Sora Elisabeta, cu nume sfântă, a avut un moment al întâlnirii cu Dumnezeu în tinerețe. S-a botezat. A pornit bine pe calea credinței, dar pe traseu au apărut o suită de alegeri și căi străine de Biblie și de fericire, în mod intrinsec. Pentru ca nu există fericire, decât în termenii Bibliei. Viața a dus-o pe sora Elisabeta departe de Dumnezeu. A rătăcit zeci de ani pe lângă Cale. Toate lucrurile păreau bune și vesele, până când o boală necruțătoare a oprit-o din alergare. La 69 de ani.

Da prieteni. Cu Dumnezeu nu te joci. Te lasă în pace, în voia minții tale necoapte, dar dragostea Majestății Sale, te constrânge la un moment dat să te întorci pe cale. Ai putea gândi deformat. Faci un calcul rapid și zici: “OK. Deci pot să trăiesc oricum, că în final Dumnezeu va face o excepție pentru mine. O boală și am rezolvat/plătit toate datoriile sufletești!” O! Nu! A plătit Dumnezeu totul. A murit Domnul Isus Hristos în locul tău și al meu. Ești sigur că vei avea binecuvântarea unei boli purificatoare în cuptorul suferinței? Ești sigur că va mai fi acel cândva? Și așa, suferința doar te trezește, mântuirea e doar prin cruce.

Georgiana este o soră care ar trebui multiplicată. S-a apropiat de sora Elisabeta. A vorbit cu ea. S-a rugat pentru ea. A sunat mai mulți păstori. Nu au prea venit. Nu era în “aria lor de acțiune.” Poftim? Când e sufletul unui om în joc mă mai gândesc la statute și sectoare? Când un om e pe moarte, mai e timp de zăbavă?

Ca o ironie a sorții, mai bine de o lună nu am putut ajunge. Dar, împreună cu Sami, am ajuns marțea trecută la sora Elisabeta. Vizibil afectată de gândul morții. Era clar că va pleca. Am citit din Biblie. Ne-am rugat. Am mărturisit-o. Perfect lucidă a manifestat cu lacrimi regrete pentru abaterile vieții. I-am făcut ungerea cu untdelemn(mir). Am încredințat-o în mâna Domnului și am plecat.

Ieri am primit telefon de la Georgiana. “Sora Elisabeta a murit.” Dumnezeu i-a prelungit zilele pentru a-și regla conturile sufletești. Câți oameni ca Georgiana oare? Care să stea de vorbă dezinteresat cu bătrâni muribunzi? Tu când ai petrecut zece minute cu un bătrân? Poate e chiar bunicul sau părintele tău sau vreun unchi, o mătușă, o vecină. În curând vor fi doar o umbră. Și vei îmbătrâni cu regretele ignoranței voite.

Dragi slujitori ai altarelor! Nu mai puneți prea multe întrebări. Nu mai calculați zilele de amânare. Nu împărțiți oamenii pe sectoare și zone. “Parohia mea este lumea întreagă!” Replica Wesley la întrebările politico-bisericești ale vremii. Cert este că se moare dragilor. Pe planetă mor oameni neîmpăcați cu Dumnezeu. Iar asta mă macină zilnic. În fiecare zi este un muribund care așteaptă o rază de speranță. Iar mâine vor îmbătrâni alții… Apoi noi și copiii noștri. Trăim în har. Recuperați orice urmă de viață.

Sora Elisabeta a mai avut o săptămână de har, după împăcare. Dumnezeu a iubit-o mult. Ca pe fiecare. Dar haideți să nu facem abuz de dragostea Majestatea Sale. Haideți să ne întoarcem la Hristos!

(Evrei3:12) Luați seama dar, fraților, ca niciunul dintre voi să nu aibă o inimă rea și necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel viu,
(3:13) ci îndemnați-vă unii pe alții în fiecare zi, câtă vreme se zice: „Astăzi”, pentru ca niciunul din voi să nu se împietrească prin înșelăciunea păcatului!
(3:14) Căci ne-am făcut părtași ai lui Hristos dacă păstrăm până la sfârșit încrederea nezguduită de la început,
(3:15) câtă vreme se zice: „Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile, ca în ziua răzvrătirii!”

La revedere sora Elisabeta!

Am făcut o excepție. Am dormit cu ei. Cu darurile binecuvântate de la Dumnezeu. Dacă te vei raporta așa la copii, vei fi fericit și tu și ei. Dacă îi vezi ca o povară sau un obstacol care încurcă planurile tale, atunci așa vor fi.

Băiatul: “Taty în mijloc!” Cea mică: “Da, ai dreptate!” Și țopăie peste mine în partea dreaptă. Și pune capul pe pieptul meu. Probabil că în mintea lor mică, revendică procente din noi. Dar noi știm că suntem în întregime ai tuturor. Iar el: “Aud cum bate inima lu’ taty!” Fata face un salt, avansează cu urechea ca un stetoscop pe pieptul meu: “chiar da. Și eu o simt cum bate!” Eu: “Puiuții lu’ taty, inima asta și a mamei bate pentru Dumnezeu și pentru voi” El: “Mulțumim!”

Bucurați-vă când copiii mai doresc să doarmă cu voi (câte o noapte). Prinde bine dezvoltării lor emoționale. În curând vor fi mari, te vei ruga de ei să mai treacă pe la tine și vor fi prea ocupați să vină. Deja mă aplec tot mai puțin să îl pup. E sub barbă la mine. În curând va trebui să mă urc pe scaun.

Savurați fiecare moment petrecut cu copiii, fiecare îmbrățișare, în curând se va găsi cineva care să îi îmbrățișeze și să îi iubească mai mult decât voi și total diferit. Atunci ne vom hrăni doar cu nostalgiile trecutului. Apropo. Când ți-a simțit copilul ultima dată bătăile inimii?

Bucurați-vă că îi mai auziți certându-se. Nu orice ceartă e rea. Așa își dezvoltă personalitatea și arta negocierii și a argumentării. În curând veți auzi doar țânțarii și lătratul tot mai răgușit al câinilor sau urletul lor atunci când trece ambulanța cu sirenele în funcțiune.

Oferiți ocazia puiuților voștri să vă audă bătăile inimii. Nu vă gândiți doar la pedepse și “corecturi”. Dacă vă vor simți suficient bătăile inimii nu va mai fi nevoie de prea multe corecturi. Se vor regla emoțional pe ritmul vostru cardiac și vor fi cu mult mai educați.

Asigurați-vă că fiii și fiicele voastre sunt fericiți/fericite. Un copil fericit este sănătos, deștept, dezghețat și cu foarte crescută stimă de sine. Nu le cumpărați fericirea cu bani și lucruri. Iubiți-i și vor crește suficient de capabili să își cumpere singuri.

Nu îi întărâtați la mânie! Nu există pedeapsă mai mare pentru un părinte, pentru nimic altceva, ca pentru ura și invidia strecurată între frați. Dragi părinți! Fiți ca cei mai cinstiți și obiectivi arbitri. Căutați pacea între copii! Nu-i întărâtați la mânie! Nu-i comparați! Nu-i umiliți! Nu-i desconsiderați în fața fraților lor! Îi puteți foarte ușor depersonaliza. Fiți părinți, dar demni.

Proverbe (17:6) Copiii copiilor sunt cununa bătrânilor, și părinții sunt slava copiilor lor.

Dragi părinți nu stingeți slava lui Israel! Nu îi faceți de rușine pe copiii voștri. Păstrați-le slavă nealterată! Onorați-i! Să fie mândri de voi! Să dorească să fie ca voi, nu să facă legăminte că nu vor să fie niciodată ca voi. Să le facă cinste când cineva le va spune că seamănă cu voi, nu să se rușineze de acțiunile voastre.

Pentru a primi cinste, nu e suficient să fii părinte, trebuie să fii și demn! Cinstea oricum o vom da, cei care citim Biblia. Dar să nu fie din obligație. Să fie de drag. Cu bucurie.

Toate acestea se fac prin pieptul cald. Lasă copilul să îți simtă bătăile inimii. Ține-l în brațe. Pupă-l. Și toată generația va fi fericită. În frunte cu noi, părinții.

(Maleahi 4:6) El va întoarce inima părinților spre copii și inima copiilor spre părinții lor, ca nu cumva, la venirea Mea, să lovesc țara cu blestem.”

(Ps 121:4) Iată că nu dormitează, nici nu doarme Cel ce-l păzește pe Israel. 

Dormitare, dormitează, a dormita Def. Dex online: 1 Dormire ușoară și intermitentă. 2 Stare în inactivitare. 3 Stare a celui lipsit de energie. 4Cufundare în lene sau indiferență. 5 (Fig) Zăcere în amorțire.

Când vine vorba de Dumnezeu, el nu ațipește în demersul de a proteja, de a face bine lui Israel. Asta vede psalmistul. Asta vede Ieremia. Un vegheator al procesului de împlinire a cuvântului. Un străjer responsabil care nu doarme în post. Un supravegheator cu ochi de mamă care nu își scapă de sub priviri odorul hiperactiv.

Dragi slujitori ai altarului. Noi nu dormim. Dar dormităm. Moțăim. Lenevim poate, iar turmele sunt invadate de șacali, de lupi, proroci și învățători mincinoși care ucid cu sânge rece. Haideți să ne trezim! Să apărăm turmele cu dârzenie! Să luptăm cu dibăcie și curaj! Să învingem fiarele din Efes. Să ne înarmăm cu toată armura lui Dumnezeu! (Efeseni 6)

(Isa 5:27) Niciunul nu este obosit, niciunul nu șovăie de oboseală, niciunul nu dormitează, nici nu doarme, niciunuia nu i se descinge brâul de la mijloc, nici nu i se rupe cureaua de la încălțăminte.

Vai! Cât ne dorim să fim slujitorii din viziunea lui Isaia. Nici unul nu obosește, nu șovăie de oboseală. Suntem obosiți. O generație obosită. Goana după lux, după lucruri închipuite și năluci, lăcomia, au generat un leat de oameni șovăielnici și obosiți. Nu mă pot prezenta la judecată cu mașina sau casa sau contul de bitcoin. Mă voi înfățișa cu familia.

Nici unul nu doarme nici nu dormitează. Părinți care nu își permit să moțăie când vine vorba de integritatea mintală a copilului. Care nu stă pe spate lenevind în șezlong în timp ce copilul stă cu orele pe telefoane și jocuri violente. Bătrâni treji care asigură filtrul teologic al bisericii și nu permit invazia ereziilor în curicula catehetică a Bibliei. Dă-ne Domne astfel de slujitori!

Niciunuia nu i se descinge brâul de la mijloc. Asta înseamnă fidelitate față de Adevăr. Onestitate în principii. Credincioșie în etică personală. Acuratețe teologică în predicare. Mulți slujitori și părinți descinși. Au pierdut busola. Au apelat la flirturi și compromisuri ascunse. Au lăsat armele luminii. Au apelat la promiscuitate. O, nu! Mijlocul să vă fie încins cu adevărul!

Nu i se rupe cureaua încălțămintelor. Râvna evangheliei păcii este mare. Nu au renunțat la principiile împărăției lui Dumnezeu. Sunt plini de energie pentru evanghelizare și sfințire. Au devoțiune personală. Sunt închinători adevărați în duh și adevăr. Așa după preferințele Tatălui. Cu sandalele râvnei evangheliei nealterate.

Dragi creștini. Indiferent de vârstă, gen, culoare religioasă sau statut! Fiți treji! Vegheați! Că potrivnicul vostru, diavolul dă târcoale! Vrea să fure! Să junghie! Să prăpădească! Nu te prinde pe tine, o prinde pe fiica ta, pe fiul tău, soțul, soția. Fii cu ochii în patru! Veghează! Stai drept! Fii un străjer responsabil! Nu îți permite nici măcar să ațipești, să moțăi, să dormitezi în post! Atunci se strecoară hoțul și seamănă neghină!