Ca ființe umane care mișcăm și suntem angrenați într-un flux sanguin și existențial, suferim anumite blocaje. Ajungem în puncte fixe, în unghiuri închise, în locuri stâncoase și greu de pătruns. Dacă ne blocăm, și ne limităm la insuficiența principiului inerției, ne rigidizăm, înghețăm și devenim absurzi. Întrebarea se pune: Care este acel ceva, acea opțiune posibilă, accesibilă, care mă poate smulge din inert, din rigid, din blocaj?

Friedrich Schleiermacher, introduce o opțiune posibilă, vorbind de “acel salt al credinței”. Inerția oferă pași mărunți, existențiali, care îmi garantează o simplă și sinistră supraviețuire, fără pigmentul atotputernicului, al eternului. Pentru a evolua, avem nevoie de ceva mai mult, din afara, un ajutor din exterior care să ne mobilizeze. Sunt persoane cu ochii pironiți doar spre oameni, spre ajutoare financiare, spre lucruri care să-i smulgă din blocaj. Privirile lor sunt spre preț combustibil, pensie, salariu, scumpiri, criză, războaie etc. Aceștia vor schimba doar decorul blocajelor. Pentru că ajutorul e de altă natură, e diferit și mai înalt decât noi.

În retorica dihotomiei Dumnezeu-om, relație este imposibilă și se instalează angoasa și însingurarea. Acest spațiu dintre om și Dumnezeu nu poate rămâne vacant. Trebuie umplut cu ceva sau de cineva. Cine? Ce? Panica apare atunci când acest spațiu e dominat de întuneric. Tu nu mai ai repere. Există un satelit de semnal pentru această Sahară, anume crucea Mântuitorului. Prin Hristos, se poate face legătura cu cerul. Poate un înger sau însuși Duhul Sfânt, care domină acest “vid” poate restabili comunicarea cu cerul.

Saltul credinței propus de Schleiermacher oferă soluții formidabile. Când crezi, jumătate de problemă este rezolvată. Atunci duhul omului primește sprijin. Începe să se mobilizeze, caută soluții, se mișcă, găsește opțiuni și reușește să se salveze. Practic soluțiile credinței sunt forme semi-abstracte de auto-salvare. Asta face Dumnezeu. Nu aștepta să te salveze cu o dronă, care te recoltează din absurd și te teleportează în zone accesibile ale certitudinii. Nu. Că asta ar minimaliza voința ta, libertatea de alegere și forța ei creatoare. Dumnezeu te ajută să te salvezi. Mobilizând voința, te transformi într-un pui de leu, care încearcă să muște din pradă asemenea mamei lui, acesta este nervul supraviețuirii, încăpățânarea de a nu renunța, evitarea lamentabilului.

Însăși venirea lui Hristos în lume este o invitație la auto-salvare. Adică, doar dacă crezi, acționezi prin pocăință și botez, ții pasul cu rigorile harului, ești serios și te salvezi, altfel rămâi opac și în semi-întuneric. Nu aștepta “miracole” salvatoare prin inacțiune. Nefăcând ceva, vei obține nimic. Cum spunea Spurgeon: “Cine țintește nimicul, are toate șansele să îl nimerească”. Acționează, crede, lupta, ieși din unghi, fă saltul credinței, primește curaj, speranță, forță si luptă, mergi mai departe, caută soluții, salvează-te!

Omul, prin Imago Dei, are o forță incredibilă de a se reinventa, redescoperi, reconecta. Habar nu ai ce forță energetică și spirituală ai în tine. Dacă ești creștin, iar tărâmul tău interior nu e întunecat, este locuit de Duhul Sfânt, atunci tu trebuie să devii fitilul care aprinde și alte candele, motorul care duce mult, locomotiva care trage alte vagoane după ea, scânteia care aprinde lumini în juru-i. Oprește-te o clipă, deschide o carte, citește un pasaj din Biblie, pleacă-ți genunchiul cu smerenie în fața providenței divine, și soluțiile de auto-salvare vor curge ca un râu al binecuvântării. Iată cum căutai soluții în exteriorul imediat, dar aici sunt doar platitudini și semeni la fel de neputincioși. Caută soluții în Dumnezeu, iar el va resuscita potențialul tău spiritual, va porni motoarele credinței tale, va crește randamentul tău duhovnicesc și vei înflori ca iasomia răspândind parfumul îmbătător.

Altfel, vei fi tot pe avarie, cu resursele tot pe minim, la limita periferica a nervilor. Vei funcționa în regim minim, aproape de inflamare, la limita de faliment, de blocaj, gata să explodezi. Ori menirea ta ca om iubit de Dumnezeu este alta. Să fii un rezervor de lumină și resurse pentru tine și familia ta, dar și vecinii trebuie să se adape cu prisosință din resursele tale inepuizabile, ancorate în harului lui Dumnezeu. Asta numesc eu bogăție. Dacă astea sunt criteriile, suntem mai bogați decât ne imaginam și nu știam.

Ieși de pe avarie. Intră în consum veritabil. Fii pe profit. Îmbogățește-te. Salvează-te!

(Ioan10:10) Hoțul nu vine decât să fure, să înjunghie și să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viață, și s-o aibă din belșug.

Iar Hristos nu minte. Nu permite hoțului să-ți fure “cifra de afaceri”, să te vezi falit. Tu ai viață îmbelșugată în El. Dar, doar în condițiile Lui, în turma Lui, în Casa Lui. Dacă te-ai depărtat, întoarcere acasă. Avaria indică un pericol iminent. Iar Hristos vrea să te salveze!

Cu prețuire, O. Botezatu