Claudiu Puiu este fratele de 38 de ani care a suferit un AVC. A fost operat, a stat aproape trei luni în spital. Operația la cap este una destul de gravă. A rămas fără o parte din craniu.

Claudiu este acasă. Acum învață să vorbească, să meargă. Are patru copilași. Soția lui, Cosmina este o femeie puternică. Dar, este epuizată, crescându-și singură cei patru copii. Dumnezeu să o întărească.

Am fost anunțați că s-au complicat puțin lucrurile. Claudiu are ceva cheag de sânge pe vezica urinară. Durerile sunt groaznice. Au fost și pe la urgențe. Organismul este destul de rezistent la antibiotice. Dumnezeu să intervină cu putere.

Dacă simți să te implici și financiar în ajutorul acestei familii, o poți face la datele mai jos prezentate. Nevoi sunt multe. Urmează încă o operație la gât și încă una la cap.

Puiu Cosmina Monica

RO53 CECE C001 9463 5740 0511

Au profanat Cina Domnului meu! Iar asta mă necăjește enorm. Nu va putea ideologia de gen să convingă nici măcar un copil să se apropie de frontierele normalizării lor. Agresivitatea lor publică, atitudinea sfidătoare și intruzivă în intimitatea creștinismului, cât și obrăznicia de a leza miliarde de oameni, pregătește decorul prăpădeniei iminente a lumii care a atins cotele maxime, apogeul propriei degradări.

Creștinii autentici au foarte mult bun simț. Au frică de Dumnezeu și milă pentru toți cei ce zac sub povara grea a păcatului. Unii, în încercarea de a fugi de blestemul păcatului și al morții își schimbă identitatea biologică. Dar moartea te identifică și pe tocuri, și cu perucă în cap, și cu epilarea definitivă a bărbii. Moartea cunoaște pe fiecare în parte. Va judeca fiecare formă sau deformare a personalității, iar pedeapsa finală va fi legitimă.

Creștinii rezistă. Când Allah a fost caricaturizat la publicația franceză Charlie Hebdo s-a lăsat cu represalii agresive, cu sângele răzbunării. Au murit și batjocoritorii și răzbunătorii. Creștinii nu vor face asta. Ei plâng în continuare la crucea lui Hristos, ne vom împărtăși cu Trupul și Sângele Domnului, vom iubi mai mult sfânta Cină cea de taină. Și tâlhărită e tot frumoasă. Hristosul și batjocorit, scuipat, lovit, umilit, tot Mântuitorul nostru rămâne. Dar se va scula în curând și va pedepsi sfidarea.

(Rom 1:18) Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu și împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor, care înăbușă adevărul în nelegiuirea lor.

Până atunci Dumnezeu ne iubește. Colorați, tatuați, transformați, păcătoși, schimonosiți, criminali, hoți, proxeneți etc. În materie de TOLERANȚĂ Dumnezeu excelează. Este cel dintâi. Cât tolerează Dumnezeu și creștinismul, toate instituțiile și filozofiile lumești la un loc nu pot tolera. Nici nu au cum. Doar că: Toleranța lui Dumnezeu nu înseamnă acceptare a grozăviilor ce se petrec sub soare. Majestatea Sa, Dumnezeu, Cel batjocorit la deschiderea Jocurilor Olimpice, tolerează în vederea schimbării. Îndreptării.

Dezaprobarea divină față de grozăviile păcatului este pictată în mii de pagini biblice și istorice. Dar la fel de mult strălucește ca un fir roșu în istorie iubirea histologică pentru păcătos.

Dragi creștini! Nu le mai distribuiți și promovați imaginile sfidătoare! Nu le mai faceți reclamă!

Ei iubesc controversa. Scopul lor este să apară cât mai des și pe cât mai multe pagini și site-uri pentru a normaliza aceste imagini în mintea publicului. Nu le faceți jocul. Am scris acest manifest fără a pune vreun simbol sau vreo arătare. Biblia ne învață : (Efes 5:12) Căci e rușine numai să spunem ce fac ei în ascuns.

Nici nu voi pomeni. Nici nu voi distribui. Oricare dintre ele ar aduce un plus de reclamă celor netăiați împrejur cu inima. Nu mai puneți pe pagini și site-uri creștine imaginile lor. Noi nu suntem reactivi, ci proactivi. La insultă răspundem cu iubire. Pentru batjocură ne bucurăm că vom fi răsplătiți în cer. Pentru lovituri, iarăși vom fi lăudați de Dumnezeu. Noi suntem nobili. Avem un Rege, pe Hristos. Avem un Dumnezeu viu și sfânt. Avem un Duh sfânt în care ne este mișcarea.

Toate manifestările neprietenilor lui Hristos sunt din frustrare. Din încercarea morbidă de a găsi iubirea. Neîmpliniți. Nemulțumiți cu soarta lor. Încercări eșuate de a găsi o versiune a iubirii, apelând chiar la “PER” versiune. Ei știu că noi suntem iubiți de Mântuitorul nostru. Că iubirea este reciprocă. Ne întâlnim la părtășie săptămânal, vorbim cu El, vorbește cu noi zilnic. Iar asta îi deranjează la culme și ni-L batjocoresc.

Dragi colegi creștini! Evitați vorbele jignitoare la dresa jignitorilor. Noi suntem de viță regală. Din neam de Dumnezeu. Haideți să migrăm spre milă. Acești oameni au un suflet în ei. Unul flămând de Dumnezeu. Migrând spre milă avem un și mai mare câștig. Noi asta știm a face. Să iubim și să iertăm. Și dacă ei nu se vor schimba niciodată, dar noi ne vom înnobila și mai tare, spre desăvârșire.

#Je suis chretien!

Mare isterie a fost atunci când publicația franceză a fost măcelărită de adepții lui Allah. Toată lumea scria haștag #jesuischarlie. Empatizând cu batjocoritorii. Noi empatizăm cu batjocoriții. Cu onorabilii creștini.

#jocurileolimpice

#Paris

#Blasfemie

#BisericaBetleemArad

#OnisimBotezatu

Fratele Evald este un erou al credinței care a ajuns cu bine la linia de final. A alergat cinstit. A alergat bine. A ajuns la final. Urmează premierea împreună cu sfinții Domnului.

Viața unui păstor este o viață de sacrificiu, abnegație, lepădare de sine, dar, pe alocurea este presărată cu petale de frumos. Între multele nopți albe și lupte spirituale cu legiunile infernale, Dumnezeu a rânduit câte un popas de bucurie. Să ai motivația de înainta. Altfel, ai claca în fiecare lună.

Să fii un an de zile păstor, e mare lucru. Să reziști zece ani este deja onorabil. Fratele Evald a reușit să rămână lângă turmă zeci de ani. A păzit-o de lupi. A hrănit-o. A construit una dintre cele mai frumoase biserici din județ (Biserica “Pe stâncă” Șoimoș). L-a slujit cu devotament pe Împăratul.

O privire blajină. Un om blând și smerit. Ca un tată răbdător, te asculta fără a lăsa o secundă impresia că ar fi plictisit sau obosit. Regret enorm un lucru. Avea o dorință aprinsă de a veni la Biserica “Muntele Sionului” din Ghioroc. Avea ceva amintiri frumoase aici în comună. Soția dumnealui, sora Vali, fiind cuvinană, din Comuna Ghioroc. Chiar stabilisem în vara asta să facem un program împreună cu frații din Cuvin. Să-l invităm pe fratele Evald, dar ne-au luat-o îngerii înainte. Cu siguranță au organizat un ospăț mai frumos.

L-am apreciat întotdeauna pe fratele Evald pentru capacitatea dumnealui de a încheia cu bine lucrarea. A ieșit la pensie ca pastor. Nu am auzit vreo persoană care să fi semnalat vreo problemă la predarea ștafetei, fratelui Cornel Lela. Lucru care în unele bisericii se face cu zbucium. A avut o înțelepciune și un dar special de la Dumnezeu de a-și înțelege menirea și mandatul. Un mandat pastoral pe care l-a dus cu atâta demnitate până la final. Un exemplu de urmat de la titanii credinței precum fratele Evald.

Pasiunea dumnealui pentru lucrare s-a manifestat până în ultimile zile. Lucrând la acoperișul casei unei văduve a picat de pe scară. A murit ca un erou pe front, în prima linie, la datorie, ca un ostaș adevărat al lui Hristos! Am fost internați în același timp în spital o săptămână. L-am vizitat. Era în comă indusă. I-am făcut ungerea, m-am rugat, am crezut, am sperat la o minune. Nu e un eșec. Noi am implorat voia lui Dumnezeu, iar cerul întotdeauna câștigă.

Condoleanțe întregii familii Mihăescu. Mângâierea Duhului Sfânt să vă inunde inimile în aceste momente grele. Fratele Evald ne așteaptă la nuntă, în Împărăția Mielului, pe care a iubit-o atât de mult. A predicat despre ea. A botezat sute de oameni pentru ea. A murit pentru ea. Voi, ucenicii, să îi urmați exemplul de familie, statornicie, slujire, devotament, bunătate, milă, iubire de Dumnezeu și de oameni. Așa îl știm noi pe fratele Evald. Fiecare vorbă și atitudine pe care o scoatem din gură față de ucenicii noștri, lasă amintiri. Dragi păstori, presărați amintiri plăcute în în urmă și sfinte. Lăsați urme de frumos.

Privind la dumnealui, noi păstorii tineri, avem speranțe că se poate sfârși cu bine alergarea. Pe curând, frate păstor!

https://youtu.be/XL3D0h5j0Lo?si=g6QFd8Nu9HGUwMWY

În timpul unui miting de campanie electorală, fostul președinte al Americii a fost împușcat cu mai multe gloanțe. Dacă un fost șef de stat (și nu orice stat, vorbim de SUA) nu are securitate și apărare, ce șanse să aibă un biet muritor, o adolescentă în fața traficanților, proxeneților, teroriștilor. Ne apără doar mila lui Dumnezeu.

Iată de ce prefer Împărăția lui Dumnezeu.

Acolo este siguranță, pace, neprihănire și bucurie. Dar o altfel de bucurie. Una originală, a Duhului Sfânt.

Planeta aceasta a ajuns la saturație. Demonii își fac de cap. Diavolul posedă tinerii și bătrânii prin adicții, ură, neiertate, lăcomie și mult păcat. O lume plină de vicisitudini.

Mă preocupă puțin grija pentru copiii mei. Pentru viitorul lor. Lumea lor va fi și mai nesigură. În același timp am o încredere neclintită în Dumnezeu, care le va purta de grijă neîntrerupt.

Haideți să investim în valorile Împărăției cerești. Să redescoperim Biblia, credința adevărată, moralitatea, bunul simț. Haideți să revendicăm iubirea aceea originală, curată, sfântă din intenționalitatea divină. Să ne detașam de secularism și dorințe efemere. Până și american’s dream-ul are “realitățile” lui. Crunte din păcate. Zdrobitoare.

Ca pastor, predic Împărăția lui Dumnezeu. Iubesc această Împărăție și voi încerca să ajut pe câți mai mulți contemporani să ajungă în ea. Doar credința în Împărăția cerească face lumea asta mai bună.

Mă consolez cu gândul că Isus este atât de aproape să vină! Prin Duhul îi aud pașii pe coridoarele șubrezite ale planetei albastre. Ne va duce în locul dorit, iubit, așteptat și foarte sigur. Cerul. Acolo nu mai este durere, nu mai sunt lacrimi, împușcături, teroare, caniculă, nu mai este nici un fel de suferință și amenințare, pentru că nu va mai fi diavol. Acolo prezența lui Dumnezeu va umple inimile noastre de abundența iubirii Majestății Sale. Și ne va fi suficient.

Fratele Ovidiu Liteanu ne-ar fi îndemnat: “Hai în rai! Ce mai stai! vino să trăiești în slăvile cerești. Hai în rai!”

Sâmbătă 20 iulie, orele 16:00-19:00, Biserica Betleem Arad, organizează o Conferință de familii. Se poate înscrie oricine accesând linkul de mai jos!

https://docs.google.com/forms/d/e/1FAIpQLSeweLNhLDsnmmczOqVZON3MY556nIMm0hTNYs2vrxikcgUlsg/viewform

Sunt tot mai multe probleme în familii și tot mai grele. Diavolul știe că distrugând familiile, șubrezește biserica și societatea. Dar, din fericire și noi știm asta. Nevoia de consiliere și asistență a familiilor este evidentă, de aceea vă încurajăm să participați la astfel de inițiative cu tematică specifică.

Vom avea două seminarii susținute de pastorul Cristian Ionescu, iar la final vom avea și sesiune interactivă Q&A (întrebări și răspunsuri).

Vă așteptăm cu bucurie! Strada Faurilor, nr. 64, Arad.

Dumnezeul nostru mare ascultă rugăciunile credincioșilor Săi. Sunt atât de convins că oameni serioși și credincioși au luat în serios îndemnul la rugăciune pentru prietenul meu, pastorul Eugen. A ieșit din operație. Este cooperant. Așa cum am cerut, Domnul a dat iscusință celor două doamne doctor, iar operația a decurs bine.

Aseară până târziu am stat cu el. Era obosit. Avea dureri de cap. E optimist. E puternic. E un erou neobosit al Domnului, care și pe patul spitalului strălucește în credință. Am discutat câteva amintiri din facultate, l-am ridicat în șezut. L-am ventilat. Anca l-a servit cu puțină supă. Se vede ca Domnul e la lucru. Eugen este același om puternic și luptător, iar asta îi va aduce biruință deplină.

Insist să vă rugați pentru Anca. E non-stop lângă el, ca o mamă grijulie. Dar și pentru Alex, băiețelul lor, care a văzut toată scena. Citez pe Alex, pentru cei stabili emoțional: “Mami, hai că tata a murit!” Păzească Dumnezeu pe toată lumea de așa scene. Un tată cu o placă de azbest înfiptă profund în cap!

Continuăm să ne rugăm. Niște părți ale osului cranian nu au mai putut fi recuperate. Probabil vor fi reconstituite ulterior din materiale corespunzătoare: (argint sau titan). Mâna cea bună a lui Dumnezeu va fi în continuare cu el. Cei care ați luat în serios mijlocirea să faceți asta pe mai departe. Propun ziua de marți, ca zi de post general pentru Eugen și pentru toți păstorii turmei Domnului de pretutindeni și casele lor.

În numele personal al Ancăi(soția lui Eugen), în numele familiei, colegilor slujitori și în Numele Domnului vă mulțumim pentru sprijin!

Situația este destul de complicată. Eugen a intrat în operație. O operație grea. Fractură craniană în adâncime, cu lipsă fragmente osoase. Operație pe creier. Știu că Dumnezeu lucrează prin oameni. Ne rugăm ca mâna Domnului să fie peste mâinile medicilor, să le dea înțelepciune și dibăcie specială, cu cea mai mare iscusință, să opereze capul unui sfânt.

Anca s-rugat ieri câteva ore continuu în sala de așteptare de la ISU Arad. Nu a vrut să mănânce nimic. Abia am convins-o să bea un magnerot. Am văzut în ea durerea mijlocirii pentru soțul pe care îl iubește atât de mult. Of! Dacă s-ar găsi măcar 100 de mijlocitori care să se roage așa cum o face Anca! S-ar produce minunea așteptată. Cred că se vor găsi!

Dacă simți că ai chemare la mijlocire. Acum e vremea ta! E timpul tău de strajă! E momentul să intri la luptă în rugăciune! I-am făcut ungerea cu mir(untdelemn). Am îngenuncheat! M-am rugat cum am putut și știut mai bine. Toată rugăciunea Eugen m-a ținut de mână. Iar la final a făcut o rugăciune scurtă: “Doamne, te rog ascultă rugăciunea aceasta!” Cred că Domnul a ascultat-o! Mai cred că le va asculta și pe celelalte zeci de rugăciuni înălțate aseară în majoritatea bisericilor din Arad. Și pe cele înălțate din acest moment.

Una dintre cele zece minuni din Evanghelia după Matei (Studiu avut de Eugen la Ekklesia Novi Ligure, Italia) să se petreacă acum în viața lui!

Ne rugăm și așteptăm minuni.

Dacă ar fi să o citez pe Anca după rugăciune: “Hai Eugen. Fii tare! Tu ești puternicul casei! Suntem aici cu tine! Rezistă! Te iubim și te așteptăm să te faci bine! Promiți?”

Și a promis! Să te ții de promisiune prietene!

Proverbe (26:24) Cel ce urăște se preface cu buzele lui și înăuntrul lui pregătește înșelăciunea. 
25 Când îți vorbește cu glas dulce, nu-l crede, căci șapte urâciuni sunt în inima lui! 
26 Chiar dacă-și ascunde ura în prefăcătorie, totuși răutatea lui se va descoperi în adunare.

“Cel ce urăște.” Deci nu zice omul care urăște. Asta înseamnă că nu are o identitate cel care urăște. Nu e om! E un fel de nimeni. Mai apropiat de asemănarea cu un demon decât cu un înger. Un teren deșertificat. O pustie aridă. Un loc sterp. O minte sahariană.

Oricât ar încerca să îndulcească vorbele nu îi iese. Poți pune un kilogram de zahăr sau o cană de miere peste o lingură de otravă, că tot te omoară. Omul rău este ca lupul, care își ascute doar glasul, dar inima și caracterul rămân sălbatice și cu poftă de a sfâșia. Este o răutate mocnită, dar se va descoperi public atunci când se deversează prin vorbe veninoase.

Oare de ce ai fi rău? De ce ai avea ură? Dacă Dumnezeu te-a binecuvântat cu sănătate și viață și resurse, de ce nu ai fi blând, smerit, milos, iubitor, cuminte? De ce nu ai face bine? Și dacă nu zici nimic onorabil despre un om, atunci de ce l-ai denigra în fața altora? Vrei să îți faci loc la inima lor înjosindu-l? Crezi că nu se vor prinde că el e nobil, iar tu ești murdar? Cu siguranță da!

Cele șapte urâciuni, ale inimii care urăște:

1. Răutatea. Este o urâciune înaintea unui Dumnezeu plin de bunătate. Este imediat interceptată și taxată. Colegul meu de salon a fost mușcat de un consătean de deget. Nu s-a lăsat până nu i-a rupt degetul. Are diabet săracul. Și-a pierdut două degete. E de două luni în spital. Zice că mușcătura de om este foarte periculoasă. Și cu dinții și cu vorbele.

2. Invidia. Răutatea vine dintr-o frustrare sau o suită de frustrări nerezolvate la timp. S-ar putea să germineze și nască pui de răutate pe care să îi transmiți descendenților. Adică și progeniturile tale să urască pe oamenii pe care îi urăști tu.

3. Complexul intelectual. Cum se manifestă? Simplu. Nu pot să mă ridic la nivelul unui om pe care îl urăsc? Voi căuta elemente de slăbiciune neesențiale în viața lui (în general fleacuri), care să îl aducă la același nivel cu mine. Aici inventivitatea și creativitatea nocivă este foarte dezvoltată. Oamenii vor fi născocitori de rele.

4. Defăimarea. Denigrarea, calomnia, bârfa, clevetirea. Toate acestea au ca scop îngroparea psihologică a omului pe care îl urăști. Încercarea morbidă de a-i convinge și pe ceilalți să îl vadă pe adversarul tău așa cum îl vezi tu, cel care îl urăști. Dacă se izbește de dezaprobare, întrerupe legătura și cu tine. Nu ai voie să fii prietenul omului pe care el îl urăște. Asta se poate manifesta și prin hate mediatic. Hate=ură.

5. Uciderea. De aceea spune Mântuitorul: Cine urăște pe fratele său este un ucigaș. Practic, această anihilare psihologică, această defăimare și invidie demonică, în cele din urmă demonizează ființa. Individul ajunge să se bucure demonic de relele care i se întâmplă aproapelui, chiar vestea morții acestuia ar fi una bună pentru el. E un spurcat de duh al lui Cain obsedat de grațiile fratelui său.

6. Degradarea. Orice gând rău lasă amprente criminale pe creier. Ura ucide neuroni buni zilnic. Distruge nervii, anihilează pacea, îmbătrânește, urâțește, sluțește. Nu există oameni urâți, în opinia mea. Cu o singură excepție, cea a oamenilor răi. Ei sunt din cale-afară de hidoși. Ei seamănă cu diavolul însuși.

7. Moartea. Ura te omoară câte puțin în fiecare zi. Ura putrezește oasele. Ura omoară prematur. “Cei răi mor repede.” Spunea bunica mea după mamă. Și avea dreptate. Omul care urăște este ca un mormânt ambulant. Miroase a moarte. E caustic. Omoară pacea între frați. Distruge armonia dintre prieteni. Ura e furibundă. Ura e din iad.

Nu-ți lăsa inima deșertificată de germenii urii. Rădăcină a cuvântului urâciune. Că vor năvăli cele șapte urâciuni în sufletul tău și te pot ucide.

Colegul meu Eugen Porcilescu, pastorul Bisericii Ekklesia, Novi Ligure, Italia are nevoie urgentă de intervenția Domnului. Prin urmare vă rog să vă luați 10-15 minute și să vă rugați pentru el. În urma unui accident casnic, a suferit mai multe plăgi, printre care o fractură craniană, pierzând mult sânge. Acum se află la ATI Arad. Anca, soția lui are și ea nevoie de întărire.

Eugen este un neobosit slujitor al Domnului. Pastor și misionar, care împreună cu echipa lui de la Ekklesia, i-au la pas cetățile italiene cu tractate și Noi Testamente, chemându-i pe oameni la Hristos. Acum are nevoie de intervenția lui Dumnezeu. Credem că se va ridica mai puternic decât înainte.

Fratele Evald Mihăescu, pastorul din Șoimoș este și dumnealui internat la ATI Arad. De trei zile. Semn că situația este destul de complicată. Tot ca urmare a unui accident casnic.

Fratele Nelu Filip, președintele Cultului Creștin Penticostal de asemenea urmează să treacă printr-o operație la inimă. Sperăm ca totul să decurgă bine și Dumnezeu să îi dea recuperare totală. Haideți să ne luăm câteva minute să ne rugăm pentru oamenii care și-au luat ore să ne asculte pe noi. Care și-au închinat viața în a sluji altora.

Este o vreme de încercare. Slujitorii și casele lor nu fac excepție. Dimpotrivă sunt ținte sigure. Voi vă luptați cu duhuri, noi ne luptăm cu legiuni, să fiți voi în siguranță. Avem biruință pe măsura implicării și mijlocirii dumneavoastră!