În atenția slujitorilor altarelor! Nu vă jucați cu vorbele, nu compromiteți predicarea, nu stingeți Duhul, haideți să rămânem credincioși Evangheliei și Domnul își va arăta credincioșie față de noi. Un cancer, o leucemie, un accident și am terminat predica. Dar, oare asta ne-a cerut Dumnezeu? Oare schimbă cu adevărat acest discurs? Oare sunt eu fidel Evangheliei lui Isus Hristos? O introspecție responsabilă nu poate fi decât un avantaj.

(1Cor 1:23) dar noi Îl propovăduim pe Hristos cel răstignit, care pentru iudei este o pricină de poticnire, și pentru neamuri – o nebunie,
(2Cor 4:5) Căci noi nu ne propovăduim pe noi înșine, ci pe Domnul Hristos Isus. Noi suntem robii voștri, pentru Isus.
(Col 1:28) Pe El Îl propovăduim noi și sfătuim orice om și învățăm orice om în toată înțelepciunea, ca să înfățișăm orice om desăvârșit în Hristos Isus.

Dragi predicatori! Asistăm, așadar la un volum foarte mare de predici și îndemnări. Datorită intensității slujirii, timpul de meditație, studiu și reumplere este tot mai scurt. În această dinamică a discursului, tendința de superficialitate este maximă. Și ne întrebăm cu onestitate: Oare asta vrea Dumnezeu? Oare fac ce trebuie? E mulțumit Domnul Isus de felul în care mă ridic în Numele Lui! Dar Duhul Sfânt? Dar Majestatea Sa, Dumnezeu Tatăl?

“Oțium” = înseamnă pauză în latină. “Negoțium” = mișcare, câștig, activism. Cicero celebrul retor roman spunea: “să te oprești să mai pui și întrebarea sinelui, nu numai întrebarea lumii”. Cronicarul Miron Costin: “nu există ispravă mai mare ca zăbava cetitului cărții”. Este mare nevoie de retragere, de pauză, sau “sublimul trândăviei” vorba lui Platon. Nu se referă la lenea păcătoasă, ci la reflecția introspectivă. Gândind și ticluind idei pentru alții, există riscul să ne pierdem pe noi înșine. Meditația duhovnicească și studiul sunt indispensabile predicatorului care vrea să placă Stăpânului, nu doar audienței. De la El vine răsplata.

Am o “obsesie” pentru hristocentrismul predicării, de ideea de a străluci Domnul Isus Hristos în predicarea noastră, iar nu opacitatea sinelui nostru limitat și pe alocurea sinistru. Antropocentralitatea (înlocuirea lui Isus Hristos cu artificii umane, care țin de propria imagine în discurs), în mare parte a predicării de astăzi este un mare abuz spiritual, reprezintă lipsă de responsabilitate și inconștiență vinovată, pentru că e furnizată cu premeditare. Și e just să fie pedepsită!

Slujitorii fac cheltuieli, investiții, cereri de închiriere de spații, oboseală, rugăciune, post, șanse unice. Este inadmisibil să se citească texte doar ca acoperire și să nu se facă nici o referire la ele. E păcat! Am plecat uneori în lacrimi acasă cerându-i iertare lui Dumnezeu pentru modul în care au fost batjocorite minutele de har. Această formă agresivă de manipulare emoțională hrănește oamenii cu iluzii. Masele nu au discernământ teologic. Mulți oameni sinceri din biserică, neintenționat confundă cercetarea Duhului cu afecțiunea emoțională. Ei sunt doar impresionați și plâng, nu zidiți. Doar Cuvântul are forță de metamorfoză. Poate o experiență să ajute la întărirea unei idei, dar nu construiesc ideea în jurul diagnosticelor incurabile.

Dragi colegi de predicare! Oțium = oprire! Nu “neg” – Oțium. Nu facem afaceri cu harul! Nu tranzacționăm suflete, că ne putem înfrăți cel mult cu Iuda, iar niciodată cu Pavel “obsedat de cruce”.

Mă întreb: oare a ajuns Isus Hristos insuficient? Oh nu! Încă 70 de mii de ani dacă am predică despre El, abia am atinge 1% din misterul hristologiei Sale. Oare am putea vorbi de insuficiența Bibliei? De trebuie să apelăm la artificii psihologice? Nici asta nu ține! Biblia este oceanul fără sfârșit al revelației. Este Cartea de identitate a lui Dumnezeu. E un subiect în sine inepuizabil de învățătură și consistență. Cumva Duhul Sfânt nu mai este pe pământ? De suntem nevoiți să forțăm nota a ne descurca fără El? Să îl fi înlocuit de tot Chat GBT-ul? Oh! Nici asta nu prinde. L-am simțit aseară la amvon în timp ce predicam despre supremația lui Isus Hristos în slujire și trăire. Doamne ce susur blând și subțire a cercetat bisericuța din Ghioroc! Și dumneavoastră cei care citiți acest mesaj L-ați simțit pe Duhul Sfânt de sărbători. Deci Duhul lucrează și astăzi cu putere.

Fac un apel la responsabilitate și reverență față de Domnul. Haideți să ne propunem să slujim cu evlavie și cu frică Domnului Isus Hristos! Haideți să păstrăm fidelitatea față de Sfânta Scriptură! Haideți să păstrăm deplin hristologic mesajul predicării! Haideți să nu ne îndreptăm spre basme băbești și istorisiri închipuite! Principiul de bază al hermeneuticii: “Lasă Scriptura să interpreteze Scriptura”. Nu vă jucați cu sufletele oamenilor! Nu abuzați spiritual și emoțional de ei! Nu construim predica pe două trei cancere și atât! Am observat și asta, că oamenii nu se mai lasă impresionați. Deci deja nu mai ține.

Am așa un nerv al speranței că nu mai prinde. Oameni la care nu m-aș fi gândit că sunt atenți, au venit și mi-au semnalat elementele de abuz spiritual, bombardamentul compulsiv cu lacrimogene și istorisiri închipuite, invazia agresivă a poveștilor trucate despre boli incurabile, care da, impresionează pe cei vulnerabili emoțional, dar îndepărtează latura conștientă, sugrumă rațiunea bisericii.

Dragi slujitori ai altarelor! Oțium – oprire, iar nu negoțium – tranzacție. Haideți să ne întoarcem înapoi la Biblie! Înapoi la Isus Hristos! Înapoi la rugăciunile fierbinți din toiul nopții! Înapoi la Dumnezeu! Înapoi la călăuzirea și ungerea Duhului Sfânt în profeția predicării! Înapoi la zilele de post și rugăciune care pun pe fugă duhurile răutății și ne dau autoritate în spectrul spiritual! Suntem responsabili să conservăm hristocentrismul predicării pentru noua generație de slujitori care ne vor fi succesori.

Preaiubiților, tratați articolul ca un îndemn frățesc, responsabil și cu frică de Dumnezeu. Și haideți să-L predicăm pe Hristos. Este suficient! Dacă Dumnezeu ne va hărui să ajungem în anul 2026, haideți să lucrăm responsabil la schimbarea paradigmei predicării! Redându-i sacralitatea, hristocentrismul și biblicismul.

Cu deosebită prețuire, al Domnului rob în slujba oamenilor, pastor Onisim Botezatu.