Despre onisimbotezatu

”Doar prin Tine sunt ce sunt!”

Ziua a 15-a Dragostea suferă totul

Din ciclul REPERELE IUBIRII

Dragostea adevărată îndură mult, suferă totul. Nu v-ați întrebat niciodată de ce, cu toate tehnicile inițierii în ale iubirii, cărți scrise despre iubire, experți în relații, cursurile online, totuși avem cea mai mare rată a divorțurilor din istorie. De ce? Astăzi nu se mai suferă în relație. Dragostea nu mai este curată. Cât de mult trebuie să iubești? Nu mai mult decât Hristos, care a suferit batjocora, spinii, crucea, ipocrizia iudaică și română, de dragul tău și al meu.

Și generațiile trecute aveau probleme, bunicii noștri nu au avut atâția „experți”, nu au fost foarte educați, dar au rămas unii lângă alții până la moarte, așa cum au jurat. Aveau și ei provocări, dar țineau cu dinții de căsnicia lor. Atâtea motive se invocă: orice fermitate în comunicare este „violență verbală”, orice prostioară e motiv de divorț, dacă el sau ea au pus ochii pe altcineva, nu îi mai convine nimic la partener și caută despărțirea. Avem o generație de plastic, care se iubesc fără iubire, consumatori de senzațional și asumare de responsabilitate, zero.

Dragostea adevărată nu renunță la orice adiere de vânt. Trebuie să ne impunem a fi mai puternici, mai îndurători, mai răbdători, să mai înghițim în sec, mai închidem ochii și mergem mai departe. Acesta este secretul iubirii desăvârșite. Hristos ne învață să iubim ca Sine, până la capăt, până la moarte, să iubim și cu agape (sacrificiu), nu doar cu eros (senzațional).

Richard Wurbrand spunea că: „dragostea se scrie iubire, dar de citește sacrificiu”. Asta înseamnă suferință, cost, luptă, un preț de plătit, tolerare, îngăduință, așteptare, suportare a distanței, fidelitate. Wow! Câte lucruri implică iubirea! Câte ne lipsesc nouă! Dar, Dumnezeu abia așteaptă să ni le ofere. Tuturor. Ca Penelope, care îl așteaptă douăzeci de ani pe Ulise, cu fidelitate și speranță.

Iubirea fără lacrimi nu e iubire. Iubirea implică lacrimi, nesomn, durere, frământări, preocupare. Fără iubire nu putem crește copiii sănătoși. Fără iubire suntem reci, fără implicare suntem uscați. Cât de aspri martori vor fi frații noștri din închisorile comuniste la judecată, ei au rămas lângă Dumnezeu, departe de familie și biserică, bătuți, maltratați, torturați, iar noi invocăm motive atât de puerile pentru a renunța la Hristos și biserică. Dragostea suferă totul.

Cu toate sincopelor și luptele ei, cu frământările și suferințele ei intrinseci, merită să iubești, fie și numai de dragul iubirii. Dacă vrei să simți iubirea adevărată, nu uita că trebuie udată cu lacrimi și răsădită cu mult sacrificiu, în grădină fidelității.

Asta ne învață Dumnezeu. Ce vă învață social media e cu totul altceva, dar irelevant și inferior iubirii hristologică.

Cât costă un avort? 150 de lei!

Am întrebat o doamnă responsabilă, consilier al doamnelor care merg să avorteze. Poveștile sunt multe și cutremurătoare. Sunt medici în prag de pensionare, sau pensionari care realizează grozăvia pe care au practicat-o ani de zile pentru bani. Acum au bani, dar din nefericire aceștia nu pot spăla petele de sânge de pe conștiințele dumnealor, care apasă ca și peste personajul feminin din romanul lui Dostoievski (Crimă și pedeapsă).

Avortul rămâne principala cauză a pierderii de vieți omenești, această „procedură” curmând în 2019 peste 42 de milioane de vieți, informează agenția Basilica, citând datele publicate pe siteul worldometers, care folosește informații furnizate de către Organizația Mondială a Sănătății (OMS).
Conform OMS, în fiecare an se estimează în jur de 40-50 de milioane de avorturi în întreaga lume, aproximativ 125.000 de avorturi pe zi.

Numărăm morții secerați de Covid, facem statistici, ne cramponăm, ne speriem, pe bună dreptate până la un punct. Acest ucigaș nevăzut face victime, dar detașat mai multe face omul conștient, matur atunci când alege să curme o viață. Povestea doamna despre o sarcină pe care medicul a refuzat să o chilărească pentru că avea 6 luni. Intră el, berbecul(concubinul), iese după trei minute și zice concubinei: „Intră! S-a rezolvat! 500 de lei”

Dragi domnișoare, mămici tinere, nu vă dezumanizați! Nu vă compromiteți! Nu vă mânjiți sufletele și conștiințele cu sânge nevinovat! Are pământul putere să mai țină un suflet de copil pe el. Credeți-mă! I-a trebuit lui Dumnezeu o întreagă „inginerie cerească” să conceapă un om, implicând întreagă Trinitatea, iar „omul” îl rezolvă în câteva minute pentru 150 de lei. Multe trebuie sa realizezi cu banii aceea, o poșetă second-hand eventual.

Pentru unele dintre dumneavoastră acest mesaj a venit la fix. Chiar înainte de a vă prăpădi iremediabil cugetul. Nu uita! Unul dintre articolele decalogului este acesta: SĂ NU UCIZI!

Vestea bună este că astăzi, Dumnezeu te iartă, pe mâine nu am garanții!

Ziua a 14-a Dragostea nădăjduiește totul

Din ciclul REPERELE IUBIRII

NĂDÉJDE, nădejdi, s. f. Încredere sau convingere că ceea ce faci ori dorești se va realiza; speranță, nădăjduire; încredere în sprijinul, în ajutorul cuiva sau a ceva, certitudine că cineva sau ceva va fi favorabil, de ajutor. De nădejde = în care poți avea toată încrederea. Nădejde = a cum trebuie, foarte bine; solid, temeinic.

Definiția se potrivește exclusiv în dreptul lui Dumnezeu. Când vorbim despre termeni ca: solid, încredere, ajutor, dorință, speranță, sprijin, toate acestea le poate oferi unul singur: Dumnezeu.

Nădejdea este o formă de continuare a credinței și una dintre cele trei mari virtuți: credința, nădejdea și dragostea. Credința are a face cu persoana în care cred, cu încrederea mea neclintită în ceva ce nu văd, nădejdea este speranța arzătoare, certitudinea că nu voi fi dezamăgit în credința mea.

Dragostea nădăjduiește totul. Adică tot ceea ce crede. Nu lasă nimic nesperat din tot ceea ce crede și așteaptă cu ardoare să se împlinească. E ca mireasă care așteptă ziua nunții ei sau ca un mire care ar sări peste vreme să ajungă la altar cu mireasa lui, petru că se iubesc. Sau așa cum Hristos spunea despre agricultor, care seamănă sămânța și așteaptă cu răbdare să încolțească și să aducă rod. Dragostea nădăjduiește și așteaptă.

Inima împărțită, sau lipsa dragostei grăbește lucrurile, cârtește, se pervertește ca evreii în așteptarea lui Moise, care au devenit idolatri, închinându-se la vițel. Dragi creștini! Nu vă pierdeți răbdarea! Mai sperați! Mai așteptați în nădejde ziua răscumpărării noastre! Nu vă dedați la idolatrie și cârtire! Veți muri în pustie ca zecile de mii de evrei, care nu au mai ajuns în Canaan, ci au putrezit în nisipurile pustiei. Asta în cazul în care mai iubiți pe Mirele!

Cine iubește cu adevărat are răbdare, așteaptă, speră, rămâne fidel, stă în veghe, iar la venirea Sa, Mirele(Hristos) nu-l va lăsa nerăsplătit. Cine nu mai iubește, caută motive la desfrâu și infidelitate.

Cere-I lui Dumnezeu să îți umple inima de iubire, atunci nădejdea ta va crește exponențial și va grăbi venirea Mirelui. Nădăjduiește, speră, așteaptă lucrând neobosit în folosul altora. Iubind!

Ziua a 13-a Dragostea crede totul

Din ciclul REPERELE IUBIRII

Asta nu înseamnă nici credulitate, nici faptul că dragostea refuză să rumege rațional fenomenele înconjurătoare. Nici vorbă! Dragostea este curată.

Circumspecțiile și întrebările nebune care dau naștere la certuri, așa cum Pavel avertiza, vin dintr-o inimă ironică, răutăcioasă, lipsită de scrupule, care face o prioritate din sportul interogărilor conflictuale, ori așa ceva dragostea nu face. Ea crede cinstit, curat, duhovnicește.

Dragostea e sine cera. Când veneau clienții la comercianții de vase ceramice, întrebarea generală era: e sine cera? Adică este ceea ce pozează sau conține materialul pur pe care îl lauzi? Asta ar echivala întrebării contemporane de astăzi: „Are kilometri reali?” Referitor la mașină, realitatea o știe doar Dumnezeu.

„Nu pot să accept credința creștină!” A spus un ateu. „Atunci cere lui Dumnezeu puterea de a crede” a răspuns creștinul. Dragostea nu caută în mod justițiar dovezi și clauze, dragostea iubește și atât!

Dragostea crede totul. Acest „TOT” înseamnă de fapt tot ce îmi este necesar mântuirii. Tot ce îmi este îngăduit. Tot ce îmi permite capacitatea mea perceptivă. Tot ce a revelat Dumnezeu în Scriptură. Nu lasă nimic pe dinafară. Dragostea tot ce începe duce la bun sfârșit.

Expresia: „fiecare cu credința lui” e aberantă. Nu confundăm credință cu religia sau filosofia. (Efes 4:5) Este un singur Domn, o singură credință, un singur botez. Întrebarea se pune care este acea una credință? Întrebarea este cinstită, iar răspunsul este la fel de simplu: credință adevărată este acea credință dublată de fapte, asumată practic în viața cotidiană. În acest Domn cred, această credință o acceptă inima mea, pe aceasta trebuie să o îmbrățișezi.

Dragostea nu umblă cu jumătăți de măsură. Acceptă tot: atât credința cât și faptele. Acesta iubește cu adevărat, care crede și face. (Iac 2:26) După cum trupul fără duh este mort, tot așa și credința fără fapte este moartă.

Crede și iubește așa cum trebuie!

Ziua a 12-a Dragostea nu se mânie

Din ciclul REPERELE IUBIRII

mânie def: 1. Izbucnire de iritare violentă, dar trecătoare, împotriva cuiva sau a ceva Si: furie.2 Supărare. 3 Iute (sau grabnic, rău) ~ Care se înfurie ușor. 4   Cuprins subit de un acces de enervare, de furie. 5 Pornire dușmănoasă și statornică împotriva cuiva Si: resentiment.6 A ține (cuiva) ~ A dușmăni. 7  A se supăra. 8 A se încăpățâna. 9 Nenorocire.

Simpla lecturare a definiției poate evidenția dezastrul creat de excesele de mânie sau furie. Specialiștii au constatat că atunci când ești agitat, se pierd aproximativ 10 procente din capacitate de concentrare. Dacă ești nervos ajungi pe la 50%, dacă te înfurii ajungi la 25%, iar dacă ajungi la isterie, scade sub 10%. Asta înseamnă că te apropii de frontierele nebuniei, și ești capabil de orice, inclusiv de crimă. Amorțește auzul, se întunecă vederea, vorbirea devine urlet. Ați auzit expresia mărturisită de criminali: „nu am mai văzut nimic în fața ochilor, nu am mai judecat normal, nu auzeam nimic și am acționat”, iar acum sunt în pușcărie, unii pe chiar viață.

Dar poți foarte ușor să fii în carceră mâniei la tine acasă. Izbucnirile nervoase sau dușmăniile vechi și închistate în ficat, pot recidiva în orice circumstanță, iar excesul de furie este ca un baraj care cedează sub presiunea aluviunilor și care prăpădește totul în cale. Generând violență/agresiuni, despărțiri, răni, divorț etc.

Biblia are foarte multe referințe la mânie, 195 de referințe, dar majoritatea au a face cu oameni blestemați, care au lăsat blestem și nenorocire în urma lor. Primul este Cain, care devine primul criminal al lumii, capabil de a omorî un sfert de planetă, prin moartea lui Abel. Mânia nu ține cont de frate sau soră, tată, mamă, soț, soție, ea ucide. Apare des expresia: s-au aprins de mânie. Mânia deci, este ca un foc ce pârjolește totul în jur, lăsând pagube, scrum și din păcate și cadavre.

Iacov este destul de aspru cu Simeon și Levi, care în exces de furie au lăsat în urmă lor adevărate drame: Blestemată să fie mânia lor, pentru că a fost prea turbată, Și furia lor, căci a fost prea sălbatică! Îi voi împărți în Iacov Și-i voi risipi în Israel. Geneza 49:7 Și dacă nu ai la inimă pe cineva, nu e obligatoriu să îți bei cafeaua cu un antipatic, dar păstrează decența respectului, a bunului simț și a iubirii sociale față de el.

Dragostea nu se mânie. Cel care are de suferit, în primul rând este mâniosul, apoi apropiații vor fi poluați de deversarea mâniei lui, apoi diavolul e la el acasă. Sunt momente în viață când trebuie să pui piciorul în prag, dar nu tăia pragul cu drujba, pune piciorul în așa fel încât să nu dărâmi stâlpii de susținere ai casei: iubirea, armonia, înțelegerea, pacea, bucuria.

Tot din definiție despistăm că resentimentele, furia, răutatea, dușmănia, au la bază ca principală cauză lipsă de iubire. Practic persoana aceasta a fost abuzată, traumatizată fizic, emoțional, psihologic. Fie devine o persoană cuminte și liniștită, fie sub forma răzbunării pe soartă, se transformă într-un abuziv mai mare. Depinde de relația lui cu Hristos. Îl poți ajuta doar iubindu-l.

Soți întorși din luna de miere!

Câteva meditații despre mânie de la înțelepți, care îți vor fi utile în viață:

(Prov 14:29) Cine este încet la mânie are multă pricepere, dar cine se aprinde iute face multe prostii.


(Prov 16:32) Cel încet la mânie prețuiește mai mult decât un viteaz și cine este stăpân pe sine prețuiește mai mult decât cine cucerește cetăți.


(Prov 22:24) Nu te împrieteni cu omul mânios și nu te însoți cu omul iute la mânie.


Proverbe (30:33) căci baterea laptelui dă smântână, scărpinarea nasului dă sânge și stoarcerea mâniei dă certuri.

(Luca 6:11) Ei turbau de mânie și s-au sfătuit ce ar putea să facă lui Isus.
Deci mânia duce la turbare, transformă omul în câine, apoi în demon. Până la urmă au omorât pe Isus.

(Efes 2:3) Între ei eram și noi toți odinioară, când trăiam în poftele firii noastre pământești, când făceam voile firii pământești și ale gândurilor noastre și eram din fire copii ai mâniei, ca și ceilalți.

(Efes 4:31) Orice amărăciune, orice iuțime, orice mânie, orice strigare, orice clevetire și orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru.

Cine iubește se iubește. Nu îți cere Dumnezeu să iubești pe semeni mai mult decât te iubești pe tine. Dacă nu îți maltratezi propria persoană, atunci nu maltrata, nu agresa nici pe ceilalți. Rugăciunea și postul sunt vitale pentru eliberarea de mânie. Iubește-te și nu permite mâniei să te depersonalizeze, să te transforme în diavol turbat. Nu uita că ești fiu de rege, oaie a Blândului Păstor. Fiți blânzi și, pur și simplu iubiți!


Ziua a 11-a Dragostea acoperă totul

Din ciclul REPERELE IUBIRII

Asta nu înseamnă că dragostea camuflează în mod păcătos compromisul, aruncând preșul peste gunoi, în acest caz ar deveni complice și nu ar mai fi dragoste, ci ipocrizie.

Dragostea este ca o pătură albă a compasiunii și înțelegerii, care respectă toate limitele discreției și nu sună cu clopoțelul. Dacă știi ceva negativ despre aproapele, nu suna din trâmbiță, nu trage semnalul de alarmă în tot satul, mai degrabă cu smerenie, bun simț și omenie pune umărul la povara lui și ajută-l să se reabiliteze. Oamenii au nevoie de consilieri serioși și maturi care au capacitatea de a păstra confidența. Asta face omul plin de iubire.

Ura și răutatea descoperă continuu. Când scoți tot timpul la suprafață greșelile și slăbiciunile cuiva, când sapi după argumente în favoarea denigrării, când sondezi în trecutul aproapelui tău, ești un biet ursuleț grizzly, abandonat și gunoier care caută să se hrănească din tomberoane, unde sapă după secunde de atenție și importanță. În acest caz poți fi suspectat de orice: invidie, ură, dușmănie, calomnie, bârfă, dar numai de iubire nu!

Spunea cineva: „Doamne iartă toți scafandrii din biserică!” Și colegii au întrebat cine ar fi ăia, iar el răspunde: „Păi, Dumnezeu aruncă păcatele noastre în marea uitării, iar unii echipați în scafandri toată viața lor pescuiesc păcate”. Vă imaginați cât de grav este să mănânci greșeli și păcate o viață întreagă? Să te hrănești zilnic cu asta, scormonind după defectele altora și înveninând și pe alții cu ele. Dragostea nu va face asta niciodată!

Nu văd nici o nelegiuire în Israel! Zice Dumnezeu prin Balaam, atunci când Balac l-a plătit să blasteme poporul. Oare chiar nu era nici o nelegiuire? Cu siguranță da. Dar dacă Majestatea Sa, Dumnezeu dorește să nu vadă? Dacă prin dragostea sa curată acoperă defectele lor pentru a putea să-i iubească, ce treabă ai tu? Ca zăpada, care acoperă tot ce prinde în cale, albește natura prin imaculatul ei alb.

Dragostea în viața de familie. Trebuie să ai multă răbdare și capacitate de a nu mai vedea prea multe. Trebuie să ne luptăm pentru asta. Familia este cu atât mai fericită cu cât dezvoltă sportul de „a nu vedea” atâtea. Cu cât partenerii își văd mai multe, cu atât sunt mai nefericiți. Deschide ochii bine înainte de căsătorie, apoi închide-i de tot. 🙂

DE REȚINUT: Dragostea acoperă nu vindecă! Dragostea soției mele, acoperă defectul meu de a nu pune vasele în chiuvetă, măcar că nu le spăl, să zicem, dar iubirea mea și bunul simț mă motivează la schimbare. Dragostea lui Dumnezeu acoperă și iartă păcatul meu, dar bunul simț mă motivează la schimbare și responsabilitate.

(Rom 3:24) Și sunt socotiți neprihăniți, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus.
În contul neprihănirii mele, care a fost găsit gol, calicit de păcat, Hristos plusează prin har iertare si girează cu dragostea Sa. Este fenomenal acest lucru pe cât de tainic, pe atât de frumos.

Nu fi scafandru de gunoaie! Acoperă! Iartă! Treci cu vederea peste lucruri neprincipiale, chiar dacă sunt neconvenabile! Iubește așa ca Dumnezeu, care nu așteaptă argumente și motive!

Iubește! Pur și simplu iubește!

Ziua a 10-a Dragostea se bucură de adevăr

Din ciclul REPERELE IUBIRII

În general este foarte simplu să îți dai seama dacă un om are dragoste de semeni și respect față de sine, după modul în care reacționează atunci când îi spui adevărul. De menționat, adevărul nu se spune decât în dragoste, e adevărat, aici vorbim de un om care iubește și pe deasupra este și inteligent. Cu adevărul poți omorâ pe un om dacă este aplicat cu barda vorbelor grele.

Spune adevărul, chiar dacă pentru el ar trebui să mori, este o replică dintr-o carte pe care am citit-o, asumând aceasta, ești un om puternic. Evită adevărul, omul care se gândește mai mult la sine, la ce părere va avea interlocutorul, iar acest lucru demonstrează egoism sau lipsă de iubire pentru semeni.

Napoleon a chemat pe consilierii săi și le-a trasat niște reguli clare privind fișa postului. El spunea astfel: „1. Dacă vezi un lucru greșit la mine și nu mi-l spui, înseamnă că nu mă iubești și îmi vrei răul. Demisionează tu! Acel lucru îmi poate aduce moartea. 2. Dacă nu vezi un lucru greșit la mine, înseamnă că ești incompetent, părăsește-mă.” Da, oamenii mari știu și apreciază onestitatea, iar înțelepciunea acceptă criticile constructive și le transformă în schimbări ale caracterului. Înconjurați-vă de oameni de calitate. Iubiți-i pentru că doar ei vă iubesc!

Ce este adevărul? A întrebat Pilat pe Hristos. Nici în ziua de azi nu i-a răspuns Isus, pentru că itemii au fost greșiți. Asta ar sugera că adevărul ar fi un concept abstract sau o filosofie relativistă. Întrebarea ar fi trebuit să sune așa: Cine este Adevărul? Iar răspunsul să fie indubitabil Hristos. Adevărul este o persoană, iar persoana este Dumnezeu, iar Dumnezeu este dragoste. Cine iubește adevărul, iubește pe Dumnezeu și cine iubește pe Dumnezeu, iubește Adevărul.

Dragostea jubilează când i se spune adevărul, iar persoana în cauză ia măsuri de remediere a caracterului, pentru că iubește evoluția personală și binele, dar cel lipsit de dragoste, va reacționa obraznic și rușinos. Normal Biblia ne avertizează că, doar înțeleptul se face mai înțelept în urma mustrării în adevăr, opusul său (naînțeleptul) s-ar putea să te sfâșie. Grijă mare cui spui adevărul, dar mai ales cum spui adevărul. Doar în dragoste.

Lasă-te locuit de Hristos prin Duhul Sfânt și vei fi un iubitor de adevăr, un înțelept care evoluează, un sfânt în devenire, un copil al lui Dumnezeu plin de iubire. Iar vorbele tale să fie cărămizi sub tălpile apropiaților, iar nu bolovani aruncați în capul lui.

P.S. Adevărul se spune persoanei în cauză cu iubire dacă îl iubești. Dacă e spus terței persoane, poate fi adevărat, dar e bârfă, aroganță, răutate și rele intenții. Aici va produce răni, nu zidire.

Iubiți! Iubiți Adevărul! Iubiți-L de fapt pe Hristos!