La căpătâiul unui sfânt ai amintiri plăcute, divine, frumoase și de împărtășit și altora. “Am pierdut un stâlp de nădejde!” spunea fratele Ilarie aseară. Da, fratele Zaharia a fost un om neprihănit. Noi toți din comună am pierdut un coleg de slujire, un slujitor cu inimă curată, un om minunat. Ghiorocul e mai sărac de ieri încoace.

Când te întâlneai cu fratele Zaharia nu aveai cum să nu remarci fața lui ca de înger, care radia ca un soare în luna Mai. Îți transmitea încredere, te edifica spiritual, apoi cu vocea lui caldă și sacadată scotea vorbe de aur. Foarte scump la vorbă și foarte econom, așa cum puncta pastorul Dani Spatan.

Un om calm, de o blândețe debordantă, cu fața senină și zâmbitoare ca de înger, tenul roșcovan și luminos. Ferice de dumneavoastră, cei care l-ați avut ca vecin, ce har pentru biserica Flacăra Rusaliilor, binecuvântată sora Lena să vă aibă de soț, cinste vouă care sunteți copii. Când fratele Zaharia zâmbea atât de prietenos, radia soarele în miniatură pe fața senină ca cerul.

Un om smerit. Cu bicicleta în sus și în jos. Politețea lui remarcabilă. De fiecare dată se oprea, te întreba de sănătate, vizibil interesat de binele tău, nu avea nici o amprentă tendențioasă în vorbe. E nedrept pe undeva să cuprindem în câteva fraze viața unui om atât de bogată în slujire și fapte bune. Dar vom avea vreme să medităm decenii de acum încolo la viața fratelui Zaharia. Tot timpul cu ceva instrumente de lucru în mână, ajutând copiii să își facă un culcuș. Deseori ne intersectam și povesteam despre lucrurile minunate ale lui Dumnezeu.

Evrei 13:7 Aduceți-vă aminte de mai-marii voștri care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu; uitați-vă cu băgare de seamă la sfârșitul felului lor de viețuire și urmați-le credința!

Problema se pune cum am putea să uităm faptul ca fratele Zaharia a sfârșit atât de onorabil alergarea. Dragi vecini și consăteni! Oricât de frumoase ar fi vorbele despre fratele nostru, dacă nu îi urmați credința sunt șanse minime de a merge în același cer cu al dumnealui. Tot ce este frumos și lăudabil despre fratele Zaharia, se leagă strict de conectarea sa la cer, de chipul lui Hristos care strălucea atât de puternic în privirile dumnealui. În ochii lui se reflectau cristale de cer.

Frate Zaharia, ați lăsat în urmă o biserică frumoasă, o familie slujitoare cu toți copiii slujitori și implicați în lucrările Domnului. Toți sunt cu școlile terminate, la casele lor, slujind cu bucurie Domnului. Bunătatea, blândețea, bucuria, sunt caracteristici care îl definesc atât de bine pe omul Zaharia.

Afară plouă torențial și e furtună, dar dumneavoastră sunteți la odihnă. De oameni buni ducem mare lipsă în societatea de astăzi, de aceea când îi pierdem, regretăm enorm, se pare că și norii ne susțin jalea. De fapt nu e pierdere, e câștig! În curând ne vom vedea în alte emisfere, în Împărăția luminii. Aici cântăm cu fanfare melodii de jale, acolo vom fi acompaniați de îngeri cu alăutele lui Dumnezeu. Era atât de evident că L-a iubit pe Domnul Isus, încât i-a semănat atât de mult!

Așa că, dragi semeni, atenție mare la fiecare vorbă, gest, atitudine, fiecare lasă în urmă o amintire, plăcută sau nu. Oamenii își vor aminti de tine spre onoare sau dispreț. Fratele Zaharia a lăsat urme frumoase și foarte demne de imitat. Și nu uitați că în cer ajung doar oamenii buni, sinceri, credincioși Tatălui și iubitori de virtuți, dar mai ales născuți din nou.

Pe curând, dragă frate Zaharia! Ne vedem în ziua răsplătirilor lui Dumnezeu!