Am citit cândva o chestie care m-a surprins și debusolat în același timp, dar care avea să-mi influențeze viața și mai ales slujirea. Suna cam așa: “A iubi un adolescent și a-l sluji e ca și cum ai îmbrățișa un cactus.” (🌵). Cactusul este o plantă exotică greu de cuprins. Arizona e campioană la această specie. Arbustul e masiv, absoarbe multă apă în timpul ploios pentru a rezista pe vremea toridă a caniculei. Are țepi de nu te poți apropia. În schimb înflorește rar, dar nectarul de cactus este atât de prețios că atrage albine, colibri, fluturi și alte viețuitoare de la zeci sau sute de km, termite și chiar păsări care își fac cuiburi în interiorul acestuia.

Iată cum în mijlocul deșertului, există această specie de plantă, adaptată perfect la arșița mediului secetos și devine un belșug de binecuvântare pentru beneficiarii mici ai naturii.

Adolescentul este un copil de treaptă superioară a maturității lui, cu multe frământări și lupte interioare, un vulcan de emoții pe care nu știe să le gestioneze, un munte de stări incontrolabile, dar și o livadă de cireși japonezi plină de iubire pe care nu știe cum să o manifeste. Dacă nu este îndrumat cu iubire și profesionalism, dar mai ales cu înțelepciunea lui Dumnezeu, adolescentul dezvoltă adicții/dependențe și patimi care îi pot marca tot restul vieții. Vara vii viața noastră de părinți ar fi plictisitoare, acum e atât de palpitantă!

Pe planetă avem 1,7 miliarde de adolescenți. Cele mai mari investiții sunt în adolescenți, pentru că ei reprezintă speranța de viitor a lumii. Toate investițiile sunt gratis pentru ei. E perioada cea mai frumoasă. Un foarte mare consum până la frontierele risipei de energie, timp, bani, nervi, emoții, forțarea limitelor până spre extrem prin: gantere grele, nopți nedormite, alergare fără ținte precise, etc. Nu am înțeles niciodată de ce Dumnezeu a lăsat în seama adolescenței cele mai grele și importante decizii de viață: liceul, facultatea, nașterea din nou, meseria, inclusiv partenerul de viață în multe situații.

Dar echipa de la MGM, asociația bucovineană pornită să facă bine, mult bine, le-a venit în ajutor. Am fost invitat de vreo doi sau trei ani la această conferință, îmi pare rău că am ajuns doar acum. De mai bine de două decenii slujesc adolescenților. Peste 16 ani în învățământul preuniversitar, la conferințe pe toate continentele lumii (cu excepția Africii). Nu pot decât să declar că sunt fascinat de slujirea lor. Sunt imprevizibili, triști uneori, încăpățânați, conflictuali, anxioși, adicți, dar din cale-afară de frumoși, smart, vioi, energici și pasionați de Dumnezeu. Când ai reușit să canalizezi energia unui adolescent spre Hristos, ai câștigat un uriaș neobosit pentru slujirea Regelui.

Organizatorii au trebuit să oprească înscrierile cu câteva zile bune înainte. Nu am găsit o sală mai generoasă în Suceava, abia așteptăm a să se termine Polivalentă de peste patru mii de locuri. Biserica Betel Dumbrăveni, o biserică generoasă și primitoare a fost plină până la refuz. Peste 1200 de adolescenți. Priveliștea îți taie respirația. Fete și băieți veniți din tot județul, inclusiv din județele limitrofe.

Eleganța acestor fete și a băieților și decența de care dau dovadă este pilduitoare generației alfa (2000-2010 plus). Acești tinerei sunt dovada vie că se poate să fii foarte elegant, frumos, îngrijit, chiar în trendul generației tale și totuși decent, smerit, și pe placul Domnului. Pentru că mă cheamă și Botezatu în CV, permiteți-mi să vă dau o notă: 10 cu felicitări.😊

Cinste mai întâi părinților voștri. Dacă aveți un adolescent în casă, viața dumneavoastră este cea mai frumoasă, el înfrumusețează mediul familial. Nu se vor supăra tații că cinstea merge mai ales pre mame. Ele sunt eroii caselor noastre care petrec 24 din 24 cu băiețeii și fetițele noastre fără murmur sau să taie vreo factură. Am fi datori vânduți pe viață dacă ne-ar calcula eforturile lor. Sănătate taților care au sponsorizat toată lucrarea. Felicitări învățătoarelor de copii, neobosite în perfecționarea continuă prin Pro 7, AMEC, și alte forme de perfecționare ați reușit performanțe uluitoare. Mulțumiri liderilor de tineret care au preluat acești prințișori adolescenți în grupele de tineri. Mulțumiri pastorilor care hrănesc cu gingășie oițele turmei lui Hristos.

Tema a fost una potrivită vârstei lor. Anturajul. Sau tovărășiile bune și rele, iar ei au avut de ales. Au ales bine. Am petrecut cu voi câteva ore bune, o zi întreagă de sâmbătă. Cu închinare prin cântare, rugăciune, consiliere, concursuri biblice și alte activități de socializare reală. Atmosfera este atât de frumoasă că nu ai mai vrea să se termine. Cu niște “cactuși” emoționali? Da. Dacă îi iubești din toată inima, dacă ți-e drag de ei și faci cu bucurie slujirea, ei te simt și îți răspund cu reciprocitate și responsabilitate slujirii tale.

Dragi părinți, slujitori, dirijori, lideri de tineret, învățători, profesori, iubiți-i! Sunt năzdrăvani? Iubiți-i! Sunt imprevizibili și spontani? La fel să îi iubiți! Nu îi înțelegeți? Mai luptați-vă, nu vă fie greu să cereți ajutor, dar promiteți-mi că-i veți iubi. Sunt adolescenții noștri. Niște maturi puțin mai mici. Sunt tinereii care țin în viață bisericile nostre. Peste jumătate din activitățile bisericilor este susținută de ei. Vorbesc cursiv două trei limbi de circulație internațională. Aproape toți cântă cel puțin la un instrument muzical. Sunt premianți în Biblie, la concursurile “Hristos în școală, cunoaștere și trăire”, la Talantul în negoț și alte olimpiade. Adolescenții sunt florile care împodobesc cu gingășie bisericile cu sute de mii de credincioși din toată lumea. Acordați-le timp și spațiu și atenție și veți fi surprinși de forța incredibilă pe care o au să vă ajute în slujire. Transmiteți-le focul pasiunii sfinte pentru Dumnezeu.

Dragi adolescenți, de pretutindeni, indiferent de cultură, religie sau gen, vă iubim și vă prețuim ca pe copiii noștri. Ne simțim colegi în slujire. Sunteți atât de iubitori și sensibili, ador poeziile compuse de voi. Vă suntem alături în necazuri, dileme și frici. Ne rugăm lui Dumnezeu să vă țină tari, departe de păcat și adicții, departe de anturaje dubioase care vă pot ucide. Țineți aproape de adulții din casa voastră. Stați prin preajma crucii, a Bibliei, a bisericii și slujiți Domnului cu bucurie. Vă prețuim ca pe ochii din cap, și vă slujim cu bucurie și drag ori de câte ori avem ocazia. Vrem împreună cu voi să moștenim Împărăția lui Dumnezeu.

Mulțumesc Ovidiu pentru orchestrarea acestui eveniment evanghelistic de excepție. Organizare, gustare, transmisie, masă, podcast, autocare venite din toată Bucovina, toate la cote maxime de organizare. I 💙 Bucovina.

Cu prețuire, pastor Onisim Botezatu.

https://emy-roman96.wfolio.pro/disk/mgm-8-c3hxvm

Accesând linkul ⬆️⬆️⬆️ veți găsi pozele oficiale de la conferință.

Accesând linkul de mai jos veți găsi conferința integral. ⬇️⬇️⬇️

https://www.youtube.com/live/9bKBGcIdO78?is=27aQ1PAtV0cEYfET

Părul alb nu aduce bătrânețea, ci uzura ireversibilă a unei minți harnice, care nu obosește sperând la mai bine pentru alții. Fiecare fir alb are povestea lui. O poveste unică, sângeroasă, cinstită și fără happy-and. Cele mai multe dintre firele albe, nu au legătură cu noi, ci cu alții. Cu părerile lor, cu nevoile lor, cu siguranța lor. Ne frângem în bucățele mărunte ca o ploaie stelară, pentru a ajuta pe alții să se reasambleze psihic, emoțional și spiritual.

Firele albe apar ca o podoabă pe acoperișul nins al eroului care nu se teme de inamici. Al celui curajos, care cere probleme imposibile pentru a le rezolva. Sunt calculele bănuților câștigați cu durere, calcule înșirate la lumina stelelor, dar ale căror dâre se întind din lună în lună. Mai sunt promisiunile date, care trebuie îndeplinite, chiar dacă uneori nu mai ai resurse.

Mai poate fi și de la descărcările electrice de mâine ale tunetelor și fulgerelor emoționale, ale unei copilării netrăite. Poate a unei maturizări forțate de împrejurări și lipsuri. Sau poate fi nenorocul de a fi victimă colaterală a deciziilor unor adulți egolatri, care și-au consumat nefericirile pe mormântul copilăriei tale, îmbrâncindu-te într-un cavou al unei maturități fără gram de inițiere.

Părul se mai albește și datorită alergării frenetice după soarele unei săptămâni pe an, undeva retras, străin în tăcerea singurătății, făcând planuri desenate pe nisip, pentru alte 360 de zile de ploi, frig, alarmă, medicamente, mecanici, dureri, vorbe și oameni. Se mai datorează gândurilor nespuse, urletelor transmise prin tăcerile așternute peste glasurile asurzitoarelor trâmbițe sparte ale calomniei. De la presiunea teribilă de a fi stâlp, atunci când nimeni nu te întreabă dacă mai ai nițică vlagă.

E de la deciziile luate în singurătatea pustiei, când fără nici un sfetnic îți este imposibil să greșești în decizii. Trebuie să acționezi repede, prompt și bine, iar asta nu se face fără traume cerebrale. Mai e de la curajosul “lasă-mă că mă descurc singur” spus de prea multe ori. De la curajul de a rămâne drept, când majoritatea se înclină în fața instinctului de supraviețuire. De la pașii făcuți prea departe în bătaia vântului rece, cu rănile sângerânde ale “fleacului de a fi ciuruit” psihic și emoțional. De a te strecura printre morile lui Don Quijote de la Mancha în speranța de a găsi un final fericit al poveștii, în care uneori ai rămas singurul visător. Poate, bătând cu disperare la ușa dreptății absolute, tu și Dinu Păturică.

Biblia ne spune că părul ar fi “o cunună pentru capul celor bătrâni”. (Prov. 20:29). Iar pentru tineri “slava e tăria lor”. Ne prea grăbim să aflăm neștiutele, să descifrăm tainele, să decodăm enigmele existenței, fără să băgăm de seamă că ne grăbim într-un galop bezmetic să îmbătrânim. Devenim pe zi ce trece vârstnici cu viață necoaptă sau tineri rumeniți la soarele torid al naivității.

Tot Biblia sugerează cu elasticitate teologică ideea de “cunună a perilor albi”: (Prov 16:31) Perii albi sunt o cunună de cinste; ea se găsește pe calea neprihănirii. Doar în anumite condiții se pare: “pe calea neprihănirii”. Adică, un om care trăiește în sfințenie, îmbătrânește cu rost, se consumă valoric, moarte spre a renaște. E formidabil de frumos zugrăvită bătrânețea când ai neprihănirea ca recuzită a vieții cotidiene.

Mai devreme sau mai târziu, capetele nostre vor fi ninse de-a binelea, până pământeniul rămâne doar o amintire în pozele prăfuite în mobila second-hand. Lasă o poveste frumoasă în urma ta, cu fiecare petală de crizantemă care urmează a răsări în podoaba ta capilară. Fii om. Fii ferm. Fii matur. Dar nu uita că râsul neconsumat se ruinează printre toxinele ficatului. Milostenia neînfăptuită te face zgârcit și rigid la inimă. Îmbrățișarea neoferită la timp te înlemnește și erodează, ruginește sufletul. Economia de vorbe dulci se plătește cu dobândă în conturile reproșurilor și decontate în frustrările vieții.

Lasă o poveste fericită în urmă în zilele tinereții tale, cu fiecare fir care albește împodobind cununa bătrâneții tale, cu petalele albe de mătase ale florilor de migdal.

Că până la urmă, bătrânețea frumoasă înseamnă mai întâii o tinerețe ordonată.

Cu prețuire, Onisim Botezatu

În acest articol voi sublinia niște aspecte întâlnite deseori în biserici, pe care oamenii le pun greșit pe seama harului lui Dumnezeu. Practic, sunt abuzuri sau interpretări greșite ale harului. Ele pot suna bine, chiar conveniente, dar care în realitate sunt distorsiuni ale doctrinei harului. Articolul nu emite pretenții canonice, nici infailibile, dar consider că niște interogații tratate cu onestitate și introspecție pot sluji demersului înțelegerii corecte a doctrinei harului.

1. Antinomianismul harului. Conform acestei ideologii, legea morală a vechiului legământ ar putea fi substituită exclusiv de har. Acest concept teologal poate afecta natura canonică a vechiului Legământ. Este foarte adevărat că legile ceremoniale au încetat cu desăvârșire, dar continuăm să predicăm din Vechiul Testament, cele zece porunci rămân valabile și se predau în școli. Continuăm să credem în legămintele veterotestamentare, cele mai multe împlinite în Hristos. Sfințenia, neprihănirea, curățirea pe care o pretinde Dumnezeu în toată învățătura Vechiului Testament. Cât de corect este să atribuim harului doar părți din istoria doctrinei mântuirii? Cât de frumos e harul în lumina promisiunilor Vechiului Legământ? Nu alunecăm spre teologie adventistă, dar nu alunecăm nici spre panta anulării oricărei responsabilități morale, că ne acoperă harul.

2. Harul nu este ieftin. Conceptul popularizat de Dietrich Bonhoeffer arată că există o falsă înțelegere a harului: a) iertare fără pocăință; b) botez fără ucenicie; c) credință fără transformare. Harul autentic costă totul, pentru că ne cheamă la moartea față de sine și urmarea lui Hristos. Așa cum pe Dumnezeu l-a costat TOTUL (sacrificarea singurului Fiu), pe noi ne costă TOTUL, predarea totală. (Marcu
12:30) și: «Să-L iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău și cu toată puterea ta.» Iată porunca dintâi. Faptul că nu ne-a costat nimic, nu înseamnă că a fost ieftin harul lui Dumnezeu. L-a costat pe El. Pe Fiul lui Dumnezeu.

3. Harul nu anulează sfințirea progresivă. Există o mare confuzie între justificarea instantanee, bazată pe declarația urmării lui Isus Hristos, fie în ziua convertirii, fie în ziua botezului. Da Romani 10:10 rămâne valid: Căci prin credința din inimă se capătă neprihănirea și prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire. Dar, nu se poate anula conceptul de sfințire progresivă. Acesta continuă până în ziua în care închidem ochii sau auzim glasul Mirelui (Hristos). Nu atribuiți exclusiv mântuirea în seama justificării instantanee a harului, continuați să-i îndemnați pe oameni la sfințire, ucenicie și creștere duhovnicească.

4. Harul nu este determinism spiritual. O altă mare confuzie se face atribuind în exclusivitate harul deciziei divine, harul înțeles ca forță unilaterală care anulează răspunsul uman. În multe pasaje biblice, harul este prezentat ca inițiativa lui Dumnezeu care cere cooperare umană. Decizie, asumare cerebrală, maturitate, conștientizarea clauzelor contractuale (sinergie). Astfel se dezvoltă îndemnuri ca: har înmulțit (Romani 5:20), o formă de progresie cuantificabilă a harului; să stăruie în har F.A. 13:42; în grija harului F. A. 15:40; plinătatea harului Romani 5:17, puterea harului Romani 15:15; primirea harului în zadar. Iată că harul cere convingere, cooperare, consecvență.

5. Harul nu este sentimentalism teologic. Dumitru Stăniloaie recunoaște că “există o dimensiune specială a revelație divine, cea mistică”. Dar misticismul nu are voie să eclipseze principiile structurale ale harului. Ați auzit adesea expresii de genul: “a lăsat Domnul un har deosebit, că așa am plâns!” Uneori atribuim harului gălăgia și decibelii sau anumite trăiri emoționale. Îndemnați-i pe oameni să nu facă aceste confuzii. Harul este o stare de fapt, o binecuvântarea divină, o favoare. A considera har doar anumite momente sau stiluri de închinare sau fenomene duhovnicești poate știrbi din imensitatea harului. Reducționismul la nivel de emoție sau experiență personală, poate ciunti dramatic imensitatea harului. Har e și în suferință și la spital și în belșug, inclusiv în a avea parte de moartea celor neprihăniți. Harul înseamnă asumare cerebrală, logică, rațională a mântuirii lui Hristos. Maxim Mărturisitorul spune că inclusiv “martiriul este un har menit celor învredniciți de Dumnezeu să îl poarte.”

6. Harul nu este libertinism teologic. (Rom 6:1) Ce vom zice dar? Să păcătuim mereu ca să se înmulțească harul? Harul nu este “toleranță divină” ci iertare plătită prin sacrificiul suprem al Fiului lui Dumnezeu. Muți oameni adorm pe urechea toleranței harului. Alții au alunecat spre triumfalism și progresism teologic, promovând ideologia prosperității. Vreau să merg la aniversarea de 130 de ani a unui astfel de adept. Păi nu spun ei că nu mai este boală în har, atunci de ce au murit? De sănătate sau plictiseală? Tot ei spun că nu mai este faliment. Să ne vândă barilul de petrol cu 50 $. Sunt primul client. Nu vă lăsați amăgiți. Uneori harul este redus la o idee vagă: „Dumnezeu e bun și ne acceptă pe toți.”Această versiune sentimentală ignoră intențional trei adevăruri fundamentale: dreptatea lui Dumnezeu, crucea lui Hristos și realitatea pocăinței. Își permit concubinaje, divorțuri, chefuri, etc. Aceasta este o altă neatribuire a harului.

7. Harul nu relativizează sfințenia lui Dumnezeu, ci o amplifică. O prezentare superficială a harului creează impresia că Dumnezeu și-a relaxat standardele morale. Dar în teologia biblică, harul nu scade standardul, dimpotrivă îl împlinește în Hristos și produce în noi o metamorfoză motivațională pentru a-l trăi. Harul este mai exigent decât legea. Acolo se punea accentul pe om, pe acțiunile lui. (Evrei 9:13) Căci, dacă sângele taurilor și al țapilor și cenușa unei vaci, stropită peste cei întinați, îi sfințesc și le aduc curățirea trupului,
(9:14) cu cât mai mult sângele lui Hristos, care, prin Duhul cel veșnic, S-a adus pe Sine Însuși jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va curăți cugetul de faptele moarte, ca să-I slujiți Dumnezeului celui viu.
(9:15) Și tocmai de aceea este El mijlocitorul unui legământ nou, pentru ca, prin moartea Lui pentru răscumpărarea din abaterile făptuite sub legământul dintâi, cei ce au fost chemați să capete veșnica moștenire care le-a fost făgăduită.

Iată argumentul exigențelor harului: (Matei 5:21) Ați auzit că li s-a zis celor din vechime: «Să nu ucizi ; oricine va ucide va cădea sub pedeapsa judecății.»
(5:22) Dar Eu vă spun că oricine se mânie pe fratele său va cădea sub pedeapsa judecății; și oricine îi va zice fratelui său: «Prostule!» va cădea sub pedeapsa Soborului; iar oricine-i va zice: «Nebunule!» va cădea sub pedeapsa focului gheenei.
(5:27) Ați auzit că li s-a zis celor din vechime: «Să nu preacurvești.»
(5:28) Dar Eu vă spun că oricine se uită la o femeie ca s-o poftească a și preacurvit cu ea în inima lui.

În concluzie, merită să reflectăm la acest subiect al neatribuirilor harului la nivel de grupuri mici, la grupa de tineret, întâlnirile de surori, serile de adolescenți, devoționalul de seară al familiei. Dacă harul este înțeles, Biserica va progresa, dar dacă harul este înțeles greșit, putem să ne afundăm în eroare teologică și confuzie spirituală.

Harul lui Dumnezeu nu este o scuză pentru slăbiciunile noastre și nici o acoperire pentru compromis, ci puterea care ne ridică să trăim viața la care El ne-a chemat. Harul nu ne face indiferenți față de păcat, ci ne transformă inimile, ne învață să iubim sfințenia și ne dă curajul să creștem spiritual. Iar cea mai frumoasă dovadă că am înțeles cu adevărat harul nu este cât de mult vorbim despre el, ci cât de mult îl lăsăm să ne modeleze viața, caracterul și felul în care trăim înaintea lui Dumnezeu

Cu prețuire, pastor Onisim Botezatu!