(Judecătorii 5:7)

Din volumul 2: Contemporan cu sfinții

Sora Maria Mărgăian a fost o sfântă care se naște la un secol una. O mamă a multor neamuri. Un om minunat. O femeie credincioasă. Un membru de nădejde al unei biserici vii din Agrișu Mare.

Născută în România anului 1930, când țara noastră era regat sub sceptrul regelui Carol al II- lea. În plină ascensiune a lui Hitler. La vârsta adolescenței, când domnișoarele visează IPhone 16, sora Maria se ascundea pe unde putea de agresiunea bombelor celui de-al II-lea Război Mondial, care a devastat Europa, semn că nu a avut o copilărie strălucită. Povestea bunica mea, născută în 1926, ca fetele erau luate cu forța de ruși și folosite la săpat tranșee.

Sora Maria se căsătorește cu fratele Nicolae Mărgăian. Au împreună 12 copii, 44 de nepoți și 77 de strănepoți. Dintre care a îngropat 4 copii, 3 nepoți și 3 strănepoți. O familie de apostoli. Singurii din sat credincioși. Dacă nouă ni se pare greu să mergem la biserică, avem multe comentarii de făcut, sora Maria a fost un apostol al comunității în care a trăit, în țara moților (Lupeni, județul Alba). La lumina lumânării, în calomnie, batjocură și insulte din partea oamenilor, duce crucea Domnului fără murmur mai departe.

Din poveștile fratelui David Mărgăian (Duțu), a fratelui Nicu Mărgăian, am reușit să desprindem niște adevăruri monumentale despre acești eroi ai credinței, născuți în mustul pământului românesc. Eroi care au dat naștere la 5 slujitori pe care i-a crescut în frica Domnului. Acești slujitori ai Domnului au avut un exemplu remarcabil în această mamă binecuvântată de Dumnezeu.

Sora Maria și-a cinstit părinții. A trăit 94 de ani. Dreaptă ca o lumânare până în ziua morții. Cu o față senină și tot timpul cu un zâmbet grațios. În ultima perioadă, și ridurile din jurul ochilor erau atât de frumoase. Ca razele soarelui, reflecție a unei inimi curate.

Cu o privire blajină, sprâncenele proeminente ca un luptător neînfricat. Plină de viață și o luciditate impecabilă până în ziua morții. Am avut ocazia de mai multe ori să discut cu dumneaei. Sora Maria avea totdeauna un îndemn bun, la sfințenie, la viață curată. Dragi mame, aveți nevoie de un exemplu de mamă ce și-a încheiat cu bine alergarea? Aveți suficiente motive de a o interpreta pe sora Maria Mărgăian.

Acest uriaș de femeie a lăsat în urmă amintiri frumoase. A lăsat în urmă o armată de oameni temători de Dumnezeu. Cu nepoți și strănepoți, familia Mărgăian se ridică la zeci de oameni serioși și plini de inimă pentru Împărăție.

Fără bibliotecă personală. Fără studii academice. Fără prea multe comentarii biblice. Fără drepturi constituționale. Prigonită. Jignită. Amenințată. Familia surorii Maria a știut ce are de făcut. Să ducă la bun sfârșit creșterea unei brigăzi de slujitori, care au purtat numele Mărgăian. De aceea să ne ridicăm pălăria în fața unor bătrâni care au luptat pentru credință și să le arătăm prețuire. În multe domenii suntem depășiți de credincioșia și loialitatea lor față de Rege…

Istovită de neputințe și vreme. Epuizată de sutele de zile de post și rugăciune. Cu inima frântă după ce a plâns pe sicriele a cinci dintre copii, dintre care 4 slujitori ai Domnului. Sora Maria a mers la odihnă. O! Ce meritată odihnă!

Să vă simțiți onorați dumneavoastră care ați avut harul de a o avea ca mamă. Voi care o puteți numi bunică. Cei care ați avut-o ca soră în Hristos. Noi toți care am cunoscut-o. Avem consistente motive în a ne simți onorați! A fi contemporan cu un astfel de om, poate fi un har unic în viață. Așa sunt doamnele Împărăției. Femeile evlavioase. Sfintele lui Dumnezeu pe pământ. Sunt oameni normali, dar plini de Duhul Sfânt.

De aceea, fără a exagera afirm: “s-a ridicat o mamă în Israel”, s-a ridicat la Tatăl ceresc sora Maria Mărgăian… LA REVEDERE, DRAGA NOASTRĂ SORĂ ÎN DOMNUL!

Frumos! Înseamnă că mai sunt familii în care altarul rugăciunii zilnice este la rangul lui. De cinste. Acești copii vor crește sănătos și bine. Dar am auzit apoi foarte puțini dintr-o clasă întreagă de genul: “Și noi! Și noi!” Iar asta m-a mâhnit în sine.

Mă lămurește imediat elevul E. “Noi ne rugăm doar când se roagă mami!” Oare unde e tatăl în formulă? El fiind responsabil cu partea teologică a familiei. Dar să fim de bună credință. Tatăl, în general lucrează în deplasare.

Dragă mamă! Roagă-te cât mai des! Copilul nu are inițiative. Dacă ar fi după el ar adormi cu telefonul în mână și apoi sub pernă. El este obosit și după el tot timpul e prea târziu. Nu lăsați după copil. Nu știu să se roage? Învățați-i! Nu aveți timp? Faceți-vă! Nu le place rugăciunea? Faceți un moment frumos? Sunt obosiți copiii? Încheiați mai repede activitățile. Numai nu adormiți fără rugăciune.

“Noi citim și din Biblie!” Spune un altul. Și cam acel altul din toată clasa. Între 4 și 7 ani se dezvoltă în copil simțămintele religioase. Învățați-i legea Domnului, iar când vor fi mari nu se vor abate de la ea. Să ne rugăm cu ei. Să ne rugăm pentru ei. Să citim din Biblie. Să le spunem povești. Să adoarmă fericiți. Și familiile noastre vor fi binecuvântate, iar copiii vor fi cu mult mai educați și în siguranță. Pentru ca nu există educație fără Dumnezeu și Biblie.

Dragi mame și tați. Sunt meciuri de seară. Sunt știri. Sunt emisiuni preferate. Dar nu uitați de rugăciune! Copiii nu se roagă dacă nu o văd pe mama. Dacă nu îl văd pe tata. “Ei se roagă când se roagă mama!”