O invitație specială, o provocare pentru mine, o oportunitate a slujirii. Faptul că Dumnezeu a rânduit să fiu cu frații Strugariu și Ionuț Gontaru este un privilegiu unic, pentru care mă declar mulțumitor cerului.

Călătoria

Lungă și obositoare. Frații Strugariu și Ionuț au plecat sâmbătă din Suceava. Și am ajuns în Melborne marți dimineața (ar fi luni seara în România). Trei zile pline de drum. Budapesta-Dubai-Singapore-Melborne. O scurtă incursiune în inima Dubaiului este suficientă pentru a cartografia puțin imaginația cu rezultatul opulenței și al luxului exorbitant în care își petrec nefericirea magnații lumii, confundând amarnic valorile umane. Pare exotic, frumos și aventuros, dar este teribil de greu. Am lăsat familii acasă în ger cumplit, cu mașinile înzăpezite. Am lăsat împreună 6 neveste și 32 de copii să se descurce cu greutățile vieții, dar când Dumnezeu te cheamă, iar tu ești slujitor, mergi fără comentarii. Mari răsplătiri dumnezeiești are Domnul pregătite pentru fiecare soție de slujitor, pentru fiecare copil de slujitor. Toți sunteți partenerii noștri de slujire, chiar și de departe. Sacrificiul vostru nu va trece neobservat de providență.

David Șalar

Am avut ocazia să cunosc un om. Un mare om. Un om de caracter, modest, serios și bun. Blândețea lui David este cu adevărat cunoscută de toți oamenii. Am făcut o echipă bună împreună. Am avut de învățat multe lecții prețioase de la David. Dumnezeu să te binecuvânteze fratele meu. De asemenea au mai fost și alți frați slujitori precum Relu Moldovan, fratele C. Marinel. Domnul ne-a unit sub steagul crucii.

Melbourne, Victoria

Un oraș impresionant, 180(o sută opt zeci) de km lungime și 100 km lățime. Statul Victoria este reprezentativ, cu capitala Melbourne. Iar capitala Australiei (Canberra) este situată între cele două metropole: Sydney și Melbourne. Acesta din urmă este o metropolă uriașă, cu blocuri foarte înalte. La etajul 99 am urcat, mai sunt și altele mai înalte. În acest oraș răsfirat se aude pe alocurea vorbită limba română, ceea ce e fascinant. Așa cum fac peste tot, acești români s-au adunat, au întocmit mici comunități și au făcut biserici. Se adună săptămânal și slujesc Stăpânului.

Concenrtul papagalilor.

La geamul camerei mele se află doi stupi de albine foarte bine îngrijiți. În fiecare dimineață între orele 5-6 se dă un concert în parcul de lângă noi orchestrat de Creator. Fără bilet de intrare, fără bani, fără amplificare electrică, papagali de mai multe rase și culori si alte înaripate, ne oferă un concert mirific.

Familia Cîmpean

Cazați la fratele păstor Mircea Cîmpean, un primitor de oaspeți care a cazat mulți îngeri în ani, împreună cu părinții dumnealui, (mama Lidia, o Debora, o mamă în Australia) și tata Onucu (pastorul senior Ioan Cîmpean) sunt o familie model. La 59 de ani de căsătorie, plini de umor și dragoste, se înțeleg ca la 17 ani când mama Lidia a spus “Da” în fața altarului și s-a ținut de cuvânt. Aviz celor care după doi ani de la nuntă pomeniți divorțul! Pe atunci iubirea era iubire. Și astăzi este dacă ai inimă curată și ești asumat.

Biserica Tabor

O biserică cochetă, cu un design călduros, cu oameni credincioși și decenți îi slujesc Tatălui cu bucurie. Am cunoscut aici oameni mari, cu inimă cât Australia. Faptul că ne încurajează ascultând slujirea noastră în mediul online, e și mai onorabil. Unii dintre ei ne povestesc cum au venit aici. Fiecare poveste e unica în felul ei și cu puternic impact emoțional. E o bucurie să le asculți povestea. Aș face un reportaj cu fiecare poveste, care e demnă de un bestseller.

Convenția bisericilor Penticostale din Australia și Noua Zeenlandă

Convenția a fost organizată de Consiliul Bisericesc al tuturor bisericilor din Australia, dar prezența a fost policromatică. Ce mă bucur că departe de casă românii au uitat de gardurile de beton armata, de zidurile fortificate doctrinar, au uitat de religii și curente, de calvinism și armenianism, de luteranism sau reforme, penticostali sau baptiști. Aici toți se închină. Aceeași oameni aceluiași Dumnezeu. Toți cântă, toți se roagă, iată cum steagul crucii ne adună pe fiecare la un loc, putem vorbi aceeași limbă, și ne putem uni în închinare. Nu e abilitate umană, e opera Duhului Sfânt.

O sală grațioasă de aproximativ 1500 de locuri. Curând devine neîncăpătoare, deschizându-se și balconul care e full. Sala e plină nu doar de oameni, ci și de prezența Duhului Sfânt. Oameni adunați din toate colțurile Australiei, nu au mai ținut cont de miile de km au venit cu așteptări și dorința de părtășie. Din Sydney, Brisbane, Adelaide, Gold Coast, Pert și alte orașe australiene, unde frații noștri români și-au construit bisericuțe să se închine Regelui.

Foarte curând Duhul Sfânt aduce sub cruce sute (peste o mie) de închinătorii. Cu vocea, cu mâinile ridicate, cu diverse instrumente, curând focul închinării se extinde în întreaga sală. De la prima zi a convenției până la ultima am fost onorați cu prezența Duhului Sfânt în mod cu totul special. Nici unul din echipa noastră (cei invitați special pentru convenție) nu are 40 de ani împliniți. Semn că frații nu țin cont de anii noștri, dar se pare că nici Dumnezeu. Lucrează cu oameni de 30 și ceva de ani, la un loc cu oameni de 50-60-70 de ani.

Ultima zi a fost una unică. Duhul Sfânt începe să miște inimile spre cer. Prezența lui Dumnezeu avea să ne surprindă pe toți, chiar și cei experimentați tremură. O vibrație specială a Duhului preia controlul convenției și devine aproape imposibil de gestionat omenește. La nivelul duhului se simt presiuni și lupte acerbe în văzduhul Oceanului Indian.

Probabil căpetenii din Asia, din idolatria Indiei, din Japonia și orient au făcut front comun. Se simte o tensiune puternică la nivel spiritual. Numai cei cu experiență înțeleg misterul. A doua seară am înțeles secretul. În apropierea noastră se află una dintre cele mai reprezentative comunități sataniste din Australia. O, da. Mare dreptate avea apostolul Pavel: (Efes 6:12) Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii și sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății care sunt în locurile cerești. Vai ce aș fi povestit puțin cu fratele Pavel. Ce nu aș da să am o oră audiență la el la consiliere, să îmi vărs amarul și să povestesc presiunile și războaiele spirituale. Cred că ar fi singurul care m-ar înțelege deplin.

Dar mijlocirile celor maturi, lacrimile părinților îndurerați care au pierdut controlul în casele lor, au avut succes. După lungi insistențe la chemare se declanșează minunea. Puhoi de oameni vin în față la rugăciune. De toate vârstele. Culoarele se umplu curând. Suntem nevoiți să facem mai multe apeluri la ei să elibereze culoarul care se tot bloca. Zeci de persoane care au venit să se ofere slujirii Regelui Regilor. Multe lacrimi s-au vărsat. În față lacrimi de pocăință. În bănci lacrimi de mulțumire ale părinților care își văd împlinită rugăciunea. Amarele lacrimi ale nopților târzii sunt acum împlinite de Dumnezeu. Zeci de minute de rugăciune împreună cu ceata de slujitori care au venit să ne rugăm.

O generație de tineri înfrânți. Depășiți de nivelul luptelor spirituale, unii au cedat sub presiunea poverii. Alții se mai țineau în câteva propte. Alții serioși de altfel au răspuns afirmativ chemării lui Dumnezeu. Se simțea în aer o prezență a lui Dumnezeu. Savurăm cu nesaț triumful crucii lui Isus Hristos asupra păcatului. Se simțeau lanțurile spirituale ale multor păcate care se rupeau și picau zornăind pe podele lustruite. Erau tineri descătușați și dezrobiți de sub puterea satanei prin forța harului și a Duhului Sfânt. Isus Hristos revendică victoria în niște case de lut slabe, slabe, foarte slabe.

Tineri și tinere. Soți și soții. Familii tinere cu copiii de mână ies în față să se predea de-a binelea lui Isus Hristos. Un frate pastor a ieșit la rugăciune când copilul lui de 12 ani a țâșnit de lângă el în față la rugăciune. A venit în trombă după el. Am mărturie cum la 12 ani Dumnezeu m-a cercetat în Casa de Cultură din Bacău, la chemarea fratelui păstor Luigi Mițoi, venind cu Misiunea Speranța. Iar acești tineri nu au mai ținut cont de nimic. S-au desprins dintre rânduri și au fugit în față la cruce.

Da, cineva e incomod, diavolul urla ca un leu că simte gustul înfrângerii în Numele lui Isus Hristos. Am fost sabotați de echipa media. (Au fost contractați prin firma care a trimis din ăia care nu au valori creștine, nici firești). La fiecare luare de microfon eram sabotat. Datorită unor probleme electrice, mare parte a metropolei este în beznă, dar noi avem curent printr-o minune. Peste Țoar răsare soarele. Inamicul a încercat să saboteze organizare prin dezinformare. Mesaje primite de frați în zilele precedente convenției că nu este curent și că nu se mai ține convenția. De asemenea un alt plan diabolic era pus la cale pentru a compromite toată slujirea printr-o metodă de sabotaj publică inițiată împotriva unui slujitor, dar pe care Dumnezeu m-a învrednicit să îl dezamorsez la timp. (Nu pot scrie detaliile aici).

În prima zi am fost onorați cu prezența une distinse doamne guvernator local ( ). Vizibil impresionată, cu lacrimi în ochi ne povestește Prigoana pe care a avut-o pentru apărarea valorilor creștine. Dar Dumnezeu le-a dat biruință la nivel de familie, plătind în mod uimitor amenda primită pentru ca s-a împotrivit unor fărădelegi inițiate de oamenii legii.Ms. Moira Deeming MP
Senator in Australian Parliament-Representing Western Melbourne Metropolitan Region;
Din partea Autorităților Române a fost:
D-soara Claudia Bejenaru- Consulul General al României in Australia. Aprecierile dumneaei au ajuns la sufletul românilor din Australia. Dumnezeu să binecuvânteze ambasada României de aici care se poate mândri cu reprezentarea acestor oameni plini de Isus Hristos.

M-a impresionat și povestea misionară a fratelui Petru Tarcea. Un om de blândețea lui Moise, care face misiune în Zonele sărace ale Africii și Indoneziei. La fiecare fântână săpată au reușit să monteze o stație radio, unde oamenii ascultă Evanghelia. Ne spunea ca au pus o țeavă destul de mică să poată poposi mai mult oamenii la fântâna, care se transformă într-un sanctuar și loc al socializării și întrebărilor introspective despre lume și viață, unde oamenii stau toată ziua.

Reîntâlnirea cu fratele păstor Gabi Izsac a fost o bucurie. Am reușit să înregistrăm un podcast despre convenție și scurtă mărturie a vieții mele. Fratele Gabi mi-a fost coleg de catedră mai bine de zece ani. Domnul l-a chemat aici pentru slujire împreună cu familia.

Frații Strugariu.

Acești oameni mari, cu inima mai mare decât ei sunt deosebiți. Au reușit să redea viață acordeonului. Este șocant cum un instrument batjocorit de unii (că ar fi învechit), ajunge să cucerească prim-planul închinării evanghelice prin milioane de vizualizări de pe toată planeta. Doar o cântare are peste zece milioane. Dovadă că nu e atât de important instrumentul muzical, cât spiritul închinării. Dăruirea, focul închinării, caracterul închinătorului, mesajul cântării. Să reușești să determini mii de oameni să cânte câteva imnuri consacrate este formidabil. Frații Strugariu sunt niște băieți bine crescuți, care provin dintr-o familie modestă, dar pe care Dumnezeu i-a împodobit cu mult har. În contextul în care cu greu mai găsești doi frați să își vorbească prietenos, ei sun patru, uniți de același foc al Duhului Sfânt. Se înțeleg bine, se coordonează deosebit, iar Dumnezeu continuă să lucreze. Sami nu se poate sluji de mâna dreaptă, dar când vine vorba de slujire o minune se întâmplă și Dumnezeu îi prea funcțiile mâinii făcând dintr-un braț de carne, aproape invalid o unealtă a neprihănirii.

Maniera în care Dumnezeu mișcă zeci de mii de oameni (50 de slujbe doar în turneul de anul trecut) este un fenomen greu de explicat logic. Nu le ridicăm statuie, nu ne lăudăm cu oameni, dar nu putem să nu observăm dinamica închinării plenare pe care Dumnezeu a revitalizat-o prin stilul lor. Am umblat mult, am participat la multe conferințe și slujbe, dar până acum nu am văzut o sală de sute, uneori mii de oameni să cânte cu atât foc împreună. Ori esența închinării este exact asta. Biserica să cânte, mulțimea prezentă să fie angrenată. Ca slujitor nu pot decât să mulțumesc lui Dumnezeu că a ales să mă așeze contemporan cu ei (frații Strugariu). Și Pavel recunoaște în epistole aportul evanghelistic al tovarășilor lui, nominalizându-i.

Ionuț Gontaru

Un om deosebit. Un vas fragil în care Dumnezeu a investit enorm. Cu patru operații pe creier, cu un traseu anevoios al vieții, abandonat de tată încă de copil, crescut de o mamă eroină care nu s-a mai căsătorit, investindu-se în copilul talentat, cu un dar special de a cânta. El cântă cu toată ființa. La pian se prezintă ca un maestru, la îndemnare ca un predicator, iar la voce e cântăreț călduros, deși nu are studii de specialitate, asta amplifică mai tare minunea talentului său muzical. Dumnezeu îl împodobește cu har dublu. Sfidând parcă gravitația realității, nu îl auzi să se plângă, nu e trist și izolat, nu adună frustrări, dimpotrivă. S-a pus pe drumul acesta cu noi, până la marginile pământului. Aproape 22 de ore numai în aer. Escale lungi și obositoare, dar toate au trecut mai ușor în compania lui. Cu umorul unui actor ilustru a reușit să ne vindece de toate cele negative din minte. Faptul că Dumnezeu se îndură de el și Corina și le-a dăruit o binecuvântare (pe Eva) după 16 ani de căsătorie, este un miracol și o favoare divină. Îți mulțumim Ionuț pentru că ești. Faptul că ne ești și prieten este un plus privilegiu pentru noi.

Prima biserică din Australia. Fratele Busuioc

Biserica Baptistă din Melbourne este o comunitate minunată de oameni speciali. E Biserica mamă a tuturor creștinilor evanghelici din Australia, iar acesta este un har. O seară fără bariere. Nu se mai ține cont de garduri doctrinare, de îngrădiri dogmatice, de culori religioase. Aici toți se închină. Rugăciunile comune au fost un deliciu. Fratele Busuioc face dovada unui slujitor responsabil și vrednic de toată cinste perilor dumnealui albi. Ca pastor senior al bisericii ne-a primit cu o căldură hristologică, un om cu duhul înfocat.

Am întâlnit aici prieteni, oameni frumoși, care la această depărtare de casă rămân credincioși Marelui Stăpân.

Betania Melbourne

Aici a fost iarăși o slujbă frumoasă. O biserică mare, arhiplină și cu mare dorință de închinare. Traian. Este un băiețel de aproximativ 10 ani care a recitat un psalm foarte frumos. Iertați-mi slăbiciunea pentru recitare și memorare. Îl întreb pe Traian câți psalmi știe: “Foarte mulți!” Îmi răspunde hotărât. Oare copii noștri de zece ani câți psalmi mai știu pe de rost? Dar, oare noi adulții câți mai știm? Mulțumim Traian pentru pasiunea ta în a memora Biblia. Asta e viața unui creștin, unui slujitor, unei biserici. Biblia. Dacă părinții tăi, pe care îi felicităm, se vor ocupa mai departe de tine, ai șanse să ajungi un bun predicator slujind Stăpânului ceresc.

Gold Coast (Brisbane)

Biserica Grace se află în plin șantier. Vor face o locație mare și aerisită. Dar înghesuiala nu a fost un impediment pentru cercetarea Duhului Sfânt. Fratele Emanuel, pastorul coordonator al bisericii este deosebit prin calmul lui și blândețea rară. Ne primește cu dragoste în Hristos și ne asigură de toată libertatea Duhului în slujire. Am avut experiențe foarte frumoase aici, am cunoscut oameni buni și inimoși. Nistor este omul fără vicleșug pe care Dumnezeu îl preferă. A cazat toată echipa de misionari (noi, invitații la convenție). Casa lui Nistor a devenit un sanctuar în care Fiul Omului își poate odihni capul oricând. Astfel de oameni cu astfel de daruri sunt rari. Cine mai găzduiește un om astăzi? Cine mai are un loc în plus la masă? Cine mai pune baia și mașina de spălat haine la dispoziție? Cine mai face curat după slujitorii Domnului? Cine mai face cumpărături în plus? Cine își mai expune familia la aglomerație?

Cine? Oamenii aleși de Dumnezeu pentru asta. Oamenii care înțeleg misiunea hristologică a bisericii. Oamenii mari. Oamenii puternici și maturi teologic. Oamenii aceștia vor fi mult binecuvântați de Dumnezeu. Iar Nistor cred că va lua premii cel mare.

Biserica Elim este de asemenea o comunitate de oameni tineri și devotați. O biserică mare, foarte dotată. Dovadă că oamenii sunt gospodari și maturi. Acolo unde găsești o clădire de biserică îngrijită însemnă că vorbim de credincioși responsabili și maturi. Aici Dumnezeu avea să ne surprindă în mod deosebit. Cu o flotă de slujitori tineri, biserica se află în ascensiune și la capătul pământului se luptă să slujească Domnului.

Fratele Ioan Pumnuț (neamul nostru) și Rodica soția lui sunt oameni faini. Ne povestește fratele Jon la un breakfast cum a plecat el în Australia. Informațiile vă pot afecta emoțional. Lăsând acasă o soție însărcinată și cu un copil de trei ani a trecut Dunărea pe o bărcuță de plastic. În bătaia gloanțelor grănicerului de serviciu, reușește să treacă în Serbia. Povestea e fascinantă. Presărată cu elemente tragi-comice. Aici se vede spiritul luptător al românului, care e dornic să exploreze o opțiune care e mai bună, chiar dacă e imposibilă. Povestea unchiului John, mi-a adus aminte de povestea unchiului Petru Lulușa (care a mers sub tren, sub toaletă, să nu fie detectat de câini. O călătorie din Belgrad până în Trieste. E stabilit de 50 de ani în Chicago. Povestea unchiului Petru poate fi urmărită aici. ⬇️https://youtube.com/watch?v=9dCC8tBGGOE&feature=shared⬆️

Ne pregătim să plecăm din Gold Coast. Lăsăm în urmă lacrimi de pocăință, hotărâri pentru botez, tineri transformați și familii deviate. Lăsăm în urmă amintiri frumoase, prieteni noi și minunați. Dumnezeu știe dacă ne vom mai vedea, distanța fiind în mare impediment. Dar săptămâna asta petrecută la ei a fost suficientă pentru crearea unor legături indestructibile și amintiri de excepție.

Pert (…)

Australia este un continent unic. Cu o floră și o faună bogată, înconjurată de oceanele Pacific, Atlantic și Indian. Imaginea mea despre acest continent era diferită. O țară cu 25 milioane locuitori. Verde, plină de viață și o biodiversitate unică în lume. Păduri tropicale imense de Sequoia, cele peste 200 de specii de eucalipți fac din Australia un continent în care viața vibrează la fiecare pas. Turmele de canguri, diverse specii de păsări, papagalii în libertatea lor, bogățiile oceanelor, imensitatea deșertului cu cea mai mare populație de cămile și vaci sălbatice din lume, te fac să te îndrăgostești de această țară binecuvântată de Dumnezeu.

Ne deplasăm spre casă. Unde ne așteaptă familiile topite de dor după noi, dar mai ales noi după ele. Plecăm bucuroși și cu inima plină de har. A rămas în urmă o amintire plăcută, lacrimi de pocăință, decizii pentru botez, părinți bucuroși, slujitori mulțumiți și credință într-un Dumnezeu care răsplătește jertfirea noastră.

Mulțumim Domnului și Consiliului Bisericesc pentru invitație, dar mai ales fratelui Beni Fițui care s-a ocupat de bilete și venirea noastră aici. Fratele Beni este un om care trebuie interpretat. Plin de zâmbet și iubire, entuziast ca un tânăr de 20 de ani. Domnul să vă binecuvânteze cu bătrâneți fericite. Mulțumim fratelui Mircea Cîmpean ca președinte al Bisericilor Române din Australia și Nouă Zeelandă, și organizator al Convenției. Frate Mircea ați dat dovadă de echilibru, siguranță și desfășurare foarte bună. Biserica Tabor, ca gazdă a evenimentului, a dovedit că nu prin număr vine biruința, ci prin coordonate și bună organizare. Domnul vă va răsplăti.

O să ne fie dor de voi preaiubiții noștri frați în Hristos! Cu prețuire, pastor Onisim Botezatu, frații Strugariu (Stelică, Sorin, Silviu, Sami), Ionuț Gontaru. O echipă de criză închegată spontan de Dumnezeu pentru o lucrare atât de măreață.