Sora Viorica Pavel

Sora Viorica a fost o femeie simplă. Atât de simplă și smerită, că numele ei poate fi atașat definiției modestiei. O femeie mică de statură, inteligentă, serioasă când vine vorba de biserică și lucrurile spirituale. Sora Viorica avea sufletul în palme, inima la vedere, iar în ochii ei negri și strălucitori, citeai evidențele chipului hristologic. „Mai bine simpli și smeriți, și de Dumnezeu iubiți” așa cum era cantarea lui Adi Gliga.

Pasionată de Împărăția lui Hristos, sora Viorica a fost foarte implicată în viața Bisericii Betleem. Nelipsită de la evenimentele publice ale bisericii, implicată în echipa de mijlocire. De fiecare dată încheia ultima rugăciunea. Se ruga cu lacrimi, cu pasiune și foc. Și-a crescut mai mult singură cei patru copii, care acum sunt mari și părinți la rândul lor.

Am avut două seri de priveghi. În total au predicat zece oameni la căpătâiul ei. Am fost la multe înmormântări, rar am întâlnit să se vorbească despre un om simplu atât de frumos. Sala plină de oameni de toate vârstele, la toate slujbele, mai ales la înmormântare. Cinste dumneaei, cinste familie, cinste Bisericii Harul din Gai, unde s-a botezat și Bisericii Betleem unde a slujit în ultimii ani. Slavă Domnului că mai are și astăzi oameni neprihăniți. Chiar dacă nu au cont pe Facebook, Instagram sau tiktok. Sunt ascunși printre enoriași, adevărați eroi ai credinței. Fără reclame, fără surle și tobe, ci împodobiți cu har, și e suficient.

De ce martir?

La întâlnirea cu văduvele a avut mărturia vieții ei. Plângeam toți. Era un moment de cercetare. Sora Viorica ne povestește cum, după ce s-a întors la Dumnezeu, primea bătaie de la soțul ei în fiecare duminică și joi. Vânătăile erau atât de mari, că zilele următoare nu putea ieși din casă. Și ani de zile a fost la fel. Povestea printre plânsete amare, semn că avea nevoie de detensionare și vindecare emoțională. Iar ea, a continuat să ierte, să iubească, să încaseze și să slujească lui Hristos.

Oare de ce să lovească o persoană pe alta persoană, pentru că s-a întors la Dumnezeu? Cu ce drept? De ce atâta ură? De ce se manifestă cu violență un om rău față de un om care devine bun, care își predă viața în mâna lui Dumnezeu.

Această prigoană fratricidă va continua până la sfârșitul zilelor. Agresorii vor plăti scump la judecată, iar prigoniții vor avea mari răsplătiri dumnezeiești.

Am pierdut un om mare! Am pierdut un mijlocitor serios! O doamnă a rugăciunii! O soră de nădejde! La revedere sora Viorica!