onisimbotezatu

onisimbotezatu.wordpress.com

Jurnal de Paris

O zi în Paris. Pentru că am avut o escală de o zi în Paris, am hotărât împreună cu familia să facem un tur al cetății iubirii. O incursiune în istorie, niste detalii unice, o zi plină de semnificație, unde am vizitat simboluri și edificii care au marcat istoria Europei.

La Disney omul încearcă să joace rolul copilului. Procesul este puternic industrializat și fără mari efecte. Hristos ne poruncește ferm: „Adevărat vă spun că oricinenu va primi Împărăția lui Dumnezeu ca un copilaș cu niciun chip nu va intra în ea!” Marcu 10:15. Disney ni-l prezintă pe Mickey Mouse tot vesel, de asemenea și pe Jerry. Dar hărțuit de Tom, mai plânge și el. Amprenta iluziilor (ideologiei) de gen se vede pe fiecare mascotă. Viața bate filmul, iar fidelitatea față de virtuți, bate orice iluzie și deziluzie a păcatului. Mulțumim Andrea pentru călăuză, pentru transport și însoțire. Născută în Paris, Andrea se simte mai mult franțuzoaică decât româncă sau ucraineancă(originile mamei, Erika). O familie minunată pe care am cunoscut-o și pentru care îi mulțumim Tatălui ceresc. Mulțumim și lui Bogdan și Lidiei pentru intermedierea excursiei de neuitat.

.„Domul Magdalenei” aflat în piața gurmanzilor. Aici este un fel de loc al desfrâului culinar, un paradis al îmbuibaților. Cele mai rafinate gusturi de pe glob, sau livratorii de materie pentru pofte culinare. Nu am oprit, că nu ne permitea timpul. În acest sens. Hristos ne avertiza: Luați seamala voi înșivă, ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile cu îmbuibare de mâncare și băutură și cu îngrijorările vieții acesteia, și astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră. Luca 21:34

Champ Elysee este un bulevard foarte larg și foarte aglomerat. Locul unde găsești cam ce dorești. Optic deosebit. Coloane de arțar care umbresc bulevardul. Locul unde pot fi satisfăcute toate poftele. Îmi amintește de o altă cale, largă și pe care merg mulți. Atenție sporită pe ce cale a veșniciei ești pornit!

Arcul de triumf, care este mult mai mare decât vă imaginați în poze. Pe el e plin de oameni. De aproape este cât o catedrală. Comandat de Napoleon Bonaparte ca simbol al triumfului. S-a lucrat 15 ani la el. A fost revendicat și valorificat politic. Dureros că triumful pe pământ ține o clipă. Napoleon a murit exact înainte de inaugurarea lui. Deci luptele sunt ale unei generații, iar laurii și sărbătorile sunt ale alteia. Ar fi vrut să intre triumfător pe sub arc, pornind pe Champ Elilysee în sus, în aplauzele poporului sărăcit de război. Nu a mai apucat. Pentru că unele sunt calculele noastre, altele cele divine.

Turnul lui Napoleon. Construit în centrul pieței bijuteriilor. Construit la finalizarea războaielor și ciocnirilor dintre orgolii militare. Turnul este construit din metale feroase și neferoase, din obuzele militare topite. Se înscena un fel de pace. Se săturaseră și războinicii de atâta sânge vărsat la comanda altora. Arhitectura este monumentală. Cuprinde toate bătăliile lui Napoleon Bonaparte. În cele din urmă cade răpus de o bestie (moartea). Un dușman pe care doar Hristos l-a putut birui.

În piața bijuteriilor găsim cea mai puternică armă împotriva ideologiilor(deziluziilor) de gen: IUBIREA. O miresucă ne observă că o pozăm, își atenționează soțul și zâmbesc amândoi fascinați de moment. Zâmbetul lor îmi dă speranțe. Familia va rezista. Oamenii se vor însura și se vor mărita pâna va veni Domnul. Nu descurajați! Una dintre cele mai puternice arme, este arma iubirii. Mașină e genială. E veche, fără prea mult fier, încap doar doi, o mică limuzină care nu se devalorizează, ci mai tare îi crește farmecul în vreme. E asemănarea perfectă a familiei.

Familia este cel mai măreț dar pe pământ. Dar aderăm la sărăcie emoțională. Ei sunt singurii care vor plânge cu sinceritate și durere peste coșciugul nostru. Pe ei îi neglijăm cel mai mult în lume. Iar aceasta este o deșertăciune. Ei sunt singurii care ne așteaptă cu iubire, cărora le este dor de noi, și ne îmbrățișează cu inima caldă. AM REDESCOPERIT ÎN VOI ADEVĂRATA INVESTIȚIE. DEJA SUNT MAI BOGAT!

O placă memorială, abia observată în memoria lui Chopin. Cam asta cu memoriile și omagiile. Oamenii te uită până la apusul soarelui în ziua înmormântării. Vor merge la mese și vor hilizi, făcând planuri de viitor. Iar tu îți continui liniștit și în pace procesul de descompunere și eternizare. Dar nu e la fel cu creațiile muzicale sau literare. Acestea rămân vii peste veacuri.

Are și Louis Vuitton un templu. E pentru nobili, pentru cei cu bani mulți. Trebuie să etalezi ceva pe piață, dacă nu poți deveni nemuritor ca Chopin, David, și alții, măcar să trăiești privind cu satisfacție oglinda. Și asta este o deșertăciune. Iată cum un trend poate da valoare unei bucăți de mușama vopsită în verde închis și galben cu două floricele pe lângă și cam atât. Dar e o valoare ce tinde spre zero, spre putred.

Sătul de înșelăciunea englezilor, care îl înșela prin măsurătorile în „coți” Le Metre stabilește o măsură unitară, corectă, dreaptă pentru toată lumea. Englezii cumpărau cu oameni mari și vindeau cu cei mici. Au crezut că au pus capăt înșelăciunii. Dar idealismul dezamăgește. La măsuri mici e vizibil, la cele pentru care sunt condamnările la pușcărie. Dar politicienii fură cu kilometri, iar aici nu se mai observă nici nedreptatea, nici justiția nu prea observă. Prăjina „împărțirii” este suficient de lungă să treacă și prin pragul parchetelor.

Ultimul viaduct văzut de prințesa Diana. După ce a ieșit pe ușa din spate de la celebrul hotel Ritz. A urcat împreună cu partenerul în mașina unui șofer beat, care nu a mai dus-o la destinație. Foarte șters, pentru că am făcut în viteză poza. O viteză asemănătoare vieții prințesei neiubite de casa regală, Diana. Pe acest stâlp este gravat chipul prințesei. Ultima ei imagine. Acest stâlp subteran este martorul ultimelor ei sunete. Când, după spusele medicului ar fi dat cu capul în sticlele de whisky aflate pe masa limuzinei. Se stinge câteva ore mai târziu la spital.

Turnul Eiffel este construit cu scop expozițional de către inginerul de poduri în arcade de fier Gustave Eiffel. 40% din cantitatea de fier necesară este adusă din România. Au vrut să îl demonteze de mai multe ori. A venit războiul, au amplasat stații Radio, observatoare. Și mijloace de detectare militară. Iar astăzi este un simbol al Franței. La cei 300 de metri înălțime, Turnul este o imagine a inteligenței (naturale, nu artificiale). Cu 100 de ani înainte de nașterea mea (1887) inginerul Eiffel demonstrează că omul este o ființa superioară, cu puternice accente de Dumnezeu. Mai ales prin capacitatea sa creatoare.

Aceeași familie. Același dar prețios. Aceiași oameni, singurii pentru care merită să trăiești și să mori. Oamenii lângă care te simți viu și iubit cu adevărat.

Cel mai natural constrast. În piața lăudăroșilor și a opulenței prin întreceri in bijuterii, ca o ironie a sorții se instalează acest cuplu. Nu au casă. Au doar un cort. I-am văzut sincer fericiți. Doamna e înăuntru, probabil cu spasme de conservare a demnității femeiești. El e pe jumătate afară. Joaca șah. Cu trei lămpi solare, cu telefoanele conectate la lumina venită de la Dumnezeu. Ei nu plătesc facturi, nici impozite. Însă libertatea de alegere și drepturile omului îi permit sa se așeze în centrul târgului. De ce nu ar avea și el dreptul la doi metri pătrați de pământ, mai ales că din fața cortului său se vede muzeul metrului.

Primele clădiri mansardate din istorie. Andre Mansarde, este primul arhitect care a venit cu ideea genială de a face locuință în podul casei. Din motive de spații și densitate tot mai mare a populației, Mansarde vine cu o soluție care îi poartă numele până astăzi: Mansarda.

Cândva aici erau grădinile de salată ale Parisului. Acum e parc de joacă. Mai puțin și se vor modifica polii amenajărilor. Vor veni vremuri foarte grele în care se va reveni la plantarea de salată și legume chiar în curțile blocurilor și ale vilelor. Se vor crește din nou animale, se va lucra manual pământul. Războaiele vor distruge tot ce prind in cale Iar acele vremuri sunt foarte aproape.

În sfârșit se încheie cursa la Palatul din Versailles. Aici regele Ludovic al 14-lea sau „regele soare” cum mai era el numit, a încercat să își construiască un fel de paradis terestru. Pentru palatul din Versailles a sărăcit până la limita existenței populația. Este definiția reală a mândriei, un fel de Nebucadnețar al perioadei post-medievale. Edificiul este faraonic și foarte frumos. Ce e drept, regele e mort de ceva secole. Sig transit gloria mundi. O lege adoptată de regele Ludovic este valabilă și astăzi. Nici o clădire din Versailles nu are voie sa depășească în înălțime clădirea Chateau de Versailles.

Mulțumesc frate Gicu pentru disponibilitate. Mulțumim pentru detalii. Un ghid foarte bun. Ne-ai oferit informații și detalii prețioase. Cu o mașină tip OZN. O Tesla full electrică, o bijuterie care îmbină atât de frumos vremurile de mult apuse cu tehnologia nouă și inteligența virtuală ridicată la cel mai înalt nivel în materie de concept auto.

Mulțumim lui Dumnezeu pentru acest timp minunat, pentru lecțiile de istorie, de viață și de veșnicie pe care am dorit să le împărtășesc și cu cititorii mei. Paris!

Au revoir, Paris!