În atenția învățătorilor de școală duminicală, liderilor de tineret, pastorilor, predicatorilor: învățători și evangheliști! Predicarea este arta de a reproduce cu fidelitate învățăturile Bibliei, fără a altera înțelesul intențional transmis de Dumnezeu prin textul scris. Predicarea eficientă însemnă să redai în mod armonios, cu o retorică fidelă în public, învățăturile pe care le-ai dezvoltat în studiul privat îmbinate cu post și rugăciune, cu multă muncă și iubire de cunoaștere.

În privința aceasta vă propun un subiect de meditație față de prestația publică a predicării. Analizând fluxul mare de predici, unele încărcate în mediul online, nu ai cum să nu observi tendința de superficialitate și infidelitate față de textul biblic. Inteligența artificială sau naturală a omului este capabilă să genereze idei și omilii excepționale, chiar formidabile și plăcute la auz, dar care pot comite abuzuri flagrante asupra învățăturii Bibliei. Ori, dacă fidelitatea față de Sfânta Scriptură este sfidată, nu rămâne decât amăgirea, în primul rând a predicatorului, pe care îl suspectez de comiterea unei nedreptăți premeditate, dar și culpa comună a auditorului care nu mai probează prin filtrul Bibliei acasă, așa cum făceau credincioșii din Bereea.

Exegeza (din fr.:exegesis = explicație, comentariu) este interpretarea (filologică, gramaticală, istorică etc.) a unui text, referindu-se în special la comentarea textelor biblice.

Exegeza deci presupune o analiză atentă și obiectivă a textului, extragerea sensului pe baza contextului, genului literar, istoricului și limbii originale. Scopul e să înțelegi ce a vrut autorul să transmită cititorului inițial. Exegeza este cea mai fidelă metodă în demersul înțelegerii ideii textului biblic.

Eisegeza este o metodă subiectivă și adesea selectivă de citire a textului, unde îți pui propriile idei sau prejudecăți în text, chiar dacă nu asta spune sau înseamnă textul de fapt.

La o analiză atentă, câte predici ai auzit în ultima perioadă eisegetice și câte au fost exegetice? Câte vin în urma unei expertize teologice profunde, cu principii și ideii extrase din Biblie și aplicate la viața de zi cu zi, și câte au fost de fapt idei sociale, adaptate la texte biblice să sune teologal? Aici se pot comite abuzuri.

Cererea mare de predică, generată de maratonul excesiv de evenimente și programe pentru a ține trendului media activ, conduce spre superficialitate și învățături de suprafață. Oare scopul bisericii nu este mai degrabă cel al creșterii spirituale la nivel local? Oare forța bisericii nu e dată de calitatea creștinismului per membru? Oare nu ucenicizarea și implicarea în slujire a fiecărui membru al bisericii contează de fapt? Iar membrul are nevoie de Cuvântul lui Dumnezeu care este Duh și Viață. Nu vă sustrageți niciodată unii curs de retorică, hermeneutică, omiletică, exegeză, misiologie, evanghelogie sau orice alt curs care ar aduce un plus dezvoltării teologice.

Îndemn toți livratorii de învățătură biblică să ne întoarcem la studierea cu acuratețe teologică a Bibliei. Să petrecem timp, mult timp cu Biblia. Nu Chat GBT-ul face predici în locul nostru. Categoric nu! “Ferice de cei flamanzi și însetați după neprihănite” se realizează prin Cuvânt. Memorarea versetelor biblice nu se demodează niciodată. Biblia se citește cu caietul de notițe lângă noi. Cu un comentariu al oamenilor care au mai parcurs textul biblic înaintea noastră cu sute sau zeci de ani, confruntând apologetic deviațiile. Așa evităm ereziile.

Eisegeza este cea mai infidelă metodă de predicare. Nu inventez eu ideile și le potrivesc cumva unor texte biblice. Nu! Ci studiez Biblia și pe alocurea mai caut un exemplu din viața cotidiană (fără nume, locuri, persoane, biserici, detalii confidențiale, unele de la mărturisire), care să întărească în mintea auditoriului convingerile. Dar nu condamn Biblia la supunere față de ideile mele. Este o formă de înșelătorie. Bucuria mea este că oamenii s-au prins și taxează superficialitatea, iar dumneavoastră predicatorii responsabili care citiți, înțelegeți.

Dragi predicatori. Trebuie să mai înțelegem vremea în care trăim, ca fii lui Isahar. În urmă cu ani de zile, predicatorul era un fel de enciclopedie. În jurul lui se adunau oamenii pentru că predicatorul le aduceau lucruri minunate. Cultura biblică și generală. Oamenii nu aveau acces la informație. Astăzi? Tânărul stă cu telefonul în mână la balconul bisericii, iar în 5 secunde verifică toate informațiile legate de evenimentele prezentate de noi. Dacă nu corespund, se distrează copios.

Se demodează un predicator dacă predică Biblia? Nu! Este insuficient Isus Hristos în predicare, de trebuie ajutat cu tot felul de artificii emoționale? Nu! Contează mai mult validarea publică a mesajului, decât fidelitatea față de principiile biblice despre păcat? Nu! Nu mai predicăm adevărul și consecințele păcatului din teamă de hate mediatic? Nu! Rămânem credincioși lui Hristos și Adevărului de dragul răsplătirilor dumnezeiești? Da! Ne propunem o întoarcere la exegeza clasică și petrecerea orelor de studiu biblic îndrăgostiți de literele sfinte? Da! Merită efortul teologic de creștere spirituală personală, ca mai apoi să predicăm adevărul și nu bazaconii? Da!

Îl iubim pe Dumnezeu cu tot sufletul, cu tot cugetul, cu toată inima și cu toată puterea? Dacă da, atunci trebuie să ne întoarcem la Biblie. Să regăsim dulceața părtășiei din odăiță. Să rupem din noi, unind două trei zile de post una de alta pentru sfințire și auto-edificare spirituală. Să petrecem timp cu cărțile de teologie sănătoase care ne ajută să dezvoltăm o gândire teologică profundă, să nu ne facem de rușine când ne pun copiii întrebări. Să predicăm sfințenia și în an electoral. Să nu fim stresați cu voturi și alianțe (împrumutate din spectrul politic), ci să predicăm Evanghelia curată și sfântă. “Dreptarul învățăturii sănătoase” să nu fie strâmbat în anii electorali. Să rămânem consecvenți și serioși cu Dumnezeu, iar el își va respecta clauzele contractuale adiacente legământului.

Cu aleasă prețuire, pastor O. Botezatu