Întâlnesc aproape zilnic slujitori și părinți disperați, unii dintre ei mai sunt și cinstiți și își recunosc smeriți derapajele, greșelile, abuzurile și durerea pentru tinerii pierduți. Alții continuă semeț să urce la altar îmbrobodiți și îmbrăcați bine, fără a mai vedea băncile care altă dată erau pline de tineri. Alții nu mai văd, nu mai aud, nu mai simt, nu mai au luciditate, dar continuă să bată cu bastonul în pefeleul de peste baptistier, care nu a mai fost folosit de ani de zile, strigând cu note morbide: “aici eu comand!” Ce comanzi? Bănci goale? Igrasia din pereți? Geamurile împăienjenite? Pavaje înierbate? Ce comanzi?

Tragicomedia aceasta este reală! Tinerii sunt înghițiți de lume. Unii jigniți decenii la rând, alții victime colaterale ale luptelor fratricide; inter-rasiale, inter-bisericești, inter-tribale. Au asistat la conflicte publice în sanctuarele sfinte, au băgat capul în pământ, au strâns din dinți, au trântit ușa bisericii promițând că nu vor mai intra niciodată în ea. Și s-au ținut de promisiune!

Vai dragi tineri! Iertați-ne! Ani de zile v-am criticat frezele, și bărbile și pasta de dinți și gelul de pe cap și blugii, și tenișii, timp în care noi înșine am fost prinși în politici bisericești răzbunătoare și neperformante. Dar, pentru că am ajuns pe posturi fixe, în jilțuri comode, de unde nu mai dăm nici un raport de activitate anual, nu suntem trași la răspundere, ne-am permis să “tăiem și să spânzurăm” Iertați-ne! Dragi tineri! Mai dați-ne o șansă! Veniți înapoi în biserici! Salvați-ne complexele și onoarea! Salvați-vă pe voi! Salvați viitorul bisericii!

Scrisoarea de intenție a tinerilor. Vocea generației Zet!

Ne vom întoarce în biserică dacă și numai dacă:

1. Vom găsi un strop de iubire. Predici acide? Ne-am săturat! Jigniri și critici? Ni s-a strepezit dantura și inima! Vrem iubire! Dacă ne promiteți că ne iubiți, înainte de a ne mustra/lovi/ucide cu vorbe, oferiți-ne o îmbrățișare. Oricum vom muri, dar să murim iubiți! De exigențe, asprime, violență verbală, mustrare, critică fără dragoste ni s-a făcut lehamite. Ajunge! Iubiți-ne așa ca Isus. Oferiți-ne un piept cald, așa cum avea Isus pentru ucenicul afectuos. Transformați-ne din fii ai tunetului în apostoli ai iubirii. Puneți zălog piepturile voastre calde, ca Mântuitorul. Îmbrățișați-ne! Iubiți-ne! Și poate vă vom duce o floare la mormânt!

2. Predicați-ne Biblia. Dumneavostră păstorii, ați crescut cu Dorz, Wurbrand, Simionuc, Cernat, Hozan, Coroamă și alți oameni sfinți care înainte de a fi oameni sfinți, au predicat Evanghelia curată. Noi am crescut cu povești și bancuri expirate. Predicați-ne Adevărul. Am citit în Biblie că doar El ne face slobozi. De adicții, de lanțurile robiei, de probleme, de anxietăți și frici, de complexe și demoni, de băutură și droguri. Vrem să vedem în predicarea dumneavoastră puterea lui Dumnezeu transformatoare și vindecătoare!

3. Recunoașteți-ne slujirea! Recunoașteți că vă ținem în viață slujbele obositoare, de până la zece ore pe săptămână și nu primim mare lucru în schimb. Mergem la repetiții seara după ore, am învățat la instrumente, am făcut cursuri și facultăți muzicale pentru a sluji eficient. 80 la sută din slujbă e administrată de noi! Atunci de ce doar ne criticați și ne ajutați să înțelegem că nu suntem buni de nimic? Apreciați-ne!

4. Nu ne așteptați cu bâta! Tatăl fiului risipitor a așteptat pe genunchi cu lacrimile până în barbă pe fiul rebel. S-a rugat cu speranță, privind în depărtare. L-a așteptat în curtea casei cu brațele deschise, cu sărbătoare și onoare. I-a redat demnitatea de fiu. Aruncați ciomegele. Aruncați bâtele de după altare și luați haine de sărbătoare. Știm că suntem răi, rebeli, neascultători. De aceea mai venim, uneori împinși doar de frica iadului la biserică. Ajutați-ne să redescoperim dragul cerului! Fiți îngerii noștri păzitori. Recuceriți-ne pentru Hristos!

5. Vă trimitem share location. Unii suntem fii risipitori. Așteptați-ne! Când vom cheltui tot vă vom bate-n poartă. Unii suntem oi rătăcite. Nu mai găsim drumul spre staul. Deschideți WhatsApp-ul. Dați click pe locația noastră. Veniți să ne smulgeți din foc. Din jocuri electronice, adicții, alcool, cazinouri. Vai cum e nevoie de oameni ca fratele Aurel Bălici de la Chicago, care a urmat GPS-ul Duhului Sfânt până în cazino, salvând tinerii. Sunați-ne! Răspundeți-ne la telefon. Căutați-ne!

6. Să nu credeți că suntem fericiți! Vă auzim predicile despre judecată de la înmormântări. Nu ne simțim bine deloc. Mergem prin cluburi, baruri, prin fum de țigară, duhoare de alcool. Dar auzim rugăciunile mamelor care strigă după noi. Gândul că am fost duși la binecuvântare ne macină pe interior. Ne stingem așteptând o mână de ajutor. Nu suntem nici în car nici în căruță. Nici cu lumea nici cu Dumnezeu. Ne simțim ca niște mutanți spirituali. Tovarășii ne poreclesc “pocăiții” și ne omoară porecla lor. Biserica ne numește rătăciții, căzuți de la credință. Să nu credeți că nu avem conștiință, că nu avem inimă. Ne topim în patimi. Ajutor!

7. Mai rugați-vă pentru noi. Sunt momente de coșmar în care ne dorim moartea. Suntem anxioși și depresivi și ne luptăm cu tente suicidale. Auzim ca un coșmar strigătele dumneavoastră în rugăciune și a fraților și părinților noștri. Nu vă opriți din rugăciune! Nu suntem pierduți de tot! Mai sunt șanse! Încă nu am murit! Încă nu s-a terminat harul! Am auzit că Dumnezeu mai iartă, mai spală. Continuați să vă rugați!

8. O! Dacă am putea, am veni mâine. Nu credeți că din rea voință nu mai venim la adunare, dar nu mai putem! Suntem legați cu lanțuri. Mare greșeală a făcut cine le-a numit plăcerile vieții. Nu! Sunt otrăvurile morții. Unii avem creierul atrofiat de la ele. Duhurile rele ne-u împresurat! Suntem prinși. Clanuri de oameni dubioși ne-au oferit un strop de atenție și validare socială și ne-au prins pe viață în lanțurile fărădelegii. Vrem să scăpăm. Vrem să învingem. Vrem să ne întoarcem. Dar duhuri de neputință și șantaj ne amenință zilnic. Ajutați-ne!

9. Preveniți dramele. Aveți frații și nepoții noștri mici încă pe mâini. Iubiți-i să nu ajungă în acest infern al nostru. Poate printre ei sunt predicatorii și păstorii care vor predica pe stadioane, unde ne vor găsi beți la cârciumile din apropiere fără dinți în gură și ne vom preda la predicile lor. Pe voi nu vă mai putem asculta. Aveți grijă de tineri cât îi aveți în adunare, după ce au plecat e prea târziu. Sunt ochi demonici îndreptați spre ei. Spre fetele și băieții voștri, înveliți-i în post și rugăciune.

10. Vă iertăm! Poate că o să murim. Nu vă fie rușine să ne îngropați. Înainte de a muri, dacă vă amintiți cumva că ați greșit și ne-ați îndepărtat de biserică și vă pare rău. Să știți că noi golanii, rebelii, bețivanii, pătimașii, hoții, preacurvarii, vă iertăm. Măcar dumneavoastră să muriți fericiți! Și, mai credeți, mai sperați, s-ar putea să se mai salveze câte unul dintre noi. Promiteți-ne că îl primiți cu inima lui Hristos!

Poate au fost vorbe mai acide. Poate greu de citit sau digerat. Am stat în duhul înaintea Domnului și Dumnezeu mi-a descoperit parte a dramelor pe care le trăiesc tinerii pocăiți în grotele infernale ale întunericului. În duhul, nu mi-au lăsat o secundă impresia că ar fi fericiți! Dragi pastori haideți să facem echipă cu părinții în acest maraton al salvării tinerilor NOȘTRI! Salvați-i! Pe unii smulgându-i din foc!