Un caz paradoxal al Bibliei. Momentul acela când invidia întuneca mințile, dezumanizează indivizi frumoși, distruge armonia din universul familiei. Invidia e ca un animal feroce, care transformă fratele în ucigaș. Am tot meditat la subiectul acesta. Hai că în fața lui Dumnezeu a mai dres-o cumva, dar cum o fi răspuns Cain tatălui său? Când Adam l-a întrebat: “Unde este Abeluțu (Luțu, Abi) dragă Cain?” Să-i fi răspuns și lui “Nu știu!” O fi plecat în căutarea lui. Să-l fi găsit Adam pe Abel îndosit prin tufe? Să fi fost exact acele tufe printre care se ascundea el de Dumnezeu, câteva decenii mai devreme, după ce păcătuise? Nu știm.

Durerea atinge apogeul când pe înserate, mama îl cheamă și îl tot chema pe odorul ei, feblețea ei, îngerul ei pentru care Dumnezeu e nevoită să îi dea un Set – înlocuitor. Pentru că e mamă, nu cred că gândul ei s-a mai deconectat vreodată de la iubirea ei, Abel. Pornind în căutarea lui, să îl fi găsit oare pe la umbra “fructului pasiunii?” Acolo unde luase ea micul dejun cu satana? Nici asta nu știm. Cert e că se ține slujbă de înmormântare în Eden, e moarte în grădina vieții, e doliu în dimineața plină de soare. Asistăm la prima înmormântare a sângelui închegat al celui iubit de Dumnezeu: Abel. Iar în ziua morții ei, Eva, mama tuturor celor vii adoarme cu aceste cuvânte pe buze: “A.B.E.L.U.Ț.U’ M.E.U V.I.N.E M.A.M.A L.A T.I.N.E!

Iar de atunci dramele curg una după alta și mamele și tații asistă la crimele odioase, unele chiar de ei generate. De păcatele și neascultarea lor. Iată cele patru capete de acuzare aduse lui Cain:

1. Omuciderea. Oricine ar fi fost Abel, e om și nu ai voie să-l ucizi sau să-l invidiezi. E semen, e ființă, e valoare dumnezeiască.
2. Fratricid. Abel e frate, iar fratele e născut din aceeași părinți. Fratele trebuie protejat, iubit, apărat, nu ucis. Dacă fratele își atacă fratele, pentru cel atacat nu mai rămâne apărare, e în bătaia gloanțelor. Fugiți de frații sfâșietor de frați. Dacă își urăsc proprii frați, ei nu vor putea iubi pe nimeni. Nici măcar soția/soțul.
3. Deicid. Abel este asemănarea și chipul fidel al lui Dumnezeu. Orice ucigaș comite și deicid. Sugrumă, ucide chipul lui Dumnezeu. Acesta este un foarte mare păcat. Orice stârpire a lui “imago-dei” (imaginea lui Dumnezeu), e ceva mai odios decât crima în sine.
4. Suicid. Am auzit acesta interpretare devastatoare. Abel e carne din carnea lui Cain, e sânge din sângele lui. Moștenesc același genotip, în mare parte aceeași zestre genetică, fizionomie, moravuri, apucături, limbaj, din același tată. Au alăptat la același sân de mamă. Abel e bucată din el, imaginea lui, e fizionomia lui, e aproape geamănul lui. Uciderea lui Abel e suicidul păcii lui Cain pe viață. Devine fugar și anxios. Viața lui e un coșmar. În ziua înmormântării lui Abel a murit și liniștea internă a lui Cain. Iar un om distrus pe interior este un om mort.

Domnul Isus avertiza: (Mat 5:22) Dar Eu vă spun că oricine se mânie pe fratele său va cădea sub pedeapsa judecății; și oricine îi va zice fratelui său: «Prostule!» va cădea sub pedeapsa Soborului; iar oricine-i va zice: «Nebunule!» va cădea sub pedeapsa focului gheenei.

Practic orice jignire sau umilire la adresa fratelui tău este o comitete gravă. Orice mânie inventată, justificată sau nu pe fratele tău, e crimă întreagă judecată de Dumnezeu. De câte ori ți-ai jignit fratele/sora? De câte ori i-ai umilit în fața fraților/surorilor lui? De câte ori ai acuzat pe nedrept? De câte ori ai aruncat cu noroi și suspiciuni păcătoase asupra lui? De câte ori ai manifestat invidie și duh de ceartă? De câte ori l-ai jignit cu vorbe aspre și greu de suportat? De tot atâtea ori ai ucis câte puțin din fratele tău, sora ta. Încadrarea juridică acestor fapte e caz penal și omucidere, fratricid, deicid și suicid spiritual. E adevărat că nu mai ai pace și liniște? Nici nu vei avea până te întorci la Dumnezeu. Vei fi fugar toată viața.

Apostolul iubirii, prelucrează spusele Mântuitorului astfel: (1Jn 3:15) Oricine-l urăște pe fratele său este un ucigaș; și știți că niciun ucigaș n-are viața veșnică rămânând în el.

Păziți-vă de ură fratricidă, e cauzatoare de moarte. Prăjește inima și sufletul, te transformă în fugar și o neliniște inundă mintea și familia ta. Te va bântui zi și noapte sângele vărsat prin ură al fratelui tău/surorii tale. Nu e mai bine să iubești? Să te rogi pentru frații tăi? Să manifești dragoste? Să cultivi armonia și iubirea hristologică? Să îi vorbești de bine? Să îi ajuți ori de câte ori îți cer ajutorul? Oare nu asta a făcut Iosif, David, Hristos? Oare nu îți dorești tu cu adevărat să intri în Împărăția lui Dumnezeu? Oare nu ai înțeles de la apostolul iubirii că nici un ucigaș nu va intră acolo? Păzește-te de duhul lui Cain. Te transformă în ucigaș în serie. Haideți să ne întoarcem la Dumnezeu cu toată inima.

Iată cum ești în moarte. Nu mai trăiești de fapt: 1 (John3:14) Noi știm că am trecut din moarte la viață pentru că-i iubim pe frați. Cine nu-l iubește pe fratele său rămâne în moarte.

Practic nu e nevoie să urăști pe fratele tău, e suficient “să nu-l iubești” ca să fii declarat mort spiritual. Nici pe Dumnezeu nu îl poți iubi, pe care nu îl vezi, dacă nu îl iubești pe fratele tău pe care îl vezi. Să fi trecut și Ioan prin ură fratricidă? De Pavel știm ca a suferit mult din partea fraților mincinoși. Tu să fii diferit. Să iubești ca Hristos, fără nici un motiv temeinic.

Articol similar. De același autor: https://onisimbotezatu.blog/2023/02/14/cum-il-cheama-pe-fratele-tau/?relatedposts_hit=1&relatedposts_origin=4227&relatedposts_position=0

Cu prețuire, O. Botezatu