Pax romana așa cum este ea numită în istorie, a fost o convenție de pace socială stabilită de împăratul Cezar Augustus în anii 27 înainte de Hr. care a ținut până în anul 180 după Hr. Până la Marc Aurelian. O pace de 207 ani. Suficient cât să se poată naște Mesia, Fiul lui Dumnezeu și să se poată răspândi creștinismul în Imperiul Roman.

Privită din perspectiva providenței divine, istoria este fascinantă. Este ca o zi din agendă, cu tot felul de activități, programată pe ore, minute. În finalul zilei, tragi linie și respiri cu satisfacție pentru că ți-ai împlinit obiectivele.

Toți liderii lumii s-au crezut grozavi: de la Faraonii Egiptului, Nebucadnețar al Babiloniei, Alexandru Macedon, care ajunge stăpânul lumii pentru câțiva anișori. Apoi cezarii Romei, papi și regi ai epocii creștine. Toți se credeau puternici, și domni, dar nu au fost decât niște instrumente istorice care au servit planului divin.

Pax romana nu putea ține mult. Mă mir că a rezistat și două secole. Pacea făurită de oameni nu poate rezista, pentru că omul este pornit pe rău. Îi place războiul, vărsarea de sânge. E lacom de avere și teritorii. E conflictual și pe alocurea demonic. Premiul Nobel este o cunună temporară. Nimeni nu poate garanta pacea pe termen foarte lung, nici chiar Nobel.

Pax Christi e mai mult decât un concept sau mișcare politic-teologică. Pax Christi este o realitate vie și eternă. Nobel nu are garanții eterne. Pace vouă au zis îngerii la nașterea Domnului. Pace vouă a zis Hristos în dimineața învierii și în duminica Tomii. (Ioan 14:27) Vă las pacea, vă dau pacea mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte. „Pacea Lui întrece orice pricepere.” Nici măcar cunoscutele trupe delta force, așanumite forțe de menținere a păcii, nu garantează prea multe. Nu dragilor! Pacea nu se menține cu trupe și violență, ci cu iubire. Dar pentru teroriști și măgarii sălbatici, cum mai sunt numiți în Biblie, Dumnezeu a îngăduit autoritatea armată.

Pace lui Hristos e unică, individuală, sfântă și are garanții eterne. Când Isus vine în inima și mintea ta, te schimbă. Ai pace în mijlocul furtunii. Nu mai ai nici o frică. Atunci când păcatele tale sunt iertate prin jertfa lui Hristos, ai pace. Ai shalom, o pace garantată de Dumnezeu.

Iar în final, Dumnezeu ne promite, garantând prin Hristos și cruce că ne va duce în Ieru(shalomul) păcii. NOUL IERUSALIM. Adică, cetatea nouă a păcii. Pe care Ioan o vede ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei. (Apoc. 21:2)

Nu sunt foarte optimist cu armistițiile umane. Sunt pe termen foarte scurt. Dar cred cu tărie în Dumnezeu, în Hristos și cruce. În inima plină de iubire și pace. În iertarea păcatelor. În roada Duhului Sfânt. În faptele neprihănite ale sfinților. În Împărăția lui Dumnezeu, pe care o sper și o aștept.

(Rom 12:18) Dacă este cu putință, întrucât atârnă de voi, trăiți în pace cu toți oamenii.