Aproape în toate clasele în care am intrat săptămâna aceasta aud acest cântec la copii: „Aș vrea să fiu un spiriduș, cu o vioară și un arcuș…” Nu am treabă cu o creație literară a nimănui, nu fac referire nici la autor, nici la compozitor. Am însă niste observații de făcut.

„Știți voi ce este un spiriduș?” Îi întreb pe copii. Nimeni nu știe concret. Că e un omuleț verde și năzdrăvan, că e un personaj mitologic din pădure, că e un pitic, etc.

Spiriduș = mitologie popular Ființă supranaturală aflată în slujba vrăjitoarelor sau a diavolului.

• diferențiere în basme în superstiții Drac mic (vioi și poznaș) care se întrupează în diferite vietăți și slujește pe vrăjitori și pe diavoli.

Oricât de inofensiv vi s-ar părea, spiridușul e un demon în slujba diavolului. Se apropie hallween-ul, copii se costumează în cele mai urâte vietăți de pe pământ, cântă că vrea să fie un spiriduș, iar în final ne plângem că i-am scăpat în infern: droguri, alcool, destrăbălare. Oricât de cool și distractiv vi s-ar părea, asistăm la o invazie demonică în sărbătorile noastre, care se resimte în telefoane, comportamente, păcate, abuzuri, crime, etc.

Dragi părinți, mare atenție la materialele urmărite de copii pe jocuri, desene, tok-tok, etc. S-ar prea putea să vă treziți cu legături demonice în casă și lupte străine și va întrebați de unde? De ce? Diavolul are multe căi de atac. Mare atenție!

Copiii mei vreau să fie că niște îngerași care sunt în slujba Domnului, nu spiriduși, în slujba diavolului. Și dumneavoastră la fel?