Sora Elisabeta, cu nume sfântă, a avut un moment al întâlnirii cu Dumnezeu în tinerețe. S-a botezat. A pornit bine pe calea credinței, dar pe traseu au apărut o suită de alegeri și căi străine de Biblie și de fericire, în mod intrinsec. Pentru ca nu există fericire, decât în termenii Bibliei. Viața a dus-o pe sora Elisabeta departe de Dumnezeu. A rătăcit zeci de ani pe lângă Cale. Toate lucrurile păreau bune și vesele, până când o boală necruțătoare a oprit-o din alergare. La 69 de ani.

Da prieteni. Cu Dumnezeu nu te joci. Te lasă în pace, în voia minții tale necoapte, dar dragostea Majestății Sale, te constrânge la un moment dat să te întorci pe cale. Ai putea gândi deformat. Faci un calcul rapid și zici: “OK. Deci pot să trăiesc oricum, că în final Dumnezeu va face o excepție pentru mine. O boală și am rezolvat/plătit toate datoriile sufletești!” O! Nu! A plătit Dumnezeu totul. A murit Domnul Isus Hristos în locul tău și al meu. Ești sigur că vei avea binecuvântarea unei boli purificatoare în cuptorul suferinței? Ești sigur că va mai fi acel cândva? Și așa, suferința doar te trezește, mântuirea e doar prin cruce.

Georgiana este o soră care ar trebui multiplicată. S-a apropiat de sora Elisabeta. A vorbit cu ea. S-a rugat pentru ea. A sunat mai mulți păstori. Nu au prea venit. Nu era în “aria lor de acțiune.” Poftim? Când e sufletul unui om în joc mă mai gândesc la statute și sectoare? Când un om e pe moarte, mai e timp de zăbavă?

Ca o ironie a sorții, mai bine de o lună nu am putut ajunge. Dar, împreună cu Sami, am ajuns marțea trecută la sora Elisabeta. Vizibil afectată de gândul morții. Era clar că va pleca. Am citit din Biblie. Ne-am rugat. Am mărturisit-o. Perfect lucidă a manifestat cu lacrimi regrete pentru abaterile vieții. I-am făcut ungerea cu untdelemn(mir). Am încredințat-o în mâna Domnului și am plecat.

Ieri am primit telefon de la Georgiana. “Sora Elisabeta a murit.” Dumnezeu i-a prelungit zilele pentru a-și regla conturile sufletești. Câți oameni ca Georgiana oare? Care să stea de vorbă dezinteresat cu bătrâni muribunzi? Tu când ai petrecut zece minute cu un bătrân? Poate e chiar bunicul sau părintele tău sau vreun unchi, o mătușă, o vecină. În curând vor fi doar o umbră. Și vei îmbătrâni cu regretele ignoranței voite.

Dragi slujitori ai altarelor! Nu mai puneți prea multe întrebări. Nu mai calculați zilele de amânare. Nu împărțiți oamenii pe sectoare și zone. “Parohia mea este lumea întreagă!” Replica Wesley la întrebările politico-bisericești ale vremii. Cert este că se moare dragilor. Pe planetă mor oameni neîmpăcați cu Dumnezeu. Iar asta mă macină zilnic. În fiecare zi este un muribund care așteaptă o rază de speranță. Iar mâine vor îmbătrâni alții… Apoi noi și copiii noștri. Trăim în har. Recuperați orice urmă de viață.

Sora Elisabeta a mai avut o săptămână de har, după împăcare. Dumnezeu a iubit-o mult. Ca pe fiecare. Dar haideți să nu facem abuz de dragostea Majestatea Sale. Haideți să ne întoarcem la Hristos!

(Evrei3:12) Luați seama dar, fraților, ca niciunul dintre voi să nu aibă o inimă rea și necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel viu,
(3:13) ci îndemnați-vă unii pe alții în fiecare zi, câtă vreme se zice: „Astăzi”, pentru ca niciunul din voi să nu se împietrească prin înșelăciunea păcatului!
(3:14) Căci ne-am făcut părtași ai lui Hristos dacă păstrăm până la sfârșit încrederea nezguduită de la început,
(3:15) câtă vreme se zice: „Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile, ca în ziua răzvrătirii!”

La revedere sora Elisabeta!