(1Pet 3:7) Bărbaților, purtați-vă și voi, la rândul vostru, cu înțelepciune cu nevestele voastre, dându-i cinste femeii ca unui vas mai slab, ca unele care vor moșteni împreună cu voi harul vieții, ca să nu fie împiedicate rugăciunile voastre!

Acest verset nu vorbește despre superioritatea bărbatului, mai degrabă despre responsabilitatea lui. Petru îl îndeamnă pe soț să trăiască alături de soție cu înțelegere, respect și grijă. Expresia „vas mai slab” nu înseamnă că femeia este inferioară din punct de vedere spiritual sau intelectual, se referă în principal la fragilitatea fizică și la faptul că femeile sunt mai vulnerabile social. Tocmai de aceea, bărbatul este chemat să ofere protecție, onoare și respect, nu să profite de această vulnerabilitate. Petru spune apoi că soțul și soția sunt „moștenitori împreună ai harului vieții”. Înaintea lui Dumnezeu, amândoi au aceeași valoare și aceeași moștenire spirituală. Căsnicia nu este o relație de dominare sau intimidare, vorbim mai degrabă de un parteneriat în care fiecare îl ajută pe celălalt să-L urmeze pe Dumnezeu. Versetul se încheie cu un avertisment serios: „ca să nu fie împiedicate rugăciunile voastre.” Relația cu Dumnezeu este strâns legată de felul în care ne purtăm cu cei de acasă, iar rugăciunea poate fi împiedicată.

Motivat de unele reacții din mediul online referitoare la femeie la general și modul în care a fost transmis sau interpretat textul biblic sau mai bine zis părerile unor predicatori, am hotărât să scriu câteva reflecții care să arate modul în care se raportează Biserica lui Hristos la slujirea femeii și la rolul ei în economia planului divino-uman.

Dragi doamne și domnișoare, vă prețuim! Biserica lui Hristos apreciază femeia mai mult decât toate instituțiile laice la un loc. Acele instituții care vă dau “drepturi”, ca mai apoi să vă exploateze, sunt doar drepturi iluzorii, când vă ajunge depresia și dependența de droguri, alcool, violență domestică, tot la Hristos găsiți refugiu.

În Noul Testament femeia joacă un rol crucial. De la pântecele curate ale Mariei, femeile mirosnosite, diaconițele și femeile misionare care au contribuit la înaintarea Evangheliei, observăm cum Dumnezeu a folosit caracterul dumneavoastră nobil, pentru cele mai mărețe planuri și revelații din istorie. Până și Hristos asemăna sfânta Sa Biserică precum “o mireasă împodobită pentru bărbatul ei”.

O, da! De fiecare dată când Dumnezeu are nevoie de un bărbat îl cheamă afară pe munte, în peșteri, în pustie, pentru a-l prelucra și a-i transmite misiuni și mesaje. Pentru o doamnă, Dumnezeu vine personal: La Fântană de unde scoate apa pentru bătrâni și prunci, la soba unde fierbe linte, la plita care coace turte, în bucătăria modernă, pentru că știe și Dumnezeu că dacă plecați puțin din familie, e dezastru.

Femeia este termometrul emoțional al casei. Ea asigură climatul de pace, veșnic între stările și părțile conflictuale. Între soacră și ginere, între tată și băiat, între băieți și băieți, între tineri și bătrâni. Sunteți binecuvântarea lui Dumnezeu pentru societatea asta secularizată și stresantă. Fără căldura voastră emoțională eram cu toții niște cuburi de gheață. Și reci și pătrați.

Între toate tensiunile și conflictele sociale, găsiți puterea de a ne încălzi. De a liniști preadolescenți anxioși, de a mângâia bărbații musculoși dar șubrezi emoțional, și da, niciodată nu considerați că e prea mult. Alergați de dimineață până seara schimbând rolurile în mod aproape hollywoodian: între mamă și soție, bunică, soacră, dădacă, asistenta medicală, psiholog, tovarăș, bucătar și culmea, toate în aceeași zi. Mă mir cum de mai rezistați. Noi bărbații avem un singur rol pe zi, și acela îl facem stângaci.

Da, societatea ar fi pe butuci fără voi. Ați crescut în brațele voastre geniile și împărații lumii. Ați meditat ingineri și medici, ați încurajat profesori și academicieni, căci toți bărbații serioși ai istoriei și generali de război, care au crescut în preajma unei mame speciale. Cine vă poate egala valoarea și măreția? Dacă există egalitatea între noi și voi? NICIODATĂ! Care dintre noi, bărbații, ar fi în stare să vă egaleze la o naștere, o zi în bucătărie, o noapte nedormită lângă un bebeluș care are colici, o zi în rolul de mamă, o săptămână de teme cu preadolescenți fără chef, pe care le faceți cu atâta răbdare, iar și iar? Să fie egalitate între noi? Niciodată! Ne sunteți net superioare.

Cu toate acestea nu vă impuneți frenetic poziția. Nu ne scoateți ochii pentru milioanele de lucruri pe care le faceți pentru noi toți de ani de zile. Sunteți ca niște mașini care par că nu obosesc niciodată. Găsiți întotdeauna iubire pentru fiecare și diferențiată. Pentru fetiță sunteți modelul feminității desăvârșite, pentru băieți în alt fel, ajutându-i să fie masculini și bărbați, pentru soți în alt anume fel, având grijă să se mai simtă copii o dată, pentru părinții bătrâni asemenea. Cine vă poate înțelege bunătatea și iubirea voastră? Promitem că ne vom strădui măcar să vă respectăm, chiar dacă ne este imposibil a vă înțelege.

Ați reconstruit țări și societăți distruse de foamete și războaie. Ați crescut și regenerat generații întregi de bărbați, capabili să inventeze și să reinventeze societăți și istorii.

Dragi doamne și domnișoare! Biserica lui Hristos este instituția care încurajează, iubește și respectă doamnele mai mult decât oricare alte instituții la un loc. Nu generalizați anumite ieșiri în decor ale unor colegi neinițiați în ale predicării. Nu aruncați ocara asupra slujitorilor altarului. Auziți patru sau cinci părerologi din oficiu, dar suntem alte mii care vă prețuim și vă respectăm ca pe niște ființe speciale, trimise de Dumnezeu pe pământ pentru a ne face viața mai frumoasă.

Să vă iubiți corpul vostru, meseria voastră, familia și biserica. Sunteți frumoase și unice așa cum v-a creat Dumnezeu. Dragi tați! Spuneți-le fetițelor voastre asta! Și atunci când nu merită. Și dimineață când se trezesc ciufulite cu părul vâlvoi. Onorați-vă domnișoarele din casă. Petreceți timp cu ele ascultându-le și jucându-vă cu ele. Ajutați-le să se simtă feminine și frumoase și onorate că sunt femei. Iar decența în îmbrăcăminte și make-up vine de la sine. Nu trebuie urlată de la amvoane. O fetiță care crește cu demnitate și știe că e frumoasă, va fi mulțumitoare lui Dumnezeu și va face cinste bisericii, dar dacă e umilită și necinstită va dezvolta adicții și va avea predispoziție la extreme.

Dragi bărbați dați cinste femeii, ca unui vas mai slab (mai sensibil, suav, finuț, elegant, fragil, delicat), ca unii care veți moșteni împreună cu ele harul vieții. Da, la mântuire și femeia și bărbatul sunt suflete mântuibile. Așa ne vede Dumnezeu. A, că în societate avem roluri diferite, asta este altceva. Să ne împlinim cu demnitate rolul încredințat de Dumnezeu, iar cerul ne surâde cu răsplătiri eterne. Iar pentru eleganță și frumusețea lor, Creatorul ne-a dotat cu roadă Duhului Sfânt care se numește înfrânare. Vorbiți despre ea și mult și bine. Înfrânarea poftelor (la plural) de bani, de avere, de băutură, de răzbunare, de mâncare, de putere, sexuale, sunt multe pofte!

Dragi doamne, vă cinstim și vă prețuim! Fiți nobile!

Mai jos și două articole despre tați:

Pe tati nu îl iubești? „Mda, însă mă doare mâna să mai scriu!”

Doamne, sunt tată!

Cu aleasă prețuire, pastor Onisim Botezatu.