Repetabila povară a bărbatului

Este un joc didactic pe care îl fac în fiecare an la clasele mici. O scrisoare de prețuire și mulțumire adresată părinților. Aproape în fiecare an am aceeași problemă: la mama fraze întregi și multe, combinate cu inimioare multicolore, iar la tata nimic sau aproape nimic. De ce? „Domnișoară, dar pentru tati?” Cârnește puțin din nas, apoi zice: „Mă doare mâna să mai scriu și despre tati!” Și încă vreo 10 dintre ei la fel.

Este adevărat, prin natura muncii tatăl nu este la fel de prezent în viața copiiilor. El pleacă ore, zile, săptămâni, luni (luni nu se recomandă), dar uneori nu ai ce face. Bărbatul este vânătorul iscusit din istorie preocupat cu hrana familiei. A pretinde bărbatului să petreacă la fel de mult timp cu cei mici cât mama, este imposibil. Nu are cum, fizic. Dumnezeu i-a încredințat responsabilitatea purtării de grijă familiei. În mod special soției, care transferă grija spre copii.

Nu exclud faptul că sunt bărbați absenți total din viața familiei. Dar nu este o regulă. Care bărbat nu așteaptă să vină acasă, să se joace cu copiii, să își iubească nevasta? Doar în cazurile extreme unde sunt niște deviații. Cele mai multe radare le-am luat în drum spre casă:) Dacă ți se întâmplă invers, e bai!

Cine este tatăl?

O persoană robustă, cu mușchi, ușor rigidă. Un om puternic, harnic, priceput la multe lucruri din gospodărie. Este șofer, electrician, constructor, mecanic, este cam de toate. Lucrează prin zăpadă, prin ploaie, iarna, vara în soare. Construiește drumuri și poduri și autostrăzi prin munți, face tuneluri prin mine de cărbuni, trage lemne în pădure, culege ciuperci, paște oile, conduce companii multinaționale, conduce țări și guverne și avioane, e șofer pe tir și stă cu zilele prin vămi. Bărbatul este soldatul ce apără țări și mame cu prunci. Nu vi se pară ușoară munca unui bărbat.

Lucrează plângând departe, pentru a avea cei de aproape tot ce le trebuie. În mintea lui e zilnic familie. Pleacă dimineața cu noaptea-n-cap, sărută copiii și soția pe frunte, vine seara obosit, se joacă puțin, se roagă și adorm. Asta este „repetabila povară” a bărbatului.

Între umerii lui lați și sub pectoralii lui puternici este o inima flămândă de afecțiune și iubire. O inimă de copil, care are dor de mama (posibil plecată în veșnicie și de tată), are temeri și frici, când nu îl vede nimeni trage ropote de plâns. Are dureri de spate și sufletești. E îndoielnic uneori, trist, abătut, obosit și descurajat. În memoriile voastre, să nu ezitați să scrieți două rânduri și despre el.

Dragi mame, onorați-vă bărbatul în fața copiilor. Arătați-vă respect și cinste. Chiar o merită. E preotul familiei, e omul de încredere și prietenul care tremură pe la ușile maternităților, zgribulit de frică și durere, pentru că preaiubita lui soției se zbate între viață și moarte spre ființarea descendenților.

Dumneavoastră, mame sunteți acolo. Aveți locul cald și unic. Nu aveți concurență niciodată, cu nimeni. Mama e mamă și e unică. Ea este universul copiilor voștri, dar nu ezitați să dați și bărbatului fărâmele de cinste și respect care i se cuvin din plin. Nu vă afectează pe dumneavoastră cu nimic, iar lor le da viață. Spuneți și copiilor asta! Insuflați-le de mici această gândire.

Când aveți ocazia, scrieți două rânduri și despre bărbați! Vă asigur că „nu o să vă doară mâna”, nu se consumă multă cerneală, dar s-ar putea să aduci un strop de fericire și motivație bărbatului care te-a ales de soție, te-a trecut pe numele lui, te-a prezentat neamului și te are doar pe tine în inimă și minte!