Ce faci Isuse după sărbători? Pe toate străzile au fost colinde, În case prunci și iesle și feciori, Iar astăzi parcă am uitat de Tine.
Tu nu ne vrei doar la zilele „sfinte” Ne dai viață-n fiecare zi, Nu vrei sinistre cruci pe gâturi Și morminte, Ne vrei creștini și plini de Duhul Sfânt!
Cum vezi, o Doamne, viața reluată Cu lucruri vechi, străine de scripturi? Abuzuri, frici, excese și durere, Și alergări după firimituri.
Cânăm cum magii au adus cadouri, Cum îngerii cântau despre Isus, Pe câmp păstorii dau fuga la iesle, Iar noi tot mai departe de Scripturi.
Cum vezi pământul privit din înalturi? Cum vezi pe omul ce-a cântat cu zel Colinde, slavă, binecuvântare Iar după sărbători este la fel.
Dorim să fim ca-n ziua sărbătorii Viața să ne fie-o poezie. Pruncul Isus, să nu rămână-n iesle, Te vrem în case și în inimi sfinte.
Rămâi cu noi, Tu ne ești sărbătoarea! Tu, darul prețios venit din cer, Să încălzească inimi reci și triste, Ce te-au abandonat apoi în ger.
Ne iartă dar! Trimite-ne o rază Din soarele neprihănirii tale, Și când vei reveni după Mireasă Învrednicește-ne să îți ieșim în cale.
Pax romana așa cum este ea numită în istorie, a fost o convenție de pace socială stabilită de împăratul Cezar Augustus în anii 27 înainte de Hr. care a ținut până în anul 180 după Hr. Până la Marc Aurelian. O pace de 207 ani. Suficient cât să se poată naște Mesia, Fiul lui Dumnezeu și să se poată răspândi creștinismul în Imperiul Roman.
Privită din perspectiva providenței divine, istoria este fascinantă. Este ca o zi din agendă, cu tot felul de activități, programată pe ore, minute. În finalul zilei, tragi linie și respiri cu satisfacție pentru că ți-ai împlinit obiectivele.
Toți liderii lumii s-au crezut grozavi: de la Faraonii Egiptului, Nebucadnețar al Babiloniei, Alexandru Macedon, care ajunge stăpânul lumii pentru câțiva anișori. Apoi cezarii Romei, papi și regi ai epocii creștine. Toți se credeau puternici, și domni, dar nu au fost decât niște instrumente istorice care au servit planului divin.
Pax romana nu putea ține mult. Mă mir că a rezistat și două secole. Pacea făurită de oameni nu poate rezista, pentru că omul este pornit pe rău. Îi place războiul, vărsarea de sânge. E lacom de avere și teritorii. E conflictual și pe alocurea demonic. Premiul Nobel este o cunună temporară. Nimeni nu poate garanta pacea pe termen foarte lung, nici chiar Nobel.
Pax Christi e mai mult decât un concept sau mișcare politic-teologică. Pax Christi este o realitate vie și eternă. Nobel nu are garanții eterne. Pace vouă au zis îngerii la nașterea Domnului. Pace vouă a zis Hristos în dimineața învierii și în duminica Tomii. (Ioan 14:27) Vă las pacea, vă dau pacea mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte. „Pacea Lui întrece orice pricepere.” Nici măcar cunoscutele trupe delta force, așanumite forțe de menținere a păcii, nu garantează prea multe. Nu dragilor! Pacea nu se menține cu trupe și violență, ci cu iubire. Dar pentru teroriști și măgarii sălbatici, cum mai sunt numiți în Biblie, Dumnezeu a îngăduit autoritatea armată.
Pace lui Hristos e unică, individuală, sfântă și are garanții eterne. Când Isus vine în inima și mintea ta, te schimbă. Ai pace în mijlocul furtunii. Nu mai ai nici o frică. Atunci când păcatele tale sunt iertate prin jertfa lui Hristos, ai pace. Ai shalom, o pace garantată de Dumnezeu.
Iar în final, Dumnezeu ne promite, garantând prin Hristos și cruce că ne va duce în Ieru(shalomul) păcii. NOUL IERUSALIM. Adică, cetatea nouă a păcii. Pe care Ioan o vede ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei. (Apoc. 21:2)
Nu sunt foarte optimist cu armistițiile umane. Sunt pe termen foarte scurt. Dar cred cu tărie în Dumnezeu, în Hristos și cruce. În inima plină de iubire și pace. În iertarea păcatelor. În roada Duhului Sfânt. În faptele neprihănite ale sfinților. În Împărăția lui Dumnezeu, pe care o sper și o aștept.
(Rom 12:18) Dacă este cu putință, întrucât atârnă de voi, trăiți în pace cu toți oamenii.
Când un tânăr cu pasiune se pune la dispoziția lui Dumnezeu, se fac minuni. Când tânăr lângă tânăr se unesc umăr la umăr pentru a face o lucrare nobilă se deschide cerul.
Mulțumim Victor Bezedea pentru inițiativă. Bolnavii de la spitalul județean din Arad au putut auzi cântecele voastre minunate, în amintirea nașterii Domnului. Și ferestrele gri ale spitalelor pot transmite sunete ale speranței, depinde de mesagerii care înțeleg asta.
Curtea spitalului a răsunat de laude, apoi holurile spitalului, apoi inimile oamenilor bolnavi și singuri. Ei și perfuziile. Medicamentele și meniul cu regim. Dar în inimă ai simțit cerul.
Apoi azilul de bătrâni. Acolo nu sunt bătrâni senili. La azil sunt tați și mame, bunici și bunice, care au copii. Dar când părintele nu mai este profitabil, nu mai are nimic de oferit este abandonat în azil. Tot pe pensioara lui, că, cine ar cheltui bani cu un om (bătrân) „neprofitabil.”
Mulțumim departamentului județean de tineret. Mulțumim liderilor care au angrenat o armata de soldați (fete și băieți) ai Împărăției lui Dumnezeu. Care nu pun condiții, de vreme, de monetizare, de chef. Nu. Se ridică și slujesc Domnului.
Sunt convins că Dumnezeu vă va răsplăti însutit slujirea.
Dumnezeu a lăsat un har deosebit la Betleem. Gabriel și Genoveva Gorcea(Speranța), împreună cu echipa de slujitori prin cântare și corul bisericii locale, au adus prezența lui Dumnezeu în închinare.
Mulțumim Domnului pentru har. Mulțumim fratelui Gabi pentru răspunsul la invitație. Mulțumim pastorului Dorel Coraș pentru mesaj.
A fost bucurie. A fost har. Oameni care și-au predat viața în mâna Regelui Isus!
Tocmai am plecat de la Claudiu. Este bine. Medicii se miră, noi ne bucurăm. După o comă de 15 zile, după 30 de zile de stat pe spate, acum este bine. Recuperarea se face cu pași mici și siguri, la propriu.
În fiecare zi este scos la plimbare pe hol. Sprijinit de medic, de asistente, Claudiu merge. Nu se poate exprima in cuvinte, dar ne înțelegem cu el tot. Plânge, râde ne mulțumește. Are în mâna stângă o cărticică foarte mică. E de dimensiunea unui chibrit. Are mesaje încurajatoare și scurte. Citește din ea cu credință.
Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit! Asta ne sfătuia apostolul Iacov în cap. 5.
La etajul 9 am cunoscut și pe Alex. Operat la plămâni. De 17 săptămâni prin spitale. Să mijlocim și pentru el. Și pentru tatăl lui care stă cu el în spital. Și mama îndurerată de acasă!. Domnul poate! Să se atingă și de sufletul lui!
Mulțumim pentru rugăciuni. Și sora Cosmina vă mulțumește! Continuăm! Ne rugăm! Crezând.
Încântat, băiețelul de 9 ani, vine la mine și zice:”Tati, eu m-am rugat lui Dumnezeu să mă ajute când cresc puțin mai mare să fac alegeri bune. E bine să faci alegeri bune în viață așa-i?” Mi-a umplut sufletul de uimire, bucurie și pace. Până la urmă nu vreau sa cresc un roboțel duoă chipul și asemănarea mea, eu vreau sa cresc un omliberși responsabil. „Sigur că da tati, in funcție de alegerile pe care le faci reușești în viață. De fapt, viața reprezintă suma tuturor alegerilor noastre.
Lecții din rugăciunea copilului meu și discuția noastră:
1. Lasă copilul să aleagă. Pune-i înainte variantele, arată-i riscurile și consecințele alegerilor, sugerează-i varianta bună pentru el (nu convenabilă), apoi supraveghează opțiunile lui.
2. Eu vreau să fiu un dirijor educațional pentru copilul meu, nu un diriginte pisălog. Sunt părinți care și-au pierdut copiii pentru că au devenit posesivi și pisălogi, impunându-se obsesiv. Urmărește înclinațiile lui native, vezi ce face comod și relaxat și încurajează-l spre acel domeniu, pentru care a fost menit el. Nu-i stinge geniul, forțându-l să facă ceva ce ție îți place, dar el nu e deloc încântat.
3. Nu vă vindecați complexele intelectuale din copilărie prin copii. „Nu am putut eu, macar el să facă. Nu am avut eu condiții, să aibă el.” Nu e rău. Dimpotrivă, lăsați-i să vă depășească. Dar nu puneți presiuni inutile furându-le copilăria.
4. Tratați-i ca pe niște adulți. Asta implică din partea mea: respect, valorizare, iubire, responsabilitate față de copilul meu. Să încercăm să ne adaptăm metoda de abordare la vârsta lor. Am consiliat adolescenți și tineri pe care părinții încă îi tratează ca pe niște copii. Sunt tare afectați emoțional! Dragi părinți, între timp copiii voștri au crescut!
5. Nu-i folosiți ca scuturi umane. Sunt părinți care se ascund în spatele copiilor și îi folosesc drept scut pentru a putea continua războiul cu partenerul, care între timp a devenit adversar. Asta este o metodă teroristă, care face victime colaterale pe viață.
6. Consultați-i. Că vine vorba de mutare dintr-o casă în altă, oraș sau țară. Încercați să îi pregătiți psihologic pentru mutarea radicală. Dacă ruptura de mediul lui confortabil, învățătoare, dirigintă, biserică este una prea bruscă, poate provoca leziuni emoționale. Întrebați-i ce părere au. Cum văd ei lucrurile. Ascultați opiniile și argumentele lor, chiar dacă decideți diferit, dar se simte parte activă a ecuației. Asta îi crește stima de sine.
7. Câștigați-vă cinstea. Dacă toată ziua i se strigă unele lucruri, este umilit, jignit, îl condamnăm pe copil la nefericire pe viață. Îl determin să mă necinstească, lucru ce atrage în mod intrinsec nefericirea lui și a mea. „Cinstea se câștigă!” E reciprocă.
8. Colaborați cu Dumnezeu. La un moment dat simți că pierzi controlul. Nu mai ai ce să îi zici copilului, e cât ține de înalt, atunci trimite-L pe Dumnezeu să repare. S-ar prea putea ca fiii și fiicele să vă fie prinși în adicții. Credeți în Dumnezeu care face minuni.
Mulțumesc draga Yared pentru lecțiile învățate! ♥️
Am primit mesaj de la WordPress sau Jetpack (blogul meu), cu felicitări privind depășirea numărului de 500.000 k. Mulțumesc Domnului pentru harul de a putea sluji și în acest mod. Mulțumesc vouă, fiecăruia în parte, pentru accesare și distribuire. Așa contribuiți la răspândirea Veștii Bune.
PS. Site-ul nu este monetizat, nu este pentru reclame, nu distribui decât mesajele mele, primite de la Dumnezeu, editoriale, eseuri structurate, poezii, meditații și îndemnuri la rugăciuni speciale. Nu fac politică de nici o culoare, nu distribui știri alarmiste. Doar îndemn la iubire, pace, conviețuire armonioasă, fapte bune, iertare în Hristos.
Promovez decența, valorile creștine, modestia și sfintele virtuți. Iubesc înțelepciunea, care debutează cu respectul față de Dumnezeu.
Drum bun alaturi de noi pe onisimbotezatu.blog, unde puteți da follow și distribuire.
La inițiativa fraților din biserica locală Ususău și a prietenilor cu inimă, s-a procedat la o campanie de sprijin a celor două familii care au suferit în urma tragicului accident, în care și-au pierdut viața cei doi tați de 30 de ani (cumnați), care au lăsat în urmă 11 copilași orfani. Domnul este apărătorul văduvei și orfanului. Cum? Prin noi. Dumnezeu folosește resursele noastre umane, pentru că a pregătit răsplată pentru noi oamenii darnici.
Atașat vă punem la dispoziție conturile celor două familii: Simona Bolojan, văduva lui Samuel, care își crește singură cei 5(cinci) copilași ca un buchețel de flori și Ana, văduva lui Alin Buga ce își crește singură cei 6(șase) copilași.
Ultima seară împreună cu familia, dar nu despărțiți pentru totdeauna. În curând familia va fi reîntregită în ceruri. Ultima seară în biserica. Draga Alin, am înțeles că ai îndrăgit mult cântarea „Eroii slavei vin acum acasă” Să știi că foarte frumos au cântat-o frații aseară. Iată-te în spațiul de așteptare al eroilor slavei. Ultima seară pe pământ.
Acolo unde e Alin acum nu mai e durere, nu mai sunt lacrimi, nu mai este trădare, nici suferință, nici accidente, nici boli, nici amenințare, nici diavol, nici demoni. Acolo e odihnă. Acolo e doar Dumnezeu și îngeri și sfinți. Se naște în noi ca un fel de gelozie pentru cei care au ajuns la odihnă. Noi încă suntem tare obosiți!
Multă lume. Oamenii au venit să fie alături de familia încercată. Se vedea peste sală ca o povară comună, un oftat prelungit și generalizat, multe lacrimi și multă durere. Dar peste toate se vedea o lumină ca soarele pe fiecare față. E acea rază de speranță. Ca soarele de Martie. Nu simți neapărat caldură, dar ai un sentiment plăcut, că vine mărțișor, apoi înfloresc piersicii, apoi salcâmii și câmpul este verde din nou. Plin de miei, fluturi, albine și floricele.
Așa este speranța noastră. Nu vedem prea multă logică în ceea ce ni se întâmplă, dar avem în noi un nerv al speranței, neobosit, imposibil de suprimat de dramele circumstanțiale. Avem încredere în Dumnezeu și nemurire, iar asta ne face invincibili.
Am vorbit puțin și cu Simona (soția lui Samuel), care și-a înmormântat soțul cu două săptămâni în urmă. Dragă Simona, dragă Ana, soții voștri continuă să existe în Hristos. Dragi copilași (11 orfani, dar înfiați cu prioritate de Dumnezeu. Care devine tată, tutore și protector direct). Tații voștri vă așteaptă zâmbitori în cer. Dragi părinți încremeniți de durere, vine izbăvirea!
Mai devreme sau mai târziu, toți vom traversa acest râu al durerii, aceasta vale a morții. Pentru unii malul celălalt este lumină, fericire și odihnă, pentru alții o continuă vale a umbrelor, a fricii și a chinului. Depinde foarte mult cât Hristos este în fiecare. Câtă Biblie și Dumnezeu. Crucea devine poarta de intrare în cer.
Dragi familii încercate, vă iubim! Vă suntem alături cum putem. Vă încurajăm că va fi bine. Că în curând vine Mirele după noi. Pentru că, nunta e aproape gata să înceapă. Iar pe voi apropiații, vă rog sa fiți alături de ei. Următoarele 14 zile sunt sub imperiul adrenalinei. Următoarele 30 se vor lupta cu acceptarea. Apoi vor avea nevoie de suport psiho-emoțional și spiritual. Să fiți acolo lângă ei.
(1Tes 5:5) Voi toți sunteți fii ai luminii și fii ai zilei. Noi nu suntem ai nopții, nici ai întunericului.
Are și întunericul fiii lui. Important este să vedem un potențial mântuit în fiecare dintre ei.
Noaptea trecută am fost jefuiți. Biserica în care ne adunăm cu chirie a fost spartă. Hoții au intrat prin efracție, au jefuit biserica, au lăsat în urmă cioburi, geamuri sparte, mizerie și au plecat cu ce au vrut. Între articolele furate sunt două laptopuri în care avem cântările Domnului, niste seminarii teologice în Power Point, niște predici și Biblia digitală.
Biserica este locul unde ne adunăm la închinare. Adunarea în sine a oamenilor, conferă locului ideea de sacru. Dar se pare că hoții nu au limite. Nu e prima biserică spartă. Nu avem prea multe elemente scumpe de patrimoniu. Probabil hoții au plecat tare dezamăgiți.
O să comunicăm mesajul bisericii mâine seară, o să facem o rugăciune comună pentru ei. Pentru sufletul lor. Pentru părinții lor care i-au educat bine, dar anturajul și diavolul le-a deformat traiectoria. Miluiți-i!
Dragi hoți, mi-ar face deosebita onoare să vă cunosc. Să servim un ceai, să povestim, să ne rugăm pentru voi pentru eliberarea de cleptomanie. Am așa un sentiment pozitiv, că vă voi cunoaște foarte curând, vă vom ierta și vă vom boteza spre pocăință și mântuire. Demersul poliției trebuie să meargă pe rol, că e o instituție publică, dar noi v-am iertat deja.
Probabil vorbim de niște copii proveniți din familii defavorizate, care ar putea să muncească, dar au ascultat șoapta diavolului de a face un ban rapid, chiar dacă necinstit. O să povestesc mai multe cu voi când ne cunoaștem. O să vă iertăm și vă putem îndruma spre muncă cinstită.
Așa că dragi copii (hoți de ocazie, ca victime colaterale ale anturajului), vă iubim! Probabil ați fost la slujbă și vi s-au părut scumpe articolele furate. Nu sunt foarte strălucite. Ne pare rău pentru dezamăgirea voastră. Vă dorim sănătate, succes în viață în lucruri cinstite și întâlnire onorabilă la crucea Domnului Isus. Dumnezeu vă iubește!
A rămas în urmă voastră mizerie, geamuri sparte, lucruri împrăștiate. Nu e problemă, facem noi curat, în timp ce ne rugăm pentru voi. Dacă Dumnezeu vă cercetează și veniți înapoi, vă așteptăm cu iubire, bunătate, iertare și căldură. Și, cine știe, poate vom fi colegi de cer, dacă veți cunoaște harul vieții prin Hristos. Afurisenia a fost folosită ca o formă de blestem pentru hoții de cărți din bisericile medievale. Noi nu rostim afurisenie peste voi, ci binecuvântare, sănătate, viață și înțelepciune. Și mântuire.
Apropo, ați uitat să luați încărcătoarele de la laptopuri. Vi le las agățate în gardul bisericii mâine. Nu mai cheltuiți banii pe altele. Că și așa nu mai avem ce să facem cu ele.
Calde îmbrățișări. Pastor Onisim Botezatu Biserica(păgubită) Betleem Arad, cartier Gai.
onisimbotezatu 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.