Fratele Evald este un erou al credinței care a ajuns cu bine la linia de final. A alergat cinstit. A alergat bine. A ajuns la final. Urmează premierea împreună cu sfinții Domnului.

Viața unui păstor este o viață de sacrificiu, abnegație, lepădare de sine, dar, pe alocurea este presărată cu petale de frumos. Între multele nopți albe și lupte spirituale cu legiunile infernale, Dumnezeu a rânduit câte un popas de bucurie. Să ai motivația de înainta. Altfel, ai claca în fiecare lună.

Să fii un an de zile păstor, e mare lucru. Să reziști zece ani este deja onorabil. Fratele Evald a reușit să rămână lângă turmă zeci de ani. A păzit-o de lupi. A hrănit-o. A construit una dintre cele mai frumoase biserici din județ (Biserica “Pe stâncă” Șoimoș). L-a slujit cu devotament pe Împăratul.

O privire blajină. Un om blând și smerit. Ca un tată răbdător, te asculta fără a lăsa o secundă impresia că ar fi plictisit sau obosit. Regret enorm un lucru. Avea o dorință aprinsă de a veni la Biserica “Muntele Sionului” din Ghioroc. Avea ceva amintiri frumoase aici în comună. Soția dumnealui, sora Vali, fiind cuvinană, din Comuna Ghioroc. Chiar stabilisem în vara asta să facem un program împreună cu frații din Cuvin. Să-l invităm pe fratele Evald, dar ne-au luat-o îngerii înainte. Cu siguranță au organizat un ospăț mai frumos.

L-am apreciat întotdeauna pe fratele Evald pentru capacitatea dumnealui de a încheia cu bine lucrarea. A ieșit la pensie ca pastor. Nu am auzit vreo persoană care să fi semnalat vreo problemă la predarea ștafetei, fratelui Cornel Lela. Lucru care în unele bisericii se face cu zbucium. A avut o înțelepciune și un dar special de la Dumnezeu de a-și înțelege menirea și mandatul. Un mandat pastoral pe care l-a dus cu atâta demnitate până la final. Un exemplu de urmat de la titanii credinței precum fratele Evald.

Pasiunea dumnealui pentru lucrare s-a manifestat până în ultimile zile. Lucrând la acoperișul casei unei văduve a picat de pe scară. A murit ca un erou pe front, în prima linie, la datorie, ca un ostaș adevărat al lui Hristos! Am fost internați în același timp în spital o săptămână. L-am vizitat. Era în comă indusă. I-am făcut ungerea, m-am rugat, am crezut, am sperat la o minune. Nu e un eșec. Noi am implorat voia lui Dumnezeu, iar cerul întotdeauna câștigă.

Condoleanțe întregii familii Mihăescu. Mângâierea Duhului Sfânt să vă inunde inimile în aceste momente grele. Fratele Evald ne așteaptă la nuntă, în Împărăția Mielului, pe care a iubit-o atât de mult. A predicat despre ea. A botezat sute de oameni pentru ea. A murit pentru ea. Voi, ucenicii, să îi urmați exemplul de familie, statornicie, slujire, devotament, bunătate, milă, iubire de Dumnezeu și de oameni. Așa îl știm noi pe fratele Evald. Fiecare vorbă și atitudine pe care o scoatem din gură față de ucenicii noștri, lasă amintiri. Dragi păstori, presărați amintiri plăcute în în urmă și sfinte. Lăsați urme de frumos.

Privind la dumnealui, noi păstorii tineri, avem speranțe că se poate sfârși cu bine alergarea. Pe curând, frate păstor!