Cea mai populară carte a momentului, este cartea prințului Harry, REZERVA. Aici Prințul de Sussex dezvăluie frustrările unui copil orfan, neiubit, marginalizat, căruia nimeni nu i-a ascultat ofurile niciodată. Flămând de afecțiune, cu pronunțat deficit de atenție, afundat în adicții își găsește liniștea în brațele unei femei mature, Meghan, care a știut să îi ofere exact ce nu a primit niciodată: IUBIREA, ATENȚIA, VALOAREA, ÎMBRĂȚIȘAREA, VALIDAREA.

Prințul Harry este protagonistul mai multor controverse și decizii care nu se potrivesc profilului unui prinț. Prin cartea sa, Harry scoate la lumină unele abuzuri ale Casei Regale, dar pe undeva și umanitatea familiei regale. Pâna la urmă prințul dovedește că ei nu sunt semizei, nici extratereștri. Sunt oameni care se ceartă, invidioși, frustrați, cu vicii. ȘI REGII, CU PRINȚI ȘI PRINȚESE CU TOT, AU NEVOIE DE MÂNTUIRE.

Iefta este un partizan, construit minuțios de invidia, violența și respingerea fraților săi. Să vedem ce zice textul biblic despre asta:

Judecatorii (11:1) Iefta, Galaaditul, era un om viteaz. El era fiul unei curve. Galaad născuse pe Iefta.
(11:2) Nevasta lui Galaad i-a născut fii, care, făcându-se mari, au izgonit pe Iefta și i-au zis: „Tu nu vei avea moștenire în casa tatălui nostru, căci ești fiul unei alte femei.”
(11:3) Și Iefta a fugit de la frații lui și a locuit în țara Tob. Niște oameni fără căpătâi s-au strâns la Iefta și făceau plimbări cu el.

Iefta era un om viteaz. Oare de ce vitejii sunt marginalizați? De ce oamenii capabili sunt exterminați? De ce elitele sunt schingiuite și prigonite? De ce oamenii inteligenți și capabili sunt îndepărtați sistematic? Nu știu! Sau….poate că știu.

„Făcându-se mari, au izgonit pe Iefta.” Dragi părinți! Mare atenție la copii atunci când cresc mari. Atunci cresc și problemele. Dacă de mici au fost lăsați să fie violenți, au fost încurajați la răzbunare, au fost insultați și instigați la ură, când vor fi mari se vor ucide între ei.

Probabil Iefta a fost tot timpul oaia neagră. Fiul născut din curvie. Criticat pentru hiperactivitate. Un copil iute, curios, năzdrăvanul familiei. Umilit deseori în fața fraților lui, ajunge să se refugieze în culturism și arte marțiale. Se regăsește în violență. Autorul îl dscrie ca fiind un om viteaz. Păi, dragi frați ai lui Iefta. Dacă e viteaz, țineți aproape de el. Vă este necesar. Aveți nevoie de vitejia lui, de capacitățile lui militare. Da, dar trebuie să ciobim și din slavă, din avere, să o împărțim cu el. Nu suntem noi „mari?” Nu „am crescut noi?”

E normal că Iefta se înhaită cu „oameni fără căpătâi.” Dorința de manifestare a forței, dorința de validare socială, nevoia fundamentală, umană de a fi acceptat, îl împinge spre anturaje dubioase. Spre oameni la fel de respinși ca el.

De acolo Dumnezeu îl ridică și îl pune căpetenie. Cum? Ehe! Simplu. Frații lui ajung la înghesuială. Când temuții fii ai lui Amon suflă amenințare și îți tremură pământul sub picioare, ai face pact cu oricine să îți salvezi pielea. Asta atunci când nu ai Dumnezeu. Fraților le este rușine să apeleze direct la serviciile atât de necesare ale lui Iefta, excomunicatul. Astfel apelează la bătrânii (senatul) poporului să îl convingă. Ciudat este sentimentul acesta de a fi bun doar atunci când semenii au nevoie de tine. Iar după ce au văzut sacii în car, revin la calomnie și anihilare împotriva ta.

Traseul politic al lui Iefta a fost unul scurt. Cu decizii luate cu brandul, cu tricepșii, cu stomacul, dar nu cu mintea. Hotărârea păgână și criminală de a jertfi un om în urma biruinței lui, este luată în pripă și diabolic. Nu i-am cerut asta Dumnezeu NICIODATĂ! Dar așa făceau popoarele păgâne din împrejurimi. Așa se transformă în criminalul propriei fiice. Își stârpește neamul. Fii nu avea, o singură fiică, pe care o omoară din prostia unor juruințe fără cap.

Dragi cititori. Atenție mare la lipsa de atenție din cursul vieții. S-ar putea să fi adunat frustrări și neîmpliniri care să îți deformeze discernământul. Dacă lângă tine ai și oameni fără căpătâi, care nu sunt capabili să te oprească din nebunia ta, te vei ruina fără scop și vei trăi fără rost.

Dragi părinți! Acordați copiilor atenția care li se cuvine. Temperați conflictele între ei când sunt mici. Când vor crește mari se vor urî, se vor ucide reciproc, se vor alunga unii pe alții.

Dragi copii! Oricât de mari ar fi amintirile și traumele psihice și emoționale din copilărie. Căutați compania oamenilor înțelepți. Fugiți de oamenii fără căpătâi. Dacă nu au căpătâi, nu au nici cap. Au doar un trup plin de mușchi și pumni încordați.

Dragi semeni! Atenție mare ce scoateți din gură. Vorbele au ecou în univers. Ele pot fi niște tunete care seamănă amenințare și moarte, dar limba ta poate fi și „ca pana în mâna unui scriitor iscusit.” Fii o unealtă în mâna lui Dumnezeu. Vindecă-te emoțional de amintirile neplăcute. Slujeșe-I lui Dumnezeu cu bucurie și vei putea spera la cer.

Iar dacă vreodată te-ai simțit rezervă, nu contează, Dumnezeu face din rezervă o piesa principală, necesară, dorită, exclusivă. Așteaptă cu răbdare. Tu ești creat pentru vremuri grele de criză. Stai încorsetat, la adăpost în scoica de rezervă, în curând vei duce carul avariat mai departe. Fără tine e imposibil. Ai locul tău. Chiar și ca rezervă. Când atacantul principal sau portarul se accidentează, se poate vedea geniul rezervei, chiar mai strălucit ca al titularului.

Așteaptă și antrenează-te!