Despre onisimbotezatu

”Doar prin Tine sunt ce sunt!”

La revedere Filimon Neag

Pe fratele Filimon l-am cunoscut în biserică, slujind. Probabil toți l-ați cunoscut așa. Un om plin de viață, cald, un tată familist și un soț deosebit. Ultima dată am slujit cu dumnealui la Deva, biserica Muntele Sionului, apoi am servit masa împreună acasă la fratele pastor Răducanu. O părtășie extraordinară, pentru că fratele Filimon era sufletul discuțiilor.

Avea întotdeauna dialog. Avea vorbele la el, iar uneori răspundea direct în versuri. A lăsat în urmă o familie frumoasă și slujitoare. Îl cunosc pe Filimon(Jr), suntem prieteni. Pentru noi, Biserică Muntele Sionului din Ghioroc el a fost o reală binecuvântare și un sprijin de nădejde în momentele critice ale lucrărilor de construcție. Adevărul este că și moartea celor iubiți de Dumnezeu este scumpă înaintea Domnului, mai ales când în urmă rămâne un neam de oameni serioși, harnici, responsabili și slujitori.

Fratele Filimon iubea poezia, florile și albinele. Nu ai cum să fii poet și să nu iubești florile. Două luni de zile am mâncat din cele două borcane de miere pe care mi le-a dăruit, unul de rapiță, iar celălalt polifloră. Era fascinat de lumea albinelor. Autor a trei volume de poezii, și altele în lucru, indica spre preocupările spirituale și pasiunea fratelui Filimon. Aveam schimb de idei, discutam despre poezii atunci când vorbeam la telefon, dar și când ne întâlneam. Un neobosit slujitor al Evangheliei. Era așa doritor să publice noile opere.

Slujitor diacon, fratele Filimon Neag avea o dorință de viață, era plin de energie și vitalitate un om volubil, cu o voce gravă, poet și recitator deosebit. Avea un simț al umorului moderat, un fel al dânsului aparte de a te face să te simți bine în prezența sa. Fascinat de slujire, de oameni, de biserică, de tot ce înseamnă viața duhovnicească. Cu o frunte lată (semn al inteligenței), sprâncene proeminente și o privire pătrunzătoare și voce hotărâtă, fratele nostru știa exact ce vrea și și-a înțeles atât de bine menirea.

Ce bine este să fii om! Să semeni în viață zâmbete și frumos, să aduci speranță și bucurie. În urma dumneavoastră frate Filimon rămân amintiri frumoase, câteva sute de familii de albine, multă miere și lapte duhovnicesc, prin moștenirea sutelor de poezii izvorâte dintr-un caracter frumos. Pe site-uri, pe grupe de WhatsApp, înregistra poezii, le recita cu atâta pasiune și calitate!

Ca lucrător la CFR ați avut multe călătorii, ați schimbat multe macazuri, iar acum, Dumnezeu a trimis o gardă de îngeri să vă ducă în siguranță în corturile cerești la aproape 70 de ani. Iată că și oamenii buni mor, și cei blânzi, și cei deștepți, și neprihăniții, dar o diferență mare e facută de faptele care rămân în urmă, iar pe dumneavoastră vă înnobilează.

Drum lin spre cer frate Slujitor, diacon, tată, soț și poet. Iar voi descendenții aveți suficiente motive de bucurie și o moștenire spirituală bogată. Să trăiți demn și mândri în cel mai pozitiv sens cu astfel de înaintași în neam.

Vizionează „Подяка за допомогою з інструментами” pe YouTube

Reprezentativ

Noi am făcut atât de puțin, ei se bucură atât de mult. Mulțumim Domnului că a dat posibilitate bisericii Betleem să pună mână de la mână și să le cumpărăm aceste instrumente fraților noștri din Ucraina. Costea este un slujitor al Domnului, un om minunat, iar noi ne bucuram că harul Domnului a rânduit să ne împrietenim.

În toamna aceasta intenționez să fac o călătorie până la frații din Cernăuți, vom mai avea nevoie de resurse și sprijin, dar o să vă țin la curent pe parcurs privind deplasarea mea încolo.

Domnul să binecuvânteze frații noștri de pretutindeni, dar mai ales pe frații ucrainieni, care trec prin încercări grele datorită zăngănitului/bubuiturilor de arme de pe teritoriul țării învecinate.

Sfaturi de la mama lui Cristofor Columb

Cristofor Columb (italiană Cristoforo Colombo, spaniolă Cristóbal Colón, n. 1451,[5][6][7][8]Genova, Republica Genova[9][10] – d. 20 mai1506,[11][12][13][14]Valladolid, Coroana Castiliei[15][10]) a fost un navigator italiano-spaniol. A navigat spre vest, pe Oceanul Atlantic, în căutarea unei rute spre India, dar și-a câștigat reputația descoperind un nou continent, denumit mai târziu, America, în perioada precolumbiană fiind cunoscută doar Lumea Veche

Vizitând cu prietenii mei, Samuel și Dorel corabie lui Cristofor Columb, am reflectat la viața acestui om, și am scris câteva meditații pe care le-am pus sub forma de sfaturi de la mama lui Columb. E clar că nu am găsit sfaturile mamei lui, dar am încercat să găsesc sursa de inspirație și izvorul de putere și ambiție al acestui mare om, care cu siguranță a avut niste părinți excepționali Sunt niște reflecții și meditații personale, care s-ar putea să îți fie utile, chiar acum pe când te gândeai să renunți.

*Toate lucrurile și expedițiile au părut imposibile până cineva a reușit să le realizeze.

*Oricât de mare ar fi întinderea de ape, probabil ți se pare că nu vei mai vedea limanul vreodată, continuă să vâslești, mergând înainte sunt mai multe șanse să nu te prăpădești, decât dacă te dai bătut oprindu-te.

*Dacă ai reușit să treci de jumătatea drumului, ești mai aproape de victorie decât de start. Prinde curaj, mușcă din pânze, mai sprijinește-te de catarg, dar mergi înainte.

*Dragă Cristofor, vei prinde furtuni, valuri, comentarii din partea oamenilor de pe corabie, foame, pierderi, descurajare, frici, dar mergi mai departe, vâslind.

*Și dacă nu ar fi descoperit America, tot era pomenit ca un om care nu s-au mulțumit cu puțin, poate descoperea polul nord, sau ecuatorul, dar cu siguranță nu s-ar fi plafonat.

*Învățăm de la Columb că oricât de mare ar fi întinderea de ape, chiar dacă ți se pare că oceanul este veșnic, totuși la capătul călătoriei tot vei găsi un petec de pământ.

*Oamenii mari nu se ocupa cu lucruri mici. Lasă-i pe cei mici și piperniciți să exploreze bălți și mlaștini, lasă-i să cântărească trestie și să pescuiască știuci, tu ridica ancora și pornește pe ocean la cucerirea și descoperirea de continente, luptând dacă trebuie cu balenele ucigașe și rechinii. Așa se scrie istoria. Cu oameni mari.

*O corabie lovită de valuri, cu pontoane putrede, cu pupa destrămată, cu ancorare și catarge ruginite, care înfruntă bătaia valurilor, este cu mult mai frumoasă decât un iaht nou de milioane de dolari lustruit, și parcat pe lângă maluri. Iahturile sunt pentru oameni bogați, corăbiile sunt pentru oameni mari.

*S-ar putea la final să nu găsești zgârie-nori și civilizație, ci doar un petec de pământ sălbatic. Nu descuraja, poate peste ani parcela ta descoperită se va transforma în cea mai mare putere a lumii. Oare nu asta s-a întâmplat cu America.

Fiule, să nu te mulțumești cu puțin, să știi că nu există „nu se poate”, nu te opri în primul bolovan, mai degrabă ocoleste-l și mergi mai departe, dacă nu vezi destinația/limanul nu înseamnă că nu există, ci poate nu ai vâslit destul. Nu trebuie neapărat să te lamentezi dacă nu este drum format de către predecesorii tăi, construiește tu unul pentru descendenți. Poate nu există un ghid care să te conducă în viață spre destinații exotice și spre absolut, prinde-L pe Dumnezeu de mână, ia-ți inima-n dinți și publică tu un ghid pentru alții, pictează hărți.

Vezi că vor fi destui care, vâslind pe bălți te vor descuraja, încercând să te atragă în cursa mediocrității, să nu te bati cu ei pe balta, invita-i pe mare și se vor sufoca. Un învins pe oceane e mai puternic decât un „câștigător” pe mlaștini și bălți limitate.

Când ai pornit pe ocean, dacă vei privi în jos la valuri și în urmă vei fi doar un om obișnuit, dar dacă vei privi la busolă, în sus la Dumnezeu și înainte, ai șanse de a trai cu semnificație și să inspiri aere de geniu.

Dacă oamenii vor fi cu gura mare încercând să te convingă să renunți că nu mai există alt pământ, spune-le că discutați mai multe la întoarcere. Atunci vei avea mai multe de zis, pentru că gura lor va fi mai mică. Dacă îți vor spune că nu există India, spune-le că vorbiți după ce te întorci cu corabia plină de banane și mango, și fiule, tu să îi inviți pe toți la cină.

În concluzie, oricât de mari vor fi valurile și descurajările, indiferent ce dinți vor avea rechinii care te ataca, nu contează că traseul este lung și anevoios, mergi înainte, iar la final vei striga evrica am găsit cerul! Iar Isus Hristos îți va face oficiul de gazda la nuntă în Paradis.

Vizionează „”El final del covid-19 está a la vista”, dice director de la OMS” pe YouTube

Adio pandemie! Adio panică!

Președintele OMS anunță că se vede finalul pandemiei. În sfârșit se termină cu statisticile, cu morții prin saci de gunoi, asistenți și medici îmbrăcați în cosmonauți, cu înmormântări fără slujbe și funeralii. Rugăciunile, măsurile au declanșat îndurarea divină, pentru că, în fond Dumnezeu este Suveranul.

Pandemia aceasta a filtrat oameni, prieteni, creștini, medici, sisteme medicale, microbiologi, popi, păstori, politicieni, profesori, oameni simpli, iar mulți dintre noi nu au trecut testul și am dovedit că nu suntem nici atât de deștepți, nici cei mai capabili, nici foarte puternici, nici prea pregătiți pentru provocările iminente.

Ne adunăm puterile, ne numărăm pagubele și morții, vizităm cimitire, privim cu nostalgie macabră în urmă la vecini turnători care suna la poliție, bâlbâielile politicului, deficientele slujitorilor, la propriile răni din propriile suflete, pierderile colosale generate copiilor de învățământul online, ne adunăm forțele, strângem din dinți și mergem mai departe! Numai de mana cu Dumnezeu, altfel ne rătăcim.

Rugăciunile tale pe altarul de aur din cer

Reprezentativ

(Apoc 5:8) Când a luat cartea, cele patru făpturi vii și cei douăzeci și patru de bătrâni s-au aruncat la pământ înaintea Mielului, având fiecare câte o alăută și potire de aur pline cu tămâie, care sunt rugăciunile sfinților.
(Apoc 8:3) Apoi a venit un alt înger, care s-a oprit în fața altarului cu o cădelniță de aur. I s-a dat tămâie multă, ca s-o aducă, împreună cu rugăciunile tuturor sfinților, pe altarul de aur, care este înaintea scaunului de domnie.

Știu eu cât timp petrecem în rugăciune? Ce calitate a rugăciunilor avem? Ce subiecte, cereri, nemulțumiri, frământări mai sunt? Cert este că rugăciunile responsabile, rostite după voia lui Dumnezeu sunt depozitate în potire de aur.

Dragă cititor, care ai apucat a trece peste aceste rânduri. Știu, ai rugăciuni în standby, în așteptare, iar întârzierea răspunsului din partea cerului te macină pe interior, te frământă ca boabele de struguri în teasc. Posibil ca unele cereri să te fi adus în pragul disperării, nu îți face griji! Totul e în controlul lui Dumnezeu!

Câtă valoare să pună Creatorul în noi, să de-a sens vorbelor noastre, să le bage în seamă, să le pecetluiască în potire de aur, să le aducă ființele angelice pe un altar special de aur din cer, iar fumul lor să se ridice până la Dumnezeu, care va răsplăti inima mijlocitoare, va cântări toate rugăciunile și le va răsplăti inclusiv pe cele neîmplinite în timpul vieții, dar care au avut efect după moartea noastră. Cum am întâlnit atâtea cazuri de copii bătrâni care s-au pocăit la mulți ani după moartea părinților credincioși.

Dragi părinți rugați-vă mai departe pentru copiii voștri! Dragi copii, de asemenea nu încetați să mijlociți pentru părinți! Stimate soții, continuați să vă rugați cu lacrimi pentru soții necredincioși, iubiți slujitori mijlociți pentru oițele dumneavoastră și vă asigur că toate rugăciunile sunt tratate cu respect și onoare de Dumnezeu, pecetluite în potire de aur, alăute de aur jertfite pe altarul de aur din cer.

(1 Pet 4:7) Sfârșitul tuturor lucrurilor este aproape. Fiți înțelepți dar și vegheați în vederea rugăciunii.

Nu obosiți! Nu descurajați! Nu va demoralizați! Rugați-vă! Credeți! Insistați! Bateți! Cereți! Așteptați! Și cu siguranță veți avea un feedbak pozitiv din partea cerului. Numai NU VĂ LĂSAȚI DOBORÂȚI DE ÎNTRISTARE!