Propunere de imn al credinței

De cântat în bisericile noastre în luna decembrie și în fiecare lună.

Deșteaptă-te, creștine, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră păcatul infernal.

Acum ori niciodată trăiți credința vie
La care să se-nchine oricare pământean.

Acum ori niciodată să dăm dovezi în lume
Că-n aste inimi curge un sânge de creștin

Și că-n a noastre piepturi păstrăm smeriți un nume
Triumfător în vreme, numele lui Hristos.

Priviți, mărețe umbre, Andrei, Ștefan și Pavel,
Creștina națiune, ai noștri ucenici.

Cu brațele n’armate, cu Biblia în mână
„Viață-n libertate prin jertfa din Calvar.

Preoți și pastori sinceri, căci oastea e creștină,
Deviza-i libertate și scopul ei preasfânt.

Murim pentru credință, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăși în vechiul nost’ păcat

„Tu știi că în seara asta vor fi minuni?” Și au fost!

Lucas e un băiețel mic, dar credincios. Are în jur de 7 ani. Are un dialog cu prietenul lui de grupă, dar unul ca între oameni mari, sau chiar mai înalt nivel. „Tu știi că în seara asta vor fi minuni aici?” Întreabă el încrezător. „Ce minuni?” Răspunde celălalt băiețel. „Vor fi rugăciuni aici și vor fi oameni care se vor vindeca!” Continuă Lucas. „Dar de unde știi tu?” Insistă celălalt copil. „Mi-a spus tata că aici se fac rugăciuni pentru bolnavi și vor fi vindecați. Astăzi vom vedea minuni! O să vezi! Abia aștept!”

De fapt cam asta este atitudinea unui creștin în biserică. Dacă el vine cu credința aceasta de acasă, dacă așteptările lui sunt pe măsura puterii lui Dumnezeu, iar nu proporționate cu logica sa îngustă și limitată, cu siguranță va fi un actor principal al minunilor dumnezeiești, în caz contrar, este un asistent pasiv la un program cel mult obișnuit, dacă nu plictisitor și monoton.

E foarte important cum pleci de acasă? Ce așteptări ai de la Dumnezeu? Care este măsura credinței tale? Cum te raportezi la biserică și la slujitorii ei? Acestea sunt câteva repere/condiții minim obligatorii ca să poți fi prelucrat de Duhul lui Dumnezeu. Să fii alt om, schimbat, care suferă îmbunătățiri ale propriului caracter. Ce e drept am avut o seară plină de prezența lui Dumnezeu, plutea slavă lui Dumnezeu în aer, fiecare a fost atins de Duhul Sfânt. Unii au fost vindecați, alții au fost transformați, alții au fost treziți, alții au fost umpluți cu putere, am văzut mari minuni la Betleem! Cerul s-a unit cu pământul, ca în jurul ieslei lui Isus. Nu doar că au fost frați minunați ca fratele Mihai Pășcălău, Feri sau Ilie Puha, niște bărbați plini de Duhul Sfânt, dar mai ales că a fost însuși Domnul prezent între noi.

De aceea spunea Isus: Adevărat vă spun că oricine nu va primi Împărăția lui Dumnezeu ca un copilaș cu niciun chip nu va intra în ea!”. Marcu 10:15

Facem exces de logică, suntem prea analitici, prea încercăm să dominăm logic lucrarea lui Dumnezeu, prea căutăm explicații firești lucrurilor duhovnicești, uitând că acestea pot fi înțelese doar duhovnicește. Micuțul Lucas ne amintește că suntem copii ai lui Dumnezeu, că Isus mai face minuni și astăzi, credința este un fenomen viu și vibrant, nu doar un set de dogme declarate bolborosind printr-un crez în care nici bolborositorul însuși nu mai crede.

Îți mulțumim Lucas! A văzut Dumnezeu credința ta vie și ne-a privilegiat să vedem minuni. Învață-ne și pe noi cei „prea mari” să mai credem ca tine. Ajută-ne să fim ca tine, pentru că vrem cu orice chip să nu ratăm cerul! Raportarea ta la credință și har și Dumnezeu, nu e o opțiune, e obligatorie pentru a ajunge în Împărăția Luminii.

Să crești mare și drept dragă Lucas!

Cu o credință că a lui Lucas, s-a avântat Petru în valuri. Și a izbutit!

Mulțumesc! Lucrez, nu sunt boschetară!

Mi-a venit să plâng. Accept stresul pandemic și presiunea psihologică a măsurilor, accept și multele probleme, timpul scurt, șubrezirea emoțională post-pandemică, pe toate le înțeleg. Sunt om și le consum zilnic și eu pe pâine, mă lupt să le înfrunt, să le birui, ca nu cumva să îmi altereze caracterul. Dar sacrificarea bunului simț pe altarele fumegânde ale răzbunării cu aere și atitudini interlopice nu le pot înțelege. Iertați-mă!

Duc mașina la spălat în Arad. În timp ce îi explic băiatului de acolo unde i-am lăsat cheile, interior-exterior, etc. Oprește o mașină de clasă, neagră, destul de scumpă. Geamul din dreapta este coborât, el, tipul obez la înfățișare, cu un ștreang poleit cu un tub dă șprey auriu în jurul gâtului gros ca de taur, urlă pe geam: „bă boschetară ce ești! Ce faci…(****)” și o înjură. Urât de tot! Ce se întâmplase de fapt: Doamna îl dirijase pe unul să iasă din curte, fără a realiza că tipul din bolid are viteză așa mare. Doamna reușește să aibă o scurtă replică. Cu modestie, obosită, înfrigurată zice: „Așa se numește acum omul care muncește? Boschetar? Mulțumesc!”

Am iubit-o! Vizibil afectată emoțional de jignirea de o obrăznicie crasă a cercelatului cu verigă în nas. Îi povestește colegului ei, îi povestește șefului, simte nevoia să îmi spună și mie. Murmură dezamăgită de situație: „Hm! Așa se numește omul care muncește? Boschetar! Mă vede așa îmbrăcată, dar eu am prunci de seama lui! Asta e, mergem înainte.” Iar cu o voce caldă și feminină, cu o grijă desăvârșită, cu o privire de mamă, (era cam de vârsta mamei mele), îmbrăcată în pantaloni groși de fâș, pentru că era puțin peste zero grade afară, iar ea lucrează în vânt cu apă, îmi spune:

„E gata mașină Domnul meu!” Am lăcrimat. Își scoate mănușile din mâini, iar cu o finețe și grijă de mamă, cu mâini catifelate și moi, îmi înmânează cheia mașinii, îmi prezintă mașină care da, arăta impecabil, i-am plătit, am urcat în mașină, dar nu am putut pleca.

Cobor din mașină și îi spun o poveste. Șeful ei asculta atent. Îi spun povestea lui Moș Ion Roată și Vodă Cuza. Moș Ion era un colector de taxe, un funcționar public de teren. Iar boierul, în loc să își plătească dările la stat, îl scuipă în față. Moș Ion merge la Vodă Cuza și îi povestește situația. Acesta, Cuza, îl prinde de umeri, îl îmbrățișează și îl sărută pe frunte zicând: „Moș Ioane, du-te și spune-i boierului că unde a scuipat el, a sărutat Cuza.”

Mă ascultă atent, atât ea, cât și patronul, o îmbrățișez și îi spun, „Dragă doamnă, sunteți cam de vârsta mamei mele, mergeți acasă liniștită, uitați episodul urât cu interlopul de mai devreme, nu a avut parte de educația unei mame așa cum sunteți dumneavoastră, el nu știe să aprecieze munca dvs. pentru că el are alte aprecieri, pentru altfel de „munci”. Dacă îl mai întâlniți spuneți-i din partea mea că unde a rănit el cu vorba scuipând venin de cobră, a sărutat un pastor.”

Vizibil emoționată, a uitat de necaz și lăcrimează. O îmbrățișez peste halatul ei gros și îmbibat în apă rece, așa își câștigă ea pâine, în mod cinstit. Pentru moment a uitat de jignirile tipului din bolid, și este uimită de tot ce i se întâmplă. Cu acești suavă voce de mamă spune obsesiv: „Mulțumesc domnule pastor! Mulțumesc! Chiar vă mulțumesc!” O ador. E splendidă!

Nu am vrut să evidențieze fațeta de bun samaritean a mea, departe de mine gândul acesta, nu am vrut nici să denigrez pe acel tip stresat, dar am vrut totuși să trag un semnal de alarmă. Poți fi stresat, anxios, nervos, dar nu sacrifica bunul simț! Nu merită. Și am mai vrut să subliniez caracterul de mamă al unei doamne minunate. Nu sunteți o boschetară doamnă! Sunteți un om minunat! O prințesă a lui Dumnezeu.

Insist. În jurul nostru sunt foarte mulți oameni răniți, stresați, cu încărcătură emoțională, anxioși, depresivi, înseninează-le ziua cu o îmbrățișare. Am uitat de Covid, de restricții, de tot. Când mila, compasiunea, bunul simț și dragostea se întâlnesc la aceeași masă, Dumnezeu face minuni.

Fii tu promotorul unei minuni astăzi! Prin milă și bunătate învingem, dar împreună! Apreciați-i pe oameni pentru chipul lui Dumnezeu din ei, indiferent de meseria lor cinstită.

Să știi că norul nu e veșnic!

Viața are foarte multe surprize, plăcute sau nu. Te vezi deseori prizonier între stări și evenimente neprogramate și nedorite. Ai impresia la un moment dat că soarele a obosit, a adormit definitiv prins în vraja unor vise tulburătoare, tras cu funiile nopților siberiene, a înzăpezit pe undeva prin Laponia și a uitat să mai răsară. Practic nu este așa! Prea multele tale gânduri, problemele care s-au cam aglomerat sau poate așteptările tale prea mari de la viață au dat shut down speranțelor tale. Ieși până pe terasă, trage adânc aer rece în plămâni, ridică ochii spre cer și spune: POT TOTUL ÎN HRISTOS CARE MĂ ÎNTĂREȘTE!

Uneori acel nor amenințător parcă și-a făcut reședință deasupra casei tale, are Dumnezeu briza lui de vânt care îl va urni din loc pentru a fluidiza calea razelor solare să te încălzească din nou. Uneori îmbrățișarea soarelui e singura alinare în mijlocul glaciațiunilor emoționale din jur.

Am înțeles că toate sunt în continuă mișcare, atât momentele de apogeu, cât și văile vieții, toate sunt trecătoare. Uneori o siluetă de nor, oricât de înfiorătoare ar fi, realizezi că ți-a fost necesară, probabil că Dumnezeu a intenționat să te păzească de razele ultraviolete care ți-ar fi toropit sufletul și trupul pe care le-ai expus prea mult din exces de bunătate.

Nu știu de câtă vreme stai la umbră. Nu știu nici gândurile care te frământă. Nu cunosc nici amprentele ca niște tatuaje infernale gravate pe sufletul tău, nu este timp pentru a-ți plânge de milă, nu este nici cel mai potrivit moment să inventezi vinovați. E timpul să fii cerebral, să aștepți smerit un răspuns de la sediul central din etern, apoi să înțelegi ce a vrut Dumnezeu să salveze în caracterul tau, de te-a pus la adăpostul unui nor care a ținut inclusiv dușmanii la distanță.

Hai că se poate! Te vei bronza din nou la razele soarelui acompaniat de zâmbetele grațioase ale celor care te iubesc sincer(chiar dacă sunt puțini), atâta timp cât iubirea e curată e mai mult decât suficient pentru o resuscitare emoțională, mult așteptată de sufletul tău.

După geografia pe care o știm la acest moment, soarele este un statornic încălzitor, norii sunt cei care migrează.

Avortăm copii, abandonăm părinți, dar adoptăm maidanezi

Când vă întindeți mâinile, Îmi întorc ochii de la voi și, oricât de mult v-ați ruga, n-ascult, căci mâinile vă sunt pline de sânge!
Isaia 1:15

„Sunt terorizată pastore!” Spune doamna disperată. „Ce s-a întâmplat doamnă?” Întreabă slujitorul Domnului. „Aud noaptea plânsetele copiilor avortați care strigă la mine. ″Ne vedem la judecată! Ne vedem la judecată!”

Niciodată Dumnezeu nu te va întreba câte pisici ai crescut, câți maidanezi ai adoptat, câte pungi de orez ai cumpărat pentru porumbeii din parc, dar te va întreba câți copii ai ucis. Sunt vorbe foarte grele, cumplite, dar, dacă în scris sună dur, imaginați-vă în faptă cum sună.

Se încheie anul 2021, cu minusurile și plusurile lui, dar ceea ce mă doare pe mine, durerea care mi-a sfâșiat inima în această dimineață este că la numărătoarea lui Dumnezeu anul se încheie cu 45 de milioane de avorturi. Iar acest bilanț se face an de an conform statisticilor de specialitate.

Avem poliția animalelor (e foarte bine, sunt ființe și trebuie să fie apărate), avem pompierii pisicilor izolate (foarte bine, trebuie sa le coboare cineva din pomi), avem asociația liliecilor, ursului polar, uliilor găinari, bizonilor carpatini, cățelușilor de preriei, mangustelor africane, etc. Cine oare le va fi avocatul acestor copii care mor nevinovați înainte de a vedea lumina zilei?

Vine judecata! Vei fi întrebat: când ai dat ultimul telefon mamei tale, tatălui, bunicilor. Habar nu aveți câți copii sunt abandonați în orfelinatele din România, nu știți câți bătrâni mor cu zile stinși ne neîmplinire și lipsa de comunicare în azile, dar avem cuști moderne de maidanezi, cheltuim sute sau mii de euro cu ei pentru a fi în top, iar asta ne va costa.

Când ai luat ultimul iaurt de fructe bunicului tău, sau părintelui? Dar când ai fost ultima data la stomatolog cu bișonul? Când ți-ai scos bunicuța de la țară la plimbare? Este adevărat că ai program cu câinele tău de rasă, altfel face scandal în casă. Lasă că bătrânelul tău amărât, izolat în munți sau bordei nu face scandal, dar va trebui sa explici aceste alegeri în curând la judecată.

Avem abonament la booking.com, nu e rău, urmărim oferte, bilete și destinații exotice și ne enervează la culme pandemia asta, ia-o ca o binecuvântare și fă următorul concediu în izolarea bătrânilor tăi. Stai de vorbă cu ei, stai la povesti la gura sobei, plimbă-te în carul lor tras de un cal slab și bătrân, mănâncă o omletă din ouăle găinilor bunicii tale, iar fericirea îți va surâde în prag.

Stimați semeni! Vă implor, haideți să acordăm o mai mare atenție omului, copiilor, bătrânilor noștri care și-au vândut gâștele să vă mai plătească o lună la internat, au muncit la sapă și-au spart palmele să îți mai trimită un pachet la facultate. Ne va întreba în curând Dumnezeu ce am făcut cu ei? Cât timp am petrecut cu ei? Maidanezii, pisicile, găinușele albe vor muri, dihorii de companie vor îmbătrâni, animale nu au suflet veșnic. Învață veșnicia în compania bătrânilor tăi dragi, în preajma copiilor tăi și vei avea fericirea garantată.

Stimată domnișoară, dragă doamnă de carieră, ești într-o situație nefericită, ești prea tânără sau prea ocupată și ai aflat că ești însărcinată, nu apela la omucidere pentru a fi mai relaxată, corpul tău se va „ușura” de povară, dar ce vei face cu petele de sânge din conștiința ta? Prea multe mâini de medici și asistente mânjite de sângele oamenilor mici, iar Dumnezeu își întoarce spatele când țara asta, în parte ucigașă își întinde mâinile spre cer. Mâini mânjite cu sânge.

Astăzi este milă! Astăzi este har! Cereți iertare cu lacrimi de la Dumnezeu, că i-ai omorât copilul pe care El l-a conceput la tine în burtică, și vei avea îndurare, altfel vei răspunde la judecată!

Important! Se schimbă ora!!!

În această noapte se schimbă ora. Ora 4 va deveni ora 3. Ne trezim la ora 4 dăm ceasul înapoi și mai dormim o oră.

O oră în plus de somn, o zi în plus de har, o viață mai frumoasă cu Isus, o eternitate binecuvântată cu Dumnezeu.

Ora se dă înapoi, viața merge înainte. Fugit ireparabile tempus, spuneau latinii (timpul fuge fără a se mai întoarce). Dacă ești supărat pe cineva, ai o oră în plus în noaptea aceasta până la răsărit să îți ceri iertare, să te împaci cu cei care ți-au greșit, să repari relația cu Hristos.

Somn ușor!

Spune-le copiilor! No halloween!

ca să nu vă învețe să faceți după toate urâciunile pe care le fac ele pentru dumnezeii lor și să păcătuiți astfel împotriva Domnului Dumnezeului vostru. Deut. 20:18

Halloween este o sărbătoare cu practici păgâne împrumutate de la celți, „închinată” chipurile tuturor sfinților, dar păgânizată până peste cap.

Spuneți-le copiilor că locurile bântuite de cel rău nu sunt atracții turistice de dorit. Acolo merg oamenii să aducă tribut infernului. Locul în care este Dumnezeu nu poate fi bântuit. Iar cel mai bântuit loc este inima și mintea omului nelocuit de Hristos.

Spuneți-le copiilor că nu se poate ca un om să fie costumat în vrăjitoare, dar să pretindă că are în el Duhul Sfânt. Practica în sine atrage blesteme neînțelese și greu de gestionat psihic.

Spuneți-le copiilor că nu se pot costuma în demoni decât cu prețul dezbrăcării de slavă hristologică. Vrăjmașul are nevoie de haine cât mai urâte care să terfelească apoi inima lor curată. Mai spuneți-le că fără Dumnezeu, omul rămâne o siluetă, un cadavru de castel bântuit de neîmplinire și frici, un mort ambulant cu destinație eternă nedorită.

Mai spuneți-le că nu se poate să faci studiu biblic la biserică, să te rogi în fiecare seară lui Dumnezeu, dacă o noapte pe an te lepezi de Hristos împrumutând comportamente demonice, sar putea să rămâi lepădat toate cele 364 de zile. Sau chiar o veșnicie.

Spuneți-le copiilor că Satana este urât și promovează filosofia urâtului. Nu este deloc la modă, nu este cool, dimpotrivă este de prost gust să te costumezi în toate felul de măști hidoase, oribile, groaznice, demonice.

Spuneți-le că Dumnezeu este un calofil declarat. Iubește frumosul și lumina. Copiii sunt suficient de frumoși să zâmbească, să aibă față la vedere, să ne permită nouă celor prea maturi să le admirăm bujorii din obraji pictați cu măestrie de Creatorul Universului, suveranul Pictor, Tatăl nostru iubitor.

Spuneți-le copiilor voștri că bostanii sunt pentru porci, iar nu pentru a face din ei năluci. Locul lor este în grajd, în magazie apoi în cocină la animale, nu pe mobilă în loc de cinste. Un bostan gol este asociat cu o minte slabă în limba poporului.

Spuneți-le că halloween nu este sărbătoare românească, nici creștinească, nici frumoasă, nici ziditoare, este împrumutată de la celți cu duhurile rele cu tot.

Anunțați-i pe copii să nu își de-a concursul la această sărbătoare în care diavolul cu tot alaiul de îngeri căzuți jubilează de bucurie. Să înțeleagă că necuratul se mulțumește și cu o singură zi pe an de închinare. El știe că Dumnezeu este gelos și leapădă pe orice închinător la Satan, fie și o singură dată.

Stimați părinți! Nu știu dacă prințișorii voștri au o Biblie nouă din care să citească zilnic. Dacă nu au sau au și nu citesc, atunci smartphonul, tableta, laptopul, bicicleta, atv-ul îi pot fi arme de autodistrugere. Pot fi privite ca blestem. Iar unui blestemat i se potrivește un costum de Dracula. Polița binecuvântării dumnezeiești nu acoperă daunele provocate de compromisuri voite.

Întotdeauna diavolul a învăluit frumos un produs ieftin care se vinde bine copiilor, astfel că a devenit popular și atractiv. Tu ca părinte trebuie să dezaprobi prin informare corectă a copilului, prin alternative consistente, prin educare biblică.

Mă bucur mult că suntem în vacanță, altfel mi s-ar fi umplut sufletul de greață prin aportul multor cadre didactice, din păcate, care își dau concursul la pervertirea minților celor mici. Scoateți în șoproane bostanii, scoateți din inimă demonii, scoateți din minte prostia, umpleți „bostanul” cu lucruri utile.

Stop sărbătorilor păgâne! Stop pervertirii minților celor mici! Stop cheltuielilor pe lucruri care nu zidesc! Stop închinării la diavol! Stop artificiilor malefice! Stop păgânismului! Da pentru Dumnezeu și orice lucru bun, frumos, util, creștinesc, ziditor, de bun gust și simț, curat la vedere.

Ia-ți angajamentul că vei citi asta în auzul copilului tău, asigură-te că te-ai făcut înțeles, iar când copilul va îmbătrâni îți garantez că nu se va abate de la Calea Domnului.

Nu îmi cer scuze halloween, asta e perspectiva mea de creștin!

Pastorul Vasile Talpoș a plecat acasă.

Sunt oameni care trăiesc degeaba pe pământ. Nici unul dintre noi nu a adus nimic în lumea aceasta și nici nu va lua nimic din ea, așa cum bine constata regele Alexandru Macedon care a cucerit întreg pământul. Nu ne permite dezintegrarea materiei să luăm bagaje și lichidități cu noi în veșnicie. Harul pe care Dumnezeu ni l-a făcut, totuși este de a ne ajuta să trimitem înainte bogățiile/comorile care nu se pot vesteji.

Fratele Vasile Talpoș a fost un erudit desăvârșit. A înțeles foarte bine rolul pe care îl are pe pământ, a investit cu folos și înțelepciune energia și talantul, a slujit oamenii cu bucurie și profesionalism. Un teolog eminent, un predicator bun, un păstor bun cu o învățătură clară, cu abordare călduroasă, matură și biblică a Cuvântului Sfânt. Cuvânt de care a fost îndrăgostit o întreagă viață.

Sunt oameni care trăiesc istoria scrisă de alții. Sunt oameni care fac istorie prin aportul lor unic. Dar sunt și oameni speciali trimiși de divinitate în istorie pentru scopuri nobile, dumnezeiești. Pastorul Vasile Talpoș a fost unul dintre ei, care a îndeplinit cu maxim de punctaj misiunea încredințată. Așa săraci suntem în cuvinte pentru a cuprinde lucrarea magistrală a acestor titani care reușesc să graveze prin scrierile lor eternitatea în inimile descendenților.

„Rodul activitatii sale didactice si academic-stiintifice s-a materializat printr-o serie de materiale publicate de-a lungul anilor, ca autor a mai multor carti, cursuri, monografii si articole, dintre care amintim selectiv:

  • Studiu introductiv in Legea, Istoria si Poezia Vechiului Testament, Editura Didactica si Pedagogica R.A. Bucuresti, 1999, ISBN 973-30-5971-4
  • Studiu Introductiv in Profetia Vechiului Testament, Editura Cartea Universitara, Bucuresti, 2006, ISBN 973-731-313-5
  • Propovaduirea Cuvantului lui Dumnezeu, Editura Lumina Lumii, 1994, Germania

In anul 2012 Prof. univ. dr. Vasile Talpos a primit titlul de profesor emerit din partea Universitatii din Bucuresti, precum si din partea Institutului Teologic Baptist din Bucuresti.”

Avem motive de a mulțumi lui Dumnezeu pentru că o instituție precum Universitatea din București oferă titlul de profesor emerit unui frate de-al nostru în Hristos, prof. Univ. Dr. Vasile Talpoș.

Încă din vremea studenției am avut harul de a pune mâna pe unele dintre scrierile domniei sale. Vădit pasionat de Vechiul Testament, de Legea, Istoria și Poezia biblică, fratele Vasile rămâne în amintirea noastră ca un erudit dintre cei de frunte, oameni de asemenea calibru se nasc puțini în istorie. A știut să investească împreună cu Dumnezeu, ori ce aduni cu El nu se risipește niciodată. A trimis înainte rodul slujirii sale, a lăsat și în urmă amprente ale realizărilor academice. Nu ne rămâne decât să mulțumim lui Dumnezeu pentru harul de a fi contemporani cu astfel de oameni, a le urma exemplu hristologic și a lua învățăminte.

Familia a rămas fără un stâlp de susținere important, un rabin, tată, bunic și om minunat. Biserica Baptistă „Betania” Sibiu este în doliu, Biserica Baptistă „Nădejde” din București unde fratele pastor a slujit trei decenii este în doliu, Institutul Teologic Baptist este în doliu, Uniunea Baptistă are motive de a fi în doliu, România poate lua un minut de reculegere, „s-a stins un mare om în Israel!” Dumneavoastră, toți, cei care ați fost slujiți și învățați de fratele păstor vă transmitem sincere condoleanțe. Cel mai câștigat în toată ecuația asta este Dumnezeu, care mai are un sfânt promovat, ajuns cu bine la linia de final.

Anunț!

„Luni si marti, de la ora 18:00, în cadrul Bisericii Creștine Baptiste „Betania” din Sibiu, se vor desfasura slujbele comemorative de priveghi cu ocazia plecarii la Domnul a fratelui Vasile Talpos. Sluba de înmormântare va avea loc miercuri, 27 octombrie 2021, în aceeasi locatie, la o oră care va fi comunicată ulterior. De asemenea, unii dintre cei care au fost influențați de slujirea fratelui Talpoș vor avea scurte cuvântări, via Zoom, în cadrul celor doua seri comemorative de priveghi și a serviciului de înmormântare de miercuri. Cei care vor fi prezenți la înmormântarea de miercuri, vor transmite mesajul în mod fizic la fața locului. Dumnezeu să mângâie familia îndoliată și să-Și culeagă Slava și cu ocazia acestor evenimente” !Din mesajul transmis de Radu Câmpean, pastor al Bisericii Creștine Baptiste Betania din Sibiu.