Meditații de la Școala Tatălui, Durano. Betleem Arad, 22-24 August 2024.
A fi tată este un lucru divin. Înălțător. Cu totul special. A fi un tată bun, e o adevărată binecuvântare. Aici e marea provocare a fiecărui părinte. Unii își asumă responsabilitatea de a evolua, alții se resemnează, se plafonează și renunță.
Tatăl este omul puternic. Este eroul copiilor și preotul care apără familia de hoți și demoni. Tatăl reprezintă pentru familie imaginea lui Hristos pentru biserica Sa. Asta ne învață apostolul în Efeseni 5. Da, știu. Sunt tați care nu au avut un model pozitiv de tată. Nu e problemă. Șansa nu este pierdută. Mai avem un Tată în cer, care se lasă interpretat, imitat ca model pentru noi. Iar Tatăl ceresc este perfect!
Tatăl acesta biologic, se trezește cu noaptea în cap și aleargă toată ziua pentru a pune o pâine pe masă copiilor. Iar asta se întâmplă de milenii. Nu mai aleargă pe câmp astăzi să vâneze. Lucrează pe șantiere, prin munți, prin mine la sute de metri în pământ, pe ape, prin păduri și locuri periculoase, pe tiruri departe de casă, pe utilaje periculoase, conduce avioane și nave. Cele mai frumoase clădiri ale celor mai frumoase orașe au fost cândva șantiere unde au lucrat tați.
El nu prea are drepturi. Nu prea are ajutor. De la 20 de ani începe lupta acerbă de supraviețuire. Fiecare pas îl face cu mare efort. Crează condiții de trai, de călătorie. Construiește case, cumpără mașini, plini de vaselină până și pe urechi, repară prize, pregătește lemne pentru iarnă, renovează și iar renovează. Mănâncă pe fugă. Doarme pe fugă. Se bărbierește pe fugă. Timpul lui este cedat în favoarea altora. Pe timpul lui se bucură alții. Tata este într-o continuă alertă toată viața. Cum s-a oprit din alergare, familia începe să sufere.
El nu primește cadouri, nu merge la salon, haine noi își cumpără foarte rar. Pentru el pantofii sunt buni, dacă nu sunt rupți. Are portofel și bani. Dar tot timpul este pregătit să plătească pentru alții. El cumpără cadouri, chiar dacă el primește foarte rar unul. E dispus să dea, să plimbe familia, să se sacrifice. Iar asta îl consumă teribil. Chiar dacă o face cu iubire.
El nu are o zi a tatei. Cică ar fi prin calendar (a doua duminică din mai), dar nu am auzit niciodată să pomenească cineva de ea. Nu primește flori. Nici nu mai crede că i s-ar cuveni ceva, afară de critici și reproșuri. S-a obișnuit așa. Să dea o viață întreagă tuturor, fără să aștepte ceva în schimb. Unghiile și le taie în grabă, se tunde scurt și pe fugă, dinții nu și-i poate pune niciodată la vreme. Tot timpul sunt alte priorități, iar cremele lui sunt negre, vaselina, motorina, smoala și uleiul ars.
Tații sunt cei mai singuri oameni de pe pământ. Majoritatea se refugiază la pescuit. Pentru că acolo își mai pot pune mintea pe pauză. De aceea sunt expuși adicțiilor (tutun, alcool, droguri, pornografie, cazinouri, etc). Tot ca urmare a abandonului uneori se manifestă violent. Să își mai facă din când în când simțită existența. Violență pe care o dezaprobăm. Nu are nici o justificare.
În general tații mor singuri. În accidente de lucru. Cu arma în mână, speriați și flămânzi, cu mâna la piept sărutând furibund poza familiei, prin noroi până la gât apărând patria. Cei mai mulți nu ajung la pensie și nu mor acasă. Ei, tații, vin pe un pământ pustiu. Construiesc o oază muncind singuri și departe. Își văd copiii doar seara. Și asta îi consumă teribil. Ne-am obișnuit cu ideea ca ei nu au prea multe nevoi, doar răspunderi. Nu cheltuiesc mare lucru pentru ei înșiși. Nu ai probleme cu întreținerea lor. Apoi părăsesc pământul lăsând totul moștenire altora.
Să vă iubiți tatăl! Este regele familiei voastre. Este preotul rânduit de Dumnezeu să vă apere casele de demoni. Este eroul necunoscut din spatele luxului exorbitant. Este sponsorul neobosit al familiei. Care investește tot și nerambursabil în conturile tuturor. E omul care le rezolvă pe toate, tuturor. Și care, la nevoie rămâne singur și abandonat de toți.
De aceea primul articol din decalorg care garantează fericirea unei vieți lungi este legată de “cinstirea tatălui”. Oricum cu iubirea suntem tare economi când vine vorba de tați. Ei sunt bărbații care disciplinează băieții rebeli. Care iau zile de post și rugăciune în ascuns. Care plâng de se prăpădesc atunci când rămân singuri pentru plodurile lor. Dar să rețineți: încălcarea acestui articol din decalog, cel al cinstirii părinților, constituie infracțiune și se sancționează definitiv și în mare parte irevocabil cu nefericirea pe viață.
Doamne, sunt tată! Ajută-mă să fiu ca tine! Bun. Curajos. Priceput. Puternic. Sfânt. Înțelept. Harnic. Blând. Responsabil. Dă-mi niște brațe călduroase, ca la final să mă pot înfățișa cu toate sufletele pe care mi le-ai încredințat în fața ta. Când îi voi vedea în cer, mă voi odihni liniștit!
Fiți tați, dar responsabili! Așa ca Dumnezeu! Iar voi, mame și copii. Cinstiți-i! Iubiți-i! Respectați-i! Conștienți că aduceți astfel o slujbă lui Dumnezeu și propriei fericiri pe viață!
Cât despre mame, despre valoarea și mărinimia lor, ne trebuie romane să le descriem! Cei mai puternici tați de astăzi, au avut o mamă erou. Dar astăzi, e despre tați! Vă iubim dragilor!
onisimbotezatu 