Întâlnesc aproape zilnic slujitori și părinți disperați, unii dintre ei mai sunt și cinstiți și își recunosc smeriți derapajele, greșelile, abuzurile și durerea pentru tinerii pierduți. Alții continuă semeț să urce la altar îmbrobodiți și îmbrăcați bine, fără a mai vedea băncile care altă dată erau pline de tineri. Alții nu mai văd, nu mai aud, nu mai simt, nu mai au luciditate, dar continuă să bată cu bastonul în pefeleul de peste baptistier, care nu a mai fost folosit de ani de zile, strigând cu note morbide: “aici eu comand!” Ce comanzi? Bănci goale? Igrasia din pereți? Geamurile împăienjenite? Pavaje înierbate? Ce comanzi?

Tragicomedia aceasta este reală! Tinerii sunt înghițiți de lume. Unii jigniți decenii la rând, alții victime colaterale ale luptelor fratricide; inter-rasiale, inter-bisericești, inter-tribale. Au asistat la conflicte publice în sanctuarele sfinte, au băgat capul în pământ, au strâns din dinți, au trântit ușa bisericii promițând că nu vor mai intra niciodată în ea. Și s-au ținut de promisiune!

Vai dragi tineri! Iertați-ne! Ani de zile v-am criticat frezele, și bărbile și pasta de dinți și gelul de pe cap și blugii, și tenișii, timp în care noi înșine am fost prinși în politici bisericești răzbunătoare și neperformante. Dar, pentru că am ajuns pe posturi fixe, în jilțuri comode, de unde nu mai dăm nici un raport de activitate anual, nu suntem trași la răspundere, ne-am permis să “tăiem și să spânzurăm” Iertați-ne! Dragi tineri! Mai dați-ne o șansă! Veniți înapoi în biserici! Salvați-ne complexele și onoarea! Salvați-vă pe voi! Salvați viitorul bisericii!

Scrisoarea de intenție a tinerilor. Vocea generației Zet!

Ne vom întoarce în biserică dacă și numai dacă:

1. Vom găsi un strop de iubire. Predici acide? Ne-am săturat! Jigniri și critici? Ni s-a strepezit dantura și inima! Vrem iubire! Dacă ne promiteți că ne iubiți, înainte de a ne mustra/lovi/ucide cu vorbe, oferiți-ne o îmbrățișare. Oricum vom muri, dar să murim iubiți! De exigențe, asprime, violență verbală, mustrare, critică fără dragoste ni s-a făcut lehamite. Ajunge! Iubiți-ne așa ca Isus. Oferiți-ne un piept cald, așa cum avea Isus pentru ucenicul afectuos. Transformați-ne din fii ai tunetului în apostoli ai iubirii. Puneți zălog piepturile voastre calde, ca Mântuitorul. Îmbrățișați-ne! Iubiți-ne! Și poate vă vom duce o floare la mormânt!

2. Predicați-ne Biblia. Dumneavostră păstorii, ați crescut cu Dorz, Wurbrand, Simionuc, Cernat, Hozan, Coroamă și alți oameni sfinți care înainte de a fi oameni sfinți, au predicat Evanghelia curată. Noi am crescut cu povești și bancuri expirate. Predicați-ne Adevărul. Am citit în Biblie că doar El ne face slobozi. De adicții, de lanțurile robiei, de probleme, de anxietăți și frici, de complexe și demoni, de băutură și droguri. Vrem să vedem în predicarea dumneavoastră puterea lui Dumnezeu transformatoare și vindecătoare!

3. Recunoașteți-ne slujirea! Recunoașteți că vă ținem în viață slujbele obositoare, de până la zece ore pe săptămână și nu primim mare lucru în schimb. Mergem la repetiții seara după ore, am învățat la instrumente, am făcut cursuri și facultăți muzicale pentru a sluji eficient. 80 la sută din slujbă e administrată de noi! Atunci de ce doar ne criticați și ne ajutați să înțelegem că nu suntem buni de nimic? Apreciați-ne!

4. Nu ne așteptați cu bâta! Tatăl fiului risipitor a așteptat pe genunchi cu lacrimile până în barbă pe fiul rebel. S-a rugat cu speranță, privind în depărtare. L-a așteptat în curtea casei cu brațele deschise, cu sărbătoare și onoare. I-a redat demnitatea de fiu. Aruncați ciomegele. Aruncați bâtele de după altare și luați haine de sărbătoare. Știm că suntem răi, rebeli, neascultători. De aceea mai venim, uneori împinși doar de frica iadului la biserică. Ajutați-ne să redescoperim dragul cerului! Fiți îngerii noștri păzitori. Recuceriți-ne pentru Hristos!

5. Vă trimitem share location. Unii suntem fii risipitori. Așteptați-ne! Când vom cheltui tot vă vom bate-n poartă. Unii suntem oi rătăcite. Nu mai găsim drumul spre staul. Deschideți WhatsApp-ul. Dați click pe locația noastră. Veniți să ne smulgeți din foc. Din jocuri electronice, adicții, alcool, cazinouri. Vai cum e nevoie de oameni ca fratele Aurel Bălici de la Chicago, care a urmat GPS-ul Duhului Sfânt până în cazino, salvând tinerii. Sunați-ne! Răspundeți-ne la telefon. Căutați-ne!

6. Să nu credeți că suntem fericiți! Vă auzim predicile despre judecată de la înmormântări. Nu ne simțim bine deloc. Mergem prin cluburi, baruri, prin fum de țigară, duhoare de alcool. Dar auzim rugăciunile mamelor care strigă după noi. Gândul că am fost duși la binecuvântare ne macină pe interior. Ne stingem așteptând o mână de ajutor. Nu suntem nici în car nici în căruță. Nici cu lumea nici cu Dumnezeu. Ne simțim ca niște mutanți spirituali. Tovarășii ne poreclesc “pocăiții” și ne omoară porecla lor. Biserica ne numește rătăciții, căzuți de la credință. Să nu credeți că nu avem conștiință, că nu avem inimă. Ne topim în patimi. Ajutor!

7. Mai rugați-vă pentru noi. Sunt momente de coșmar în care ne dorim moartea. Suntem anxioși și depresivi și ne luptăm cu tente suicidale. Auzim ca un coșmar strigătele dumneavoastră în rugăciune și a fraților și părinților noștri. Nu vă opriți din rugăciune! Nu suntem pierduți de tot! Mai sunt șanse! Încă nu am murit! Încă nu s-a terminat harul! Am auzit că Dumnezeu mai iartă, mai spală. Continuați să vă rugați!

8. O! Dacă am putea, am veni mâine. Nu credeți că din rea voință nu mai venim la adunare, dar nu mai putem! Suntem legați cu lanțuri. Mare greșeală a făcut cine le-a numit plăcerile vieții. Nu! Sunt otrăvurile morții. Unii avem creierul atrofiat de la ele. Duhurile rele ne-u împresurat! Suntem prinși. Clanuri de oameni dubioși ne-au oferit un strop de atenție și validare socială și ne-au prins pe viață în lanțurile fărădelegii. Vrem să scăpăm. Vrem să învingem. Vrem să ne întoarcem. Dar duhuri de neputință și șantaj ne amenință zilnic. Ajutați-ne!

9. Preveniți dramele. Aveți frații și nepoții noștri mici încă pe mâini. Iubiți-i să nu ajungă în acest infern al nostru. Poate printre ei sunt predicatorii și păstorii care vor predica pe stadioane, unde ne vor găsi beți la cârciumile din apropiere fără dinți în gură și ne vom preda la predicile lor. Pe voi nu vă mai putem asculta. Aveți grijă de tineri cât îi aveți în adunare, după ce au plecat e prea târziu. Sunt ochi demonici îndreptați spre ei. Spre fetele și băieții voștri, înveliți-i în post și rugăciune.

10. Vă iertăm! Poate că o să murim. Nu vă fie rușine să ne îngropați. Înainte de a muri, dacă vă amintiți cumva că ați greșit și ne-ați îndepărtat de biserică și vă pare rău. Să știți că noi golanii, rebelii, bețivanii, pătimașii, hoții, preacurvarii, vă iertăm. Măcar dumneavoastră să muriți fericiți! Și, mai credeți, mai sperați, s-ar putea să se mai salveze câte unul dintre noi. Promiteți-ne că îl primiți cu inima lui Hristos!

Poate au fost vorbe mai acide. Poate greu de citit sau digerat. Am stat în duhul înaintea Domnului și Dumnezeu mi-a descoperit parte a dramelor pe care le trăiesc tinerii pocăiți în grotele infernale ale întunericului. În duhul, nu mi-au lăsat o secundă impresia că ar fi fericiți! Dragi pastori haideți să facem echipă cu părinții în acest maraton al salvării tinerilor NOȘTRI! Salvați-i! Pe unii smulgându-i din foc!

Dragă biserică, Osana, dragă frate păstor Viorel Jude, mii de mulțumiri!

Mulțumim pentru tot binele făcut față de biserica noastră, Betleem. Îmi aduc aminte cum, cu timiditate am venit la dumneavoastră, frate păstor Jude. Eram o mână de oameni sfioși, tineri, neîncercați, ușor inconștienți de proiectul în care ne băgam. Să fi fost credința dumneavoastră mare, să fi fost arta noastră de negociere, sau o minunate divină, faptul că v-am convins să ne închiriați lăcașul de închinare? Cred că mai degrabă har. Ați spus da, iar pentru noi asta a însemnat enorm. După ce colindasem cartierele Gai și Poltura, stradă cu stradă, casă cu casă, hală cu hală, în speranța de a găsi un culcuș pentru nucleul Bisericii Betleem. Un nucleu de oameni vizionari, pasionați, credincioși și foarte timizi.

Dragă Biserică Osana, mulțumim că datorită mărețului har divin, ați făcut parte din mărețul plan al lui Dumnezeu, privitor la viziunea Betleemului. Ne-ați deschis ușile larg, ne-ați primit cu iubire sub acoperișul dumneavoastră să ne adăpostim de ploaie, vânt și viscol oițele și mielușeii Domnului pentru a fi în siguranță.

Am coabitat atăt de frumos și bine o perioadă de șase ani. Vă mulțumim că nu ați ținut cont de doctrine și dogme, nu ați avut prejudecăți și stigmate, ați dărâmat cu dibăcie și eleganță gardurile confesionale, ați arat cu maturitate peste spinii religioși, ați plantat cu iubire florile prieteniei, peste câmpiile pline cu spinii diferențelor de opinii. Dumneavoastră, dragă Biserică Osana, ne-ați învățat să-i privim pe oameni fără ochelari, fără prejudecăți, fără amprente vinovate, așa cum îi vede Dumnezeu, pentru că așa ne-ați privit dumneavoastră.

Am venit aici timizi și sfioși, ca Iacov care căuta un adăpost să doarmă peste noapte, și a găsit o nevastă care i-a dăruit o familie. Așa și noi, am stat câțiva ani buni în confortul călduros pe care ni l-ați oferit, iar acum plecăm spre noua locație, tot temporară, în drum spre Canaanul ceresc, cu o oaste foarte mare. Peste 300 de capete, părinți, bătrâni, bunici, nepoți, prieteni. Ne-am înmulțit atât de mult încât eram nevoiți să plecăm pentru ca fizic nu mai încăpem. Dar lăsăm în urmă amintiri frumoase ce ne-au legat pe viață. Dragă frate păstor Viorel Jude, așa cum ne-a fost înțelegerea, vă promitem în fața adunării lui Hristos că nu vă vom uita!

Aici, în biserică aceasta, ne-am adus la binecuvântare copiii, mulți copii care ni s-au născut pe timpul șederii noastre efemere. Credem că Dumnezeu le-a dat binecuvântarea prin mâinile slujitorilor. Vă promitem că le vom povesti când vor fi mari, despre locul în care au fost închinați Domnului. Un loc binecuvântat și călduros. Aici am cununat tinerii care s-au hotărât să meargă pe același drum.

Aici ne-au fost educați aceeași copii. În sălile de studiu, unde învățătoare devotate și cu frică de Domnul au stat ore în șir, au pierdut multe slujbe de biserică, multe ore de rugăciune, învățându-ne copiii pe înțelesul lor frica de Domnul. Au câștigat în schimb drepturi considerabile la răsplată. Dragi învățătoare, frumoasă vă va fi cununa în cerul lui Dumnezeu. Un cer în primul rând al copiilor slujiți de voi, în care vom intra și noi, dacă va fi cu putință, doar prin asemănare cu cei mici.

În aceleași săli ne-au fost meditați copiii pentru a lua examenele naționale, bacalaureat și titularizare, prin dăruirea fratelui Cristi. Care a închinat la picioarele Regelui Isus, inclusiv darul didactic, oferind din suflet meditații la matematică. Tot de aici au venit cu premii însemnate copiii noștri de la Talantul în negoț, meditați, instruiți și învățați de fratele Cristi Chelariu. În aceleași săli au fost catehezați candidați noștri la botez, apoi ucenicizați și inițiați pe cărările sfințeniei.

Ne este dor de rugăciunile de eliberare de sub puterea satanei, de adicții, de de frici, de depresie, cei aproape 40 care ați fost dezlegați de lanțurile roșii ale tutunului. Ne este dor de voi inocenți și curați la suflet, afirmând în haine albe credință voastră vie în Dumnezeul cel viu!

Aici ne-am botezat fiii risipitori. Bazinul acesta este martorul nostru, al îngerilor și al demonilor, că aici s-au luat mari hotărâri pentru Domnul. Aproape o sută de oameni au spus “Da!” Pentru totdeauna lui Dumnezeu. Aici, sub această cruce aprinsă, a strălucit puterea jertfei lui Hristos în decizia multor suflete care au experimentat nașterea din nou. Dragi enoriași care v-ați botezat la noi și între timp v-ați depărtat de Domnul, martor va fi baptistierul acesta, crucea și paravanele după care ați ieșit uzi și înnoiți. Dacă prindeți a auzi sau citi acest mesaj, întoarceți-vă acasă! Tatăl vă așteaptă cu iubire și nouă ne este tare dor de voi! Am investit mult în voi, ne-am sacrificat copiii și familiile uneori de timp și energie pentru a vă sluji cu devotament. Prețuiți slujirea noastră!

Martor este și biroul acela mic, unde s-a vindecat multe răni și familii. Multe pachete de șervețele îmbibate în lacrimile pocăinței. Sutele de ore de consiliere și îmbărbătare, care sunt atât de convins că au fost pontate de Dumnezeu în cer. Ne vom întâlni cu ele la tronul răsplătirilor divine.

Aici ne-am plâns morții, ne-am încurajat văduvele, ne-am mângâiat bătrânii, ne-am hrănit săracii și am slujit Domnului cu bucurie. Am predicat, am cântat, am făcut repetiții, seri de tineret, întâlniri strategice cu slujitorii, cu învățătoarele de copii, conferințe de familii. Aici, în incinta Osanei s-a format Biserica Betleem!

Aici ne-am ordinat slujitorii. Frații care au fost investiți în slujbă ne vor promite că nu vor uita niciodată locul în care păstorii și-au pus mâinile peste ei pentru a putea intra împuterniciți pe ogorul Domnului. Aici au primit votul de încredere slujitorii bisericii: Cristi Dan, Sami Sîngeorzan, Beni Sîngeorzan, Codrin Mihuța și Florin Gligor reconfirmat și fratele păstor Nelu Kovacs pe care Dumnezeu ni l-a trimis ca un mare har. Vă promit frate păstor, dragă biserică și eu că nu voi uita că aici am fost ales și ordinat în slujba de păstor peste o turmă mică și plăpândă. Dar care a germinat, a născut fii și fiice, a făcut ucenici, iar acum este o turmă impresionantă și plină de belșug.

Nu vom uita de serile prelungite de rugăciune petrecute până târziu în noapte în această clădire. De ungerile cu untdelemn și de mărturisirile fraților și surorilor care au fost vindecați/vindecate, inclusiv de boli incurabile. Nu vom uita serile de stăruință în care frați și surori au experimentat plinătatea Duhului Sfânt. Țineți de Domnul cu tărie, pentru că Duhul Sfânt conlucrează cu un trup/ vas curat. De asemenea nu vom putea uita promisiunile profetice făcute de Dumnezeu prin sfinții proroci, despre noul lăcaș de închinare. Dacă pe alocurea am fost atinși de spasmele scepticismului și am abuzat de rațiune, le cerem iertare și lor și Domnului! Astăzi vedem sub ochii noștri promisiunile împlinite.

Am traversat împreună o pandemie, cu distanțare fizică, programe alternative, veneam pe rând la biserică, am predicat uneori cu biserica goală, doar scaunelor, cu slave speranțe că vom mai avea o viață normală. Dar Dumnezeu s-a mai îndurat o dată de noi. Multe dintre înregistrările nostre care au fost încărcate în online au ajuns departe. În multe locuri de pe planetă am fost întâmpinat de oameni care ne spun că ascultă cu drag slujirea noastră, slujbele noastre, înregistrate aici, în Biserică Osana. Ele vor rămâne în arhivele internetului ani buni de aici înainte.

Ne cerem iertare dragi surori și frați de la Osana, pentru disconfortul creat. Pentru mocheta uzată, ușile șubrezite, scaunele tocite. Cerem iertare vecinilor care ne-au suportat șase ani. Cu străzile blocate, cu intrările în curte sabotate uneori. Poate și spații verzi ciuntite, dragi vecini ai Bisericii Osana, iertare!

Mulțumim mult și vecinului Cornel, care ne-a dat terenul pentru o vară întreagă, cu plata zero pentru a construi un cort temporar unde ne-am acut toată vara pandemiei. În aer liber, scenă improvizată cu un tir, dar unde multe suflete au auzit Cuvântul vieții. Mulțumim poliției locale pentru nenumăratele fapte bune de a ne ierta de amenzi, atunci când prezența la biserică depășea numărul stabilit.

Ne ducem la loc larg! Ne mutăm în clădirea noastră. A bisericii Betleem. Construită de noi. Cu banii noștri. Cu mâinile noastre. Cu oamenii noștri, hrăniți de surorile noastre. Lăsând în urmă oameni minunați, și amintiri plăcute. Ne luăm rămas bun cu fruntea sus, cu demnitate și onoare, cu respect, cu prietenie și dragoste.

Dragă frate păstor, Viorel Jude! Dragi frați și surori ai bisericii Osana. Ne veți lipsi foarte mult! Știm că o bună perioadă de timp, inclusiv mașinile noastre vor coti spre acest lăcaș. Au învățat drumul spre aici în șase ani de zile, iar periodic le vom urma instinctele, venind să vă vedem, să vă întrebăm de sănătate. Să ne rugăm cu și pentru dumneavoastră.

Știm că și noi vă vom lipsi. Dincolo de pereții mâzgăliți și pamperși uitați prin coșul de gunoi, climă uitată pornită peste noapte și becuri aprinse, chiar uși descuiate. Altele sparte de hoți, pe care încă îi așteptăm la cateheză, vă va fi dor de noi. De gălăgia și aglomerația noastră. Veți veni uneori și veți găsi săli pustii, de maculatură și copii, unele camere vor rămâne cu becurile neaprinse, multe șervețele neconsumate, curentul va fi mai ieftin, gazul asemeni. Dar cu siguranță vă vom lipsi.

Vom povesti și altora, așa cum am mai făcut-o, că am cunoscut niște oameni buni. O Biserică, Osana prietenoasă, primitoare, plină de dragoste. Dar mai mult decât toate, vom povesti Domnului în rugăciune toate bucuriile și îi vom cere să vă binecuvânteze.

Noi, Biserica Betleem vă rugăm să ne permiteți a rosti o binecuvântare peste dumneavoastră ca Biserică.

Numeri
(6:23) „Vorbește lui Aaron și fiilor lui și spune-le: ‘Așa să binecuvântați pe copiii lui Israel Osana și să le ziceți:
(6:24) «Domnul să te binecuvânteze și să te păzească! Biserică Osana! Amin!
(6:25) Domnul să facă să lumineze Fața Lui peste tine și să Se îndure de tine! Biserică Osana! Amin!
(6:26) Domnul să-Și înalțe Fața peste tine și să-ți dea pacea!» Biserică Osana! Amin!
(6:27) Astfel să pună Numele Meu peste copiii lui Israel, Biserica Osana, și Eu îi voi binecuvânta.’”

La căpătâiul unui sfânt ai amintiri plăcute, divine, frumoase și de împărtășit și altora. “Am pierdut un stâlp de nădejde!” spunea fratele Ilarie aseară. Da, fratele Zaharia a fost un om neprihănit. Noi toți din comună am pierdut un coleg de slujire, un slujitor cu inimă curată, un om minunat. Ghiorocul e mai sărac de ieri încoace.

Când te întâlneai cu fratele Zaharia nu aveai cum să nu remarci fața lui ca de înger, care radia ca un soare în luna Mai. Îți transmitea încredere, te edifica spiritual, apoi cu vocea lui caldă și sacadată scotea vorbe de aur. Foarte scump la vorbă și foarte econom, așa cum puncta pastorul Dani Spatan.

Un om calm, de o blândețe debordantă, cu fața senină și zâmbitoare ca de înger, tenul roșcovan și luminos. Ferice de dumneavoastră, cei care l-ați avut ca vecin, ce har pentru biserica Flacăra Rusaliilor, binecuvântată sora Lena să vă aibă de soț, cinste vouă care sunteți copii. Când fratele Zaharia zâmbea atât de prietenos, radia soarele în miniatură pe fața senină ca cerul.

Un om smerit. Cu bicicleta în sus și în jos. Politețea lui remarcabilă. De fiecare dată se oprea, te întreba de sănătate, vizibil interesat de binele tău, nu avea nici o amprentă tendențioasă în vorbe. E nedrept pe undeva să cuprindem în câteva fraze viața unui om atât de bogată în slujire și fapte bune. Dar vom avea vreme să medităm decenii de acum încolo la viața fratelui Zaharia. Tot timpul cu ceva instrumente de lucru în mână, ajutând copiii să își facă un culcuș. Deseori ne intersectam și povesteam despre lucrurile minunate ale lui Dumnezeu.

Evrei 13:7 Aduceți-vă aminte de mai-marii voștri care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu; uitați-vă cu băgare de seamă la sfârșitul felului lor de viețuire și urmați-le credința!

Problema se pune cum am putea să uităm faptul ca fratele Zaharia a sfârșit atât de onorabil alergarea. Dragi vecini și consăteni! Oricât de frumoase ar fi vorbele despre fratele nostru, dacă nu îi urmați credința sunt șanse minime de a merge în același cer cu al dumnealui. Tot ce este frumos și lăudabil despre fratele Zaharia, se leagă strict de conectarea sa la cer, de chipul lui Hristos care strălucea atât de puternic în privirile dumnealui. În ochii lui se reflectau cristale de cer.

Frate Zaharia, ați lăsat în urmă o biserică frumoasă, o familie slujitoare cu toți copiii slujitori și implicați în lucrările Domnului. Toți sunt cu școlile terminate, la casele lor, slujind cu bucurie Domnului. Bunătatea, blândețea, bucuria, sunt caracteristici care îl definesc atât de bine pe omul Zaharia.

Afară plouă torențial și e furtună, dar dumneavoastră sunteți la odihnă. De oameni buni ducem mare lipsă în societatea de astăzi, de aceea când îi pierdem, regretăm enorm, se pare că și norii ne susțin jalea. De fapt nu e pierdere, e câștig! În curând ne vom vedea în alte emisfere, în Împărăția luminii. Aici cântăm cu fanfare melodii de jale, acolo vom fi acompaniați de îngeri cu alăutele lui Dumnezeu. Era atât de evident că L-a iubit pe Domnul Isus, încât i-a semănat atât de mult!

Așa că, dragi semeni, atenție mare la fiecare vorbă, gest, atitudine, fiecare lasă în urmă o amintire, plăcută sau nu. Oamenii își vor aminti de tine spre onoare sau dispreț. Fratele Zaharia a lăsat urme frumoase și foarte demne de imitat. Și nu uitați că în cer ajung doar oamenii buni, sinceri, credincioși Tatălui și iubitori de virtuți, dar mai ales născuți din nou.

Pe curând, dragă frate Zaharia! Ne vedem în ziua răsplătirilor lui Dumnezeu!

Am primit o invitație împreună cu un grup de 30 de păstori din Județul Arad la Parlamentul European, din Bruxelles. Cinsprezece păstori penticostali și cinsprezece baptiști, pentru că în înfrățirea de pe Golgota și între oameni maturi și educați, nu mai numeri diferențele doctrinare, ci te lași fascinat de asemănările frățești scrise cu sânge de Hristos, pe cruce. A fost o mare bucurie să discutăm despre nașterea din nou, domnia păcatului și supremația jertfei lui Hristos, har, iertare, răpire. Acestea sunt subiectele hristologice, restul sunt doar păreri și ideologii doctrinare, cărora nu le permitem să ne fragmenteze părtășia frățească!

Două zile binecuvântate în care am putut povesti, am servit masa, am depănat amintiri frumoase din slujirea fiecăruia. Nu ai cum să nu te lași fascinat de acești oameni minunați. Știu, avem prejudecăți și imagini deformate despre pastori. Dar vă dau niște detalii din culise: și păstorii sunt oameni, care la rândul lor sunt oi în turma celor mântuiți, păstorită de El, Păstorul cel bun!

Păstorii sunt oameni cu mult bun simț, inclusiv simțul umorului, oameni eleganți, cu fața senină, care postesc și se roagă pentru nevoile turmei. Luptă uneori cu fiarele din Efes, pentru a proteja turma încredințată. Obosiți, loviți, cu diagnostice dificile, familii cu nevoi. Pe drumuri, prin cimitire, prin spitale, caută oile rănite să le slujească prin dragoste.

Am călătorit pe jos, prin capitala europeană, Bruxelles, am povestit, am vizitat Consiliul Europei, Parlamentul. Un ansamblu de clădiri impresionante, cu o sală de plen uriașă, unde se decid legi pentru noi. Acești oameni, care conduc Uniunea, au nevoie de rugăciunile noastre, să fie lucizi, coerenți și să dea legi care să nu conțină fărădelegi. Putem critica, putem comenta, dar noi nu vom fi niciodată probabil acolo, însă prin rugăciunile noastre putem influența, fie și puțin soarta noastră.

Oare nu asta ne cere Dumnezeu prin Cuvântul sfânt? 1 Timotei 2 Vă îndemn dar, înainte de toate, să faceți rugăciuni, cereri, mijlociri, mulțumiri pentru toți oamenii,
(2:2) pentru împărați și pentru toți cei ce sunt înălțați în dregătorii, ca să putem duce astfel o viață pașnică și liniștită, cu toată evlavia și cu toată cinstea.
(2:3) Lucrul acesta este bun și bine primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru,
Dacă ne rugăm pentru funcționarii locali: primari, poliție, medici, profesori, președinte, guvern, etc. Oare de ce nu ne-am ruga pentru șefii lor? Pentru cei mai înălțați în dregătorii, pentru înalții demnitari rânduiți de Dumnezeu să ne reprezinte pentru o vreme.

Cu bucurie și mulțumire ne întoarcem spre casă cu o perspectivă puțin diferită despre Uniunea Europeană. Țările uniunii ne-au ajuta să ne construim case, să ne luăm mașini bune, să călătorim liber pentru a putea lucra în câmpul internațional al muncii, dar și în câmpul Domnului.

România este parte a uniunii, este țară a continentului european, este țara noastră, de pe continentul nostru. Doamne lasă pacea ta în toată regiunea europeană să putem duce o viață pașnică și liniștită, să putem îmbătrâni frumos lângă copiii noștri.

Dumnezeu ne cheamă să fim creștini practicanți, adevărați. Creștini care iubesc, oameni care caută pacea, care aleargă după ea. Să predicăm Evanghelia păcii, oamenilor neliniștiți.

Mulțumim Domnului pentru privilegiul acestei ieșiri! Mulțumim pastorului Florin Ilioni pentru inițiativă! Mulțumim domnului Gheorghe Falcă pentru oficiul de gazdă și prezentarea materialului, cu dibăcia unui profesor iscusit! Mulțumim domnișoarelor Rodica și Cătălina pentru slujba de ghizi! Dumnezeu să vă binecuvânteze!

Doamne binecuvântează România! Binecuvântează Europa cu pace!

Cu prețuire! Pastor prof. Onisim Botezatu!

Suntem mulțumitori lui Dumnezeu să vedem sub ochii noștri împlinite planurile făcute la întâlnirea de la Sângeorz-Băi din toamna anului trecut. Într-un decor de poveste, împreună cu oameni de excepție (bordul de conducere al Departamentului de Tineret al CP), am scris filosofia de lucrare, am stabilit termene și prin harul Domnului ne-am ținut de cuvânt.

După întâlnirea pe regionale a liderilor, care în cazul nostru a ieșit peste așteptările noastre, la biserica Filadelfia, Timișoara, ne-am mobilizat pentru conferința națională.

La Sibiu e fost minunat. E pe drept fascinant să vezi sute de tineri, aproape 400, călătorind mii de kilometri, mulți și din străinătate, pentru a ajunge aici în vederea echipării și perfecționării pentru eficientizarea lucrării. Tineri eleganți, doritori, pasionați de slujirea oițelor, au venit cu așteptări la această conferință și sunt convins că nu au plecat dezamăgiți.

Momentele de rugăciune au fost cu totul speciale. Conduși în închinare de echipa locală a bisericii Emanuel din Sibiu, îndemnați la rugăciune de păstorii Ciprian Bârsan și Caleb Nechifor, am avut momente de cer. Ne-am proșternut înaintea crucii, în fața tronului harului, am plâns, ne-am mărturisit, ne-am închinat, iar Dumnezeu a adus dezlegări și mângâiere. Rugăciunile noastre sunt în genere și un rezultat al păstorilor noștri seniori, care ne susțin și ne-au transmis o bogată moștenire spirituală. Ea trebuie păzită, promovată, respectată, perpetuată, cu îmbunătățirile și adaptarea contextuală a vremii în care trăim.

Asta nu înseamnă alterare sau negociere, ci așa ca fii lui Isahar, vrem să înțelegem vremea în care trăim și să adaptăm metodologia slujirii nevoilor curente pentru generația noastră. Astfel vrem să ajungem cu slujirea și ucenicizarea la toți tinerii români de pe planetă în vederea mântuirii, ucenicizării, echipării și trimiterii pe ogorul Domnului. Primele două intră în responsabilitatea noastră, următoarele în slujba lui Hristos. Haideți să nu îl facem pe Dumnezeu să aștepte prea mult după noi, că va alege pe alții mai harnici, iar noi ne pierdem răsplata!

La Sibiu s-au luat mari hotărâri! Rugăciunea și seminariile au mers atât de bine cot la cot, au făcut o echipă desăvârșită, astfel că au conlucrat armonios spre deservirea planului divin. Flaviu Coman ne-a convins prin seminarul ales: Bazele lucrării cu tinerii, că fără temelie, fără bază solidă nu avem eficiență maximă. Ori noi țintim excelențele cu acest proiect. Rugăciunea este cheia slujirii, iar ucenicizarea este ușa principală, ce a fost gripată decenii la rând și care trebuie deblocată, astfel încât TOȚI CONVERTIȚII din bisericile locale să se transforme în UCENICI ACTIVI ai planului salvării.

Fratele Marius Livanu, ne-a făcut o incursiune în mentalitatea și luptele adolescenților, a propus un plan fiabil de recuperare a tinerilor pierduți. O, nu! Nu am avut doar o întâlnire de S. M.U.R.D. în care să tot constatăm cât de nenorociți sunt tinerii și plini de patimi. Categoric nu doar asta. Am constatat că în generația noastră avem oameni ca Isahar, avem tineri plini de Duhul Sfânt. Avem fete curate care s-au păstrat neîntinate de lume. Avem tineri inteligenți, competenți și plini de dragoste și de dorință de a face bine. Iar liderul trebuie să le pună în negoț multitudinea de talanți spre gloria Împărăției lui Dumnezeu.

Un leadership de calitate înseamnă un lider de calitate înconjurat de oameni de calitate, care dau responsabilități tuturor tinerilor(în cazul nostru tinerii nu sunt vasali, ci colegi de slujbă), care ajung ucenici de calitate. Trebuie să suprasaturăm slujirea noastră cu ideea bristologică a UCENICIZĂRII. Este singura șansă de a fi creștini biblici. Biserica Penticostală fiind de altfel cea mai mare mișcare de trezire spirituală din lume. În Europa, în cele mai mari metropole și orașe mari avem 2-3-5 și chiar mai multe biserici arhipline, cu tineri care cântă la tot felul de instrumente, cu predicatorii români care pot sta la masă cu oricare predicatori ai lumii. Predicatorii și păstorii români sunt oameni autentici, maturi, cu profunzime profetică și teologică.

Prin harul lui Dumnezeu a fost lansată și cartea SUNT LIDER, slujesc eficient generației mele? Se poate comanda la SBR(Societatea Biblică Română). Cartea se adresează păstorilor, liderilor de tineret, învățătoarelor de copii, liderilor de închinare și tuturor celor care înțeleg marea trimitere a Mântuitorului de a face ucenici. Cartea este adaptată spațiului geografic românesc. Autorul înțelege influențele unor metodologii străine, care posibil să fi avut randament în acele țări, dar implementarea lor în România nu a fost eficientă, iar unii lideri au clacat de-a binelea. Materialul amintit este conceput din linia întâi, de pe front potrivit cu nevoile și mentalitatea spațiului nostru geografic.

Mulțumim Domnului pentru harul Său minunat de a ne vedea. Mulțumim lui Adi Clep și prin Adi colegul nostru și pastorului Nelu Brie al Bisericii Emanuel pentru găzduire excepțională! Mulțumim fratelui Victor Câmpean (responsabilul de departament al cultului), mentorul nostru care în demersul ucenicizării strălucește de fiecare dată, ca un tată spiritual, ne încurajează și vede în noi lucruri valoroase pe care nici noi nu reușim să le înțelegem. Frate păstor, mentor, vă promitem că vom fi niște ucenici harnici care ne îndeplinim bine sarcinile de lucru încredințate, la care ne-am înrolat benevol, motivați de obligațiile harului hristologic.

Mulțumim fiecărui lider în parte! Mulțumim păstorilor care înțeleg lucrarea cu tinerii și au sponsorizat (în mare parte) conferința. Vă mulțumim că ne onorați să putem sluji oițelor din bisericile pe care le păstoriți! Fără dumneavoastră nu putem face mare lucru. De asemenea, fără noi nici dumneavoastră nu puteți face prea mari isprăvi! Împreună, facem front pentru salvarea contra-cronometru a generației noastre și a-i transforma în ucenici.

Ne-am despărțit cu un gol în inimă pentru că părtășia a fost așa scurtă, dar cu inimile pline de bucurie, inundate de harul lui Dumnezeu, cu focul pasiunii pentru generația noastră, arzând în piepturi calde și pline de dorință de a sluji oițele și mielușeii. Dragi frați/colegi păstori, dirijați, supravegheați, rugați-vă, ajutați, dar vă rugăm respectuos:Nu stingenți Duhul! Nu stingeți acest foc! Haideți să facem echipă având același țel: salvarea generației de oițe și mielușei și glorificarea lui Dumnezeu!