(Ps 121:4) Iată că nu dormitează, nici nu doarme Cel ce-l păzește pe Israel. 

Dormitare, dormitează, a dormita Def. Dex online: 1 Dormire ușoară și intermitentă. 2 Stare în inactivitare. 3 Stare a celui lipsit de energie. 4Cufundare în lene sau indiferență. 5 (Fig) Zăcere în amorțire.

Când vine vorba de Dumnezeu, el nu ațipește în demersul de a proteja, de a face bine lui Israel. Asta vede psalmistul. Asta vede Ieremia. Un vegheator al procesului de împlinire a cuvântului. Un străjer responsabil care nu doarme în post. Un supravegheator cu ochi de mamă care nu își scapă de sub priviri odorul hiperactiv.

Dragi slujitori ai altarului. Noi nu dormim. Dar dormităm. Moțăim. Lenevim poate, iar turmele sunt invadate de șacali, de lupi, proroci și învățători mincinoși care ucid cu sânge rece. Haideți să ne trezim! Să apărăm turmele cu dârzenie! Să luptăm cu dibăcie și curaj! Să învingem fiarele din Efes. Să ne înarmăm cu toată armura lui Dumnezeu! (Efeseni 6)

(Isa 5:27) Niciunul nu este obosit, niciunul nu șovăie de oboseală, niciunul nu dormitează, nici nu doarme, niciunuia nu i se descinge brâul de la mijloc, nici nu i se rupe cureaua de la încălțăminte.

Vai! Cât ne dorim să fim slujitorii din viziunea lui Isaia. Nici unul nu obosește, nu șovăie de oboseală. Suntem obosiți. O generație obosită. Goana după lux, după lucruri închipuite și năluci, lăcomia, au generat un leat de oameni șovăielnici și obosiți. Nu mă pot prezenta la judecată cu mașina sau casa sau contul de bitcoin. Mă voi înfățișa cu familia.

Nici unul nu doarme nici nu dormitează. Părinți care nu își permit să moțăie când vine vorba de integritatea mintală a copilului. Care nu stă pe spate lenevind în șezlong în timp ce copilul stă cu orele pe telefoane și jocuri violente. Bătrâni treji care asigură filtrul teologic al bisericii și nu permit invazia ereziilor în curicula catehetică a Bibliei. Dă-ne Domne astfel de slujitori!

Niciunuia nu i se descinge brâul de la mijloc. Asta înseamnă fidelitate față de Adevăr. Onestitate în principii. Credincioșie în etică personală. Acuratețe teologică în predicare. Mulți slujitori și părinți descinși. Au pierdut busola. Au apelat la flirturi și compromisuri ascunse. Au lăsat armele luminii. Au apelat la promiscuitate. O, nu! Mijlocul să vă fie încins cu adevărul!

Nu i se rupe cureaua încălțămintelor. Râvna evangheliei păcii este mare. Nu au renunțat la principiile împărăției lui Dumnezeu. Sunt plini de energie pentru evanghelizare și sfințire. Au devoțiune personală. Sunt închinători adevărați în duh și adevăr. Așa după preferințele Tatălui. Cu sandalele râvnei evangheliei nealterate.

Dragi creștini. Indiferent de vârstă, gen, culoare religioasă sau statut! Fiți treji! Vegheați! Că potrivnicul vostru, diavolul dă târcoale! Vrea să fure! Să junghie! Să prăpădească! Nu te prinde pe tine, o prinde pe fiica ta, pe fiul tău, soțul, soția. Fii cu ochii în patru! Veghează! Stai drept! Fii un străjer responsabil! Nu îți permite nici măcar să ațipești, să moțăi, să dormitezi în post! Atunci se strecoară hoțul și seamănă neghină!

Meditații de la Școala Tatălui, Durano. Betleem Arad, 22-24 August 2024.

A fi tată este un lucru divin. Înălțător. Cu totul special. A fi un tată bun, e o adevărată binecuvântare. Aici e marea provocare a fiecărui părinte. Unii își asumă responsabilitatea de a evolua, alții se resemnează, se plafonează și renunță.

Tatăl este omul puternic. Este eroul copiilor și preotul care apără familia de hoți și demoni. Tatăl reprezintă pentru familie imaginea lui Hristos pentru biserica Sa. Asta ne învață apostolul în Efeseni 5. Da, știu. Sunt tați care nu au avut un model pozitiv de tată. Nu e problemă. Șansa nu este pierdută. Mai avem un Tată în cer, care se lasă interpretat, imitat ca model pentru noi. Iar Tatăl ceresc este perfect!

Tatăl acesta biologic, se trezește cu noaptea în cap și aleargă toată ziua pentru a pune o pâine pe masă copiilor. Iar asta se întâmplă de milenii. Nu mai aleargă pe câmp astăzi să vâneze. Lucrează pe șantiere, prin munți, prin mine la sute de metri în pământ, pe ape, prin păduri și locuri periculoase, pe tiruri departe de casă, pe utilaje periculoase, conduce avioane și nave. Cele mai frumoase clădiri ale celor mai frumoase orașe au fost cândva șantiere unde au lucrat tați.

El nu prea are drepturi. Nu prea are ajutor. De la 20 de ani începe lupta acerbă de supraviețuire. Fiecare pas îl face cu mare efort. Crează condiții de trai, de călătorie. Construiește case, cumpără mașini, plini de vaselină până și pe urechi, repară prize, pregătește lemne pentru iarnă, renovează și iar renovează. Mănâncă pe fugă. Doarme pe fugă. Se bărbierește pe fugă. Timpul lui este cedat în favoarea altora. Pe timpul lui se bucură alții. Tata este într-o continuă alertă toată viața. Cum s-a oprit din alergare, familia începe să sufere.

El nu primește cadouri, nu merge la salon, haine noi își cumpără foarte rar. Pentru el pantofii sunt buni, dacă nu sunt rupți. Are portofel și bani. Dar tot timpul este pregătit să plătească pentru alții. El cumpără cadouri, chiar dacă el primește foarte rar unul. E dispus să dea, să plimbe familia, să se sacrifice. Iar asta îl consumă teribil. Chiar dacă o face cu iubire.

El nu are o zi a tatei. Cică ar fi prin calendar (a doua duminică din mai), dar nu am auzit niciodată să pomenească cineva de ea. Nu primește flori. Nici nu mai crede că i s-ar cuveni ceva, afară de critici și reproșuri. S-a obișnuit așa. Să dea o viață întreagă tuturor, fără să aștepte ceva în schimb. Unghiile și le taie în grabă, se tunde scurt și pe fugă, dinții nu și-i poate pune niciodată la vreme. Tot timpul sunt alte priorități, iar cremele lui sunt negre, vaselina, motorina, smoala și uleiul ars.

Tații sunt cei mai singuri oameni de pe pământ. Majoritatea se refugiază la pescuit. Pentru că acolo își mai pot pune mintea pe pauză. De aceea sunt expuși adicțiilor (tutun, alcool, droguri, pornografie, cazinouri, etc). Tot ca urmare a abandonului uneori se manifestă violent. Să își mai facă din când în când simțită existența. Violență pe care o dezaprobăm. Nu are nici o justificare.

În general tații mor singuri. În accidente de lucru. Cu arma în mână, speriați și flămânzi, cu mâna la piept sărutând furibund poza familiei, prin noroi până la gât apărând patria. Cei mai mulți nu ajung la pensie și nu mor acasă. Ei, tații, vin pe un pământ pustiu. Construiesc o oază muncind singuri și departe. Își văd copiii doar seara. Și asta îi consumă teribil. Ne-am obișnuit cu ideea ca ei nu au prea multe nevoi, doar răspunderi. Nu cheltuiesc mare lucru pentru ei înșiși. Nu ai probleme cu întreținerea lor. Apoi părăsesc pământul lăsând totul moștenire altora.

Să vă iubiți tatăl! Este regele familiei voastre. Este preotul rânduit de Dumnezeu să vă apere casele de demoni. Este eroul necunoscut din spatele luxului exorbitant. Este sponsorul neobosit al familiei. Care investește tot și nerambursabil în conturile tuturor. E omul care le rezolvă pe toate, tuturor. Și care, la nevoie rămâne singur și abandonat de toți.

De aceea primul articol din decalorg care garantează fericirea unei vieți lungi este legată de “cinstirea tatălui”. Oricum cu iubirea suntem tare economi când vine vorba de tați. Ei sunt bărbații care disciplinează băieții rebeli. Care iau zile de post și rugăciune în ascuns. Care plâng de se prăpădesc atunci când rămân singuri pentru plodurile lor. Dar să rețineți: încălcarea acestui articol din decalog, cel al cinstirii părinților, constituie infracțiune și se sancționează definitiv și în mare parte irevocabil cu nefericirea pe viață.

Doamne, sunt tată! Ajută-mă să fiu ca tine! Bun. Curajos. Priceput. Puternic. Sfânt. Înțelept. Harnic. Blând. Responsabil. Dă-mi niște brațe călduroase, ca la final să mă pot înfățișa cu toate sufletele pe care mi le-ai încredințat în fața ta. Când îi voi vedea în cer, mă voi odihni liniștit!

Fiți tați, dar responsabili! Așa ca Dumnezeu! Iar voi, mame și copii. Cinstiți-i! Iubiți-i! Respectați-i! Conștienți că aduceți astfel o slujbă lui Dumnezeu și propriei fericiri pe viață!

Cât despre mame, despre valoarea și mărinimia lor, ne trebuie romane să le descriem! Cei mai puternici tați de astăzi, au avut o mamă erou. Dar astăzi, e despre tați! Vă iubim dragilor!

Sunt vecinii unii mei. Au 8 copii, dintre care mai sunt cinci acasă. Au fost evacuați dintr-o clădire comunitară. Au reușit să își zidească singuri casa. Acum locuiesc în casa nouă cu beton pe jos, fără mobilier, fără parchet, fără gresie, fără electrocasnice, fără baie, fără condițiile minime de trai.

Dumnezeu mi-a pus în gând să îi ajut. Sunt oameni harnici, dar au nevoie de ajutor. Este turnată placa și mi-am stabilit un obiectiv de a-i ajuta să acopere căsuța până vin ploile de toamnă. Li se infiltrează apă prin placă. Plus că au un copilaș cu piciorul amputat în urma unui accident. Din motive confidențiale și pentru a nu expune copilașii aleg să păstrez confidențialitatea de nume sau alte detalii. Acestea pot fi date telefonic. Nr cont. RO94BTRLRONCRT0CT5087801 Delamarian Roxana (voluntar)

Dacă simți să te implici voi pune aici un necesar de materiale. Alege o categorie de materiale pe care le poți dona pentru a ajuta această familie să se apropie de limita demnității. Și ei sunt fiii lui Avram. Girez pentru ei.

60 MP BCA 25×25
Ciment un palet (am primit)
Țiglă nexe 130 mp
Folie
30 coarne 6 m
22 legături leațuri (Am primit)
Polistiren 100 mp
5 uși termopan balcon
4 geamuri
Centrală
Parchet în 3 camere (am primit)
Gresie 100 mp (am primit)
Tinci 200 mp

Mulțumesc și Dumnezeu să vă răsplătească!

P.S. Prin harul Domnului avem deja: cimentul, parchetul, gresia, leațurile pentru acoperiș. Următorul obiectiv este să luăm BCA-ul, țigla, lemnul pentru acoperiș, centrala, polistiren, uși și geamuri sus, tinci și obiecte sanitare.

Mulțumim Domnului și celor implicați!

O cântare minunată. Un mesaj pătrunzător. O voce caldă. Un Duh Sfânt care mângâie suflete.

Seara vânzării a fost una grea pentru Domnul Isus. O seară de introspecție pentru ucenici. Seara cântarului pentru Iuda. Dar, din nefericire, a fost găsit ușor. A vândut sânge nevinovat, apoi diavolul i-a înaintat varianta suicidului pentru a scăpa de coșmaruri. A mușcat prăjitură otrăvită a inamicului și s-a prăpădit pe veci.

Grijă mare la vorbe! Atenție la atitudini! Nu comercializa oameni. Cu atât mai mult nu îl vinde pe Dumnezeu. Iuda s-a ales cu 30 de arginți. Prețul pentru ogorul sângelui. Poate L-ai vândut pe Isus pentru mai puțin decât Iuda: un gram de atenție, o treaptă de putere, o minciună, un avantaj electoral sau pur și simplu pentru bani. Atenție! Dumnezeu nu e de vânzare! Nici frații!

Claudiu Puiu este fratele de 38 de ani care a suferit un AVC. A fost operat, a stat aproape trei luni în spital. Operația la cap este una destul de gravă. A rămas fără o parte din craniu.

Claudiu este acasă. Acum învață să vorbească, să meargă. Are patru copilași. Soția lui, Cosmina este o femeie puternică. Dar, este epuizată, crescându-și singură cei patru copii. Dumnezeu să o întărească.

Am fost anunțați că s-au complicat puțin lucrurile. Claudiu are ceva cheag de sânge pe vezica urinară. Durerile sunt groaznice. Au fost și pe la urgențe. Organismul este destul de rezistent la antibiotice. Dumnezeu să intervină cu putere.

Dacă simți să te implici și financiar în ajutorul acestei familii, o poți face la datele mai jos prezentate. Nevoi sunt multe. Urmează încă o operație la gât și încă una la cap.

Puiu Cosmina Monica

RO53 CECE C001 9463 5740 0511

Au profanat Cina Domnului meu! Iar asta mă necăjește enorm. Nu va putea ideologia de gen să convingă nici măcar un copil să se apropie de frontierele normalizării lor. Agresivitatea lor publică, atitudinea sfidătoare și intruzivă în intimitatea creștinismului, cât și obrăznicia de a leza miliarde de oameni, pregătește decorul prăpădeniei iminente a lumii care a atins cotele maxime, apogeul propriei degradări.

Creștinii autentici au foarte mult bun simț. Au frică de Dumnezeu și milă pentru toți cei ce zac sub povara grea a păcatului. Unii, în încercarea de a fugi de blestemul păcatului și al morții își schimbă identitatea biologică. Dar moartea te identifică și pe tocuri, și cu perucă în cap, și cu epilarea definitivă a bărbii. Moartea cunoaște pe fiecare în parte. Va judeca fiecare formă sau deformare a personalității, iar pedeapsa finală va fi legitimă.

Creștinii rezistă. Când Allah a fost caricaturizat la publicația franceză Charlie Hebdo s-a lăsat cu represalii agresive, cu sângele răzbunării. Au murit și batjocoritorii și răzbunătorii. Creștinii nu vor face asta. Ei plâng în continuare la crucea lui Hristos, ne vom împărtăși cu Trupul și Sângele Domnului, vom iubi mai mult sfânta Cină cea de taină. Și tâlhărită e tot frumoasă. Hristosul și batjocorit, scuipat, lovit, umilit, tot Mântuitorul nostru rămâne. Dar se va scula în curând și va pedepsi sfidarea.

(Rom 1:18) Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu și împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor, care înăbușă adevărul în nelegiuirea lor.

Până atunci Dumnezeu ne iubește. Colorați, tatuați, transformați, păcătoși, schimonosiți, criminali, hoți, proxeneți etc. În materie de TOLERANȚĂ Dumnezeu excelează. Este cel dintâi. Cât tolerează Dumnezeu și creștinismul, toate instituțiile și filozofiile lumești la un loc nu pot tolera. Nici nu au cum. Doar că: Toleranța lui Dumnezeu nu înseamnă acceptare a grozăviilor ce se petrec sub soare. Majestatea Sa, Dumnezeu, Cel batjocorit la deschiderea Jocurilor Olimpice, tolerează în vederea schimbării. Îndreptării.

Dezaprobarea divină față de grozăviile păcatului este pictată în mii de pagini biblice și istorice. Dar la fel de mult strălucește ca un fir roșu în istorie iubirea histologică pentru păcătos.

Dragi creștini! Nu le mai distribuiți și promovați imaginile sfidătoare! Nu le mai faceți reclamă!

Ei iubesc controversa. Scopul lor este să apară cât mai des și pe cât mai multe pagini și site-uri pentru a normaliza aceste imagini în mintea publicului. Nu le faceți jocul. Am scris acest manifest fără a pune vreun simbol sau vreo arătare. Biblia ne învață : (Efes 5:12) Căci e rușine numai să spunem ce fac ei în ascuns.

Nici nu voi pomeni. Nici nu voi distribui. Oricare dintre ele ar aduce un plus de reclamă celor netăiați împrejur cu inima. Nu mai puneți pe pagini și site-uri creștine imaginile lor. Noi nu suntem reactivi, ci proactivi. La insultă răspundem cu iubire. Pentru batjocură ne bucurăm că vom fi răsplătiți în cer. Pentru lovituri, iarăși vom fi lăudați de Dumnezeu. Noi suntem nobili. Avem un Rege, pe Hristos. Avem un Dumnezeu viu și sfânt. Avem un Duh sfânt în care ne este mișcarea.

Toate manifestările neprietenilor lui Hristos sunt din frustrare. Din încercarea morbidă de a găsi iubirea. Neîmpliniți. Nemulțumiți cu soarta lor. Încercări eșuate de a găsi o versiune a iubirii, apelând chiar la “PER” versiune. Ei știu că noi suntem iubiți de Mântuitorul nostru. Că iubirea este reciprocă. Ne întâlnim la părtășie săptămânal, vorbim cu El, vorbește cu noi zilnic. Iar asta îi deranjează la culme și ni-L batjocoresc.

Dragi colegi creștini! Evitați vorbele jignitoare la dresa jignitorilor. Noi suntem de viță regală. Din neam de Dumnezeu. Haideți să migrăm spre milă. Acești oameni au un suflet în ei. Unul flămând de Dumnezeu. Migrând spre milă avem un și mai mare câștig. Noi asta știm a face. Să iubim și să iertăm. Și dacă ei nu se vor schimba niciodată, dar noi ne vom înnobila și mai tare, spre desăvârșire.

#Je suis chretien!

Mare isterie a fost atunci când publicația franceză a fost măcelărită de adepții lui Allah. Toată lumea scria haștag #jesuischarlie. Empatizând cu batjocoritorii. Noi empatizăm cu batjocoriții. Cu onorabilii creștini.

#jocurileolimpice

#Paris

#Blasfemie

#BisericaBetleemArad

#OnisimBotezatu

Fratele Evald este un erou al credinței care a ajuns cu bine la linia de final. A alergat cinstit. A alergat bine. A ajuns la final. Urmează premierea împreună cu sfinții Domnului.

Viața unui păstor este o viață de sacrificiu, abnegație, lepădare de sine, dar, pe alocurea este presărată cu petale de frumos. Între multele nopți albe și lupte spirituale cu legiunile infernale, Dumnezeu a rânduit câte un popas de bucurie. Să ai motivația de înainta. Altfel, ai claca în fiecare lună.

Să fii un an de zile păstor, e mare lucru. Să reziști zece ani este deja onorabil. Fratele Evald a reușit să rămână lângă turmă zeci de ani. A păzit-o de lupi. A hrănit-o. A construit una dintre cele mai frumoase biserici din județ (Biserica “Pe stâncă” Șoimoș). L-a slujit cu devotament pe Împăratul.

O privire blajină. Un om blând și smerit. Ca un tată răbdător, te asculta fără a lăsa o secundă impresia că ar fi plictisit sau obosit. Regret enorm un lucru. Avea o dorință aprinsă de a veni la Biserica “Muntele Sionului” din Ghioroc. Avea ceva amintiri frumoase aici în comună. Soția dumnealui, sora Vali, fiind cuvinană, din Comuna Ghioroc. Chiar stabilisem în vara asta să facem un program împreună cu frații din Cuvin. Să-l invităm pe fratele Evald, dar ne-au luat-o îngerii înainte. Cu siguranță au organizat un ospăț mai frumos.

L-am apreciat întotdeauna pe fratele Evald pentru capacitatea dumnealui de a încheia cu bine lucrarea. A ieșit la pensie ca pastor. Nu am auzit vreo persoană care să fi semnalat vreo problemă la predarea ștafetei, fratelui Cornel Lela. Lucru care în unele bisericii se face cu zbucium. A avut o înțelepciune și un dar special de la Dumnezeu de a-și înțelege menirea și mandatul. Un mandat pastoral pe care l-a dus cu atâta demnitate până la final. Un exemplu de urmat de la titanii credinței precum fratele Evald.

Pasiunea dumnealui pentru lucrare s-a manifestat până în ultimile zile. Lucrând la acoperișul casei unei văduve a picat de pe scară. A murit ca un erou pe front, în prima linie, la datorie, ca un ostaș adevărat al lui Hristos! Am fost internați în același timp în spital o săptămână. L-am vizitat. Era în comă indusă. I-am făcut ungerea, m-am rugat, am crezut, am sperat la o minune. Nu e un eșec. Noi am implorat voia lui Dumnezeu, iar cerul întotdeauna câștigă.

Condoleanțe întregii familii Mihăescu. Mângâierea Duhului Sfânt să vă inunde inimile în aceste momente grele. Fratele Evald ne așteaptă la nuntă, în Împărăția Mielului, pe care a iubit-o atât de mult. A predicat despre ea. A botezat sute de oameni pentru ea. A murit pentru ea. Voi, ucenicii, să îi urmați exemplul de familie, statornicie, slujire, devotament, bunătate, milă, iubire de Dumnezeu și de oameni. Așa îl știm noi pe fratele Evald. Fiecare vorbă și atitudine pe care o scoatem din gură față de ucenicii noștri, lasă amintiri. Dragi păstori, presărați amintiri plăcute în în urmă și sfinte. Lăsați urme de frumos.

Privind la dumnealui, noi păstorii tineri, avem speranțe că se poate sfârși cu bine alergarea. Pe curând, frate păstor!

https://youtu.be/XL3D0h5j0Lo?si=g6QFd8Nu9HGUwMWY

În timpul unui miting de campanie electorală, fostul președinte al Americii a fost împușcat cu mai multe gloanțe. Dacă un fost șef de stat (și nu orice stat, vorbim de SUA) nu are securitate și apărare, ce șanse să aibă un biet muritor, o adolescentă în fața traficanților, proxeneților, teroriștilor. Ne apără doar mila lui Dumnezeu.

Iată de ce prefer Împărăția lui Dumnezeu.

Acolo este siguranță, pace, neprihănire și bucurie. Dar o altfel de bucurie. Una originală, a Duhului Sfânt.

Planeta aceasta a ajuns la saturație. Demonii își fac de cap. Diavolul posedă tinerii și bătrânii prin adicții, ură, neiertate, lăcomie și mult păcat. O lume plină de vicisitudini.

Mă preocupă puțin grija pentru copiii mei. Pentru viitorul lor. Lumea lor va fi și mai nesigură. În același timp am o încredere neclintită în Dumnezeu, care le va purta de grijă neîntrerupt.

Haideți să investim în valorile Împărăției cerești. Să redescoperim Biblia, credința adevărată, moralitatea, bunul simț. Haideți să revendicăm iubirea aceea originală, curată, sfântă din intenționalitatea divină. Să ne detașam de secularism și dorințe efemere. Până și american’s dream-ul are “realitățile” lui. Crunte din păcate. Zdrobitoare.

Ca pastor, predic Împărăția lui Dumnezeu. Iubesc această Împărăție și voi încerca să ajut pe câți mai mulți contemporani să ajungă în ea. Doar credința în Împărăția cerească face lumea asta mai bună.

Mă consolez cu gândul că Isus este atât de aproape să vină! Prin Duhul îi aud pașii pe coridoarele șubrezite ale planetei albastre. Ne va duce în locul dorit, iubit, așteptat și foarte sigur. Cerul. Acolo nu mai este durere, nu mai sunt lacrimi, împușcături, teroare, caniculă, nu mai este nici un fel de suferință și amenințare, pentru că nu va mai fi diavol. Acolo prezența lui Dumnezeu va umple inimile noastre de abundența iubirii Majestății Sale. Și ne va fi suficient.

Fratele Ovidiu Liteanu ne-ar fi îndemnat: “Hai în rai! Ce mai stai! vino să trăiești în slăvile cerești. Hai în rai!”