Ovidiu Liteanu a fost omul înzestrat de Dumnezeu cu daruri deosebite. Fost cântăreț de muzica populară, fratele Ovidiu a ajuns cântărețul popular (cunoscut) al mediului evanghelic din România, preț de mai mulți ani. Un om cald, tot timpul cu zâmbetul pe buze, prietenos și pasionat de lucrarea lui Hristos.

M-am intersectat de câteva ori în slujire cu fratele Ovidiu. Era un artist creștin uimitor. Un familist unic. Respectuos cu soția sa, pe care o lua în turnee. Cu intervenții scurte între cântari, fascinat de cer, fratele Ovidiu avea scris în ADN scopul vieții sale: Evanghelizarea.

După terminarea programului, cu o răbdare de fier, înfrunta pe cei tari la cerbice, cu Biblia în mână stătea zeci de minute de vorbă cu oamenii. Cunoștea bine Biblia, avea un dar și un stil unic de a convinge și lămuri oamenii pentru pocăință.

Artist, compozitor, cântăreț, om sensibil, voios și fascinat de cântare. Prin videoclipurile sale filmate în zone pitorești și pline de viață, a reușit să ajungă cu Evanghelia la milioane de români de toate vârstele. Iar cu vocea sa, citez dintr-o cântare de-a fratelui, „ca o pasăre măiastră”, lăuda pe Domnul plin de bucurie. Pe fața lui radia lumina hristologică la fiecare cântare. Imnurile sale erau unse cu har. Inspirate de Dumnezeu și cu puternice nuanțe teologice.

Tot timpul pe drumuri, parcurge sute de mii de kilometri în slujba Stăpânului. În cântecele sale este atât de frumos zugrăvit Hristos. Prin biserici, cămine culturale, case de cultură, emisiuni TV, sau casetele care umpleau sertarele copilăriei a reușit să umple și inimile ascultătorilor de pacea lui Hristos.

Pentru dânsul era important să îl prezinte pe Isus oamenilor în mod frumos, elegant, pe un ton prietenos. Era omul iubitor de regele Hristos.

Sora Viorica, ați trăit câteva decenii alături de un om minunat. Un om al lui Dumnezeu. Un slujitor activ. Un evanghelist neobosit. Rămânem ancorați în speranța revederii pe plaiurile Împărăției de sus, pregătindu-ne zilnic, inclusiv prin cântările fratelui Ovidiu.

După lungi suferințe, probabil fratele Ovidiu îl întreabă pe Împăratul: „Dragă Isuse, ce va fi cu mine? Îmi este greu! Suferința e tot mai insuportabilă! „Ca o pasare rănită nu mai pot zbura, cine mă va mângâia?” Ce să fac dragă Isuse?

Sunt convins că Regele preaiubit, Isus, cel pe care L-a iubit atât de mult i-a răspuns călduros și zâmbind: Hai în Rai, ce mai stai! Vino să trăiești în slăvile cerești, hai in Rai!” Dacă nu mai poți zbura și ți s-au frânt aripile, hai în rai! Iar nouă ne rămân moștenire minunatele dumneavoastră cântări, scrise și înregistrate.

Noi îi spunem La revedere, dar Isus îi zice Bun venit în cer.