La a doua încercare am reușit. Anul trecut am pierdut avionul din Frankfurt, văd că Munchenul a fost mai atent cu mine. O escală de 9 ore în Germania mi-a prins bine. Am scris o poezia, iar asta a completat toată oboseala. Poezia este artă, iar când o citesc, mă vindec de tot. Am satisfacția unui pictor celebru, care își prezintă lucrarea.
Zborul
Am plecat pe soare de la Munchen, seara la ora 17:00 și am ajuns tot seara la Chicago.
Prima impresie. Chicago văzut de sus
Impresionant. Chicago se prezintă de la înălțime ca o mare de lumină. Lacul Michingen, pare el însuși uscatul și întinderea de lumini mare solară. Și nu exagerez. După 8 ore de întuneric și pustie peste Oceanul Atlantic, apare ca o oază a speranței această imensitate de lumină. Pe măsură ce te apropii, realizezi inteligența umană și inginerească apropiată de desăvârșire arhitecturală.
Străzile perfecte, drepte în unghi de 90 de grade, aliniate la laser. Străzile principale, ai impresia că sunt infinite, și conectează intergalactic Calea Lactee de restul universului. Clădirile așezate cu precizie milimetrică, arată o societate evoluată, modernizată, robotizată și nouă, spre deosebire de „Batrânul continent” european, construit după concepte medievale și chiar mai vechi, cu străzi înguste, construite pentru care trase de cai. Aici străzile sunt concepute pentru a deservi traficului de mașini. Iar jocul de lumini e fascinant. Am nimerit a doua zi de Crăciun, iar Crăciunul la Chicago este mirific.
Aici m-a așteptat Nuțu, un băiat plin de inimă. E primul meu contact cu America. Nuțu este o călăuză bună. Am servit masa la Timotei, de asemenea un arădean plin de inimă, care a pregătit mâncarea cu sufletul. Am mâncat românește și bine.
Debora.
În gară, o doamnă mică de statură, cu față luminoasă și plină de zâmbet, dar original. M-a rugat să îi repet numele meu. Numai ce mă cunoscusem cu domnul de pe bancă. Impresionată de nume, mă întreabă dacă îmi place Biblia. I-am răspuns cum ar putea un pastor să nu aibă plăcere pentru Biblie? Băiatul ei este misionar. Am discutat multe cu dumneaei. A fost impresionată de lucrările noastre, de pasiunea noastră pentru Împărăție. Mi-a zis să nu mai zic nimănui că nu vorbesc bine engleză, că s-a înțeles perfect cu mine.
Cu trenul de la Chicago la St. Louis
O gară imensă. Cu o clădire cu 105 etaje deasupra. Din demisolul ei am plecat. Înțeleg că aici e centru orașului. Un tip foarte amuzant ne comunica în stație detaliile călătoriei. E formidabil tipul. Cu părul alb și barbă, zici că e Moș Crăciun fără fapte. Tot trenul e în hohote de râs. E glumeț, e vesel, e într-o zi bună.
Urbanizațiile (orașele) sunt mari, dar foarte mari distanțe între ele de câmpii interminabile și unele pustii. Chicago e pe aceeași paralelă cu noi, românii (45), cea mai neevanghelizată de pe glob de altfel. Haideți să facem ceva consistent pentru paralela noastră!
Cerul e variabil. Soarele bate la fel. Din câte știu eu același soare care ne incălzește pe noi. Sunt 0°Celsius afară. Terenuri arabile interminabile. Ferme, parcări, drumuri în lucru. Nu vă imaginați că America e ceva land extratera. Nu, e tot pe pământul ăsta. Boscheți, canale de irigare, unele înfundate, eoliene, liziere, porumb recoltat recent. Ferme părăsite. TIR-uri. TIR-ul (Truk-ul) este exact ca la noi, doar că motoarele noastre sunt sub șofer, iar ei îl au în fața șoferului. Mai mult decât faptul că ocupă mai mult loc în spațiu, mașinile lor nu au nimic în plus. Eventual consumul.
Doamna din fața mea, Shajaunna M. Jordan, African American (scris cu mâna ei, nu am reușit să rețin), de culoare, este antrenoare de baschet. A fost în Balcani. A avut meci în Serbia, Macedonia. A zis să o impresionez cu ceva puncte turistice din România. Știe doar de Dracula. Și ce nu trebuie. Deschide leptopul și îi dă multe informații. Apropo, dacă ar trebui să recomandați câteva obiective turistice din România unui străin, ce i-ați recomanda?
Îi descriu, Casa poporului, a doua cea mai mare clădire din lume, Castelul Bran, Transfăgărășanul, Lacul Roșu, Ateneul Român, Mănăstirile Bucovinei, crucea Caraimanului din Bucegi, cea mai mare din lume la această altitudine, Babele, Sfinxul. Mai zic? Romania are trecut, are viitor, cu prezentul stăm cam prost. Așa spune și poezia Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie? „La trecutu-ți mare, mare viitor!” Unde e prezentul? Noi ni-l construim. De fapt viitorul tău este generat de suma tuturor alegerilor tale din prezent și trecut.
Mai știați că România este pe primul loc în lume la capitolul proprietari de mașini, case, terenuri, bunuri. Da. 95 % dintre români au casa lor. Ba chiar, 2 sau mai multe case, și „șasă.”
Satele sunt un fel de sate de vacanță de la noi. Aici apreciez modestia lor. Niște clădiri din prefabricate, pe structura metalică sau lemnoasă. Europenii exagerează puțin privind structura caselor. Se investește foarte mulți bani în betoane și vagoane de fier. Multe dintre ele cred că sunt în plus.
Detroit (Michigen)
Biserica „Aleluia.” O biserică frumoasă, cochetă și plină. Sute de români care slujesc Împăratului la mii de km distanță. Fratele Fazecaș, împreună cu bordul ce conducere, m-au primit foarte bine. Două programe și apoi revelionul petrecut împreună cu tinerii și familiștii la un loc.
La demisolul bisericii, frații români nu au uitat să petreacă. Așa ca în România. Mâncare, fructe, pilde, vorbe, relaxare și bună dispoziție. Am apreciat foarte mult colaborarea dintre cele două biserici: Betel și Aleluia. Au reușit să dărâme cardurile între ei. Felicitări fraților! Așa se face repetiție pentru cer. Împreună și iubind.
Am fost la mai mulți oameni frumoși, care ne-au deschis ușa prietenos și cu iubire. Sunt departe, au case mari și frumoase, dar inimile le-au rămas calde. Nu am cum să vă pomenesc pe toți, dar sunteți faini. M-ați tratat ca pe un prinț. Mulțumesc!
Biserica Betel, Detroit
Sute de oameni, peste o mie poate, adulți și copii, păstoriți de fratele Nicu Buliga la orele 20:00 la orele 12:30 noaptea. Formațiile de la Betel, au un general de război, nu dirijor. La cel mai realist sens, corul de la Betel este impresionant. Sincer, doar pe frații din Chile și corul din Coreea de Sud, am mai auzit cântând cu așa foc. Și era să îmi scape, orchestra de la Betel, Rădăuți.
Două, trei, patru generații adunați la un loc pentru a petrece pe genunchi trecerea dintre ani. Trebuie să mă declar mulțumit și privilegiat de a putea sluji în această frumoasă biserică. Iar părtășia cu slujitorii de a doua zi a fost una cordială.
Biserica Grace, Detroit
Iulian Jecu tânărul pastor, ne-a primit impecabil. O biserică, vie, compactă, dinamică și călduroasă. Am slujit cam în grabă, că a trebuit să plec mai departe.
Amvonul plasat foarte aproape de audiență, face slujirea atractivă și călduroasă. Iar reacțiile vii ca în niște rafale de „Amin și Aleluia”, te ajuta să slujești fără rețineri. A fost o mare bucurie să vă cunosc.
Arcip
Un om mare. Ne-a primit acasă. O mărturie cutremurătoare. În timpul unei operații pe cord deschis, împotriva tuturor prezicerile medicale, a depășit greutățile operației și e bine. Fratele Arcip a avut o revelație extraordinară în cele două săptămâni de comă indusă. A văzut îngeri, a avut acces în lumea spirituală, a cunoscut câteva aspecte ale lumii viitoare. Regret că nu am făcut un pod cast cu el. Ar fi bine de consemnat aceste experiențe. Cred că a înregistrat Narcis ceva.
Noa
John și Anca sunt o familie frumoasă. Noa este o fetiță de 10 ani care joaca tenis. O fată inteligentă, ambițioasă și cu planuri mari. Mă bucur c-am cunoscut. Mulțumesc pentru prânzul servit cu voi. A fost o părtășie minunată. Felicitări Noa! Nu uita să arunci coroana fiecărei victorii la picioarele Domnului Isus. Asta te va înnobila.
Domnul consul onorific, Nicolai Ianoș (Lae)
Faptul că este și consul și frate ne onorează. Un om blând, ospitalier și prietenos. Mulțumim frate Lae, ne-ați plimbat cu Tesla prin Detroit. Trei zile ați fost la dispoziția noastră. A fost o bucurie să vă cunosc. Am dormit in casa dumneavoastră, am mâncat la masă, am povestit că între doi prieteni, deși profesional suntem atât de diferiți. Mulțumim!
Cornelia și Dani Ardelean.
Verișoară mea, plecată de 16 din țară mi-a adus multă bucurie. Parcă m-am întâlnit cu sora mea. Vizita la voi a fost ca o vizită în familia mea. Am derulat amintiri, am râs, am povestit, am făcut poze, a servit prânzul împreună. Sunteți minunați, iar eleganța voastră este încântătoare. Vă mulțumesc!
Biserică Penticostală, Kitcener (Canada)
Andrei Bălulescu este un pastor tânăr, dar foarte matur. Un tip ferm, profet, pregătit teologic, familist și vorbit de bine. A avut profesori buni. Pe frații Cornel Bârsan și Vasile Hozan. O biserică foarte mare și foarte plină de oameni. Frații de aici au o viziune completă privind slujirea oamenilor. Cu școală privată lângă biserică, unde copiilor li se predă materiile de către profesori cu frică de Dumnezeu. Educația fără biserică e o epavă, biserica fară educație, e șubredă și ineficientă. Biserica educată și cultivată biblic este invincibilă.
M-am întâlnit cu oameni minunați, precum: Gabi și Genoveva Gorcea, colegul meu de facultate, Paul Bârsan și alți cunoscuți.
Chicago (Ilinois)
Chicago este ca un munte de sticlă. Cu zgârienorii care se întrec în frumusețe și strălucire, clădiri istorice împletite cu bijuterii arhitecturale moderne și răsfățate. O metropolă completă, care îmbină armonioș toate culturile lumii.
Aici încap toți foarte bine. Nu se ține cont de rasă, nici de culoare, nici de statură. Toți coabitează în pace. Galeriile subterane, ca un furnicar în plină zi de vară, oferă alternative de trafic, suspendate, terestre și subterane, pe câteva straturi.
Mărginită de uriașul lac Michingen, metropola Chicago oferă o culoare turistică și culturală a orașului unică. Și cu pronunțate sclipiri de formidabil. În fiecare direcție în care privești, poți cel puțini să te declari fascinat de puterea de a crea a omului, generată de chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Când capacitățile umane se unesc spre bine, crează mici universuri fericite. Când inteligența se unește în rău și război, lasă în urmă ruine, morminte pline de oase crude, orfani, văduve, șobolani, ciumă, foamete și mari probleme financiare.
Biserica Elim, Chicago
Fratele pastor Cristian Ionescu, m-a primit și tratat ca pe un oaspete de onoare. Eu fiind un slujitor tânăr și fără prea multe merite. Faptul că am putut avea o părtășie frumoasă la micul dejun, care ne-a propulsat spre prânz, a fost o și mai mare onoare. Biserica Elim, are o clădire impresionantă și cu gust. Rafinamentul arhitectural, ambianța prietenoasă, oamenii frumoși, cum nu mai exista ca românii (fără să exagerez, abordarea fiind una impersonală), fac din această biserică un loc plăcut și sigur.
Nu ai cum să treci indiferent peste sutele de tineri implicați în slujire prin cântare precum: corul bărbătesc, fanfara, corul mixt și deosebitul cor de fete, cum numai la Biserica Gloria, Bujac am mai întâlnit. Biserica din Bujac a dat mulți cântăreți și predicatori pe planetă. Mă simt onorat că am fost membru al acestei biserici doi ani de zile.
Este foarte important ca tinerii noștri să aibă activitate, să slujească Domnului, să aibă motivație, iar formațiile muzicale slujesc perfect acestui scop. Cinste dirijorilor! Călin Ardelean este unul dintre ei. Plin de pasiune.
Biserica Betania, Chicago
Am avut harul de a primi Evanghelia prin slujirea fratelui Luigi Mițoi, în Casa de Cultură din Bacău, împreună cu misiunea Speranța. Am mers cu mama și tușa Veronica. Am primit de la fratele Luigi Mițoi o caseta cu predici și o carte: „Răspunsuri la întrebările vieții” pe care am învățat-o pe de rost.
Betaina este de asemenea o biserică impunătoare și impresionanta. Foarte mulți cunoscuți și prieteni pe care i-am văzut. Știu, e un copil, dar unul talentat și am fost onorat să o cunosc personal pe Laura Bretan. Fetița care a cântat cândva la convenție și apoi în multe locuri în lume. Dumnezeu să te ajute Laura, să cânți spre slava Regelui, și să arunci coroana slavei la picioarele Domnului Isus!
Fratele Mițoi a mers cu noi la masă unde ne-am bucurat până aproape de miezul nopții. Frumos este să lăudăm pe Domnul, iar sfinții din țară, oamenii evlavioși sunt placerea mea.
Biserica Ghetsimani, Chicago
Fratele Bălici, este ca un tată al tuturor celor care au nevoie de o vorba bună. Blândețea și zâmbetul lui, îmbinate cu fermitatea profetică și călăuzirea predicării, face din Biserica Ghetsimani un stup de albinuțe, unde se adună cei care doresc mai multă intimitate în rugăciune.
Frate păstor Balici, mă bucur mult că v-am cunoscut! Întâlnirea cu dumneavoastră pe câmpul de slujire, mi-a fost atât de necesară. Faptul că am călătorit aproape 20 de ore în Canada împreună cu dumnevoastră și familia Bârsan, a fost și mai minunat.
Unchiul Petru Lulușa
Cel mai talentat, inteligent și complet cântăreț pe care l-am întâlnit până acum. Când vocea lui plângăreață, ca un tril angelic urcă la octave, ai impresia că a fost coleg cu notele muzicale încă de la grădiniță. Când a luat un ton murmurând, și a început să cânte despre Domnul Isus în Moody Church, am avut impresia că se sparg geamurile edificiului de 4500 de locuri, unde este membru de aproape 50 de ani.
Unchiul Petru este un intelectual, care vorbește în rime, răspunde doar în maxime, râde ca un copil inocent, vorbește doar despre flori, poezie și familie și Hristos, în lacrimi. Răspunsurile sunt permanent la el, are buzunarele pline de replici inteligente, și o geantă mare de umor inteligent, controlat și edificator.
Aș putea scrie un întreg roman despre acest mare om. Tuși, Gabi, m-a impresionat prin frumusețea caracterului dumneaei, blândețea din privirile unui om regenerat de Hristos, și o abordare nobilă a fiecărui cuvânt scos din gură. O familie frumoasă, închegată, ospitalieră, căreia îți este foarte drag să îi fii neam. O mare cinste pentru mine.
Prânzul cu Erwin Lutzer
Prieten foarte apropiat al unchiului Petru Lulușa, fratele Erwin este o somitate însemnată a generației noastre. A scrie o carte este mare lucru, fratele pastor Lutzer are peste 40 de cărți publicate. Ca pastor al Bisericii Moody, pentru aproape patru decenii, fratele Lutzer, autor de carte, predicator emerit, lasă să stralucească atăt de tare chipul lui Hristos în viața dumnealui, încât ajung aproape de unificare a celor două chipuri.
O decență unică și debordantă, un om smerit, la peste 80 de ani, dă dovadă de o luciditate și coerență în gândire ca un tânăr de 30 de ani. Slujirea Împăratului, viața decentă, pastorația și activitatea intelectuală de înaltă calitate, au conservat atât de bine luciditatea teologică și simțul practic al lucrurilor, că în prezența dumnealui, te simți edificat spiritual și intelectual. Mulțumesc frate Lutzer pentru timpul petrecut împreună, pentru farmecul dumneavoastră și pentru atenția oferită. Domnul să vă țină la fel de plin de vitalitate până la 100 de ani.
Moody Church
Deja un reper mondial al culturii evanghelice, Moody Church este o catedrală multifunctională, o societate spirituală care are misionari aproape pe toată planeta. Dacă unchiul mă lăsa în oricare încăpere a bisericii, nu reușeam să ies fără GPS. Foarte multi angajați permanenți, librărie, proiecte sociale și misionare, o sală a sanctuarului cu peste patru mii de locuri. Când unchiul Petru a cântat o cântare aici, unde este și membru, ai simțit că te înalți spre cer.
Concluzii
Sunt fascinat de America. Altă lume, altă mentalitate, altă viziune asupra vieții. Aceeași oameni, același diavol care ispitește, același Dumnezeu care binecuvântează. Oricând m-aș întoarce din nou aici. Vă mulțumesc dragii mei frați pentru experiența minunată. Mulțumesc Narcis, ție și familiei tale minunate. Cei 13 copilași, soției tale Dana, pentru devotament și ospitalitate. Mulțumesc pentru invitație. Mulțumesc pentru tot sacrificiul vostru, pentru însoțire și sutele de kilometri în care ți-ai pus mașina la dispoziția Domnului și a mea. Mulțumesc pentru recomandări și deschiderea de uși.
Mulțumesc echipei mele de mijlocitori de la Betleem, care au stat înaintea Domnului pentru mine. Am simțit cu Dumnezeu deschide ușile înaintea mea prin rugăciunile dumneavoastră. Va apreciez foarte mult!
God bless you, America!
onisimbotezatu 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.