Ioan (20:24) Toma, zis Geamăn, unul din cei doisprezece, nu era cu ei când a venit Isus.
Ceilalți ucenici i-au zis deci: „Am văzut pe Domnul!” Dar el le-a răspuns: „Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor și dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor și dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.”

Toma, zis geamănul meu și al tău. Frate geamăn cu noi în gafe, temeri, îndoieli, frici, emoții, eșecuri, greșeli. Cei 10 își plângeau dramele la colectiv. Toma, probabil era un timp mai introvertit, mai emotiv. Mulți îl acuză și îl aseamănă cu seraliștii care lipsesc de la biserică. Nu știm noi ce suferință, ce drame trăiește Toma în privatul său. Nu judecați, ca să nu fiți judecați.

Îl ador pe Toma. Este singurul care pune problema veridicității revelaționale. El este atent la detalii. Nu se lasă înșelat cu una cu două. Își aduce aminte de avertizarea lui Isus privind hristoșii mincinoși. Toma nu cere dovezi ca ateii. El are doar niste repere personale: semnele cuielor în mâini, coaste, picioare, semne pe care vrea să le testeze. Iar Dumnezeu ia act de ele.

Ioan (20:26) După opt zile, ucenicii lui Isus erau iarăși în casă și era și Toma împreună cu ei. Pe când erau ușile încuiate, a venit Isus, a stat în mijloc și le-a zis: „Pace vouă!”
(27) Apoi a zis lui Toma: „Adu-ți degetul încoace și uită-te la mâinile Mele și adu-ți mâna și pune-o în coasta Mea; și nu fi necredincios, ci credincios.”
(20:28) Drept răspuns, Toma I-a zis: „Domnul meu și Dumnezeul meu!”

Isus îl asigură pe Toma de pacea interioară. Apoi îi cere lui Toma niște lucruri șocante. Parcă ar fi fost Isus martor la discuția lor. Începe exact cu dilemele lui Toma. Grijă mare ce vorbiți între voi, pentru că Isus este martorul discuției și ia notițe pentru judecată. „Toma aduți degetul, pune-l în coasta Mea, uită-te la palmele Mele, nu fi necredincios.” Nu zice „nu fi ateu” ci necredincios. Îndilemat.

Reperele revelaționale ale lui Toma.

1. Dimensiunea vizuală. „Dacă nu văd eu.” Ce? Ceva. Orice. Ceva personal sau personalizat la care am fost martor. Tu ce reper vizual ai privitor la Isus?

2. Dimensiunea tactilă. „Dacă nu pun mâna mea.” În coastă, în palme, pe picioare. Care este Semnul tău distinctiv, palpabil de reper al lui Isus? Ai un semn? Ai văzut mâna Lui la lucru? Ai o dovadă personală? Un reper al tău?

3. Dimensiunea auditivă. Maria îl confundă cu grădinarul. Dar când Isus începe să vorbească lui Toma, îi rezolvă aproape toate dilemele. Îl mai auzise vorbind. Tu ai un reper auditiv? Îi cunoști glasul Lui? Știi când vorbește Hristosul lui Dumnezeu și când vorbește hristosul mincinos? Avem mare nevoie de discernământ, dar mai ales de timp petrecut cu Isus în rugăciune!

4. Dimensiunea verbală. Declarativă. „Domnul meu!” Indicând spre Mântuitorul meu personal. Nu doar al neamului meu. Nu te mulțumi cu descrierile și experiențele altora. Luptă-te să ai relația ta personala cu Dumnezeu. Dumitru Stăniloaie spunea că revelația este incompletă fără dimensiunea mistică, experiențialistă, prin care omul îl percepe personal pe Dumnezeu. Îl simte în ființa lui. O vindecare, o rugăciune ascultată, o altă minune.

5. Dimensiunea suveranității lui Isus. „Dumnzeul meu!” Toma recunoaște dumnezeirea Domnului Isus. Când ai ajuns să cunoști puterea și natura divină a Mântuitorului, când îți asumi asta în declarații publice, începi să contezi și în economia lui Dumnezeu.

6. Dimensiunea credinței. „Ai văzut și ai crezut.” Noi nu încercăm să abandonăm metafizicii ceea ce nu înțelegem din Biblie, din Dumnezeu. Nu. Noi credem. Tot ce nu înțelegem și este zis de Dumnezeu, credem și atât. Fără explicații, fără îndoieli. Credința declanșează miracole, produce minuni, pune demonii pe fugă, rupe legături infernale, vindecă incurabilul. Toma crede convins că este Hristosul, Dumnezeu.

Nu îl mai judecați pe Toma! Vă implor! Dilemele lui au rezolvat dilemele miliardelor de oameni. Dacă el nu întreba, noi nu aveam răspunsuri. Dacă el nu proba, eram noi în ceață. Dacă nu îl fericea Domnul pe el care a văzut, nu ne fericea nici pe noi care nu am văzut.

Iți mulțumim frate Toma pentru precauția și responsabilitatea ta. Nu ai confundat credința cu credulitatea. Nu te-ai lăsat cu una cu două. Ai avut probe, argumente astfel, toate acestea dezvoltă convingerile sfinte. Toma ajuns misionarul Asiei. Moare ca martir în India. Iată de ce noi nu avem randament și lenevim, pentru că nu avem convingerile puse la punct. Convingerea dinamitează credința și crește la maxim randamentul duhovnicesc.