Domnu’ noi în fiecare seară ne rugăm! Noi, doar când se roagă mama!

Frumos! Înseamnă că mai sunt familii în care altarul rugăciunii zilnice este la rangul lui. De cinste. Acești copii vor crește sănătos și bine. Dar am auzit apoi foarte puțini dintr-o clasă întreagă de genul: “Și noi! Și noi!” Iar asta m-a mâhnit în sine.

Mă lămurește imediat elevul E. “Noi ne rugăm doar când se roagă mami!” Oare unde e tatăl în formulă? El fiind responsabil cu partea teologică a familiei. Dar să fim de bună credință. Tatăl, în general lucrează în deplasare.

Dragă mamă! Roagă-te cât mai des! Copilul nu are inițiative. Dacă ar fi după el ar adormi cu telefonul în mână și apoi sub pernă. El este obosit și după el tot timpul e prea târziu. Nu lăsați după copil. Nu știu să se roage? Învățați-i! Nu aveți timp? Faceți-vă! Nu le place rugăciunea? Faceți un moment frumos? Sunt obosiți copiii? Încheiați mai repede activitățile. Numai nu adormiți fără rugăciune.

“Noi citim și din Biblie!” Spune un altul. Și cam acel altul din toată clasa. Între 4 și 7 ani se dezvoltă în copil simțămintele religioase. Învățați-i legea Domnului, iar când vor fi mari nu se vor abate de la ea. Să ne rugăm cu ei. Să ne rugăm pentru ei. Să citim din Biblie. Să le spunem povești. Să adoarmă fericiți. Și familiile noastre vor fi binecuvântate, iar copiii vor fi cu mult mai educați și în siguranță. Pentru ca nu există educație fără Dumnezeu și Biblie.

Dragi mame și tați. Sunt meciuri de seară. Sunt știri. Sunt emisiuni preferate. Dar nu uitați de rugăciune! Copiii nu se roagă dacă nu o văd pe mama. Dacă nu îl văd pe tata. “Ei se roagă când se roagă mama!”