Arhive categorie: Noutăți

10 lecții de la implozia Titan

Publicat pe de

Este vorba despre cinci oameni cu mulți bani, care au urcat la bordul submarinului Titan, un submersibil de mici dimensiuni, pregătit pentru o anumită adâncime, căruia i-au fost forțate capacitățile peste limitele sale.

Am citit multe articole. Am văzut materiale video care îi ironizează pe cei cinci, îi acuză de imprudență, aroganță, îndrazneală exagerată, etc. Pe niște morți îi poți acuza de orice, nu mai ai varianta apelului. Ei au încheiat socotelile cu viața terestră. Vor mai avea un hop la judecată. Iar acolo nu e deloc simplu fără Hristos.

Dincolo de toate acuzele și ironiile, eu nu găsesc decât cinci oameni nefericiți. Au căutat fericirea în școală, au ajuns inteligenți și bogați, dar nu au găsit fericirea. Au căutat fericirea în spațiu. Și nu au găsit-o! Apoi au căutat-o în adâncurile oceanului. Nu au găsit nici aici fericirea. Probabil ar fi adunat un arsenal de poze, ar fi apărut în multe reviste de cercetare, ar fi cules date, dar cel mai probabil au explodat și camerele. Migrez spre zona de milă. Chiar îmi pare rău pentru ei. Ar fi avut multe să ne povestească.

Dragi privitori! Nu mai acuzați morții. Așa cum se moare cu submersibilul în adâncul oceanului se poate muri cu orice. Se poate muri pe bicicletă, în mașină, pe avion, pe motocicletă, în pat, cum a murit un prieten zilele acestea, Teofil, în urma unui atac cerebral. Se poate muri în multe feluri.

Lecții de la incidentul dat:

1. Condoleanțe, doamna Christine Dawood. Mama care a renunțat la locul ei din capsula minune, pentru a ceda ocazia fiului de a avea o experiența de viață. Imaginați-vă cum va trăi această doamnă mamă cu acest stigmat pe viață: „De ce nu am fost eu în locul tău, fiule!? De ce nu am murit eu, dragul meu Suleman!? De ce nu am refuzat dorința ta? Măcar de data asta!?” Multe „de ce-uri” fără multe răspunsuri vor fi! Și văduvă și fără copil. Fără un loc unde să ducă o floare copilului ei și soțului. Viața e ciudată. Condoleanțe și celorlalte familii văduvite de cei dragi.

2. Viața este trecătoare. Mai devreme sau mai târziu, vom pleca. Indiferent ce mijloc de propulsare sau static sau utilaj ne va aduce sfârșitul. E bine să fim pregătiți de judecată în orice moment. Suntem foarte vulnerabili!

3. Fericirea este doar la Dumnezeu. Nu căutați fericirea în bani, în bogații, în faimă, în exploatarea senzațiilor. Împărații sfinți ne învață că e „ferice de cel cu fărădelegea iertată și cu păcatul acoperit.” PS 32:1.

4. Mulți sunt specialiști în casa altuia. Putem acuza, ironiza, batjocori oricât. E despre ei și casele lor și viețile lor. Nu ai capacitați să te lupți cu un om cât e viu, nu ataca memoriile lui. Or fi avut mulți rivali. Mulți datori care au scăpat acum. În curând Dumnezeu ne va întreba despre viața noastră. Și ei au avut părinți, copii, neveste, adică oameni pe care i-au iubit și ei au fost iubiți la rândul lor. În urmă au lăsat o dramă!

5. Săracul nu lasă nimic în urmă, bogatul nu ia nimic cu el, iar sfântul trimite totul înainte. Orice binefacere, orice milostenie sunt contabilizate cu acuratețe dumnezeiască și răsplătite de Dumnezeu în cer, celor care vor ajunge acolo.

6. Cunoaște-ți limitele. Nu te ridica niciodată la o înălțime mai mare decât te poți ține, nu te întinde mai mult decât poți cuprinde, nu ridica greutați mai mari decât capacitățile încheieturilor tale și nu coborî la adâncimi mai joase decât te-ai putea ridica. Păstrarea unor proporții rezonabile este mai mult decât recomandată, dar și sigură.

7. Asigurarea pe suflet. Oamenii aceștia au reușit să dea subiect de știri planetei întregi. Nu e acesta cel mai grozav lucru. Sunt convins că aveau multe asigurări: pe case, pe iahturi, avioane private, mașini de lux, elicoptere, avere, bani, chiar pe trupurile lor. Doar că la moarte nu se teme decât cel care are viața asigurată prin jertfa Domnului Hristos. Ne referim la asigurarea pe suflet.

8. Percepția despre eșec. Acești oameni curioși nu au eșuat. Incidentul de față va fi subiect de discuție și analiză pentru mulți cercetători, marinari, ingineri militari multă vreme de aici înainte. Nu este un eșec, e încă o variantă de submersibil care nu dă randament la această adâncime. Un mare plus pentru următorii exploratori. O lecție plătită scump!

9. Mai precauți în judecată. Aceasta revine Creatorului. Nu uitați că încă nu am încheiat socoteala pe pământ. Încă mai avem de umblat cu avioane, feriboturi, mașini, etc. Mântuitorul ne avertiza că vom avea parte de judecata cu care vom judeca. Sfârșitul poate veni oricând și în orice mod. E bine să fim moderați în judecăți. E injust să dăm verdicte pe frânturi de adevăr.

10. În Hristos moartea nu mai e o tragedie. (Ioan 11:25) Isus i-a zis: „Eu sunt Învierea și Viața . Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. E o speranță formidabilă. Sau Pavel în 2 Timotei 4:6-8 privește cu așa ușurare vestea decapitării sale. Știe ce îl așteaptă după moarte (răsplătirea), pentru că știe ce a trimis înainte (slujirea).

Iubiților, bucurați-vă de ziua de astăzi. Nu este meritul nostru, este darul lui Dumnezeu. Iar dacă este dar nu îl avem prin prudența sau imprudența noastră, ci prin mila lui Hristos. Nu pentru că am fost noi atenți, ci pentru că El a fost bun. Iar asta ne îndeamnă și pe noi la a fi mai buni.

Fiți fericiți! Bucurați-vă de viață! Fiți responsabili! Iar pe cei amărâți lăsați-i să-și plângă morții! Niște morți fără mormânt, fără sicriu, fără cimitir, fără înmormântare, fără popă, fără cruce. Doar niste dureroase amintiri pentru cei dragi lor!

Creștinismul răpit

Publicat pe de

Merită ascultat. O realitate tristă a zilelor noastre. Un semnal de alarmă privind superficialitatea creștinismului nostru. O analiză responsabilă nu strică, dimpotrivă ar fi benefică. Profunzimea a fost în toate vremurile prețuită de înțelepți.

Jurnal Paris

Publicat pe de

onisimbotezatu

onisimbotezatu.wordpress.com

Jurnal de Paris

O zi în Paris. Pentru că am avut o escală de o zi în Paris, am hotărât împreună cu familia să facem un tur al cetății iubirii. O incursiune în istorie, niste detalii unice, o zi plină de semnificație, unde am vizitat simboluri și edificii care au marcat istoria Europei.

La Disney omul încearcă să joace rolul copilului. Procesul este puternic industrializat și fără mari efecte. Hristos ne poruncește ferm: „Adevărat vă spun că oricinenu va primi Împărăția lui Dumnezeu ca un copilaș cu niciun chip nu va intra în ea!” Marcu 10:15. Disney ni-l prezintă pe Mickey Mouse tot vesel, de asemenea și pe Jerry. Dar hărțuit de Tom, mai plânge și el. Amprenta iluziilor (ideologiei) de gen se vede pe fiecare mascotă. Viața bate filmul, iar fidelitatea față de virtuți, bate orice iluzie și deziluzie a păcatului. Mulțumim Andrea pentru călăuză, pentru transport și însoțire. Născută în Paris, Andrea se simte mai mult franțuzoaică decât româncă sau ucraineancă(originile mamei, Erika). O familie minunată pe care am cunoscut-o și pentru care îi mulțumim Tatălui ceresc. Mulțumim și lui Bogdan și Lidiei pentru intermedierea excursiei de neuitat.

.„Domul Magdalenei” aflat în piața gurmanzilor. Aici este un fel de loc al desfrâului culinar, un paradis al îmbuibaților. Cele mai rafinate gusturi de pe glob, sau livratorii de materie pentru pofte culinare. Nu am oprit, că nu ne permitea timpul. În acest sens. Hristos ne avertiza: Luați seamala voi înșivă, ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile cu îmbuibare de mâncare și băutură și cu îngrijorările vieții acesteia, și astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră. Luca 21:34

Champ Elysee este un bulevard foarte larg și foarte aglomerat. Locul unde găsești cam ce dorești. Optic deosebit. Coloane de arțar care umbresc bulevardul. Locul unde pot fi satisfăcute toate poftele. Îmi amintește de o altă cale, largă și pe care merg mulți. Atenție sporită pe ce cale a veșniciei ești pornit!

Arcul de triumf, care este mult mai mare decât vă imaginați în poze. Pe el e plin de oameni. De aproape este cât o catedrală. Comandat de Napoleon Bonaparte ca simbol al triumfului. S-a lucrat 15 ani la el. A fost revendicat și valorificat politic. Dureros că triumful pe pământ ține o clipă. Napoleon a murit exact înainte de inaugurarea lui. Deci luptele sunt ale unei generații, iar laurii și sărbătorile sunt ale alteia. Ar fi vrut să intre triumfător pe sub arc, pornind pe Champ Elilysee în sus, în aplauzele poporului sărăcit de război. Nu a mai apucat. Pentru că unele sunt calculele noastre, altele cele divine.

Turnul lui Napoleon. Construit în centrul pieței bijuteriilor. Construit la finalizarea războaielor și ciocnirilor dintre orgolii militare. Turnul este construit din metale feroase și neferoase, din obuzele militare topite. Se înscena un fel de pace. Se săturaseră și războinicii de atâta sânge vărsat la comanda altora. Arhitectura este monumentală. Cuprinde toate bătăliile lui Napoleon Bonaparte. În cele din urmă cade răpus de o bestie (moartea). Un dușman pe care doar Hristos l-a putut birui.

În piața bijuteriilor găsim cea mai puternică armă împotriva ideologiilor(deziluziilor) de gen: IUBIREA. O miresucă ne observă că o pozăm, își atenționează soțul și zâmbesc amândoi fascinați de moment. Zâmbetul lor îmi dă speranțe. Familia va rezista. Oamenii se vor însura și se vor mărita pâna va veni Domnul. Nu descurajați! Una dintre cele mai puternice arme, este arma iubirii. Mașină e genială. E veche, fără prea mult fier, încap doar doi, o mică limuzină care nu se devalorizează, ci mai tare îi crește farmecul în vreme. E asemănarea perfectă a familiei.

Familia este cel mai măreț dar pe pământ. Dar aderăm la sărăcie emoțională. Ei sunt singurii care vor plânge cu sinceritate și durere peste coșciugul nostru. Pe ei îi neglijăm cel mai mult în lume. Iar aceasta este o deșertăciune. Ei sunt singurii care ne așteaptă cu iubire, cărora le este dor de noi, și ne îmbrățișează cu inima caldă. AM REDESCOPERIT ÎN VOI ADEVĂRATA INVESTIȚIE. DEJA SUNT MAI BOGAT!

O placă memorială, abia observată în memoria lui Chopin. Cam asta cu memoriile și omagiile. Oamenii te uită până la apusul soarelui în ziua înmormântării. Vor merge la mese și vor hilizi, făcând planuri de viitor. Iar tu îți continui liniștit și în pace procesul de descompunere și eternizare. Dar nu e la fel cu creațiile muzicale sau literare. Acestea rămân vii peste veacuri.

Are și Louis Vuitton un templu. E pentru nobili, pentru cei cu bani mulți. Trebuie să etalezi ceva pe piață, dacă nu poți deveni nemuritor ca Chopin, David, și alții, măcar să trăiești privind cu satisfacție oglinda. Și asta este o deșertăciune. Iată cum un trend poate da valoare unei bucăți de mușama vopsită în verde închis și galben cu două floricele pe lângă și cam atât. Dar e o valoare ce tinde spre zero, spre putred.

Sătul de înșelăciunea englezilor, care îl înșela prin măsurătorile în „coți” Le Metre stabilește o măsură unitară, corectă, dreaptă pentru toată lumea. Englezii cumpărau cu oameni mari și vindeau cu cei mici. Au crezut că au pus capăt înșelăciunii. Dar idealismul dezamăgește. La măsuri mici e vizibil, la cele pentru care sunt condamnările la pușcărie. Dar politicienii fură cu kilometri, iar aici nu se mai observă nici nedreptatea, nici justiția nu prea observă. Prăjina „împărțirii” este suficient de lungă să treacă și prin pragul parchetelor.

Ultimul viaduct văzut de prințesa Diana. După ce a ieșit pe ușa din spate de la celebrul hotel Ritz. A urcat împreună cu partenerul în mașina unui șofer beat, care nu a mai dus-o la destinație. Foarte șters, pentru că am făcut în viteză poza. O viteză asemănătoare vieții prințesei neiubite de casa regală, Diana. Pe acest stâlp este gravat chipul prințesei. Ultima ei imagine. Acest stâlp subteran este martorul ultimelor ei sunete. Când, după spusele medicului ar fi dat cu capul în sticlele de whisky aflate pe masa limuzinei. Se stinge câteva ore mai târziu la spital.

Turnul Eiffel este construit cu scop expozițional de către inginerul de poduri în arcade de fier Gustave Eiffel. 40% din cantitatea de fier necesară este adusă din România. Au vrut să îl demonteze de mai multe ori. A venit războiul, au amplasat stații Radio, observatoare. Și mijloace de detectare militară. Iar astăzi este un simbol al Franței. La cei 300 de metri înălțime, Turnul este o imagine a inteligenței (naturale, nu artificiale). Cu 100 de ani înainte de nașterea mea (1887) inginerul Eiffel demonstrează că omul este o ființa superioară, cu puternice accente de Dumnezeu. Mai ales prin capacitatea sa creatoare.

Aceeași familie. Același dar prețios. Aceiași oameni, singurii pentru care merită să trăiești și să mori. Oamenii lângă care te simți viu și iubit cu adevărat.

Cel mai natural constrast. În piața lăudăroșilor și a opulenței prin întreceri in bijuterii, ca o ironie a sorții se instalează acest cuplu. Nu au casă. Au doar un cort. I-am văzut sincer fericiți. Doamna e înăuntru, probabil cu spasme de conservare a demnității femeiești. El e pe jumătate afară. Joaca șah. Cu trei lămpi solare, cu telefoanele conectate la lumina venită de la Dumnezeu. Ei nu plătesc facturi, nici impozite. Însă libertatea de alegere și drepturile omului îi permit sa se așeze în centrul târgului. De ce nu ar avea și el dreptul la doi metri pătrați de pământ, mai ales că din fața cortului său se vede muzeul metrului.

Primele clădiri mansardate din istorie. Andre Mansarde, este primul arhitect care a venit cu ideea genială de a face locuință în podul casei. Din motive de spații și densitate tot mai mare a populației, Mansarde vine cu o soluție care îi poartă numele până astăzi: Mansarda.

Cândva aici erau grădinile de salată ale Parisului. Acum e parc de joacă. Mai puțin și se vor modifica polii amenajărilor. Vor veni vremuri foarte grele în care se va reveni la plantarea de salată și legume chiar în curțile blocurilor și ale vilelor. Se vor crește din nou animale, se va lucra manual pământul. Războaiele vor distruge tot ce prind in cale Iar acele vremuri sunt foarte aproape.

În sfârșit se încheie cursa la Palatul din Versailles. Aici regele Ludovic al 14-lea sau „regele soare” cum mai era el numit, a încercat să își construiască un fel de paradis terestru. Pentru palatul din Versailles a sărăcit până la limita existenței populația. Este definiția reală a mândriei, un fel de Nebucadnețar al perioadei post-medievale. Edificiul este faraonic și foarte frumos. Ce e drept, regele e mort de ceva secole. Sig transit gloria mundi. O lege adoptată de regele Ludovic este valabilă și astăzi. Nici o clădire din Versailles nu are voie sa depășească în înălțime clădirea Chateau de Versailles.

Mulțumesc frate Gicu pentru disponibilitate. Mulțumim pentru detalii. Un ghid foarte bun. Ne-ai oferit informații și detalii prețioase. Cu o mașină tip OZN. O Tesla full electrică, o bijuterie care îmbină atât de frumos vremurile de mult apuse cu tehnologia nouă și inteligența virtuală ridicată la cel mai înalt nivel în materie de concept auto.

Mulțumim lui Dumnezeu pentru acest timp minunat, pentru lecțiile de istorie, de viață și de veșnicie pe care am dorit să le împărtășesc și cu cititorii mei. Paris!

Au revoir, Paris!

Ovidiu Liteanu a plecat acasă!

Publicat pe de

Ovidiu Liteanu a fost omul înzestrat de Dumnezeu cu daruri deosebite. Fost cântăreț de muzica populară, fratele Ovidiu a ajuns cântărețul popular (cunoscut) al mediului evanghelic din România, preț de mai mulți ani. Un om cald, tot timpul cu zâmbetul pe buze, prietenos și pasionat de lucrarea lui Hristos.

M-am intersectat de câteva ori în slujire cu fratele Ovidiu. Era un artist creștin uimitor. Un familist unic. Respectuos cu soția sa, pe care o lua în turnee. Cu intervenții scurte între cântari, fascinat de cer, fratele Ovidiu avea scris în ADN scopul vieții sale: Evanghelizarea.

După terminarea programului, cu o răbdare de fier, înfrunta pe cei tari la cerbice, cu Biblia în mână stătea zeci de minute de vorbă cu oamenii. Cunoștea bine Biblia, avea un dar și un stil unic de a convinge și lămuri oamenii pentru pocăință.

Artist, compozitor, cântăreț, om sensibil, voios și fascinat de cântare. Prin videoclipurile sale filmate în zone pitorești și pline de viață, a reușit să ajungă cu Evanghelia la milioane de români de toate vârstele. Iar cu vocea sa, citez dintr-o cântare de-a fratelui, „ca o pasăre măiastră”, lăuda pe Domnul plin de bucurie. Pe fața lui radia lumina hristologică la fiecare cântare. Imnurile sale erau unse cu har. Inspirate de Dumnezeu și cu puternice nuanțe teologice.

Tot timpul pe drumuri, parcurge sute de mii de kilometri în slujba Stăpânului. În cântecele sale este atât de frumos zugrăvit Hristos. Prin biserici, cămine culturale, case de cultură, emisiuni TV, sau casetele care umpleau sertarele copilăriei a reușit să umple și inimile ascultătorilor de pacea lui Hristos.

Pentru dânsul era important să îl prezinte pe Isus oamenilor în mod frumos, elegant, pe un ton prietenos. Era omul iubitor de regele Hristos.

Sora Viorica, ați trăit câteva decenii alături de un om minunat. Un om al lui Dumnezeu. Un slujitor activ. Un evanghelist neobosit. Rămânem ancorați în speranța revederii pe plaiurile Împărăției de sus, pregătindu-ne zilnic, inclusiv prin cântările fratelui Ovidiu.

După lungi suferințe, probabil fratele Ovidiu îl întreabă pe Împăratul: „Dragă Isuse, ce va fi cu mine? Îmi este greu! Suferința e tot mai insuportabilă! „Ca o pasare rănită nu mai pot zbura, cine mă va mângâia?” Ce să fac dragă Isuse?

Sunt convins că Regele preaiubit, Isus, cel pe care L-a iubit atât de mult i-a răspuns călduros și zâmbind: Hai în Rai, ce mai stai! Vino să trăiești în slăvile cerești, hai in Rai!” Dacă nu mai poți zbura și ți s-au frânt aripile, hai în rai! Iar nouă ne rămân moștenire minunatele dumneavoastră cântări, scrise și înregistrate.

Noi îi spunem La revedere, dar Isus îi zice Bun venit în cer.

La Revedere Ligia Seman

Publicat pe de

Tragedie și Triumf. Cam așa se poate traduce în câteva cuvinte viața și slujirea surorii Ligia Seman. Pentru noi tragedie, pentru cer triumf. Când un sfânt ajunge la linia de final, putem vorbi de un triumf al crucii, desăvârșirea sfinților are ultimul capitol în cer. Dar, pentru dumneavoastră, familia, asta nu poate anula amintirile minunate avute alaturi de Ligia.

Sunt un începător în ale bloggingului. De puțini ani activez în mediul online cu articole, poezii, meditații, cugetări, predici. Ca fiecare om ai nevoie de o confirmare a materialelor. Și nu am dus lipsă. Dumnezeu a mângâiat mulți oameni care apreciază umilele mele fraze. Mulțumesc lui Dumnezeu pentru fiecare cititor al site-ului onisimbotezatu.blog

În ultimele luni de zile, am primit foarte multe like-uri de la sora Ligia. Zeci de steluțe de apreciere. Trebuie să recunosc faptul că la fiecare apreciere îi comunicam soției onoarea de a fi citit și apreciat de Ligia Seman. Când un intelectual sfânt îți apreciază un articol, simți că îți zâmbește Dumnezeu.

Nu fac abuz de simbolistică, dar prea se potrivește. Seman – „semantica limbii”, care se ocupă cu sensurile, nuanțele, subtilitățile cuvintelor. Iar Ligia a avut mare har în a picta vorbele pe hârtie, în volumele sale. Ca pana în mâna Scriitorului iscusit ia fost limba și stiloul.

Sora Ligia a fost o femeie inimoasă. Un om iubit. Preocupat de creșterea doamnelor bisericii. Aproape de traumele soțiilor, empatică și cu mamele abandonate. Prin conferințele domniei sale, Ligia reușea să învingă multe prejudecăți, să răstoarne munți imposibil de escaladat în domeniul matrimonial. O femeie elegantă și neobosită în facerea binelui.

Sunt convins că sora Ligia a fost omul ales de Dumnezeu pentru generație aceasta. Femeia capacitată cu daruri speciale. Prin cărțile scrise, prin emisiunile televizate și de tip podcast, prin conferințele naționale ținute în diverse locații din țară, mai ales cele de vară de la Mamaia. Multe lacrimi or să mai curgă în urma dumneavoastră, dragă soră Ligia. Doamnele care v-au iubit și vă sorbeau cuvintele și încurajările sunt multe.

Funiile dragostei, așa cum prezentați în primul dumneavoastră roman, v-au dus pe aripile harului până în cer. Dar aceleași funii au rămas ca ancore pentru doamnele decepționate, depresive, neiubite pe care le consolați la conferințele dumneavoastră. A trebuit să vă despărțiți și de Timișoara atât de dragă inimii dumneavoastră. Despre care ați scris atât de frumos.

Regret că nu v-am cunoscut personal. Regret că nu am reușit să povestim de ale scrisului. Biserica Penticostală Română, dar și Biserica Golgota Hunedoara a pierdut un om mare. Pastorul Daniel Hada, mi-a vorbit atât de frumos despre eleganța și încurajările dumneavoastră. O femeie puternică. O doamnă minunată. O mamă a femeilor decepționate. Autori de carte nu sunt mulți pe pământ. Scriitori sunt de asemenea puțini. Dar când și aceștia ne părăsesc, simți așa un gol în suflet. Oare de ce pleacă așa repede dintre noi oamenii cu inima bună? De ce se răcesc inimile care încălzesc pe alții? Pe cei triști. Vai! Câte inimi ale doamnelor ați încălzit dumneavoastră sora Ligia.

Am pierdut un romancier, un scriitor iscusit, un intelectual de seamă. Cerul este acum mai bogat și mai râvnit de dumneavoastră apropiații, dar pământul mai sărac. Ne-ați sărăcit sora Ligia. Ne-ați lăsat cu soluții nerezolvate în familiile pe care le consiliați, o prietenă mai puțin pentru femeile țării, un psihoterapeut cu inima plină de Hristos.

Cu dicția dumneavoastră corectă, vorbire articulată, cu vocea caldă prin care îl lăudați pe Hristos. Isuse pe tine te știu, cel ce ești drept, sfânt și viu. Ochii tăi spre tine privesc, o Doamne ceresc. Acum ochii dumneavoastră îl pot vedea față în față pe Regele pe care l-ați slujit cu atâta pasiune.

Dragă soră Ligia vă spunem pe curând! La revedere! Ceea ce noi râvnim. Cerul, dumneavoastră deja dețineți. Iar dumneavoastră, familia. Bucurați-vă că ați crescut aproape de un om mare, de un intelectual, de un om credincios, loial Stăpânului, în care a strălucit atât de frumos Chipul lui Hristos. O lumânare care a ars pentru încălzirea și luminarea altora.

Întâlnire Leadership Arad

Publicat pe de

Au trecut 10 ani de slujire la Departamentul de Tineret al Județului Arad. Zece ani de planuri, viziune, lupte, bucurii, conferințe, rugăciuni și părtășii minunate. Zece ani de biruință.

Un număr frumos de 80 de lideri de tineret, din tot județul Arad, ne-am întâlnit la Biserică „Izvorul Vieții” Aradul Nou. Am derulat amintiri, am făcut planuri, am pus lucrarea în mâna lui Dumnezeu. Am pus la cale viziunea pentru următorii patru ani.

Fiecare lider zonal(regional) a luat cuvântul. Doamne câte marturii! Câte minuni! Câte lucrări deosebite! Câte idei de slujire puse în practică, ce au randament pentru lărgirea Împărăției! Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru oamenii mari pe care ia rânduit să îmi fie colegi la Departament. Dragilor, eu sunt doar robul de serviciu care conduce departamentul, dar slujirea se mișcă prin forța voastră. O forță a credinței.

Cânt de minunat știți să adaptați slujirea pe fiecare zonă, pe fiecare profil de biserică, ținând cont de mentalitatea și resursele zonei. Fiecare zonă a organizat conferințe aproape în fiecare lună. Zeci de conferințe tematice, tabere, misiune, grupe de studiu, implicare socială, Agatos (misiunea, Biserica în spitalul județean Arad), slujirea în azile de batrâni, etc. Binecuvântăm pe Dumnezeu pentru păstorii care ne susțin să facem această lucrare.

Mulțumim fratelui Simon Tomuța (Președintele Comunitații) pentru susținerea cordială a departamentului. Prezența dumneavoastră la conferință înseamnă enorm de mult pentru noi toți. Mulțumim și pentru încurajatea pe care ați adresat-o păstorilor la Conferința de la Betel, de a sprijini lucrarea de tineret.

Vom merge mai departe, cu mai mare avânt. Vom sluji oițele Domnului cu inimă deschisă, vom duce mai departe moștenirea lăsată de Isus apostolilor și înaintașilor noștri. Drum bun în slujire Victor Bezedea, propus și ales lider județean de tineret împreună cu mine. Cu Domnul vom face mari isprăvi!

Turneu Luigi Mițoi Ro

Publicat pe de

Luigi Mițoi este omul prin care l-am primit pe Dumnezeu. Mulți slujitori are Dumnezeu, toți au avut un impact asupra mea, dar cel prin care Dumnezeu a rânduit să mă cheme la pocaință nu îl voi uita niciodată. În Casa de Cultură din Bacău, unde eram împreună cu mama și cu mătușa Veronica, am fost atins de Dumnezeu prin puterea Evangheliei.

Am ieșit în față, fratele Luigi s-a rugat pentru mine, am primit o carte: RĂSPUNSURI LA ÎNTREBĂRILE VIEȚII. O învățasem pe de rost. Alte cărți nu mai aveam. Iată cum la 12 Dumnezeu m-a chemat la slujire. Am mai primit un CD cu predici ale fratelui Luigi, pe care de asemenea le știam pe dinafară.

Dacă locuiești în una dintre zonele menționate de fratele Mițoi în clip, ia-ți copiii, chiar și pe cei de 12 ani, prietenii, colegii de liceu, bunicii și vino la Cruce. Este un minim pe care îl poți face, dar poate cântari cât mântuirea unui suflet drag inimii tale.

Dumnezeu să binecuvânteze echipa de slujitori. Formația muzicală, Betania. Să umple cu Duhul Sfânt pe pastorul Luigi Mițoi, iar România să cunoască dragostea Mântuitorului.

Pentru detalii accesați linkul de mai jos!!!

https://fb.watch/lbSEYOMYrZ/