Sfaturi de la mama lui Cristofor Columb

Cristofor Columb (italiană Cristoforo Colombo, spaniolă Cristóbal Colón, n. 1451,[5][6][7][8]Genova, Republica Genova[9][10] – d. 20 mai1506,[11][12][13][14]Valladolid, Coroana Castiliei[15][10]) a fost un navigator italiano-spaniol. A navigat spre vest, pe Oceanul Atlantic, în căutarea unei rute spre India, dar și-a câștigat reputația descoperind un nou continent, denumit mai târziu, America, în perioada precolumbiană fiind cunoscută doar Lumea Veche

Vizitând cu prietenii mei, Samuel și Dorel corabie lui Cristofor Columb, am reflectat la viața acestui om, și am scris câteva meditații pe care le-am pus sub forma de sfaturi de la mama lui Columb. E clar că nu am găsit sfaturile mamei lui, dar am încercat să găsesc sursa de inspirație și izvorul de putere și ambiție al acestui mare om, care cu siguranță a avut niste părinți excepționali Sunt niște reflecții și meditații personale, care s-ar putea să îți fie utile, chiar acum pe când te gândeai să renunți.

*Toate lucrurile și expedițiile au părut imposibile până cineva a reușit să le realizeze.

*Oricât de mare ar fi întinderea de ape, probabil ți se pare că nu vei mai vedea limanul vreodată, continuă să vâslești, mergând înainte sunt mai multe șanse să nu te prăpădești, decât dacă te dai bătut oprindu-te.

*Dacă ai reușit să treci de jumătatea drumului, ești mai aproape de victorie decât de start. Prinde curaj, mușcă din pânze, mai sprijinește-te de catarg, dar mergi înainte.

*Dragă Cristofor, vei prinde furtuni, valuri, comentarii din partea oamenilor de pe corabie, foame, pierderi, descurajare, frici, dar mergi mai departe, vâslind.

*Și dacă nu ar fi descoperit America, tot era pomenit ca un om care nu s-au mulțumit cu puțin, poate descoperea polul nord, sau ecuatorul, dar cu siguranță nu s-ar fi plafonat.

*Învățăm de la Columb că oricât de mare ar fi întinderea de ape, chiar dacă ți se pare că oceanul este veșnic, totuși la capătul călătoriei tot vei găsi un petec de pământ.

*Oamenii mari nu se ocupa cu lucruri mici. Lasă-i pe cei mici și piperniciți să exploreze bălți și mlaștini, lasă-i să cântărească trestie și să pescuiască știuci, tu ridica ancora și pornește pe ocean la cucerirea și descoperirea de continente, luptând dacă trebuie cu balenele ucigașe și rechinii. Așa se scrie istoria. Cu oameni mari.

*O corabie lovită de valuri, cu pontoane putrede, cu pupa destrămată, cu ancorare și catarge ruginite, care înfruntă bătaia valurilor, este cu mult mai frumoasă decât un iaht nou de milioane de dolari lustruit, și parcat pe lângă maluri. Iahturile sunt pentru oameni bogați, corăbiile sunt pentru oameni mari.

*S-ar putea la final să nu găsești zgârie-nori și civilizație, ci doar un petec de pământ sălbatic. Nu descuraja, poate peste ani parcela ta descoperită se va transforma în cea mai mare putere a lumii. Oare nu asta s-a întâmplat cu America.

Fiule, să nu te mulțumești cu puțin, să știi că nu există „nu se poate”, nu te opri în primul bolovan, mai degrabă ocoleste-l și mergi mai departe, dacă nu vezi destinația/limanul nu înseamnă că nu există, ci poate nu ai vâslit destul. Nu trebuie neapărat să te lamentezi dacă nu este drum format de către predecesorii tăi, construiește tu unul pentru descendenți. Poate nu există un ghid care să te conducă în viață spre destinații exotice și spre absolut, prinde-L pe Dumnezeu de mână, ia-ți inima-n dinți și publică tu un ghid pentru alții, pictează hărți.

Vezi că vor fi destui care, vâslind pe bălți te vor descuraja, încercând să te atragă în cursa mediocrității, să nu te bati cu ei pe balta, invita-i pe mare și se vor sufoca. Un învins pe oceane e mai puternic decât un „câștigător” pe mlaștini și bălți limitate.

Când ai pornit pe ocean, dacă vei privi în jos la valuri și în urmă vei fi doar un om obișnuit, dar dacă vei privi la busolă, în sus la Dumnezeu și înainte, ai șanse de a trai cu semnificație și să inspiri aere de geniu.

Dacă oamenii vor fi cu gura mare încercând să te convingă să renunți că nu mai există alt pământ, spune-le că discutați mai multe la întoarcere. Atunci vei avea mai multe de zis, pentru că gura lor va fi mai mică. Dacă îți vor spune că nu există India, spune-le că vorbiți după ce te întorci cu corabia plină de banane și mango, și fiule, tu să îi inviți pe toți la cină.

În concluzie, oricât de mari vor fi valurile și descurajările, indiferent ce dinți vor avea rechinii care te ataca, nu contează că traseul este lung și anevoios, mergi înainte, iar la final vei striga evrica am găsit cerul! Iar Isus Hristos îți va face oficiul de gazda la nuntă în Paradis.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s