Un sportiv neobosit. Veșnic cu vorbele la el, plin de zâmbet din cap până în tălpi și cu un fler aparte de a destinde atmosfera, de a crea bună dispoziție în jur. Așa îl știm noi.
Șughi (așa îi spuneam noi) era un om minunat. Avea și el probleme și suferințe, dar se încăpățâna să le ascundă, nu aveai voie să fii trist în preajma lui.

Tot timpul atent la detalii, cu inițiative la onomastică și zile de naștere, cu idei geniale de cadouri pentru doamne. Sensibil, cu pronunțate valențe de simț al umorului, dar modest și consacrat meseriei didactice.
Nu vom uita veșnica SuperNova ta Dani, cea verde pe care o lăudai și spuneai că nu te vei despărți de ea. Până la urmă a trebuit să rămână aici.

Ca un căpitan antrenat tot timpul pentru război. Când tu alinia-i copiii de la Școala Gimnazială Agrișu Mare și le spune-i „Bună ziua!” cu o fermitate specifică doar ție și un glas strident, iar ei răspundeau în cor: „să trăiți!”, aveam impresia că suntem pe un platou de instrucție.
Te-au iubit mult copiii. Îți spuneau „profu”
Și noi te-am iubit asemeni. O să ne fie dor de tine. Cu freza ta albă, atent așezata peste cap, unită cu barba ta albă și la fel de elegant aranjată. Da, ai reușit să păstrezi demnitatea didactică, ai dus cu onoare lupta până la linia de final, ca un atlet veritabil, ca un campion neobosit.

Dumnezeu să te mângâie dragă Alina și pe tine Ari, îngerașul lor, care erai tot timpul în poveștile lui Șughi. Vorbea despre tine ca despre un dar foarte prețios. Era mândru de realizările tale în ale arhitecturii, iar ochii îi străluceau vioi ori de câte ori îți pronunța numele.
Am fost mai mult decât colegi. Am fost prieten cu Dani, coleg de navetă, de inițiative și proiecte didactice comune.

La un moment dat în viață, ne stâmparam foamea și dorul de prieteni cu frumoasele amintiri impregnate pe cortex. De aceea e bine să lăsăm în urmă o vorbă bună, o amintire plăcută, că cine știe cui îi va ține de cald în vreme.
Fiți mângâiați de Bunul Dumnezeu Dragilor!

Cu prețuire Pastor Prof. Onisim Botezatu