Fratele Iosif Țon a ajuns în “Țara ideală”, așa cum își numea una dintre numeroasele cărți scrise. Un om cât toată istoria postbelică de mare. Un erou în fața căruia stai și ei notițe. Nu l-am cunoscut personal, dar i-am citit parte din cărți, am crescut cu predicile dumnealui, cu aportul adus teologiei evanghelice.

Mai scriem și noi câte un articol, încercăm să predicăm (câteodată ne și iese), dar pe vremea când mulți dintre noi eram plozi fără chip, fratele Iosif Țon predica la Europa Liberă, Vocea Americii și la toate televiziunile posibile care difuzează material biblic.

Absolvent la Oxford, preocupat de plantare de biserici, școli și universități, fratele Iosif s-a stins, dar a rămas viu în multe inimi. A format mentalități, predicatori, preocupat de Viața de familie, Fiți oameni, Bunătate Adevăr și Dreptate, sunt unele dintre titlurile cărților dumnealui.

Ca om, ca slujitor a avut și Confruntări, așa cum și-a numit una dintre cărți. A lăsat schițe de predici și o mare bogăție intelectuală. A influențat generații de oameni și slujitori, contribuind activ la filosofia religiei contemporane și la teologie creștină. De la Țon încoace putem vorbi de teologie evanghelică (sau evanghelicală, un nou concept promovat de prof. Univ. Dr. C. Simuț, pentru a se distinge de luterani și reformați).

Iosif Țon a fost un om bun. Un soț desăvârșit, ridicând familia la rangul respectabil pe care îl are de la Dumnezeu, dincolo de invenții omenești care dinamitează familia. A fost căsătorit decenii întregi cu sora Elisabeta. Multe ar avea să ne povestească soția, cu siguranță. Se vor scrie multe despre Iosif Țon și destul de puține despre soția lui. Fără o femeie sfântă, un bărbat nu ar putea ajunge departe în slujire. Cinste dumneavoastră soră Dora, că ați avut un astfel de tată, de care ați fost vitregită de multe ori, plecând în delegații și campanii de răspândire a Evangheliei. Un tată al teologiei evanghelicale românești.

Un om blajin. Zâmbitor. Predica zâmbind. Aștepta zâmbind întrebările în podcasturi. Răspundea zâmbind inclusiv întrebărilor rău intenționate. O față luminoasă. Când îl ascultai cu vocea lui caldă și plăcută , nu te săturai să te adapi din Cuvântul vieții. Ca un maestru al cuvintelor (fiind și absolvent al Facultății de Litere din Cluj), folosea cele mai calde abordări. Ce frumoase sunt cuvintele spuse cu căldură! Iar fratele Țon radia căldura hristologică. În “confruntări” era la fel de elegant și calm. Răspundea călduros celor care loveau sfâșietor. Exact așa cum făcea Hristos Domnul nostru cu fariseii. Același zâmbet de copil până la aproape 91 de ani.

“Duceți-vă, frate Iosif, vă veți odihni până va veni sfârșitul” și răsplătirea. Vă veți odihni de ostenelile dumneavoastră, căci faptele vă urmează. Multe și frumoase fapte. Ar fi o suficientă răsplătire pentru un om fie și doar să vă poarte cununa cu multe pietre prețioase.

În ultimii ani au fost multe scrise despre Iosif Țon pentru că a promovat lucrarea Duhului Sfânt. Ar fi fost o nedreptate să nu Îl fi cunoscut pe Dumnezeu și în felul acesta un om de un așa calibru intelectual și teologic. Asta îl face și mai curios de cunoscut. Probabil va fi studiat mult de acum încolo, va fi citat în multe lucrări de cercetare. Dragi studenți și doctoranzi, aveți material de studiu. Un om care știa ce crede, ce vorbește și ce face.

A traversat perioade grele ale istoriei. A îndurat ostilități politice. La vârsta adolescenței deja înfruntă cel de-al doilea război mondial. Apoi foametea din 47. Apoi regimurile totalitare. Le-a înfruntat cum a putut, rămânând credincios Regelui. E un mare păcat să judecăm istoria. Pe care o cunoaștem doar în frânturi.

Pe curând, frate drag Iosif. Noi cititorii și ascultătorii dumneavoastră vă spunem: La revedere! Și suntem mulți!