare, prin evanghelizare, conducând sufletele oamenilor la Hristos. Pastorii sunt oameni decenți, cu foarte mult bun simț, inclusiv, în proporții moderate simțul umorului sănătos(semn al inteligenței). Aceștia(în mare parte), au fost aleși de Dumnezeu, votați de oameni și puși în onorabila slujbă a Regelui Hristos.

A fost o onoare să fiu printre dumneavoastră pentru prima dată la congres, să vă cunosc, să ne vorbiți atât de călduros și cu prietenie, să ne respectați ca pe niște oameni mari, deși unora vă putem fi copii. Stelele (îngerii) celor peste 3000 de biserici. Pe care îi ține Hristos în mâna Sa cea dreaptă.

Fratele Nelu Filip a fost ales președinte, fratele Liviu Axinte vicepreședinte, iar fratele Simi Bumbar secretar. O echipă minunată de oameni capabili, serioși pe care Dumnezeu i-a rânduit să conducă turma Domnului în acest context geopolitic destul de ostil, cu bubuit de arme la granițele țării noastre, din Caucaz la Balcani. Pacea este atât de fragilă. Nu ne așteaptă zile cu foarte mult soare, dar și în zilele înnorate ne încălzește Domnul Hristos cu iubirea Sa necondiționată.

Avem responsabilitatea de ne ruga pentru frații pe care i-am ales, de a fi cinstiți și cooperanți pentru a le ușura munca și a nu face slujirea suspinând. Fiți încredințați dragi frați, pe care Dumnezeu v-a rânduit mai mari peste noi că: Acela care a început în voi această bună lucrare o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos. (FILIPENI 1:6)

Am cunoscut oameni minunați, am întâlnit prieteni și colaboratori mai vechi, am avut părtășie minunată, a fost un real câștig, fărâme de har împărțite de Dumnezeu peste noi în cele două zile. Mă bucur că fac parte din aceasta categorie de oameni, că Dumnezeu m-a rânduit să fiu un neînsemnat printre păstorii Lui, că a pregătit promisiuni atât de mari și minunate pentru oameni așa mici.

Slavă Tatălui!

Trans(FORMAT) CASTELLON

Reprezentativ

Era cu două trei ceasuri înainte de începerea conferinței, iar tinerii curg cu zecile spre Biserica EBEN EZER, Castellon, unde se ținea evenimentul. Apoi vin cu sutele. Autocare, microbuze, mașini care vin pline cu închinători, cu oameni doritori de Dumnezeu.

Sunt români în esență, dar în gândire și principii sunt spanioli. Se închină în spaniolă, gândesc în spaniolă, iar asta nu este deloc rău. Foarte mulți tineri talentați care au terminat școli înalte aici în Spania, au joburi onorabile și funcționează foarte bine aici. Majoritatea pe care i-am întrebat dacă vor să se repatrieze, sunt cel puțin în dubii sau chiar vehemenți împotriva întoarcerii în România.

Sincer nici nu prea au cum. Obijnuiți cu sistemele medicale de aici, cu mentalitatea spaniolă, ar fi pentru ei destul de greu să se imunizeze cu societatea româneasca, de fapt cu ce a mai rămas din ea. Nu sunt pesimist, dar trebuie să vedem și realist lucrurile, țara asta vândută zilnic altora, se zbate prin eforturi inumane ale unor oameni valoroși să mai suțraviețuiască. România este ca într-o stare de comă în a cărei resuscitare nu am încetat să cred, iar dacă mai merită să lupți este pentru acea parte ai ei veșnică. OAMENII.

Au venit tineri din multe zone ale Peninsulei Iberice: Valencia, Ontinient, Rocheta del Mar, Leida, Elche, Ibiza, Alcanar, Benidorm, chiar din Arganda și Madrid. Cu siguranță au fost și din alte zone și orașe, dar nu i-am reperat eu pe toți. Cea mai mare distanța a fost de 600 km parcurși pentru o gură de oxigen. Sper din tot sufletul că tinerii aceia să fi plecat cu speranțele drese, cu inimi cusute cu har, cu sufletul hrănit de Hristos.

Slujitorii și liderii lor sunt uniți, capabili, pregătiți și plini de energie. Am văzut biblioteci mai consistente ca ale unor slujitori din țară. După cunoașterea Bibliei, rugăciune și devoțiune zilnică, biblioteca face diferența între mediocritate și relevanță.

A fost un timp de 6 ore în care am cântat, ne-am rugat, am avut interviuri și concursuri biblice, seminarii și rugăciuni specifice. Au fost hotărâri luate pentru Dumnezeu, decizii pentru cer, a fost profeție, a fost călăuzire, foc, ungere, interactiv cu întrebări și răspunsuri, părtășie, legătură frățească, au fost de toate și doar sfinte.

Mulțumirile se îndreaptă către Dumnezeu, către slujitorii organizatori: Pastorul Beni Drădici (un om blând și echilibrat) și fratele prezbiter Nicu Micle (un profet și activist pentru Hristos), Flavius, dar și ceilalți slujitori care au fluidizat buna organizare a conferinței și pe care nu îi cunosc personal. Eu am plecat acasă zidit, bucuros și plin de speranță. Văd în tinerii români din Spania interes pentru Biblie, pentru credința adevărată. Nu, nu s-au pierdut, nu au uitat de Dumnezeu, dimpotrivă îi văd trăind o relație vie cu Tatăl ceresc.

O parte bun mine a rămas la voi. Vă mulțumesc pentru ospitalitate, pentru respectul acordat mai mare decât meritam eu poate, pentru prietenia voastră, pentru Hristos din voi, pentru eternitatea pe care va luptați sa o explorați, pentru credința voastră vie și închinarea voastră la fel de plină de vitalitate.

Cu prețuire Onisim Botezatu

Doamne, dacă vrei, POȚI!

Reprezentativ

Suntem prizonieri între două lumi, între faliment și succes, între blestem și binecuvântare, între paradis și infern, totul depinde de percepția noastră față de divinitate. Percepție care este perfectibilă, dinamică și expusă zilnic metamorfozei(schimbării radicale)

Tocmai cobora Isus de pe munte, după ce terminase Predica de Aur, sau predica de pe munte, și îl întâmpină un cetățean lepros, cu o cerere imposibil de realizat omenește, dar pentru Isus a rezolva o problemă imposibilă este un deliciu. Chiar dacă soluționarea implica o minune, un miracol, nu este nici o problemă.

Iată rugăciunea: Doamne, dacă vrei, poți! Răspunsul lui Isus: Da, vreau, fii curățit! (Matei 8:1-3) Și a fost. Ai obligația de a pune „dacă” în dreptul voinței divine, dar NICIODATĂ, să nu pui „dacă” în dreptul putinței divin. Iacov, unul dintre martorii oculari la ambele întâmplări a învățat desăvârșit lecția si ne învață mai departe cum să ne rugăm: „Voi dimpotrivă ar trebui să ziceți: <<Dacă va* vrea Domnulvom trăi și vom face cutare sau cutare lucru.>> Iac. 4:15

Al doilea caz: „Și, de multe ori, duhul l-a aruncat când în foc, când în apă, ca să-l omoare. Dar, dacă poți face ceva, fie-Ți milă de noi și ajută-ne. 9:23 Isus a răspuns: Tu zici: ‘Dacăpoți.’ Toate lucrurile sunt cu putință celui ce crede!”

Cea mai mare jignire la adresa lui Dumnezeu este să pui semnul îndoielii în dreptul putinței divine. Niciodată „dacă” în dreptul puterii lui Hristos!Pentru gafă de a pune semnul îndoielii în fața puterii lui Dumnezeu, Moise a ratat pentru totdeauna Canaanul pământesc, oare crezi că va face excepție cu tine? Îndoielnicul?

Oare vom putea noi scoate apă din stâncă? Ce treabă ai tu cu explicațiile frate Moise, lovește cu toiagul stânga și pleacă să nu te uzi. Oare de câte ori nu îl facem neputincios pe Isus? Uităm că: toată puterea I-a fost dată în cer și pe pământ. De ce nu credem? Această obediență spirituală nu se lasă fără consecințe.

Totdeauna DACĂ în dreptul voinței desăvârșite a lui Dumnezeu, dar niciodată DACĂ în dreptul puterii lui Dumnezeu. Când simți că te lasă puterile spune tare și convins: pot totul în Hristos care mă întărește! Și vei fi izbăvit chiar în ceasul acesta!

Pentru unii acest mesaj e profeție, trimite-l unui prieten drag!

Concluzii Conferința Județeană.

Reprezentativ

Împreună cu AREA am avut harul de a beneficia de un timp cu totul special și unic, în cadrul conferinței județene de tineret, Biserica Micălaca, sâmbătă 1 Octombrie. Dacă ar fi să tragem niște concluzii, acestea ar fi minunate, pentru că mărturiile participanților au fost la frontierele sublimului.

Concluzii Conferința Județeană de tineret. Arad, 1 octombrie 2022

1. Capacitatea de organizare. Departamentul județean a dovedit încă o dată o capacitate extraordinară mobilizare. În ziua de astăzi să reușești să aduci aproximativ 800 de tineri sub același acoperiș, asta numai Duhul lui Dumnezeu poate. Holurile erau pline, culoarele de asemenea, capacitatea bisericii a fost cu mult depășită. S-au parcurs distanțe mari, zeci și chiar sute de km. Dragilor, vă asigur că nici un kilometru nu rămâne nerăsplătit!

2. Comunitatea Regională. Vă mulțumim dragi frați de la Comunitate pentru sprijin în această lucrare. Mulțumim fratelui Nelu Filip (președinte al comunității) pentru susținere și motivare a pătorilor, cât și fratele pastor Simi Tomuța (președinte de comunitate, de la 1 decembrie), susținător activ al lucrării cu tinerii. Interesul pentru generația tânără echivalează cu interesul pentru viitor.

3. Biserica gazdă. Micălaca. Mulțumim frate păstor Duțu Mărgaian pentru sprijin, pentru deschidere și finanțare integrală a conferinței. Ați fi dorit mult să fiți cu noi, știm, dar conferința din Coreea de Sud v-a privat de acest privilegiu. În toți cei zece ani de slujire la departamentul de tineret am avut în persoana dumneavoastră un sprijin, o vorba de încurajare și implicare maximă. Prezența pastorului asistent Dani Spătan la eveniment a arătat încă o dată susținerea bisericii Micălaca pentru lucrarea de tineret.

4. Cântare. Mulțumim formației locale de cânătreți, dar și formației Yahveh worship, Biserica Speranța Oradea. Ne-ați dus aproape de cer prin cântecele și dedicarea voastră în închinare.

5. Cuvânt. Mulțumim pastorilor Cristi Boariu și Adi Mocanu pentru disponibilitatea voastră. Două sesiuni pline de esență, două mesaje captivante, actuale, care au contribuit la dedicarea multor suflete pentru lucrarea de misiune.

6. AREA. Prin misionarii noștri devotați, prin mărturiile voastre, prin organizarea formidabilă, ați reușit să aprindeți focul evanghelistic în multe inimi. Felicitări Adelin și Darius Filimon pentru slujirea voastră. Biruințele lui Dumnezeu să împodobească slujirea tuturor misionarilor AREA din România.

7. DTCA. Departamentul județean de tineret a demonstrat o capacitate mare de mobilizare. Felicitări liderilor de tineret care au pus umărul la buna desfășurare, care au fluidizat transportul tinerilor și i-au însoțit în această lucrare duhovnicească. Fii binecuvântat Beniamin Marțiș pentru primire și găzduire. Împreună cu echipa de la Micălaca ați reușit să ne hrăniți, să ne asigurați confortul și buna organizare a evenimentului în sine. În spate au fost multe lupte, telefoane, mesaje, pregătiri etc. Dar au meritat din plin.

8. Tata. Mulțumim Bunului Dumnezeu că a încununat cu succes organizarea noastră. A lăsat slava Sa peste cântare, rugăciune, cuvânt, chemare la final. Slavă lui pentru zecile de tineri care plângând au ieșit înaintea Domnului dedicându-și viața slujirii. S-a lăsat cu lacrimi de pocăință, cu hotărâri pentru botez, eliberare de patimi și legături străine, dar și hotărâri noi în slujba Regelui.

Pentru toate aceste experiențe unice suntem copleșiți, uimiți, mulțumitori Domnului pentru revărsarea Duhului Sfânt. Sunt convins că vor rămâne amprente adânci ale dumnezeirii pe cugetele și inimile participanților, iar aceste amintiri vor ține de cald în vremurile geroase pe care viața le oferă uneori: emoțional, spiritual, trupește și relațional.

Ce poți face pentru Betleem?

Reprezentativ

Rapiditatea prin care Dumnezeu a hotărât să meargă lucrurile la Biserica Penticostală Betleem sfidează legile fizicii, dă peste cap logica umană, iar așteptările noastre sunt depășite în fiecare zi. De la autoritățile locale, care ne-au dat un teren de 4700 metri, la oameni cu inimă aleasă pe care ni i-a scos Dumnezeu în cale, cum e familia Bordeianu, Gore și Doru și mulți alții care au pus umărul la lucrare, dar si oamenii noștri care lucrează zilnic și la foc automat. Dar peste toate acestea vedem mâna cea bună a lui Dumnezeu care ne însoțește la fiecare pas.

Clădirile auxiliare: birouri, grădinița, spațiul temnic, grupuri sanitare.

După cum se vede din imagini, avansăm. În cele două săptămâni am ajuns în această fază, nesperată, neimaginată. Propun o schemă a slujirii prin care ne putem mobiliza pentru desăvârșirea lucrării lui Dumnezeu.

PRIN CE TE POȚI IMPLICA ȘI TU?

🙏🙏1. RUGĂCIUNE. Mai mult ca orice avem nevoie de ajutorul lui Dumnezeu în rugăciune. Lupta se dă pe două fronturi. Șantierul este fizic și spiritual. Pentru înaintare avem nevoie de oameni devotați, serioși, duhovnicești care se roagă. Sunt riscuri, am început să lucrăm la înălțime, pe schele, cu macarale. Cerem protecția lui Dumnezeu peste muncitori, și harul Său să ne dea spor, vreme bună și spor dublu la lucrări. Îți poți face un timp zilnic de câteva minute de mijlocire pentru noi. Contact: Florin Gligor 072-138-0924

🔨🛠️2. Voluntariat muncă. Te poți înscrie cu una, două, trei etc. zile la lucru. Se lucrează la zidărie, ca salahor sau zidar ai putea fi o reală binecuvântare pentru noi. Te așteptăm alături de o echipă de oameni pașnici, harnici care lucrează deja la construcția bisericii. Sau îți poți programa pe lunile următoare câteva zile pentru finisaje interioare. Contact: Codrin Mihuța 075-762-5082

👷👷3. Poți plăti un om. Posibil să ai programul foarte încărcat și totuși să dorești să te implici dar viața aglomerată, timpul ocupat să nu îți permită. Poate ai o cunoștință, un băiat bun de lucru pe care poți să îl plătești câteva zile să de-a o mână de ajutor. Contact: Manu Negrea 074-025-1786

🍕🍕4. Mâncare. Poate ești o doamnă care ai vrea să lucrezi, dar nu știi exact cum, cu ce. Pe șantier avem zilnic 10-15 oameni. Poți să pregătești mâncare într-o zi, sau poți comanda meniuri pentru ei, dacă posibilitățile îți permit. Nu se consumă alcool pe șantier. Băuturile să fie nealcoolice! Contact: Sem Bala +40 756 533 997

🍩🍩5. Gustare. Muncitorii lucrează în ritm alert. O gustare, o cafea, un ceai, un bax de suc, gogoși, cornulețe, etc. sunt foarte bine venite în oricare moment al zilei. Poți veni personal sau poți trimite pe cineva. Strada Faurilor, Nr. 64, Cartier Gai, Arad.

💵💶🪙6. Financiar. De oriunde din lume poți contribui financiar. Bănuții intra direct în conturile bisericii, iar banca va converti automat în moneda națională(lei). Orice bănuț contează, iar Dumnezeu va răsplăti osteneala și implicarea fiecăruia. Donațiile se fac în Numele Domnului, dezinteresați de favoruri electoarale sau alte pretenții în schimbul banilor. Contact: Vali Bala +40 748 536 067

Conturile bancare ale Bisericii Betleem.

La finalul lucrărilor vei avea bucuria de a fi participat la un proiect măreț, de construire a unei clădiri multifuncțională ce contribuie activ și profesional la lărgirea Împărăției lui Dumnezeu.

Vizionează „Подяка за допомогою з інструментами” pe YouTube

Reprezentativ

Noi am făcut atât de puțin, ei se bucură atât de mult. Mulțumim Domnului că a dat posibilitate bisericii Betleem să pună mână de la mână și să le cumpărăm aceste instrumente fraților noștri din Ucraina. Costea este un slujitor al Domnului, un om minunat, iar noi ne bucuram că harul Domnului a rânduit să ne împrietenim.

În toamna aceasta intenționez să fac o călătorie până la frații din Cernăuți, vom mai avea nevoie de resurse și sprijin, dar o să vă țin la curent pe parcurs privind deplasarea mea încolo.

Domnul să binecuvânteze frații noștri de pretutindeni, dar mai ales pe frații ucrainieni, care trec prin încercări grele datorită zăngănitului/bubuiturilor de arme de pe teritoriul țării învecinate.

Rugăciunile tale pe altarul de aur din cer

Reprezentativ

(Apoc 5:8) Când a luat cartea, cele patru făpturi vii și cei douăzeci și patru de bătrâni s-au aruncat la pământ înaintea Mielului, având fiecare câte o alăută și potire de aur pline cu tămâie, care sunt rugăciunile sfinților.
(Apoc 8:3) Apoi a venit un alt înger, care s-a oprit în fața altarului cu o cădelniță de aur. I s-a dat tămâie multă, ca s-o aducă, împreună cu rugăciunile tuturor sfinților, pe altarul de aur, care este înaintea scaunului de domnie.

Știu eu cât timp petrecem în rugăciune? Ce calitate a rugăciunilor avem? Ce subiecte, cereri, nemulțumiri, frământări mai sunt? Cert este că rugăciunile responsabile, rostite după voia lui Dumnezeu sunt depozitate în potire de aur.

Dragă cititor, care ai apucat a trece peste aceste rânduri. Știu, ai rugăciuni în standby, în așteptare, iar întârzierea răspunsului din partea cerului te macină pe interior, te frământă ca boabele de struguri în teasc. Posibil ca unele cereri să te fi adus în pragul disperării, nu îți face griji! Totul e în controlul lui Dumnezeu!

Câtă valoare să pună Creatorul în noi, să de-a sens vorbelor noastre, să le bage în seamă, să le pecetluiască în potire de aur, să le aducă ființele angelice pe un altar special de aur din cer, iar fumul lor să se ridice până la Dumnezeu, care va răsplăti inima mijlocitoare, va cântări toate rugăciunile și le va răsplăti inclusiv pe cele neîmplinite în timpul vieții, dar care au avut efect după moartea noastră. Cum am întâlnit atâtea cazuri de copii bătrâni care s-au pocăit la mulți ani după moartea părinților credincioși.

Dragi părinți rugați-vă mai departe pentru copiii voștri! Dragi copii, de asemenea nu încetați să mijlociți pentru părinți! Stimate soții, continuați să vă rugați cu lacrimi pentru soții necredincioși, iubiți slujitori mijlociți pentru oițele dumneavoastră și vă asigur că toate rugăciunile sunt tratate cu respect și onoare de Dumnezeu, pecetluite în potire de aur, alăute de aur jertfite pe altarul de aur din cer.

(1 Pet 4:7) Sfârșitul tuturor lucrurilor este aproape. Fiți înțelepți dar și vegheați în vederea rugăciunii.

Nu obosiți! Nu descurajați! Nu va demoralizați! Rugați-vă! Credeți! Insistați! Bateți! Cereți! Așteptați! Și cu siguranță veți avea un feedbak pozitiv din partea cerului. Numai NU VĂ LĂSAȚI DOBORÂȚI DE ÎNTRISTARE!

Chivotul, vrăjitorii și moartea năpraznică

Reprezentativ

Domnul S-a aprins de mânie împotriva lui Uza și Dumnezeu l-a lovit pe loc pentru păcatul lui și a murit acolo, lângă chivotul lui Dumnezeu.
David s-a întristat că Dumnezeu lovise pe Uza cu o astfel de pedeapsă, rupându-l pe loc. Și locul acesta a fost numit până în ziua de azi Pereț-Uza (Ruperea lui Uza). (2Samuel 6:7-8)

Și regii după inima lui Dumnezeu greșesc, pentru că și ei sunt oameni. David a procedat la transportul chivotului Domnului după regulile domnitorilor filistenilor și după sfaturile ghicitori și vrăjitorilor. In 1 Samuel 6:7 ghicitorii dau sfaturi domnitorilor lor, terorizați de epidemia de bube și spuzenii și moarte, domnitorii nu declară „pandemie națională”, ei se pocăiesc, recunosc în unanimitate parlamentară că au supărat pe Dumnezeu. Hotărăsc să trimită chivotul acasă, dar vrăjitorii și ghicitorii nu se pricep în cele sfinte, ei lucrează cu diavolul. Așa că au pus chivotul într-o căruță și cu ceva șoareci și bube de aur, că trebuia să aibă și idolii lor reprezentanți, au înjugat vacile și le-au mânat în pustie lasandu-le vițeii în lacrimi.

Vreo douăzeci de ani nu se mai vorbește nimic de chivot. Cui îi pasă de Biblie, de rugăciune și de Dumnezeu câtă vreme e belșug și voie bună. Dar la necaz, spontan devine religios și păgânul. Trec două decenii și iarăși își amintesc de chivot. Fără sfințire, fără studierea legii, fără post, fără îndrumare profetică se pun amatorii în cele sfinte la butoane. Specialiști în transportul rutier al chivotului, dar după coordonate vrăjitorești. David pune chivotul în caruță, pune vacile la jug și înainte cu Domnul sau cu chivotul Domnului. Și, vine spărtura.

La pereț-Uza, poporul se întâlnește cu el însuși după ce Dumnezeu semnează condica prezenței Sale. Hello, sunt și Eu pe aici! Trebuie să se facă spărtură uneori, să înțeleagă omul câte ceva. Se traduce prin ruperea lui Uza, sau spărtura lui Uza. Probabil sa rupt în bucăți, sau un trăznet la ciuruit pe Uza, prin manifestarea mâniei lui Dumnezeu.

Prieteni, să nu ne îmbătăm cu ceai de tei, Dumnezeu nu se lasă să fie batjocorit. Se moare și în Templu de lăcomie (ex: Anania și Safira), se poate muri și în parlament (Ex: Irod care se crede dumnezeu și îl trăsnește Dumnezeul adevărat), se poate muri și în jurul chivotului (ex: Uza). Nu vă jucați cu focul. Nu putem pomeni Numele sfat al Domnului cu buze nesfinte, nu putem cânta cuvinte sfinte pe acorduri de rock, nu putem sluji la doi stăpâni. Lui Dumnezeu nu îi plac lucrurile combinate, ce e sfânt e sfânt și ce este păgân este păgân.

„Am simțit prezența lui Dumnezeu”, sigur că ai simțit-o că Dumnezeu este omniprezent, dar ce a produs oare? Dumnezeu mângâie cu iubirea Sa, alină, iartă pe cel smerit, dar și mistuie cu focul mâniei Sale sfinte orice slujire incompatibilă cu voia Să. În 1 Cronici 15:13 împăratul pocăit de data asta recunoaște în fața marii adunări naționale evreiești și în fața preoților responsabili cu cele sfinte dar ocupați cu afaceri de două decenii: Pentru că n-ați fost întâiași dată, de aceea ne-a lovit Domnul Dumnezeul nostru, căci nu L-am căutat după lege. Dar unde ați fost dragi preoți? Ce afaceri? Ce preocupări? Ce activități v-au ținut departe de chivot. Înseamnă că ați făcut slujbe fara slavă, fără prezență divină.

Să acționăm după lege, după rânduiala lăsată de Dumnezeu, să fim responsabili în gestionarea harului lui Dumnezeu, că la fel de ușor cum vine iertarea și reabilitarea în urma smereniei, poate veni și prăpădul și nenorocirea în urma neatenției sau a compromisului voit și dirijat de cei îndrăzneți.

Fiți responsabili când vorbiți despre Dumnezeu și lucrurile sfinte, nu combinați lucrurile că se mânie Domnul, și în urma mâniei lui rămâne prăpădul. Dar iubirea lui ne edifică, dacă întâlnește smerenie la noi produce sfinți contemporani.

Cetățean de onoare penticostal. Pastor Moise Ardelean

Reprezentativ

Într-o atmosferă elegantă, cu o adunare de lux, lumea bună a orașului, nobilimea Aradului și-a cinstit elitele: elevi de nota zece, olimpici naționali și internaționali, inventatori, doctori, multe cadre didactice, oameni care își merită locul de cinste pe lista onoarei în orice gală. Vorbim de oameni muncitori, talentați, geniali care și-au depășit condiția umană demonstrând că performanțele sunt rezultatul efortului, al muncii cinstite, al darului divin și al voinței de fier.

Spre finalul ceremoniei, este anunțat unul dintre cetățenii de onoare ai municipiului Arad în persoana pastorului Moise Ardelean. Pentru merite deosebite privind contribuția dumnealui la binele urbiei, construind relații armonioase de pace și dialog între bisericile și cultele din Arad. De asemenea prin munca sa și coordonarea eficienta a echipei Comunității regionale, pastorul Moise Ardelean, a contribuit și la decorul arhitectural al orașului prin cele două clădiri remarcabile construite concomitent.

Coborând pe strada Dâmboviței în jos nu ai cum să nu observi impunătoarea clădire din față, Biserică Penticostală Gloria, Bujac. O biserică frumoasă, cu arhitectură modernă, care asemenea unui soldat de strajă așteaptă să găzduiască oameni indiferent de confesiune, oferindu-le speranțe pentru viața veșnică prin învățăturile slujitorilor ei. Este ca un templu de altă dată în care sute și chiar mii de oameni vin să se închine săptămânal la cele 4-5 slujbe. Această clădire în fața căreia se întinde verde și plin de viață terenul de fotbal al Liceului Sportiv, schimbă considerabil imaginea cartierului Bujac. Cinste slujitorilor Bisericii și echipei manageriale care au lucrat cu hărnicie și devotament.

De asemenea, pe strada umbrită de copacii ornamentali ai parcului pădurice, la capătul romanticului parc de pe malul lacului podgoria, în inima orașului Arad, în spatele clădirii Consiliului Județean observi impunătoarea clădire a sediului administrativ al Comunității Regionale Penticostale Arad. Pe vremea când era președinte, fratele Moise Ardelean a dirijat cu măiestrie construcția minunatei clădiri.

După ani de zile în care am fost jigniți, prigoniți de sistemele politice fără Dumnezeu, umiliți și stropiți cu noroi de propaganda religioasă, astăzi, Dumnezeu alege să onoreze pe aleșii săi spălându-le ocara în văzul oamenilor inteligenți, în prezența și datorită unui consiliu local municipal aerisit, dinamic și cu ochii deschiși, care realizează capacitățile spirituale ale unui cult religios reprezentativ în oraș, care are oameni competenți și devotați în toate funcțiile și ministerele municipiului și care fac cinste Bisericii Penticostale și instituțiilor pe care le reprezintă.

Prin aplauzele lor prelungite, deputați, europarlamentari, lideri religioși, actori, profesori universitari, preoți, protopopi, episcopi, pastori, politicieni, recunosc meritele unui om care a muncit pentru urbie. Fratele Moise Ardelean, smerit, vizibil emoționat și recunoscător lui Dumnezeu pentru onoarea oferită, arată încă o dată că Biserica Penticostală nu este o comunitate de „sectari”, „spălați pe creier”, peiorativ numiți „pocăiții”, ci are creștini veritabil care se luptă zilnic să placă lui Dumnezeu, se luptă să împlinească Biblia și să trăiască frumos, ca sarea care se dizolvă spre a da gust mâncării/societății.

Nu, nu suntem sectari, nu suntem rătăciți, nu suntem inventați de americani, suntem creștini, îl iubim pe Dumnezeu, credem în jertfirea Mântuitorului pe cruce pentru păcatele noastre, acceptăm revărsarea Duhului Sfânt ca prezență vie, vibrantă în viețile noastre, ne luptăm să trăim viața curată, în sfințenie, să fim utili societății, să răspundem nevoilor curente ale oamenilor, trimitem tiruri de alimente în zonele de război, mobilizam zilnic serii de convoaie umanitare, găzduim refugiați, avem misionari pe toată planeta. Îi ajutăm necondiționat, iubim oamenii indiferent de confesiune, ne rugăm pentru toți, predicăm Biblia, respectăm familia și valorile sfinte și așteptăm pe Hristos să revină construind activ Împărăția Sa.

Suntem mulțumitori lui Dumnezeu că ne-a oferit onoarea publică de a demonstra lumii bune a orașului Arad că suntem harnici, slujitori ai Domnului, care zilnic îngrijim bolnavii orașului, hrănim săracii cartierelor mărginașe, ignorați de alții, construim case și condiții decente de viață fără a privi la fața omului, facem evanghelizări și activități spirituale pentru oameni și copii prin care încercăm să îl prezentăm oamenilor pe Dumnezeu și dragostea Sa manifestată prin Hristos. Avem clădiri ecleziale generoase, aerisite, printre cele mai dotate clădiri din orașe și sate, pentru că așa onorăm noi pe copiii Domnului.

Mulțumim domnului primar Calin Bibarț și consiliului local pentru sprijinul considerabil față de comunitatea penticostală, reprezentată în consiliul municipal de cei doi frați Florin Ilioni și Cristian Galea, oameni care se luptă să ne reprezinte cu cinste.

Felicitari frate Moise Ardelean, președinte al Cultului Creștin Penticostal, pastor al Bisericii Gloria și care a primit astăzi distincția de cetățean de o oare al municipiului Arad. Acest titlu arată imaginea creștinilor adevărați ai comunității care se luptă zilnic să aducă onoare Regelui acolo unde i-a așezat Dumnezeu în societate. În curând cerul își va decora eroii pentru merite deosebite ascunse în taina de pe cruce, iar Hristos își va începe nunta cu invitații Săi de onoare (Biserică celor răscumpărați).

Din volumul CONTEMPORAN CU SFINȚII

Reprezentativ

Vizionând cele două filmulețe veți înțelege mai mult decât am încercat să cuprind în cele trei fraze, referitor la fratele Ioan Cernat.

Film 1. Marturii
Film 2. Prezentare, introducere

Coborând cu motocicletele pe Transalpina spre Sebeș Alba, pe un decor de poveste, se găsește comuna Șugag. O localitate pe o întindere destul de mare, în mijlocul localității găsești un indicator turistic, Biserică Penticostală Șugag, unde facem un popas. O clădire modestă, în spatele căreia se află o casă din bușteni, lemn natural, fără tencuială, fără structurată, așa cum se construiau cândva casele. Niște ferestre vopsite în verde, cu perdele de atunci cu trandafiri brodați, o imagine care te întoarce în timp, culege amintirile care au divin în formulă, cuibărite în inimi calde, i-au amintirile și le aduc în prezent. Și ce amintiri!

Fratele Ioan Cernat a fost un om al lui Dumnezeu. Povestind cu fratele Adi Mihuța, care se consideră binecuvântat de Dumnezeu să îl fi cunoscut pe fratele Cernat, să îl găzduiască de multe ori la dânsul acasă, să meargă în slujire împreună. Din mărturiile fratelui Adi înțeleg că acest om a fost un adevărat apostol al lui Isus Hristos.

Este foarte important ce amintiri lăsăm în urmă noastră. Fiecare gest, vorba, decizie, faptă sunt amintiri pe care le presărăm în urma noastră. După câțiva ani oamenii vor scuipa sau vor varsă o lacrimă pe mormântul nostru. Fratele Adi și fratele Ilie au plâns ca niște copii sprijiniți pe stâlpul de aducere aminte de la mormântul fratelui Cernat. Un decor de poveste. Doi oameni mari, maturi care își amintesc cu o considerație aparte despre un om al lui Dumnezeu.

Nu trebuie sa faci multe lucruri în viață, nu trebuie să fii băgat în toate, trebuie doar să fii în voia lui Dumnezeu și să umbli în faptele neprihănirii pregătite de Dumnezeu pentru tine. Așa a făcut fratele Cernat. Nu a fost dres cu prea multe alifii, nu a fost om de afaceri, nici politician. El și-a înțeles rolul de om al lui Dumnezeu, iar acest lucru i-a adus harul de a face minuni în numele Regelui sau mai bine zis Regele ( Isus) a făcut mari minuni prin robul său: vindecări, învieri din morți, profeții, minuni și semne.

Mai multe detalii despre acest om al lui Dumnezeu, cel care a fost Ioan Cernat veți citi în cartea în curs de apariție CONTEMPORAN CU SFINȚII. O carte care îl onorează pe Dumnezeu păstrând memoriile sfinților care au trăit printre noi și pe care i-am cunoscut personal, pe cei mai mulți dintre ei.

Presărați amintiri plăcute în urma voastră! Istoria va judeca oricum faptele noastre. Dar să le dăm motive de considerație la adresa lui Dumnezeu.

Tulburarea și victimele colaterale

Reprezentativ

Iosua 7:24-26
Iosua și tot Israelul, împreună cu el, au luat pe Acan, fiul lui Zerah, argintul, mantaua, placa de aur, pe fiii și fiicele lui Acan, boii lui, măgarii, oile, cortul lui și tot ce era al lui și i-au suit în valea Acor.
Iosua a zis: „Pentru ce ne-ai nenorocit? Și pe tine te va nenoroci Domnul azi.” Și tot Israelul i-a ucis cu pietre. I-au ars în foc, i-au ucis cu pietre
Și au ridicat peste Acan un morman mare de pietre, care se vede până în ziua de azi. Și Domnul S-a întors din iuțimea mâniei Lui. Din pricina acestei întâmplări s-a dat până în ziua de azi locului aceluia numele de valea Acor (Tulburare).

Tulburările nu fac bine. Tulburările crează confuzie și ucid oameni vinovați și nevinovați, pentru că răul trebuia stârpit din țară. Asta era în Vechea Rânduială. În Noul Legământ doar sufletul care păcătuiește, acela va muri. „În zilele acelea, nu se va mai zice: ‘Părinții au mâncat aguridă, și copiilor li s-au strepezit dinții’, ci fiecare va muri pentru nelegiuirea lui; oricărui om care va mânca aguridă i se vor strepezi dinții! Ieremia 31:29-30

Dragi părinți fugiți de tulburare, s-ar putea să nimiciți liniștea și încrederea copiilor. Stimați slujitori fugiți de tulburare la alegerile ecleziale, s-ar putea să creați rupturi și să frângeți inimi, pentru că tulburările fac victime colaterale. Orice nelegiuire mascată, orice păcat cosmetizat și împachetat în folia înflorată a intențiilor bune, ascunde în sine blestem și groază, e calul troian care aduce moartea.

S-ar putea să fii victimă colaterală. Nu e vina ta că au divorțat părinții, că ai fost mințit de prietenii cei mai buni, că ai fost nedreptățit de patronul tău sau poate ai fost înșelat de partenerul tău sau de politicieni, sau poate cineva te urăște de moarte, e jobul lui, iar la final el își va primi „plata” . Dacă intră cineva cu mașina în tine este direct responsabil. El va trebui să suporte dauna, îți dă asigurarea și pe barba lui se va repara mașina.

Victimele colaterale nu sunt complice nici inculpate. Nu te mai învinovăți la nesfârșit pentru păcatele altora! Auto-condamnarea este doar pentru propriile fapte! Chiar dacă în jurul tău se consumă ura pe pâine, se aruncă zilnic cu blesteme și înjurături, se consumă substanțe interzise și alcoolice, tu fii lumină! Bucură-te de soarele acesta frumos de dimineață, de cerul senin, de zâmbetul lui Dumnezeu, de iubirea soției/soțului, de gingășia copiilor. Trăiește viața între frontierele frumosului, iar bucuria mântuirii nu va evita adresa ta de casă!

Pentru că ea, tulburarea vine acolo unde este orgoliu, pofta de putere și păcat, mândrie, lăcomie de bani și de avere, acolo unde e diavolul. Dar smerenia, recunoașterea la vreme, pocăința, mila, înțelepciunea limpezesc lucrurile, aduc lumină și astfel se poate stinge chiar mania aprinsă a lui Dumnezeu!

Fugiți de tulburare!

Scrisoare către frații ucrainieni

Reprezentativ

Iubiți frați și surori ucrainieni și români care trăiesc în Ucraina. De câteva luni de zile țara voastră este zdruncinată de bombe, de teroare și moarte. Numai ce am scăpat de pandemie și a venit această plagă peste casele și familiile voastre, iar lucrul acesta poate aduce frică, groază și deznădejde, sau dimpotrivă vă poate apropia mai mult de Dumnezeu.

Posibil să fi pierdut rude, case, copii, în atacurile sângeroase, dincolo de condoleanțe să stiți că empatizăm cu voi, ne pare rău, ne rugăm, ne implicăm în măsura în care suntem învredniciți de Dumnezeu. Știm că nu întotdeauna cuvintele aduc o rază de căldură, dar m-aș bucura să știu că vă lăsați mângâiați de Duhul Sfânt prin aceste umile cuvinte.

Nu înțelegem de ce Dumnezeu a îngăduit să fiți voi la rând, să gemeți suspinând sub bocancii străini, dar să știți că și noi experimentăm o trezire spirituală de când a început războiul. Suntem tot mai conștienți că țara noastră e sus în cer, că pământul este vulnerabil, că totul este trecător, într-o clipă se poate nărui totul, iar noi ne vom înfățișa singuri înaintea Tatălui ceresc.

Am auzit de frați de-ai noștri români care au făcut programe și organizații de susținere continuă a nevoilor materiale, în care am fost implicați și noi cu bisericile noastre, noi ne rugăm, și cerem lui Dumnezeu să oprească această nenorocire care s-au instalat ca un nor negru peste țara voastră. (1 Tes 2:8) Astfel, în dragostea noastră fierbinte pentru voi, eram gata să vă dăm nu numai Evanghelia lui Dumnezeu, dar chiar și viața noastră, atât de scumpi ne ajunseserăți. Asta le spune Pavel Tesalonicenilor încercați de necazuri externe.

La majoritatea bisericilor în care ajung se fac rugăciuni pentru Ucraina, pentru frații din zonele de conflict, văd o dragoste și o unitate nemaiîntâlnită. Să știți că vă prețuim, vă iubim, vă apreciem pentru credința voastră și ne este dor de voi, de serile prelungite trăite împreună în anii trecuți, de bisericile pline, care sperăm că vor fi și mai pline în perioada următoare. Oricum văd prin duhul multe biserici ce vor trebui modificate, pentru a încăpea mulțimea oamenilor care se vor pocăi în perioada aceasta. Să faceți baptistiere accesibile.

Apostolul Petru aprecia dragostea fierbinte a fraților, iar asta că urmare a încercării de foc din mijlocul lor. (1 Petru 4:12) Focul încălzește, focul aduce la punctul de fierbere apa, mâncarea, dar se pare că focul încercării aduce și iubirea la grad de fierbere. Da, sub amenințarea focului, prin fumul exploziilor, sub loviturile focoaselor, sub teroarea și amenințarea tancurilor, sub presiunea psihologica la care sunteți supuși, se observă o strategie a diavolului de a vă descumpăni în credință, de a vă derută, de a vă face să cârtiți, să ripostați, să vă răzbunați. Răbdați. Răbdați. Răbdați. Și sunt convins că Dumnezeu vă va face și mai mulți și mai puternici.

Din cenușa războiului din Ucraina se vor ridica profeți plini de Duhul Sfânt, se vor ridica evangheliști înfocați, Dumnezeu va scoate predicatori devotați, apologeți îmbrăcați cu putere specială de sus, veți fi fruntea Europei, vom primi mărturiile predicatorilor ucrainieni, și în urma lor vor rămâne mari treziri spirituale. Luați aceasta ca o revelație, încercarea de foc din mijlocul vostru va da naștere unor agenți ai trezirii spirituale care va aprinde europa și chiar lumea întreagă.

Știm că poporul ucrainean este unul puternic, curajos, știm că voi copiii Domnului nu vă jucați de-a pocăința, că sunteți serioși și devotați, scurtă este vremea când slava lui Dumnezeu va străluci din nou în dreptul țării și a bisericilor ucrainene. Nu vă stresați pentru pământurile voastre mai mult decât pentru eternitatea țării, multiplicați-vă la maxim potențialul lărgirii Împărăției lui Dumnezeu. Oamenii sunt stresați și anxioși, sunt perfecți pentru a primi Cuvântul. Fiecare creștin ucrainean trebuie să fie un evanghelist al Împărăției Cerului. Asta au făcut apostolii și proorocii, au exploatat orice context și oportunitate în folosul Împărăției lui Hristos.

Faceți evanghelizare. Organizați lanțuri de rugăciuni că mare trezire spirituală se va declanșa în Ucraina. Bisericile se vor dubla, Duhul Sfânt va lucra cu minuni, voi vă veți bucura, iar venirea lui Isus Hristos se va apropia. Lucrați cu curaj! Mergeți mai departe! Nu vă fie teama! Suntem cu voi în războiul spiritual! Vă susținem! Sunteți puternici!

Aduceți-vă aminte că suntem în treacăt pe acest pământ. Țara noastră este acolo sus, pentru ea luptăm, de fapt este singura cauză pentru care merită să luptăm până la jertfă. Luminați-i pe oameni, propovăduiți-le Evanghelia, nu ratați nici o ocazie, în biserici, pe străzi, în vecini, persoană la persoană, nici o dată în ultimele decenii Ucraina nu a fost mai deschisă la Evanghelie ca acum. Este vremea voastră! Lucrați! O de ați înțelege harul pe care îl aveți!

Poate că au fost cuvinte mari, pompoase, și greu de realizat. Nu uitați că nu suntem singuri. În slăbiciune puterea lui Dumnezeu se face desăvârșită. (2 Corintieni 12:9) Și mai țineți minte că noi suntem împreună lucrători cu Dumnezeu. (1 Corintieni 3:9) Aveți ocazia să experimentați miracole, experiențe unice împreună cu Dumnezeu. Să nu ezitați să le notați, să le scrieți, că veți avea multe să ne povestiți despre lucrarea Duhului Sfânt după ce această plagă a războiului va înceta.

Vă cer un lucru greu, pe care Tatăl mă îndemână să vi-l scriu. Să nu lăsați resentimentele să dezvolte ură pentru poporul rus. Sunt și ei oameni care au nevoie de mântuire. Sunt o mână de decidenți politic, ei au decis unele lucruri care au generat conflicte, dar voi sunteți chemați vă rugați pentru cei ce vă urăsc și vă prigonesc. Prin aceasta veți fi fii ai Tatălui ceresc. Poporul rus are nevoie de Dumnezeu, de Evanghelie, de mântuire, de mijlocitori. Sunt frații noștri, sunt oameni, un mare număr de oameni care au nevoie de mesajul Evangheliei. Doamne ai mila de poporul rus!

Iubiți frați ucrainieni, vă îmbrățișăm, vă iubim, personal îmi este foarte dor de voi, abia aștept ca Dumnezeu să pregătească teren pentru a putea ajunge să ne bucuram iarăși în Duhul. Să creșteți tot mai mult în învățătura Domnului că întreaga Europă și lumea va avea nevoie de profeții și predicatorii voștri. Iar pentru dumneavoastră iubiți frați slujitori ai altarului, numai Dumnezeu știe cu ce inimă faceți lucrarea. Care or fi frământările voastre? Cum vă luptați să îi încurajați pe oameni, să îi motivați să meargă mai departe. Sunt convins că și răsplată dumneavoastră se dublează în ultimele luni. Mai răbdați, mai îndemnați, mai predicați, mai botezați puțină vreme și apoi vine Hristos să ne ducă acasă. Dar până atunci să fim neobosiți în slujirea noastră!

Cu prețuire pastor Onisim Botezatu, pentru iubiții frați care trăiesc în Ucraina, sub focul armelor și terorii războiului.

Nemulțumit dar mulțumitor

Reprezentativ

Sunt nemulțumit de multe lucruri. Mă nemulțumește că uneori sunt pripit, alteori ezitant. Mă nemulțumește că am citit destul de puțin în ultima vreme, nu m-am rugat cât a trebuit să mă rog. Sunt nemulțumit de reacțiile mele în raport cu cei dragi, cei care mă iubesc și pe care îi iubesc. Mi se pare că uneori sunt mai atent la replici când vine vorba de străini și cu ai mei sunt mai tăios, iar asta mă nemulțumește cumplit.

Sunt nemulțumit de randamentul meu profesional, văd că aș putea mai mult, și, dacă mi-aș face timp aș depăși limitele, dar uneori comoditatea și amânarea mă sperie. Mă prea obosesc cu lucruri putrezibile și rămân corijent la virtuți și veșnicie, și asta mă nemulțumește teribil. Uneori am reproșuri din partea apropiaților, ceea ce sugerează că așteptările lor sunt mai înalte, înseamnă că undeva m-am plafonat, și pentru asta sunt nemulțumit.

Dacă eram mai atent poate nu pierdeam prieteni dragi, dacă nu eram naiv poate evitam relațiile toxice. Am luat decizii care m-au costat scump uneori, dacă stăteam mai mult la sfat cu Tata cu siguranță consecințele erau mai puțin dureroase. De multe ori, luat de val am vorbit ce nu trebuie, cu cine nu trebuie. Fiecare secundă petrecută la umbra bârfitorului te usucă, te secătuiește de putere. Păzește-te de bârfitor ca de diavolul însuși! Orice întâlnire cu el este un nou petec de infern cucerit, spre osândă.

După cum ați observat nemulțumirile sunt legate strict de propria persoană

Totuși. Sunt mulțumitor lui Dumnezeu pentru sănătate, apa, pâine, haine, căminul binecuvântat, pentru familie, pentru iubire și capacitatea de a iubi. Sunt mulțumitor că mi-a asigurat prin jertfa lui Hristos veșnicia, m-a eliberat de frici, de pedeapsă, m-a răscumpărat de acolo de unde nu ar mai fi dat nimeni doi bani pe mine.

Sunt mulțumitor pentru fiecare rază de soare, nu a mai plouat de mult? Mă minunez de fiecare bob de rouă și tot găsesc motive de mulțumire. Pot privi cerul din patul meu seara, pot număra stelele, nu sunt pe pat de spital, sunt în deplinătatea facultăților mintale, sunt lucid, sunt iubit, sunt iertat, am bucuria mântuirii în suflet, am pace, chiar dacă la frontieră e război, pentru toate acestea sunt recunoscător.

Sunt mulțumitor pentru slujba pe care mi-a încredințat-o, sunt fericit cu ea, mă împlinește, mă o onorează și o onirez cu drag. Sunt mulțumitor pentru echipa de consilieri, oameni capabili, deștepți, smeriți, maturi teologic și emoțional, cu voi pot muta munții. Sunt bucuros pentru bisericile Betleem (Arad) și Muntele Sionului (Ghioroc) pe care le păstoresc, două proiecte mari, îndrăznețe care s-au întocmit cu mult curaj și putere de la Dumnezeu. Fiecare membru al celor două biserici reprezintă un motiv în sine de mulțumire la adresa lui Dumnezeu.

Sunt mulțumitor pentru fiecare lider de tineret al departamentului Județean de tineret Arad (DTCA), pe care prin harul lui Dumnezeu îl conduc de aproape un deceniu. Fiecare dintre ei este unic, implicat, slujitor și devotat. Cei mai mulți dintre noi de atunci suntem investiți în slujire astazi: pastori, prezbiteri, diaconi, conducători de biserici, membri în comitet, sunt convins să lecțiile de leadership de la trainingurile de pregătire vă vor fi utile în slujire.

Sunt mulțumitor pentru locul de muncă, pentru colegi, pentru vecinii pe care mi i-am dat, nu pot să nu fiu mulțumitor Tatălui ceresc și pentru realizările profesionale, pentru cărțile scrise prin mila Majestății Sale. Îi mulțumesc pentru toți oamenii pe care mi i-am scos în față, de la fiecare am avut de învățat câte ceva. De la cei răi am învățat ce poate diavolul să facă dintr-un om controlat de mânie, de la cei buni am observat mereu cum poate străluci chipul hristologic peste un om și capacitatea unica a lui Isus de a se ascunde în simplitatea unor inimi atât de mici.

Nemulțumiți de multe lucruri justificate, trebuie să fim atenți și suntem responsabili să îi mulțumim lui Dumnezeu, totusi pentru toate bucuriile și minunile mici pe care ni le oferă în fiecare dimineață.

Sunt (justificat) nemulțumit, dar (suficient) de mulțumitor! Tu?

#1 Har. Abundență. Speranța(ă). Betleem. Arad

Reprezentativ

Câteodată Dumnezeu strecoară harul prin ciurul suferințelor, iar când te ajunge un strop de har te resuscitează emoțional din coridoarele morții, dar sunt momente în care harul este turnat cu găleata. Când vin astfel de torenți ai slavei Sale simți că tremură inima în tine de groaza prezenței lui Dumnezeu, care, dacă nu ar fi cântată pe acordurile iubirii și ar rămâne în gama dreptății ne-ar topi într-o clipă.

Speranța. Visul pornit într-o zi în inima unui om, prin profeție (așa cum fascinat ne povestește Gabi Gorcea) a devenit realitate. A ridicat viziunea la rang de mega-proiect, a dus slujirea la cotele imposibilului, iar Dumnezeu continuă să încununeze cu rezultate colosale slujirea acestor oameni. Un om, un grup, niște familii, o logistică uriașă, inimi înflăcărate pentru Hristos aduc la supunere de Cuvânt și au adus mii de oameni.

Prin praf, prin căldură infernală, cu cabine de schimb improvizate, tot timpul în călătorie, cu pruncii după ei, însetați, pe ploaie, prin gropi, pe câmpii, terenuri de fotbal, stadioane, corturi, pietre, ei nu renunță, nu pun condiții, nu dau înapoi, merg înainte luptând în această cruciadă pentru cucerirea noilor teritorii, câștigarea sufletelor pierdute, construind Împărăția lui Dumnezeu.

Ați cântat magistral dragilor! Puterea închinării voastre ne copleșește. Faptul că ați început cu Dumnezeu vă dă relevanță, trecând onorabil testul timpului, iar de trei decenii încoace Dumnezeu vă menține acolo în linia întâi, în joc, relevanți, vii, plini de energie și resurse. Ați influențat generații de tineri, copii, familii și bătrâni, ați hrănit flămânzi prin Africa, ați construit case și instituții, iar Isus Hristos abia așteaptă să vă dea în folosință RĂSPLĂTIRILE dumnezeiești.

Gabi Zăgrean. Focul sfânt pe care Dumnezeu le-a aprins în inima dumneavoastră a reușit în ani să aprindă alte zeci de mii de inimi, a produs adevărate „incendii”, a zdrobit prejudecăți și orgolii ale multor terți. Modul în care Dumnezeu binevoiește să vă folosească este uimitor. Cu rezerve inepuizabile, cu o pasiune pentru Împărăție atât de vizibilă și greu de gestionat rațional, cu un elan ce vă face cu vreo două decenii mai tânăr, îi mulțumesc lui Dumnezeu că vă cunoaștem, că suntem prieteni, că ne iubiți și din când în când vă trimite să ne slujiți.

Într-o zi Hristos va trage linie nopților ne dormite, va număra toate loviturile, va cântări lacrimile care v-au brăzdat obrajii roșcovani și subțiri, cu atâta modestie, blândețe și bun simț ne tratați și pe noi cei mici, capacitatea brațelor lungi ca niște prajini binecuvântate și pline de iubire care ar îmbrățișa pe toată lumea, într-o zi acele mâini vor ține trofeul răsplătirii eterne.

Da am cunoscut-o și pe sora Mariana, soția dumneavoastră, o aleasă doamnă, modestă, sfântă, smerită și un mijlocitor nemaipomenit. Răsplata vă va fi împărțită la doi. Am cunoscut-o și pe Sara, (fata mai mică a fratelui Gabi) o fată de 15 ani, frumoasă, aproape cât mine de înaltă, atât de conștientă de sine și de planul lui Dumnezeu cu privire la familia ei. O întreb cum e să fii fiica lui Gabi Zăgrean? Răspuns: „Este extraordinar, este foarte frumos, dar și foarte greu. Însă de doi ani încoace am înțeles exact planul lui Dumnezeu pentru tati, de atunci am devenit mijlocitoare”. Fii convinsă dragă Sara că vei primi o mare parte din aceste răpslătiri.

Sami Muică. De ceva decenii deja, un neobosit slujitor al celor mici. Cu steagul arborat, armata Domnului formată din cei mici v-a urmat la cortul mic, învățătoare deosebite și profesioniste, dar mai ales pline de iubire au slujit piticilor. Mulțumim Adriana Ardeu, niciodată nu ai zis nu atunci când te-am solicitat, iar fratele Cristi Dan este un părinte și un duhovnic desăvârșit pentru voi, învățătoare dar și pentru ei, cei mici.

Audiența. Din cătune, din sate, din oraș, din orașele și județele învecinate, cu mic cu mare au venit la închinare. Prezența dumneavoastră, a fiecăruia a încununat organizarea evenimentului, ne-am luptat să vă creem condiții, iar cortul a fost plin, ați stat și în picioare, ați cântat, v-ați rugat și noi vă mulțumim de onoarea pe care ne-ați făcut-o prin prezența dumneavoastră.

Cei care v-ați predat lui Dumnezeu. Într-o zi, îl văd pe Dumnezeu cu o mână de țărână în mână, pe care o stoarce ca pe un burete. „Ce este aceasta Doamne?” Iar răspunsul va fi clar: „e țărână de la Betleem din cort, iar stoarse sunt lacrimile pocăinței, îmbibate în nisipul fierbinte al lunii lui cuptor din 15 iulie”. Dar în mâna cealaltă va strânge niște pietre, și va răspunde: „Aceste sunt inimile tari ale celor care au refuzat să se pocăiască! Vai câtă durere va fi în cuvintele următoare când Regele va rosti sentința!

Slujitorii. Dumneavoastră dragi slujitori păstori: Duțu Mărgăian, Nelu Kovacs, Cornel Țună, Gabi Cercelaru, Ovi Curescu, Andrei Mare, Teofil Babuția, Grigore Ureche, Beni Bulc și ceilalți slujitor ne ordinați care ați venit alaturi de noi, ați alcătuit echipa de consilieri(vreo 15 inși), ați plâns și v-ați rugat împreună cu noi, vă mulțumim. Ne-ați uns inima cu susținerea și implicarea dumneavoastră.

Biserica Betleem. Pentru a nu știu cât oară stau și mă minunez de modul în care Dumnezeu a reușit să vă prelucreze. De la mic la mare, peste 50 de ecusoane și veste reflectorizante, bărbați și femei, tineri și vârstnici, soți și soții, care au pus umărul la treabă. Ați gestionat confortul a aproximativ 2000 de oameni, ați dirijat mașinile, ați alergat cu inimă, de aceea ocupați un loc special în inima mea, dar și Dumnezeu va are la suflet. Vă iubesc!

Toate departamentele și echipele au slujit cu devotament, astfel că la final mulțumirile noastre către Dumnezeu sunt îndreptățite. El a pus Duhul Sfânt în inima voastră și a încununat evenimentul cu mare succes. Te iubim Tată!

Cinci (5) imperative sfinte neglijate

Reprezentativ

Sfântul Apostol Pavel se pregătește să încheie una dintre cele mai complete epistole din Noul Testament, pe care o recomand ca studiu fiecărei biserici care dorește să fie sănătoasă. Majoritatea principiilor sănătoase ale Bisericii eficiente sunt detaliate, explicate și consemnate aici. Să nu uităm că biserica din Corint trecea printr-un declin moral de dimensiuni colosale. Promiscuitatea se instalase de-a binelea, păcatul trăit ajunsese o pricină de laudă, curvia, băutură, politica, certurile, moda și alte astfel de imoralități erau savurate cu nonșalanță de cei care încă purtau onorabilul titlu de creștini, chiar dacă începuseră procesul de putrefacție al dezumanizării.

1 Corinteni (16:13) Vegheați, fiți tari în credință, fiți oameni, întăriți-vă!
14 Tot ce faceți să fie făcut cu dragoste!

Spre concluzii, în ultimul capitol subliniază 5 principii fundamentale, valabile, demne și imperative pentru orice generație.

1. Vegheați! Practic prin nevegherea lor se strecurase unele legiuni de duhuri care au demonizat viața lor, libertinismul asumat în profan a invadat sceptrul spiritual, iar biserică riscă să se prăbușească. În cele din urmă ceea ce ești în timpul săptămânii arată creștinismul din tine, nu masca afișată duminică la slujbă. Ca soț, tată, slujitor, creștin, trebuie să fii cu ochii în patru, atent la influențele și curentele car ți-ar putea demoniza lucrarea. O secundă de nevegherea poate distruge iremediabil familii și biserici. Nu îți numără nopțile de veghe, ci veghează asupra secundei de neveghere. Vegheați! Asupra limbii, lucrării, ochilor, caracterului, familiei, bisericii, detaliilor, valorile etc.

2. Fiți tari în credință! În acest amalgam și suprapunere de crize: sanitară (pandemie), politică (război), financiară, alimentară, emoțională, spirituală, socială, este foarte probabil să cazi. O descumpănire ne sprijinită la timp și profesional poate genera o cădere iremediabilă. Ochii pironiți la guvernare, salarii, pensii, vaucere, câștig te pot șubrezi spiritual. De aceea Mântuitorul îndeamnă în Matei 24 să privim în sus. Să nu vi se tulbure inima, să nu cedați emoțional, să nu vă împovărați psihicul, să nu cedați cu nervii, să nu reduceți totul la securitatea trupului, aduceți-vă aminte că sunteți veșnici, încredeți-vă în Dumnezeu! Fiți tari în credință!

3. Fiți oameni! Instinctul de supraviețuire te poate aduce uneori în unele situații limită în care să îți pierzi demnitatea, omenia, caracterul. Asta au făcut corintienii, a fost o suită de compromisuri generalizate. Pentru că păcatul este contagios. Fugiți cât mai departe din preajma oamenilor „ne” oameni. Au putere, mare putere de a distruge, de a influența în rău. Dacă ai principii sănătoase și o schemă de valori ancorată în Biblie și rădăcini în Hristos vei izbuti, vei birui. Securizează-ți caracterul! Păstrează-ți obrazul ne pătat! Salvează omenia! Fii demn! Fii onorabil! Fruntea sus! Puterea verticalității te face invincibil în fața „ne” oamenilor.

4. Întăriți-vă! Societatea vrea oameni tot mai labili emoțional și psihic. Un om speriat, anxios, fricos, derutat, înfricat devine ușor de manipulat. Tu ai o identitate noua în Hristos. Tu ești un biruitor prin credință! Întărește-te. Nu le face jocul, nu te supune programelor media de îndobitocire a maselor pentru a le putea subjuga. Adună-ti forțele! Ești veșnic! Ești contribuabil al unei alte Împărații, cu rădăcini veșnice! Investește timp, energie și putere în activele Regatului veșnic al lui Isus. Întăreste-te! Încurajeaza-te! Pâinea cea de toate zilele s-a obligat Tatăl nostru ceresc să ne-o de-a. Pot arde câmpii, pot fi blocate nave cu grâu prin porturi, pot fi secete, preaiubiților Lui El le dă pâinea că în somn! Nu aștepta sistemul să te întărească, nu aștepta vreun ‘redbull’ mediatic sau politic să te întrame, asta numai Dumnezeu poate.

5. Motivația dragostei în tot ce faceți. Dacă nu e făcut cu dragoste orice lucru mic sau mare, atunci înseamnă că e făcut degeaba. A se reciti capitolul 13 din aceeași carte 1 Corintieni. Nu așteptați laurii oamenilor, nu așteptați remunerările lor, nu așteptați îndemnurile lor lasă glasul iubirii să strige din interiorul tău. Lasă-te asimilat dragostei hristologie. Fă bine, iubește să faci bine, în fond asta este ceea ce rămâne: doar ce lui Isus ai făcut va sta. În rest: totul se prăbușește, totul este trecător. Iubirea oferă tot și nu pretinde nimic în schimb, ea se jertfește, dă, face, sacrifică, investește, obosește, dispune.

Dacă vei lectura atent încă o dată aceste cinci imperative dumnezeiești și să le mai împărtășești și prietenilor tai de suflet, salvezi niște suflete de la moarte și ai toate șansele să te relansezi emoțional, spiritual, fizic, intelectual, etern. Ignorându-le vei rămâne în același imperiu al fricii, dominat de diavolul.

Fii înțelept și zidește cu Dumnezeu! Dacă sunt imperative înseamnă că au caracter de porunca, iar dacă porunca e biblică ea vine de la Dumnezeu și trebuie pusă în aplicare de îndată!

Foarfecele și securea, sapa și gunoiul

Reprezentativ

Dumnezeu – foarfecele și securea ÷ sapa și gunoiul

Securea, se afla în mâna lui Dumnezeu, pentru a aduce judecată definitivă și irevocabilă. Cu vocea autoritară ca un tunet de vară, Ioan Botezătorul înștiințează despre iminenta judecată a lui Dumnezeu, gata să purifice ogoarele slujirii. (Mat 3:10) Iată că securea a și fost înfiptă la rădăcina pomilor: deci orice pom care nu face rod bun va fi tăiat și aruncat în foc. O reevaluare a randamentului slujirii în plus nu consider că este prea mult pentru nimeni, niciodată. Destinația este foc 🔥 învăpăiat care nu se stinge pregătit pentru uscăturile lumii și pentru cetățenii infernului. Fiți receptivi la exigențele divine! Lucrați!

Foarfecele, se află în mâna lui Isus și are scop corector, de a scăpa de paraziți mlădiță roditoare, de o scăpa de prea multi trântori stupul, de a duce la randament maxim capacitatea mlădiței. (Ioan 15:2) Pe orice mlădiță care este în Mine și n-aduce rod, El o taie, și pe orice mlădiță care aduce rod, o curățește, ca să aducă și mai mult rod. Dacă ești slujitor și simți că sunt unele lucruri care te jenează, vreun țepuș care te deranjează, anumite proceduri dureroase, sunt manevre de purificare ale caracterului tău cu scopul de a-ți crește capacitatea de producție duhovnicească. La final vei aduce și mai mult rod. Nu comenta, răbdă!

Sapa și gunoiul sunt tot în mână Grădinarului, a lui Isus. (Lc 13:7) Atunci (Stăpânul) a zis vierului (Isus): ‘Iată că sunt trei ani de când vin și caut rod în smochinul acesta, și nu găsesc. Taie-l. La ce să mai cuprindă și pământul degeaba?’ Aceasta este decizia Stăpânului și pare a fi foarte hotărât. Dar imediat se evidențiază inima de Mântuitor a lui Isus: (Lc 13:8) ‘Doamne’, i-a răspuns vierul, ‘mai lasă-l și anul acesta; am să-l sap de jur împrejur și am să-i pun gunoi la rădăcină.

Gunoiul pus la rădăcină s-ar putea să fie chiar apropiații tăi care te necăjesc, cei care au un comportament nepotrivit, colegii care poate te batjocoresc. Nu dispera, ei pot fi gunoiul folosit de Hristos pentru fertilizarea caracterului tău, în care să încolțească cele mai nobile rădăcini ale sfintelor virtuți!

Știu eu a câta oară, al câtelea an insistă Domnul Hristos la Tatăl pentru mine și pentru tine? Știu eu cât ne mai suporta Dumnezeu sterpi, fără vlagă, fără viață, fără rod, fără nici un produs veșnic, ci doar mamona, rugina, pământ, efemer, putregai? Fii responsabil și lucrează în via lui Dumnezeu, acum cât încă se mai poate, aduna comori pentru cer, vine noaptea când nimeni nu mai poate să lucreze!

Acestea sunt instrumente divine. Noi avem alte instrumente de lucru: mistria, lopata, mila, iertarea, binefacerea, blândețea, vorba bună, iubirea, compasiunea, Evanghelia și pacea.

Lucrați! Și lăsați-vă ‘pre’lucrați de Domnul Hristos!

Manierele folosirii telefonului

Reprezentativ

Dacă pe vremea copilăriei mele exista un singur telefon în sat, alții mergeau la posta să vorbească dând la manivelă, astăzi lucrurile s-au schimbat radical, iar telefonul a devenit piesa indispensabilă. Telefonul este un mini computer cu mail, conturi de socializare, afaceri, aplicații care știu să facă aproape orice, însă umblând puțin pe pământul acesta am văzut cate ceva și găsesc necesar să împărtășesc câteva sugestii, recomandări, care nu sunt absolute, sunt cel puțin perfectibile, dar demne de lecturat.

1. Telefonul nu are voie să sune în public. Lucram în Marea Britanie cu oameni care au telefon de multă vreme, zice că ar fi stipulat în normele noi ale manierelor că e de prost gust să sune telefonul pe melodie în public. Are logică. Cum ar fi să sune 30 de telefoane o dată într-un autobuz de 50 de persoane? Deci telefonul meu de ani de zile este pe modul vibrație.

2. Nu se strigă la telefon. Am văzut oameni care nu știu că telefonul are microfon foarte finuț, chiar în șoaptă dacă vorbești vei fi auzit de interlocutor. Nu trebuie să audă nici măcar a treia persoană de lângă mine convorbirea. Unii ridică cotul în sus la nivelul urechii și când încep să strige, te termină psihic. E specific celor cu putină educație.

3. Nu se folosește opțiunea speaker în public. Convorbirile sunt private. Nici tu nu ai fi comod să afli că interlocutorul te vulnerabilizează celor prezenți cu el. Deci aceasta opțiune este pentru tine, când ești singur și chiar e recomandată, să fie telefonul cât mai departe de cap.

4. Nu ești agent de securitate. Telefonul nu este menit să înregistrezi cu el pe un prieten, profesor sau altă persoană, pentru a o face de minune mai târziu. Cine face asta este lipsit de caracter. Persoana respectivă are încredere în tine să discute unele aspecte, iar dacă tu îl divulgi, izolează-te în munți să nu mai dai ochii cu el, ar trebui să îți crape obrazul de rușine.

5. Nu te uita pe telefon în timp ce altcineva vorbește cu tine. Ai vreme pentru aplicații și poze după, câtă vreme ești la masă, e bine să acorzi respect și atenție maximă. Dacă și serviți câte ceva nu este deloc recomandat să tastezi. Nu de puține ori am trăit această lipsă de respect din partea șefilor și nu te simți bine.

6. Telefonul nu are ce căuta în dormitor. Locul de dormit este locul de repaos fizic, psihic, emoțional și spiritual. Telefonul este și un factor generator de stres, iar înainte de culcare ai nevoie de o liniștire a minții, drept urmare nu se recomandă deloc prezenta telefonul în dormitor. Cu atât mai grav este să adormi cu el pe piept sau la cap. Trebuie alocat acest timp partenerului de viață, dialog, discuție, tandrețe, etc.

7. Nu îl folosi pentru validare socială. Este specific oamenilor slabi și mediocri să folosească bunuri: mașină, poșetă, telefon, smartwatch, ceas, etc. pentru a impresiona pe alții. Nu am nevoie de accesorii, girez cu ceea ce sunt o relație, nu apelez la artificii care ar putea oferi nădejdi false.

8. Aproape interzis copiilor. De ce aproape? Nu putem fi absurzi, oricum copiii se joacă pe telefon, dar trebuie monitorizați cu strictețe timpul și conținutul materialelor folosite de cei mici. Ei nu au discernământ, nu au capacitatea de a face deosebirea între conținuturi, adulții sunt responsabili de supravegherea lor.

9. Timpul alocat telefonului. Dacă timpul petrecut pe telefon este mai mare decât cel petrecut cu familia, copiii, soț/soție, înseamnă că ești operator collcenter, altfel aveți probleme în plus. Trebuie o chivernisire serioasa a timpului că nu: „fugit ireparabile tempus”, asta spuneau latinii și le dăm dreptate astăzi că da, trecerea timpului este ireversibilă.

10. Interzis la volan. Asta este lege deja, încălcarea ei e contravenție și poți rămâne fără permis sau și mai rău, eu era să rămân fără viață. Deconectarea de la planul traficului și conectarea virtuală, te poate afecta iremediabil. Eventual pe GPS, pe boxele mașinii, dar nimic mai mult.

11. Folosirea camerei. Este ridicol să vezi demnitari, oameni cu vază, profesori, jurnaliști care nu știu folosi camera. Regimul online a câștigat mare teren în viața noastră, trebuie să știi să folosești camera telefonului. Oricât de greu ți s-ar părea privește fix în cameră! Nu te uita la tine, la mustață ta, știu că ispita e mare să faci asta, dar pierzi contactul vizual cu cel care te ascultă. Privind în cameră, privești în ochii lui, chiar dacă virtual, îi este mult mai ușor să te urmărească. Nu e obligatoriu să te instalezi în bibliotecă! Cum fac cei mai mulți, crezând că vor fi considerați erudiți, stai calm, cărțile trebuie să le ai în cap nu la ceafă!

12. Parolarea telefonului. Aici rămâne la latitudinea fiecăruia. Dacă avea parolă rămânea fără iPhone-ul XI o doamnă pe litoral. I-am găsit telefonul la 10 cm de valuri, am căutat ultimul apel și am dat de proprietar. Dacă avea parolă rămânea fără el. Chestia cu aplicațiile bancare nu este un argument pentru că fiecare aplicație are parola ei.

13. Telefonul nu suplinește cartea NICIODATĂ! „Am Biblia pe telefon” spun muti semeni, iar eu îi întreb cinstit: și când ai citit ultima data în ea? Prieteni, să nu ne amăgim! Așa este cu orice. Accesul nelimitat la motoarele de căutare nu garantează știință. Informația stocata pe Wikipedia nu e inteligență, de aceea trebuie să memorăm, să citim, să exersam, să ne dezvoltăm creierul prin antrenamentul cititului.

14. Cât mai puțin utilizat noaptea. O dată cu lăsarea serii creierul uman intră într-o stare de somnolență, el știe că urmează somnul. Navigarea pe telefon, care e și mic, lumina destul de tare(asta se poate și ajusta, sigur), dar creierul e dat peste cap. Nu mai știe ce e zi sau noapte. Atunci se aglomerează, și generează, oboseală, frustrări, anxietate, depresie, nervi, etc. De aceea este recomandat cât mai puțin pe timp de noapte.

15. Să nu fie foarte scump. Poate îți permiți cele mai scumpe, nu e nimic păcătos, dar poate ai putea ajuta un semen cu diferența. Cert este că telefoanele sunt construite comercial. Nu durează mai mult de doi ani. Vorbim de soft, carcasă, baterie, tastatură, ele nu se mai fac din plastic, ci din sticla, să se spargă ușor, să fie stimulat consumul. Atunci, dacă tot trebuie schimbat, atunci de ce să înmormântez multi bani în el. Știu cazuri care s-au împrumutat din bănci numai să aibă telefon de top. Atenție sporită la competițiile acestea specifice celor neevoluați intelectual.

16. Folosiți opțiunea SMS. Telefonul are o încărcătură de stres în jurul lui. Să suni pe un om doar să ceri un număr de telefon este de asemenea lipsă de orientare. Trimite un SMS, cere numărul prin mesaj și eviți și nivelul de radiații și cel de stres.

17. Doar între orele 10:00-22:00. Fiecare are programul lui. Nu este de bun gust să sune telefonul mai repede de ora zece dimineața. Poate doarme un copil, poate există alt program, dimineața trebuie evitat orice telefon inutil. De asemenea seara. Ora zece este limita de discreție recomandată de bunele maniere, depășirea acestei ore înseamnă lipsa de inițiere. Majoritatea se pregătesc de odihnă, nu mai au dispoziție pentru telefon.

Toate acestea sunt niște recomandări generale, care pot fi prelucrate, amendate, criticate, apreciate, modificate, ignorate, dar reflectarea atentă asupra lor și aplicarea te pot ajuta să fii considerat un om educat, manierat chiar un model pentru alții. Prin simpla folosire inteligentă a telefonului.

Coleg de🔥foc🔥cu Dumnezeu

Reprezentativ

Daniel 3:23-25 Dar acești trei oameni: Șadrac, Meșac și Abed-Nego au căzut legați în mijlocul cuptorului aprins.

 Atunci, împăratul Nebucadnețar s-a înspăimântat și s-a sculat repede. A luat cuvântul și a zis sfetnicilor săi: „N-am aruncat noi în mijlocul focului trei oameni legați?” Ei au răspuns împăratului: „Negreșit, împărate!”

 El a luat iarăși cuvântul și a zis: „Ei bine, eu văd patru oameni umblând* slobozi în mijlocul focului și nevătămați, și chipul celui de al patrulea seamănă cu al unui fiu** de dumnezei!”

Când se ridică furtuni de nisip împotriva ta, când țunami violent amenință barca siguranței tale, când văpăi infernale încearcă să învăluie mintea ta, când flăcări învăpăiate aglomerează psihicul și spectrul emoțional: NU UITA! DUMNEZEU ESTE DEJA ACOLO! Este același Vegheator pe care îl vede Ieremia păzind Cuvântul Său până la împlinire în viața ta. NU TE TEME!

Fiul lui Dumnezeu a trecut înaintea ta pe acolo, a făcut cărare printre stări, depresii, datorii și probleme. Așa se face că drumul tău este bătătorit, șoseaua este pregătită, iar calea lui Isus nu e labirint fără ieșire, ea are refugiu, are exituri, are o destinație clară și orice problemă are o soluție.

E chestiunea de zile și vei ieși afară din situația ridicolă în care ai intrat, poate chiar victimă colaterală, vei scutura praful de pe tine și toți vor mirosi un parfum al iubirii divine, o aromă a protecției Sale, iar noroiul aruncat de semeni, se va întoarce împotriva lor.

Sunt plin de bucurie și încredere să trăiesc lângă Isus, are așa un fel aparte al Său de a stinge puterea focului, de a trimite îngeri care „tăbărăsc în jurul celor ce se tem de El și îi scapă din primejdie”, dar pentru aleșii Săi vine personal să îi salveze, să îi umple de Duh Sfânt, să se proslăvească salvându-i, să îi îmbrățișeze iubitor, să le organizeze ospețe de nuntă pe când dușmanii așteaptă să mănânce sarmale pe mormântul lor.

Te iubesc Isus! Sunt bucuros să mă știu rodul mântuirii Tale! Îți mulțumesc pentru că mă iubești! Te ador pentru purtarea Ta de grijă! Te implor să fii lângă mine! Cu tine biruiesc și slăbiciunile mărunte și incendiile furtunoase, dar și pe cele emoționale care uneori mocnesc în oasele mele!

Îți mulțumesc Doamne că Te-ai făcut coleg de 🔥 foc 🔥 cu mine!

Căci așa vorbește Cel Preaînalt, a cărui locuință este veșnică și al cărui Nume este sfânt: „Eu locuiesc în locuri înalte și în sfințenie, dar sunt cu omul zdrobit și smerit, ca să înviorez duhurile smerite și să îmbărbătez inimile zdrobite. Isaia 57:15

In memoriam Marcel Codreanu

Reprezentativ

Pe Marcel îl cunosc de ceva ani, încă de când se ocupa de tineret la biserica Elim. Am slujit împreună cu el destul de puțin, dar suficient cât să observ caracterul lui aparte. Fratele Marcel avea caracterul la vedere, inima lui era deschisă interlocutorilor, se putea vedea prin el, pentru că sinceritatea purifică sufletul.

Tot timpul cu zâmbetul pe buze, un om călduros și frecventabil, nu îmi lasă niciodată impresia că este cu niste ani buni mai mare decât mine, dimpotrivă m-a rugat să îi spun pe nume, să nu îl abordez cu dumneavoastră. Cu o voce domoală și călduroasă,pe tonul specific cu vibrațiile vocii lui, un om blând și cu duhul potolit, talia lui uscățivă și tenul albicios îl avantaja cu niște ani buni. Pasionat de zicale evreiești și vorbe cu tâlc, iubitor de înțelepciune cu o zestre genetică de calitate moștenită de la un titan ca tatăl său.

Marcel era un om bun, dar și oamenii buni pleacă, parcă mai repede decât alții. Dar când pleacă un pastor, rămâne o turmă cu multe întrebări, lacrimi și multă durere. În urma fratelui Marcel nu trebuie să rână dramă, e evident că Tatăl ceresc și-a revendicat fiul de pe masa de operație, dintre suferințe și dureri, el nu a fost răpus de cancer, el a fost chemat de cer. Nu a avut de ales decât să meargă în cerul pe care îl iubea atât de mult.

Eram în dimineața zilei de examen pentru păstor în luna Martie a anului trecut. Veneam de la înmormântarea fratelui meu. Primul care m-a întâmpinat a fost el, fratele Marcel. Empatic, amabil, plin de compasiune, mă prezintă colegilor lui de la Elim, vreo 5 viitori păstori și le dă niste detalii despre mine, nemeritate, dar poate că aveam nevoie de ele în acele momente cumplite.

În octombrie mă întâlnisem cu el și îmi spunea că încă nu avusese loc slujba de investire în slujire. Între timp a fost investit păstor în decembrie. M-am mai văzut o dată cu el în Februarie și nu e ultima, ne vom vedea în curând în cer.

La revedere dragă coleg, slujitor, tată, soț și om de mare caracter. Stimați colegi, șă avem atitudini rezonabile, nobile, sfinte, în scurtă vreme alții vor scrie despre noi. Să presărăm amintiri plăcute în urma noastră, până la urmă răsplată o primim în cer, dar amintirile astea rămân în urmă pe pământ ca niște petale de crin pentru descendenții noștri.

Pe curând dragă Marcel!

Jurnal de tabără. Torino

Reprezentativ

Este al patrulea an consecutiv de participare la taberele de tineret ale Bisericii Betel Torino. De data asta i fost și tineri de la Chieri, și Elim. Am avut ocazia în cursul anilor să cunosc oameni minunați. Am crescut împreună cu voi, am împărțit bucurii, am experimentat momente excepționale ale revărsării Duhului Sfânt.

Crescuți între două limbi, două lumi foarte diferite una de alta, acești tineri au ieșit o generație de oameni foarte dezghețați la minte, cu orizonturi variate și capacități mari. Au terminat scoli aici, au făcut calificări, au responsabilități importante, iar treaba o fac bine și cu mare răspundere.

În aceași frumoasă locație, în creierul Munților Alpi, aproape de stânci, de brazi și ape de un turcoaz splendid. Am avut parte de un timp minunat, s-a lăsat cu hotărâri serioase pentru botez și slujire, sunt convins că Împărăția lui Dumnezeu are de câștigat în urma acestei tabere de sfințire.

Felicitări părinților pentru acești copii mari, crescuți cu mult sacrificiu, lacrimi, investiție și multe rugăciuni. Bucurați-vă de rodul muncii voastre, da, tinerii voștri sunt puternici, serioși, talentați, mânuiesc multe instrumente și au voci unse cu har. Am cunoscut mulți băieți serioși, hotărâți de a fi predicatori. Dumnezeu le-a făcut chemarea, dar vi i-a dat vouă, părinților în custodie, pentru a-i crește mari. Ajutați-i să crească drept, nu va fie greu să parcurgeți kilometri pentru a-i duce la repetiții și studiu. Merită maxim! Fiecare km va fi însoțit de rezultate aici și răsplătire acolo.

Mulțumesc frate pastor Petru Ungureanu pentru acord, slujire și implicare. Prezența dumneavoastră a dat o notă și mai serioasă întregii lucrări. Îl rog pe Dumnezeu să îmi dea o mică măsură din răbdarea dumneavoastră, blândețea, căldură și iubirea față de oameni. Mulțumesc Arcade pentru blândețea ta și răbdare pe care o arăți în slujirea celor mici. Mulțumim Viorel Coasă pentru darul unic de organizare. Din cap până în tălpi ești doar voință. În pieptul tău e o inimă mare, care bate pentru alții, pentru slujire, pentru tineri, pentru Dumnezeu. Surorile de la bucătărie sunteți maestre în ale gătitului.

Mulțumesc Domnului că am avut harul să slujesc și părinților, acelor părinți de copii minunați. Iată că pana de curent nu e o piedică în slujirea sinceră. Sper să mă fi auzit și cei din spate.

Vă îmbrățișez, vă doresc tot binele din lume. Și nu uitați, dragi părinți că voi trebuie să supravegheați, să udați cu lacrimi Cuvântul semănat în inima copiilor voștri să așteptați cu răbdare, cu multă răbdare să crească, iar la final să putem aduna rodul muncii noastre în coșurile răsplătirilor dumnezeiești.

Cu prețuire pastor Onisim Botezatu. Vă iubesc!

Oameni normali și oameni speciali.

Reprezentativ

Speciali sunt toți tinerii de la Biserica Muntele Sionului, Arganda del Rey. Am fost în Decembrie 2020 la voi, am crezut că vă cunosc, dar știam doar câteva lucruri despre voi. În cele trei zile am reușit să vă cunosc în parte, și am realizat că Dumnezeu găzduiește Împărăția Sa în inimioara voastră, a fiecăruia dintre voi.

Am jucat fotbal, am mers cu caiacele, am pedalat la barca, am făcut baie în apa aproape înghețată, ne-am rugat, am povestit, am cântat, ne-am închinat, iar în toate acestea am realizat că sunteți foarte buni. Sunteți înzestrați de Dumnezeu cu daruri speciale. Datorită invitației voastre am cunoscut-o și pe Daneza (Dana Uleni, născută în Bistrița cu 50 de ani în urmă)

Un om mic, cântărește 26 de kg, dar cu inima cât peninsula iberică de mare. Daneza m-a impresionat prin frumusețea ei fizică și spirituală, prin inteligența nativa dar și înțelepciunea care vine de sus, turnată de Dumnezeu în proporții mari peste ea.

Ea este un fenomen. Este un înger trimis de Dumnezeu pentru a fi o pilda celor cârtitori și nemulțumiți cu soarta lor, sătui de bine, îmbuibați cu belșug, îmbătați de abundență. Să nu uităm că sunt sute de milioane de oameni care trăiesc sub orice limita a sărăciei, iar Daneza ar putea fi un martor cheie pentru noi, contemporanii ei în ziua judecății.

Născută cu multiple malformații, cu picioarele subțiri și mici de câțiva centimetri, întoarse pe sub ea, fără a putea fi mișcate, cu mânuțele ca ale unui copil de trei ani, întoarse și niște degețele lungi și fine ca de divă care mânuiesc maneta căruciorului, cu foarte multa eleganță și bun simț, când își sprijină capul cu o mânuță, când cu cealaltă, ea se bucură de orice. Vorbește corect, articulat, hotărât și frumos. Nu s-a plâns de vreo durere, de oboseală sau de vreo jignire. Am venit foarte obosit în aceasta tabăra, dar în primele minute de povesti cu ea, m-am vindecat de orice neputință.

Face singură baie, pregătește mâncare, tastează impecabil pe telefon, merge în ritmul ei cu căruciorul prin oraș, urcă în autobuz, merge la supermarket, călătoreste cu avionul, face trans-atlanticul de multe ori (având o sora în America, despre care vorbește foarte frumos), le face pe toate. Acele responsabilități care unora li se par povară, ea le face cu așa entuziasm și bucurie.

De la gat în sus, o față frumoasă cu chip angelic, al unui om născut din nou, toată e un zâmbet, are umor, știe de gluma, folosește autoironia (semn al inteligenței sclipitoare), iar când își deschide gura și lauda pe Dumnezeu, acest ghemotoc de om plin de iubire te fascinează, aduce prezența lui Dumnezeu în închinare. Când corul bisericii Muntele Sionului s-a unit cu ea, credeai că vine Domnul pur și simplu. Ar fi capabilă detașat să conducă o orchestră muzicală. În neputința ei trupească a stat cu noi ore în șir la seminarii, a cântat cu noi, s-a rugat, a analizat programele, a venit cu sugestii. Sunt uluit, iar cuvintele mi se fac nod și se opresc în gât…

Până să o cunosc pe ea, știam câte ceva sau așa credeam că știu, acum nu mai știu prea multe, realizez că trăiesc prin harul lui Dumnezeu fiecare clipă, că tot ce am și știu I se datorează Lui, că slava Sa face diferența nu mușchii noștri, nici banii, nici cunoștințele, ci harul Său.

Am stat de vorbă cu ea minute. Zeci de minute. Te fascinează pur și simplu. Dragă Daneza, ești unică, ești specială, ești fenomenală, ești un adevărat copil de Dumnezeu care ne întrece în foarte multe privințe. Tabăra aceasta a fost pentru mine, pentru a te cunoaște pe tine, pentru a învăța multe lecții importante de viață și de slujire. Nu, ea nu este un om cu handicap, este un om special, special creat pentru noi.

Îți mulțumesc pentru sfaturi. Mă voi grăbi să le aplic, îți mulțumesc pentru că exiști, îi mulțumesc lui Dumnezeu că te-a ținut 50 de ani pe pământ, că ai biruit Covidul cu furtune prin nas, pentru că trebuia neapărat să te cunosc. Să cunosc slava lui Dumnezeu în mod aparte prin tine, prin slujirea ta. Mă rog lui Dumnezeu să te mai țină ani multi de aici înainte. Avem nevoie de tine, de pilda pe care Dumnezeu pentru noi prin tine.

Vă mulțumesc frate pastor pentru deschidere, mulțumesc echipei de organizare, mulțumesc Sorin, Adriana, Ligia, Cătălin ați avut grija de medicamentele mele, de pâine, ceai și tot ce mi-ați oferit. Felicitări Calin și întregii tale echipe, slavă ție Tata pentru tot. Vă îmbrățișez, vă iubesc și deja îmi este dor de voi.

Sunt mai bogat!

Ea este minunea lui Dumnezeu!

Cum să scapi de frica morții?

Reprezentativ


Astfel dar, deoarece copiii sunt părtași sângelui și cărnii, tot așa și El Însuși a fost deopotrivă părtaș la ele, pentru ca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morții, adică pe diavolul,
și să izbăvească pe toți aceia care, prin frica morții, erau supuși robiei toată viața lor.
Evrei 2:14-15

Subiectul morții a preocupat pe om din cele mai vechi timpuri. Moartea a fost văzută ca un blestem, ca un tabu, privită și așteptată cu frică, lacrimi, durere, doliu și multă suferință.

Frica morții te ține captiv, ești scalv, supus robiei propriei frici. Psihoza morții înrobește oameni în fiecare zi. Ție îți este frică de moarte? Dacă da, de ce?

Cine se teme de moarte?

1. Omul rău. Cei răi nu mor, ei pier. Ps. 37:2, Ps. 68:2, Pv. 11:10. Da, cei răi nu mor, ei practic pier. A pieri înseamnă că ți se șterge urma de pe pământ, dispari pur și simplu în mod rușinos. dacă ești rău, teme-te că vine judecata!

2. Omul neîmpăcat. A. Cu Dumnezeu; B. Cu sine; C. Cu alții. Oricare dintre cele trei conflicte sunt motive serioase de teamă pe patul morții. Practic, un om divorțat de Dumnezeu nu va putea avea pace nici cu sine și cu atât mai puțin cu semenii. Dacă ești certat cu Dumnezeu, teme-te că vine judecata!

3. Omul lumesc. Un ins care o viață întreagă a investit doar în lucruri putrezibile și pământești, atunci când îl cheamă pământul e anxios și terorizat de gândul veșniciei. (1 Cor 15:19) Dacă numai pentru viața aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci suntem cei mai nenorociți dintre toți oamenii! Lumesc poate fi omul care nu a cunoscut niciodată pe Dumnezeu, sau omul care a căzut din credință și s-a încurcat cu lucrurile vieții ca Dima. Cineva care are cugetul pângărit.

4. Omul întinat. (Apoc 21:27) Nimic întinat nu va intra în ea, nimeni care trăiește în spurcăciune și în minciună, ci numai cei scriși în cartea vieții Mielului. Sunt oameni însetați după păcat, după lăcomie, răzbunare, ură etc. Dacă te alimentezi zilnic cu minciună, spurcăciune și promiscuitate, ai motive serioase să tremuri în fața morții. Alexandru Vlahuță spunea: „Nu mă-nspăimântă moartea, ci veșnicia ei.”

5. Omul neregenerat. Firea pământească sau firea veche a omului nu poate să înțeleagă lucrarea duhovnicească și nu poate moșteni cerul.
(Rom 8:7) Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământești este vrăjmășie împotriva lui Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu și nici nu poate să se supună. Regenerarea se face prin pocăință, credință, întoarcere la Dumnezeu, botez și metamorfoza lucrată de Duhul Sfânt în viața omului.

6. Omul scârbos. (Apoc 21:8) Dar cât despre fricoși, necredincioși, scârboși, ucigași, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli și toți mincinoșii, partea lor este în iazul care arde cu foc și cu pucioasă, adică moartea a doua.” Omul scârbos este omul care trăiește în mod voit și conștient în păcat. Când te prinde moartea în aceste condiții ești serios tulburat, iar frica morții te doboară, te seceră ca pe un fir de grâu clătinat de vânt.

7. Omul stricat. Nu e vorba de nici un fel de conservatorism religios, ci mai degrabă de acea alterare a minții, a cugetului, a inimii, a sentimentelor. (Efes 5:5) Căci știți bine că niciun curvar, niciun stricat, niciun lacom de avere, care este un închinător la idoli, n-are parte de moștenire în Împărăția lui Hristos și a lui Dumnezeu. Dacă viața ta se consumă la periferia acestui infern terestru, la marginea acestui compromis conștient, pentru tine moartea este ca o pacoste.

În concluzie, Cel care a gustat moartea asemenea nouă, s-a calificat în a putea fi Eliberatorul de sub blestemul păcatului și al morții. Oricare ar fi etapa sau faza în care te afli, astăzi nu este prea târziu să te abandonezi în mâinile lui Hristos și astfel să fii eliberat de frica morții. În acest context, moartea nu mai este o pierdere, devine un pas necesar în revederea cu Isus, o curiozitate pe care o aștepți fără teamă, un somn temporar până Hristos va face prezența, strigarea după catalogul eternității.

Nu mă mai tem de moarte! Mai degrabă, ea are serioase motive să se teamă de mine. Atâta timp cât în mine locuiește în plinătatea Sa, Hristos, vrăjmașul cel din urmă care va fi biruit va fi moartea. Dacă am biruit frica morții, înseamnă că am biruit moartea însăși.

Când am trecut prima dată prin valea umbrei morții tremuram de frică. A doua oară eram tulburat. A treia oară aveam mari emoții. A patra oară strângeam din dinți. A cincea oara deja cunoaștem toate intersecțiile. Acum cunosc variante și rute ocolitoare. Acum nu mai am stres, nici teamă, nici frică, nici emoții, acum sunt atât de convins că viața mea este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu, încât nu îmi mai pasă dacă rămân sau mă duc, acum sau mai târziu, că până la urmă tot la Dumnezeu ajung.



❤️Inima❤️ poetului e în clocot

Reprezentativ

Cuvinte pline de farmec îmi clocotesc în inimăși zic: „Lucrarea mea de laudă este pentru Împăratul!”Ca pana unui scriitor iscusit să-mi fie limba!
Tu ești cel mai frumos dintre oameni,harul este turnat pe buzele tale,de aceea te-a binecuvântat Dumnezeu pe vecie. Ps. 45:1-2

Poetul e un om cinstit. Inima lui tot timpul e în clocot, ea arde pentru frumos, preocupat de genial, de sublim. Poetul nu are limite. Joaca golf cu planetele, inversează polii când vrea, ascunde soarele între palme, întretaie văzduhul, urcă în cer, aduce de acolo lumină. Poetul este o taină ascunsă în lut!

El se adaptează la vremuri, scrie cântări pe zidurile reci și ude ale pușcăriilor, ia notițe pe șervețele, scrijelește pietre, zgârie vase ceramice, el nu are frontiere. Când e prigonit ironizează inteligent tiranii, îmbracă în slavă simplitatea care ar trece neobservată. El rămâne ancorat în natură, zboară pe crestele munților, bea apă cu cerbul din izvoarele limpezi, împletește cununi de floricele. Iubesc poeții!

Poezia radiografiază onest vremea în care se naște. Nu privește la fața omului. Transmite epopeea și limbajul poporului peste milenii. Fără iubire, Dumnezeu, flori și prezență feminină, poezia este seacă, cenușie, crispată și îngustă. Dacă iubești poezia trebuie să fii un calofil (iubitor de frumos) convins! Nu exista poezie fara frumos.

Fiii lui Core au rămas orfani încă de mici. Nimeni nu le mai dădea vreo șansă. Cu tată impostor care savura filosofia divide et imperam, a ajuns sa fie înghițit de pământ ziua în-amiaza mare. Dar ei nu s-au lamentat. Nu și-au plâns de milă și nu s-au diluat printre blocuri. Au ajuns poeți. Și ce poeți! Canonizați de Biblie. Practic, poeții sunt produsul suferinței unei generații pierdute. Sunt comorile ascunse printre ruinele apuse ale unei lumi în declin, vorba lui Țuțea. Poeții sunt eroi!

Opera lirică, dă un aer de nemurire poetului. Doar un aer, că nemurirea o dă doar Hristos. Poetul vorbește și când i s-au închis gura, el există și după ce a murit. Vocea sa răsună prin versurile sale. Poeții despică atomul în șapte bucăți, pansează celule cordiale, nu le stă nimeni împotrivă. Cu cât e mai prigonit, cu atât strălucește mai tare. Nopțile lor sunt albe, viață este o continuă jertfă pe altarul slujirii altora. Ei se topesc, se diluează spre a oferi următoarelor generații o umbră de speranță. Un ecou din trecut. O oaza de viață. Poetul are har turnat în ❤️ inimă❤️ și pe buze, iar limba lui este ca pana unui scriitor iscusit.

Dacă poezia îl are pe Hristos în centru, atunci cântările sunt nemuritoare, conduc pe mulți la nemurire, și ai șanse de a te saluta cu autorul în cer. Poetul creștin este un străjer vigilent, el profețește în rime, el cântă slavă lui Dumnezeu dintre cioburi, aduce un hectar de cer pe pământ, cu îngeri cu tot. Oare nu asta s-a întâmplat la nașterea lui Hristos?

Nu mă consider un poet. Sunt doar un licurici printre metafore. Îmi place să scriu poezie. Iar ea, lucrarea mea de laudă este pentru Împăratul. Gândesc uneori printre rime, iubesc măsura, mă exprim în catrene, și mă joc de-a v-ați ascunselea dosit ca iedul cel mic al caprei lui Creangă, dar nu după hornul cocioabei, ci în spatele eului liric.

Iubirea construiește poduri!

Reprezentativ

Dacă ar fi sa evaluam ziua de ieri într-un singur cuvânt, acesta ar fi: DIVIN. Iar dacă aș fi întrebat ce părerea am, aș dori să facem lunar astfel de activități.

Dogmele ne separă prin construcția de ziduri, iubirea ne aduna prin construcția de poduri. Dacă pe linie de predicare ne separăm sau nu reușim să coabităm, pe linie de cântare Dumnezeu face minuni.

Într-o atmosferă de cer, ieri dimineață corurile reunite ale celor două biserici: IZVORUL VIEȚII Aradul Nou și BETLEEM, Gai-Poltura au reușit să convingă îngerii lui Dumnezeu să se unească împreună cu noi și să facem o formație intergalactică, ce a favorizat prezența deosebita a lui Dumnezeu. Iar pastorul Adi Bârzan a avut un mesaj plin de esență îndrumând spre hristocentrismul sărbătorilor natale.

Seara am mers noi la ei, cu aceeași formație, cu aceleași gânduri de pace, cu același entuziasm, cu aceeași inimă. Slava lui Dumnezeu plutea în aer și era atât de copleșitoare că ai fi preferat să se lungească până la miezul nopții. Că tot ce e frumos, pacifist, curat, armonios, ziditor, plin de iubire, nu poate veni decât de la Dumnezeu. La final am avut un mesaj despre IMNURILE NAȘTERII. Am descoperit în cântările sfinților agenți ai împlinirii planului divin, atât de multe perspective de slujire spirituală, misiologică, personala, națională și mondială. La urmă am continuat părtășia la masa de dragoste din demisolul bisericii, unde am legat prietenii, am evaluat aceste evenimente pornite din inima lui Dumnezeu.

Vă mulțumim dirijorilor: Sem Bala, Andrei Gherheș, Manu Negrea, Sorin Fedur, Jenny și Ema Bunai, ați strălucit. Voi ați fost pionii principali care ați declanșat îndurările divine pentru cele câteva sute de suflete înfometate care s-au adăpat din izvorul bogat al mântuirii. Vă mulțumim vouă, coriștilor pentru eforturile făcute în cele două luni de repeții, costumați la fel, cu eșarfe aurii, ați fost ca o ofrandă în sine, niște îngeri trimiși de Dumnezeu să ne învioreze sufletele triste. Personal am fost vindecat prin cântările voastre, cu voci mirifice și profesioniste. Vă mulțumim frați păstori: Adi Bârzan, Nelu Kovacs, Vasile Lador, pentru susținere și colaborare. Așa îi place lui Dumnezeu să ne vizităm, să ne dăm întâietate, să ne respectăm, să conviețuim armonios să avem proiecte comune, să facem bine, să ne iubim ca frații pentru care a murit Hristos, râvnind la același cer unde vom servi aceeași masă împreună cu Prințul păcii.

Vorba lui Camil Petrescu: „Unde dragoste nu e, nimic nu e.” Dar unde exista dragoste hristologică, acolo e belșug, acolo e tărâmul minunilor, acolo se vindecă suflete, se cos inimi frânte, se resuscitează morții spirituali, se prezintă Hristos prin Sfântul Duh. Iar acest proiect nu se putea realiza dacă nu avea ca mobil, IUBIREA. Mulțumim Tatălui ceresc pentru favoare!

Abia aștept să vină sărbătorile Pascale să repetăm experiența aceasta minunată. VĂ IUBIM!

La revedere, Dorina Mărgăian! (Madre)

Reprezentativ

Sora Dorina a plecat acasă!

Nu a trăit mulți ani, dar a trăit cu sens. Soție de păstor, și ce păstor (Nicu Mărgăian), sora Dorina a fost o luptătoare desăvârșită și o mamă cu un caracter de înaltă calitate. În opinia mea, soția unui pastor are o mare răsplată. Slujirea pe care aceasta o face din umbră este foarte valoroasă, de un real folos.

De la sutele de cămăși călcate lunar, până la nopțile nedormite, tone de mâncare pe care le face într-o viață, primirea de oaspeți, creșterea copiilor, prepararea ghiozdănelelor, spălatul hainelor, curățenia, slujbă de pedagog, psiholog, dar mai ales de mamă. Toate acestea au fost îndeplinite cu atâta căldură și mare responsabilitate. Ca o mamă desăvârșită, sora Dorina și-a îndrumat copiii pe drumul bun.

Prin natura slujirii, fratele Nicu (padre) fiind mult plecat, sora Dorina a știut să fie acel stâlp de susținere al casei, și a susținut-o bine. Asemenea femeii înțelepte din cartea Proverbe și-a zidit casa cu mare înțelepciune și hărnicie. Tot timpul preocupată, grijulie, familistă, responsabilă și serioasă.

Eu îi ziceam Madre. A fost ca o mamă pentru mine, iar fratele Nicu a fost al doilea tată și îi ziceam padre. În momentele grele ale vieții, pe când eram student în Arad, am avut atâta iubire și înțelegere din partea acestor oameni ai lui Dumnezeu, cât nu voi putea vreodată exprima în cuvinte. Cândva în anul doi de facultate urma să fim evacuați din gazda unde stăteam, pentru că se întorceau proprietarii acasă, iar ei mi-au dat cheia de la apartament și am stat câteva luni bune în casa lor, fără să pretindă vreun ban.

Ne doare plecarea dumneavoastră…! Ne dor amintirile slujirii dumneavoastră. Ați crescut mari niște copii minunați, slujitori, responsabili și implicați în viața cetății și a Împărăției. De când v-am cunoscut în Târgu Ocna, în urmă cu exact 20 de ani, am învățat multe de la voi. Ați fost în casa copilăriei noastre și va primeam ca pe niște îngeri.

Un om ca dvs. trebuia să trăiască mulți ani, să ne învețe multe, să ne crească frumos și drept, să ne copleșească cu grija părintească și inima de mamă. Nu înțelegem multe decizii ale Tatălui, dar asta nu ne împiedică să fim maturi și să acceptăm prin credință voia lui Dumnezeu ca fiind perfectă.

Voi, care ați cunoscut-o pe sora Dorina, aveți motive să vărsați lacrimi, plângeți un om, parcă și cerul e posomorât și trist că trebuie să ofere pământului o femeie prețioasă și înțeleaptă care a fost și rămâne un dar al lui Dumnezeu în amintirile noastre. Au ținut cu dinții de ea cerul și aparatele. Ne-am rugat mult pentru ea, din iubirea de a mai rămâne cu noi, dar iubirea divină a învins și Dumnezeu a câștigat lupta de a o avea lângă Sine.

Ați lăsat în urmă niște copii familiști, dar și o instituție serioasă, o grădiniță care livrează educație, care dă apoi școlii copii cu un start perfect. Deștepți, îngrijiți, cuminți și maleabili. Să știți că grădinița a rămas pe mâini bune, se vor îngriji fetele (Diana și Flavia) de ea și o vor face cu credincioșie că și până acum.

Biserica Penticostală din Agrișu Mare a pierdut un om, un reper pentru Împărăție.

Am mâncat de multe ori în casa voastră, am stat la masă cu copiii voștri, care mi-au fost ca frați de corp, nu am simțit mare diferență, cum că aș fi un străin. Am dormit la voi în casă, am fost aprovizionat cu haine, veselă, masă și alte lucruri necesare gospodăriei din magazinele voastre, care au hrănit multe guri și suflete.

Vali, Alex, Flavia, Diana și Miriam, fiți tari! (Sebastian, pe care, probabil, și-a dorit mult să-l revadă, și pe fratele Nicu, de asemenea).

Ne vom hrăni din amintirile cu dumneavoastră. Ne rămân în minte zâmbetul cald și prietenos, dorința de slujire, grija maternă unică și iubirea pentru Împărăție.

La revedere, sora Dorina! Pe curând! Sunt puține clipele care ne despart de cealaltă parte a veșniciei unde vom servi cina împreună cu Mirele, Isus!

„Taty! Gigantul meu puternic!”

Faptul că mă iubește este evident pentru toată lumea când vine vorba de fetița noastră Briana. La cei patru anișori ne surprinde în fiecare zi cu câte ceva. La trei ani, venind pe mașină de la Arad, coboară din scăunelul ei, vine între scaunele din față și zice: „Tati, când o să chesc’ meie’ tu o să mă botezi și pe mine!” Vă dați seama că ar fi cea mai fericita zi.

De data asta, fiind plecat cu serviciul slujirii, mă întorc aproape de ora lor de somn. Probabil se gândea că nu sunt, și oi fi ajuns exact în momentele frământărilor ei. Cum am intrat pe ușă, își ridică mâinile în sus și vine alergând spre mine, strigând: „Taty, gigantul meu puternic!” Vă dați seama că inima mea a crescut și mai mare.

Iubiți părinți! Nu deformați în mintea copiilor imaginea tatălui și a mamei. Lăsați copilul să știe că tatăl lor este cel mai puternic, lăsați-i să știe că mama lor este cea mai puternică. Fiecare gest sau comportament contribuie la creșterea personalității lor.

La umbra unui părinte „puternic” cresc copii buni. Imaginea unui părinte puternic le dezvoltă caracterul, au încredere în ei, și li se dezvoltă capacitatea intelectuală și relațională. Lângă un părinte umilit, copilul crește anxios, neîncrezător, depersonalizat, trist și prada ușoară fricii, nefericirii și chiar depresiei.

Dragi mame! Cinstiți-vă bărbatul! Respectați-l ca pe chipul și slavă lui Dumnezeu, așa cum e văzut în lumina Evangheliei. Iar voi tați păstrați intactă demnitatea paternă! Câștigați-vă respectul cu fapte. De asemenea dagi tați! Cel mai mare bine pe care un tată îl poate face pentru copilul său este să îi iubească mama. Să o iubiți, asemenea raportarii lui Hristos la Biserică. Iar voi mame, păstrați-vă demnitatea maternă!

Dragi părinți! Fiți giganții copiilor dumneavoastră! Fiți eroii lor! Fiți tari! Iar voi copii, nu uitați să vă cinstiți parinții! Sunt uriașii voștri protectori!