Biserica Betel

Biserica Betel, Munchen este o oază de binecuvântare în mijlocul ostilităților spirituale. Un iaz răcoros în mijlocul unei pustii imense. O fântână arteziană pentru românii din aceasta parte a lumii, care toropiți de căldură, patimi și suferințe, vin să-și răcorească sufletul la umbra Celui Atotputernic.

Oamenii fac distanțe foarte mari cu mașinile, pâna la 120 de kilometri. Merită! Pentru o felie de mană sfântă, merită. Vin cu mașini monovolum, cu microbuze, cu pruncii după ei, cu mic cu mare vin la Betel. Care prin definiție înseamnă: „Casa lui Dumnezeu” sau „Dumnezeul Betelului” sub forma originală dată de Iacov: „El Betel”

La Biserica Betel, Munchen, te simți cu adevărat ca în Casa lui Dumnezeu. Aici Dumnezeu chiar se proslăvește prin Fiul Său, Domnul Isus. Duhul Sfânt pare a avea reședință aici. Se simt în aer vibrațiile sfinte ale prezenței lui Dumnezeu. Simți că aparții cuiva: Regelui regilor și Împărăției Lui.

Închinarea

Partea de laudă, adorare și rugăciune este cu adevărat în Duh și în adevăr. Fratele Nicu Wagner, cu eleganța dumnealui, care a trecut testul celor câteva decenii de cântare duhovnicească, atunci când începe să cânte alintând clapele pianului se deschide cerul. În timpul cântării simți un susur blând al Duhului care cuprinde întreaga audiență. Oameni de toate vârstele cântă pe un ton suav, alții mijlocesc în lacrimi. Betelul se transformă rapid într-un loc plin de izvoare și ploaia timpurie îl acopere cu binecuvântari.

Vineri. O „ședință” cu părinții

Vineri am avut o întâlnire cu părinții. O stare de vorbă cu oameni responsabili, care vor să crească bine pe copiii dați de Dumnezeu și primiți că mare binecuvântare. Am discutat despre bătălia care se dă pentru copilașii lor. Am stabilit niște măsuri de precauție și strategii de apărare. Părinții cere trebuie să facă front comun cu Dumnezeu și Biserica. Un scut „anti-rachetă” al credinței, împotriva proiectilelor trimise din infern spre familie prin diavol și demonii lui. Scopul este unul rău. De a ucide cât mai mul. Dar biruința este a noastră, celor care ne încredem în Domnul.

Nu ai mai vrea să pleci acasă. Timpul trece neobișnuit de repede. E o transpunere de trei ore în veșnicie. Timpul este sechestrat într-o capsulă binecuvântată cere te izolează parcă de haosul din lume. Am fost invitat de fratele păstor Wagner să le aduc un strop de zidire spirituală, dar mă întorc acasă plin de zidire personală, onorat de invitație și motivat pentru a sluji Regelui mai departe.

Conferința de tineret. Sâmbătă 15.07.23

Tineri veniți de departe. Unul mi-a zis că a venit de la șase sute de kilometri să se închine lui Dumnezeu. Majoritatea bisericilor din zona bavareză (Bayern Munchen) au fost reprezentate. Peste 300(trei sute) de tineri atinși de puterea lui Dumnezeu. Două sesiuni pline de semnificație, încheiate cu un podcast, partea de Q&A (întrebări și răspunsuri). Întrebări au fost foarte multe, răspunsuri mai puține, în funcție de timp.

Prima parte s-a încheiat cu chemare la rugăciune de eliberare. Mulți tineri au fost atinși de Duhul lui Dumnezeu și au venit în față să ne rugăm pentru ei. Lacrimile pocăinței curgeau ca o ploaie binecuvântată de primăvară. Am văzut tineri eliberați de Dumnezeu.

După pauza de o oră și ceva în care s-au servit sarmale românești și a fost o părtășie minunată la umbra pomilor ornamentali din parcarea bisericii. Se crease o atmosferă din care nu ai mai fi vrut să pleci. Tinerii socializează cu o foame de a comunica în limba natală. Își zâmbesc elegant, se cunosc, socializează real, pe viu, nu doar pe rețele de „anti”socializare.

Sesiunea a doua

Cireașa de pe tort vine spre final. În urma unei revelații a unui frate, prin care se arătau multe haine murdare lăsate în garderoba bisericii, iar mulți tineri le căutau spre terminare pentru a le îmbrăca din nou. Ionuț Ungureanu face o nouă chemare. Se vedea detașat că îndemnul vine de la Dumnezeu. Puzderie de tineri veneau în față și picau direct pe genunchi în prezența Mântuitorului. Ca pe timpul lui Ioan Botezătorul și mărturisindu-și păcatele erau eliberați.

Dacă s-ar fi măsurat nivelul de umiditate la sol, cu siguranță indicele era crescut. Mochetă rămâne umedă, vizibil de la lacrimile tinerilor îngenuncheați în fața crucii. Cu mâinile pe sus, în rugăciune, se ridicau radiind de slava Domnului. Biserica este cuprinsă de un foc al prezenței divine care impunea reverență.s-a lăsat cu multe hotărâri de botez. Dumnezeu va desăvârși tot ce a început in acești tineri minunați, care au fost încredințați in grija liderilor lor spre catehizare in vederea botezului.

Botezul. Duminică 16.07.23

Botezul avea din nou să ne surprindă în cel mai plăcut mod. Inițial anunțați 9 candidați, în apă au intrat 11. Sclipitori ca soarele de Mai. Cu familii cu tot. Cu părinții lor. Am văzut familii întregi care s-au botezat împreună. Au intrat cu toții în apa botezului. Plutea în atmosferă un fior sfânt al aproprierii iminente a Împărăției lui Hristos. La final s-a servit o masă bogată, de la care am lipsit, nevoit să ajung la altă slujire.

Surpriza evenimentului a fost să apară fratele Manu Negrea. Când s-a unit în duhul cu fratele Wagner și au început să cânte Iubire iertare, o viață noua e Golgota. Toată sala (bine peste trei sute de oameni) cântă în unitate cu îngerii.

Ospitalitatea.

Mi s-a făcut mare har, mie și soției mele să fim cazați și tratați cu mare resoect. Crescând cu cântările dumnealor, am fost foarte onorați să fim invitați de familia Wagner. Am servit un grătar făcut delicios și românește de fratele păstor Nicu, sora Dana ne-a tratat de asemenea la superlativ. Mulțumim dragilor pentru eleganța dumneavoastră! Ne-ați făcut să ne simțim că niște prinți.

Biserica Betel, reprezentată de o echipa dinamică de slujitori tineri. Pasionați de Isus, devotați slujirii, plini de viață. Mulțumim Bogdan și Andreea, neobosiți în lucrare! Mulțumim Ionuț Ungureanu și întregii familii implicate activ în slujire. Mulțumim familiei pastorale Nicu și Dana Wagner pentru devotamentul și dăruirea dumneavoastră.

În curând se apropie Regele cu răsplătirile. Strălucirea diademei dumneavoastră eterne va fi vizibilă de departe. Acolo, între străini, departe de țară și casă, pentru frații noștri români faceți o slujbă minunată. Iar Dumnezeu nu va rămâne dator față de dumneavoastră și de familiile implicate.

Ne-am despărțit cu gânduri bune și cu inima plină de bucurie pentru că v-am cunoscut pe dumneavoastră, oameni minunați. Ne este deja dor de Betel!

Binecuvântare Ekklesia Karlsruhe

Nu era programată. Noi eram foarte epuizați. Dar prin voia lui Dumnezeu, credem, am ajuns și la Karlsruhe. Prietenul nostru Sergiu Gurban și Diana, au adus la binecuvântare pe micuțul prinț Ralf Elias. La final vine o doamnă plângând, de abia reușea să vorbească. „Vă aduceți aminte de mine?” Îi răspund pe jumătate negativ. Dar ea continuă: „Anul trecut când ați fost aici și ați făcut chemare am ieșit și eu în față. Domnul m-a eliberat instant de viciul de o viață, m-am botezat și am rugat pe Dumnezeu să mă ajute să vă mai întâlnesc o dată. Vreau doar să vă mulțumesc pentru slujirea dumneavoastră. Sunt bine, sunt pe Cale, îl iubesc pe Domnul.” Tare m-am bucat pentru dumneaei!

---

Pornim spre casă lasând în urma oameni minunați, frumoși, de care nu te-ai mai despărți. Mulțumesc Domnului și pentru Denis și Ioana, slujitori devotați în câmpul Domnului.

Cu prețuire pastor Onisim Botezatu!