Sora Viorica Pavel

Sora Viorica a fost o femeie simplă. Atât de simplă și smerită, că numele ei poate fi atașat definiției modestiei. O femeie mică de statură, inteligentă, serioasă când vine vorba de biserică și lucrurile spirituale. Sora Viorica avea sufletul în palme, inima la vedere, iar în ochii ei negri și strălucitori, citeai evidențele chipului hristologic. „Mai bine simpli și smeriți, și de Dumnezeu iubiți” așa cum era cantarea lui Adi Gliga.

Pasionată de Împărăția lui Hristos, sora Viorica a fost foarte implicată în viața Bisericii Betleem. Nelipsită de la evenimentele publice ale bisericii, implicată în echipa de mijlocire. De fiecare dată încheia ultima rugăciunea. Se ruga cu lacrimi, cu pasiune și foc. Și-a crescut mai mult singură cei patru copii, care acum sunt mari și părinți la rândul lor.

Am avut două seri de priveghi. În total au predicat zece oameni la căpătâiul ei. Am fost la multe înmormântări, rar am întâlnit să se vorbească despre un om simplu atât de frumos. Sala plină de oameni de toate vârstele, la toate slujbele, mai ales la înmormântare. Cinste dumneaei, cinste familie, cinste Bisericii Harul din Gai, unde s-a botezat și Bisericii Betleem unde a slujit în ultimii ani. Slavă Domnului că mai are și astăzi oameni neprihăniți. Chiar dacă nu au cont pe Facebook, Instagram sau tiktok. Sunt ascunși printre enoriași, adevărați eroi ai credinței. Fără reclame, fără surle și tobe, ci împodobiți cu har, și e suficient.

De ce martir?

La întâlnirea cu văduvele a avut mărturia vieții ei. Plângeam toți. Era un moment de cercetare. Sora Viorica ne povestește cum, după ce s-a întors la Dumnezeu, primea bătaie de la soțul ei în fiecare duminică și joi. Vânătăile erau atât de mari, că zilele următoare nu putea ieși din casă. Și ani de zile a fost la fel. Povestea printre plânsete amare, semn că avea nevoie de detensionare și vindecare emoțională. Iar ea, a continuat să ierte, să iubească, să încaseze și să slujească lui Hristos.

Oare de ce să lovească o persoană pe alta persoană, pentru că s-a întors la Dumnezeu? Cu ce drept? De ce atâta ură? De ce se manifestă cu violență un om rău față de un om care devine bun, care își predă viața în mâna lui Dumnezeu.

Această prigoană fratricidă va continua până la sfârșitul zilelor. Agresorii vor plăti scump la judecată, iar prigoniții vor avea mari răsplătiri dumnezeiești.

Am pierdut un om mare! Am pierdut un mijlocitor serios! O doamnă a rugăciunii! O soră de nădejde! La revedere sora Viorica!

Dumnezeu a lăsat un har deosebit la Betleem. Gabriel și Genoveva Gorcea(Speranța), împreună cu echipa de slujitori prin cântare și corul bisericii locale, au adus prezența lui Dumnezeu în închinare.

Mulțumim Domnului pentru har. Mulțumim fratelui Gabi pentru răspunsul la invitație. Mulțumim pastorului Dorel Coraș pentru mesaj.

A fost bucurie. A fost har. Oameni care și-au predat viața în mâna Regelui Isus!

Încântat, băiețelul de 9 ani, vine la mine și zice:”Tati, eu m-am rugat lui Dumnezeu să mă ajute când cresc puțin mai mare să fac alegeri bune. E bine să faci alegeri bune în viață așa-i?” Mi-a umplut sufletul de uimire, bucurie și pace. Până la urmă nu vreau sa cresc un roboțel duoă chipul și asemănarea mea, eu vreau sa cresc un om liber și responsabil. „Sigur că da tati, in funcție de alegerile pe care le faci reușești în viață. De fapt, viața reprezintă suma tuturor alegerilor noastre.

Lecții din rugăciunea copilului meu și discuția noastră:

1. Lasă copilul să aleagă. Pune-i înainte variantele, arată-i riscurile și consecințele alegerilor, sugerează-i varianta bună pentru el (nu convenabilă), apoi supraveghează opțiunile lui.

2. Eu vreau să fiu un dirijor educațional pentru copilul meu, nu un diriginte pisălog. Sunt părinți care și-au pierdut copiii pentru că au devenit posesivi și pisălogi, impunându-se obsesiv. Urmărește înclinațiile lui native, vezi ce face comod și relaxat și încurajează-l spre acel domeniu, pentru care a fost menit el. Nu-i stinge geniul, forțându-l să facă ceva ce ție îți place, dar el nu e deloc încântat.

3. Nu vă vindecați complexele intelectuale din copilărie prin copii. „Nu am putut eu, macar el să facă. Nu am avut eu condiții, să aibă el.” Nu e rău. Dimpotrivă, lăsați-i să vă depășească. Dar nu puneți presiuni inutile furându-le copilăria.

4. Tratați-i ca pe niște adulți. Asta implică din partea mea: respect, valorizare, iubire, responsabilitate față de copilul meu. Să încercăm să ne adaptăm metoda de abordare la vârsta lor. Am consiliat adolescenți și tineri pe care părinții încă îi tratează ca pe niște copii. Sunt tare afectați emoțional! Dragi părinți, între timp copiii voștri au crescut!

5. Nu-i folosiți ca scuturi umane. Sunt părinți care se ascund în spatele copiilor și îi folosesc drept scut pentru a putea continua războiul cu partenerul, care între timp a devenit adversar. Asta este o metodă teroristă, care face victime colaterale pe viață.

6. Consultați-i. Că vine vorba de mutare dintr-o casă în altă, oraș sau țară. Încercați să îi pregătiți psihologic pentru mutarea radicală. Dacă ruptura de mediul lui confortabil, învățătoare, dirigintă, biserică este una prea bruscă, poate provoca leziuni emoționale. Întrebați-i ce părere au. Cum văd ei lucrurile. Ascultați opiniile și argumentele lor, chiar dacă decideți diferit, dar se simte parte activă a ecuației. Asta îi crește stima de sine.

7. Câștigați-vă cinstea. Dacă toată ziua i se strigă unele lucruri, este umilit, jignit, îl condamnăm pe copil la nefericire pe viață. Îl determin să mă necinstească, lucru ce atrage în mod intrinsec nefericirea lui și a mea. „Cinstea se câștigă!” E reciprocă.

8. Colaborați cu Dumnezeu. La un moment dat simți că pierzi controlul. Nu mai ai ce să îi zici copilului, e cât ține de înalt, atunci trimite-L pe Dumnezeu să repare. S-ar prea putea ca fiii și fiicele să vă fie prinși în adicții. Credeți în Dumnezeu care face minuni.

Mulțumesc draga Yared pentru lecțiile învățate! ♥️