Luca (15:28) El s-a întărâtat de mânie și nu voia să intre în casă. Tatăl său a ieșit afară și l-a rugat să intre.
(15:29) Dar el, drept răspuns, a zis tatălui său: ‘Iată, eu îți slujesc ca un rob de atâția ani și niciodată nu ți-am călcat porunca și mie niciodată nu mi-ai dat măcar un ied să mă veselesc cu prietenii mei;
(15:30) iar când a venit acest fiu al tău, care ți-a mâncat averea cu femeile desfrânate, i-ai tăiat vițelul cel îngrășat.’

1. În înțelesul teologic al pildei, fiul cel mare reprezintă poporul evreu și fariseii, care îmbufnat de invidie pentru că neamurile (fiul rebel), au acces nelimitat la harul lui Hristos. Supărați că li se răstoarnă iluzia moștenirii absolute. Li se amenință fotoliul de „unici moștenitori” ai făgăduințelor divine. Supărați că nu mai pot ucide păcătoși în numele legii, pentru că dă viață Hristos cu mila Sa tuturor rebelilor care se pocăiesc.

Lupul moralist din evreul (fariseu, cărturar) ultrareligios, nu poate accepta colegialitatea unui muritor de rând în cer. Cum ar putea un păgân să moștenească cerul lângă mine? Simplu, prin pocăință și credința în Hristos.

2. În interpretarea textului, înțelegem că sunt mulți sclavi sub acoperire printre băncile adunărilor. Școala de actori care mimează sfințenia are foarte mulți profesori necalificați. Vorbim de acei propovăduitori ai evangheliei textile, promotori ai formelor și tradițiilor adiacente Bibliei. Fiul cel mare (fariseii) era campion în moralitate, dar făcea cu rutină, ură și frustrare obligațiile, nu le mai făcea din dragoste.

Un om matur în credință și asumat, cultivat teologic și conectat la cer prin Duhul Sfânt, predică Evanghelia, nu păreri și basme băbești, nu povești emoționale și manipulatoare, ci Biblia. De altfel s-a și demonstrat că în primele trei luni de la convertire, un om „cucerit” emoțional se pierde. Singurul care dă rezistență în timp și consistență credinciosului e Cuvântul Vieții. Biblia nu are nevoie de ajutor, nici Dumnezeu! Subliniez nevoia acută de cost teologic și spiritual!

3. Accentul pus pe forme dezvoltă un actor necalificat, care se va lupta să impresioneze prin aparențe. Ori Hristos are nevoie de creștini maturi, care să aibă o relație vie, solidă cu Dumnezeu prin puterea Cuvântului vieții. Nu neglijați Biblia, nici în citire, nici în trăire!

Vreau să mă declar empatic față de copiii noștri, crescuți în biserică, educați în stil religios, cărora le este greu să se mărturisească. Lupta lor este mai degrabă cu impresia pe care și-o vor face slujitorii dacă le spune că au adicții, patimi, dependențe, păcate.

Stați liniștiți copii! Spuneți-vă oful. Mărturisiți-vă! Treceți dincolo de paravanul imaginii de sine a „păcătosului educat religios” vorba fratelui Viorel Iuga. Sunteți oameni. Sunteți vii. Sunteți sănătoși. Sunteți reali. Sunteți cu greșeli. Ar fi păcat să ratați oportunitatea de a trăi o viață îmbelșugată în Hristos, generată de mărturisire și îndreptare.

Poate că ar trebui să fie mai precauți în a pune la amvon pe toți proaspăt convertiții, necrescuți spiritual, care au arat o viață pe tarlalele luciferice, care povestesc toate năzbâtiile posibile pe care le-au făcut în trecut, numai Biblie nu. Trebuie să treacă un timp de maturizare, apoi vor fi foarte eficienți. Cred cu tărie asta. În același timp se observă o asprime față de un băiat sau o fată crescuți în sânul Bisericii, care alunecă într-o patimă sau păcat. Mi-au scris cu durere aceste lucruri.

Dragi necăjiți, bucurați-vă din plin de eliberarea hristologică! Mărturisiți-vă! Cereți îndurare și har. Treaba consilierului cum va gestiona povestea ta, dar e dreptul tău să fii fericit în Hristos. Să fii liber. Să te hrănești cu abundențele harului divin. Zilnic. Altfel, riști să rămâi un sclav sub acoperire. Un rob al propriei imagini de sine. Care, da, nu îți ajută la nimic. Fii tu!