Arhive autor: onisimbotezatu

Despre onisimbotezatu

”Doar prin Tine sunt ce sunt!”

Fii mulțumitor!

Publicat pe de

ȘTIAȚI CĂ…Populația globului este de 8 miliarde, din care 75% au telefoane celulare
25% nu au celular

33% sunt creștini
22% sunt musulmani
14% sunt hinduși
7% sunt budiști
12% – alte religii
12% nu au convingeri religioase.

11% sunt în Europa
5% sunt în America de Nord
9% – în America de Sud
15% – în Africa
60% sunt în Asia

49% locuiesc în sate
51% – în orașe

12% vorbesc chineza
5% în spaniolă
5% în engleză
3% vorbesc arabă
3% în hindi
3% în bengaleză
3% în portugheză
2% în rusă
2% în japoneză
62% în propria limbă.

77% au locuințe
23% nu au unde să locuiască.

21% dintre oameni mănâncă în exces
63% pot mânca cât vor
15% dintre oameni sunt subnutriți
Costul zilnic al vieții pentru 48% dintre oameni este mai mic de 2 USD.

87% au acces la apă potabilă curată
13% fie nu au apă potabilă curată, fie au acces la o sursă de apă contaminată.

30% au acces la internet
70% nu au acces la internet.

7% au primit studii superioare
93% dintre oameni nu au mers la facultate sau universitate.
83% pot citi
17% dintre oameni sunt analfabeti.

26% trăiesc mai puțin de 14 ani
66% au murit între 15 și 64 de ani.
8% traiesc peste vârsta de 65 de ani.

92% dintre oameni mor înainte de a împlini 65 de ani, din motive de sănătate.

Dacă aveți un loc de locuit, mâncați alimente sănătoase și beți apă curată, aveți un telefon mobil, aveți acces la internet și ati absolvit o facultate sau o universitate, faceti parte dintr-un grup privilegiat mic, de numai 7% din toată populația globului.

Prețuiește ceea ce ai. Ceea ce esti. Ceea ce ti-a mai rămas de trăit. Fii RECUNOSCATOR.
Ai motive sa fii.

Pe tati nu îl iubești? „Mda, însă mă doare mâna să mai scriu!”

Publicat pe de

Repetabila povară a bărbatului

Este un joc didactic pe care îl fac în fiecare an la clasele mici. O scrisoare de prețuire și mulțumire adresată părinților. Aproape în fiecare an am aceeași problemă: la mama fraze întregi și multe, combinate cu inimioare multicolore, iar la tata nimic sau aproape nimic. De ce? „Domnișoară, dar pentru tati?” Cârnește puțin din nas, apoi zice: „Mă doare mâna să mai scriu și despre tati!” Și încă vreo 10 dintre ei la fel.

Este adevărat, prin natura muncii tatăl nu este la fel de prezent în viața copiiilor. El pleacă ore, zile, săptămâni, luni (luni nu se recomandă), dar uneori nu ai ce face. Bărbatul este vânătorul iscusit din istorie preocupat cu hrana familiei. A pretinde bărbatului să petreacă la fel de mult timp cu cei mici cât mama, este imposibil. Nu are cum, fizic. Dumnezeu i-a încredințat responsabilitatea purtării de grijă familiei. În mod special soției, care transferă grija spre copii.

Nu exclud faptul că sunt bărbați absenți total din viața familiei. Dar nu este o regulă. Care bărbat nu așteaptă să vină acasă, să se joace cu copiii, să își iubească nevasta? Doar în cazurile extreme unde sunt niște deviații. Cele mai multe radare le-am luat în drum spre casă:) Dacă ți se întâmplă invers, e bai!

Cine este tatăl?

O persoană robustă, cu mușchi, ușor rigidă. Un om puternic, harnic, priceput la multe lucruri din gospodărie. Este șofer, electrician, constructor, mecanic, este cam de toate. Lucrează prin zăpadă, prin ploaie, iarna, vara în soare. Construiește drumuri și poduri și autostrăzi prin munți, face tuneluri prin mine de cărbuni, trage lemne în pădure, culege ciuperci, paște oile, conduce companii multinaționale, conduce țări și guverne și avioane, e șofer pe tir și stă cu zilele prin vămi. Bărbatul este soldatul ce apără țări și mame cu prunci. Nu vi se pară ușoară munca unui bărbat.

Lucrează plângând departe, pentru a avea cei de aproape tot ce le trebuie. În mintea lui e zilnic familie. Pleacă dimineața cu noaptea-n-cap, sărută copiii și soția pe frunte, vine seara obosit, se joacă puțin, se roagă și adorm. Asta este „repetabila povară” a bărbatului.

Între umerii lui lați și sub pectoralii lui puternici este o inima flămândă de afecțiune și iubire. O inimă de copil, care are dor de mama (posibil plecată în veșnicie și de tată), are temeri și frici, când nu îl vede nimeni trage ropote de plâns. Are dureri de spate și sufletești. E îndoielnic uneori, trist, abătut, obosit și descurajat. În memoriile voastre, să nu ezitați să scrieți două rânduri și despre el.

Dragi mame, onorați-vă bărbatul în fața copiilor. Arătați-vă respect și cinste. Chiar o merită. E preotul familiei, e omul de încredere și prietenul care tremură pe la ușile maternităților, zgribulit de frică și durere, pentru că preaiubita lui soției se zbate între viață și moarte spre ființarea descendenților.

Dumneavoastră, mame sunteți acolo. Aveți locul cald și unic. Nu aveți concurență niciodată, cu nimeni. Mama e mamă și e unică. Ea este universul copiilor voștri, dar nu ezitați să dați și bărbatului fărâmele de cinste și respect care i se cuvin din plin. Nu vă afectează pe dumneavoastră cu nimic, iar lor le da viață. Spuneți și copiilor asta! Insuflați-le de mici această gândire.

Când aveți ocazia, scrieți două rânduri și despre bărbați! Vă asigur că „nu o să vă doară mâna”, nu se consumă multă cerneală, dar s-ar putea să aduci un strop de fericire și motivație bărbatului care te-a ales de soție, te-a trecut pe numele lui, te-a prezentat neamului și te are doar pe tine în inimă și minte!

„Iartă-mă!”(…) E prea greu

Publicat pe de

Un conflict spontan între doi elevi de clase mici. Un duel al vorbelor, mai ales al unuia dintre ei. Victima vine la mine supărat și vizibil afectat emoțional de unele cuvinte josnice pe care colegul i le-a aruncat ca niște săgeți.

Îi chem pe ambii la mine, încerc să refac firul evenimentului, al conflictului, explorând după urme de umanitate și regret pentru vorbele aspre ale agresorului verbal. Zadarnic! Natura umană a fost atât de afectată, încât doar jertfa lui Hristos pe cruce o mai poate revendica. Nici educația, nici legea, nici amenințarea, NIMIC, în afara crucii.

Cu ochii întunecați ca, probabil ai lui Adam cel ascuns printre tufele exotice din Eden, după ce a comis-o. Îi zic: „Spune doar atât: IARTĂ-MĂ!” Se uită fix la mine, își țintuiește cu privirea victima din fața lui și se blochează, de parcă l-ar fi pus pe cruce cu capul în jos. Mă credeți sau nu, dar am văzut urme de ură. La zece ani? Da!

Continui anevoios procesul împăcării, ce pare tot mai greu de realizat. Continui: „Doar atât, ÎMI PARE RAU, IARTĂ-MĂ!” Și nimic! Nimic! Doar priviri ostile și sentimente gripate în ancorele mâniei.

Procedeul a durat ceva, dar aveam mustrări de conștiință, clopoțelul se apropie să anunțe pauza, iar eu cu jobul împăcării în plop. Continui pledoaria pentru împăcare, pentru că e ferice doar de „cei împăciuitori, ei seamănă cu Dumnezeu și vor fi copii ai lui Dumnezeu.” Cei generatori de scandal și conflict, sunt din altă împărăție, unde e întuneric.

În final, după munci grele, aruncă întors spre bancă, un „iartă-mă” strivit între dinții încleștați de ură. Mai mult prin strungăreața dintre dinți a ieșit sunetul ce semăna a scuze, dar nici o urmă de regret.

La care păgubitul: „Doar atât? Nici nu am auzit ce a zis!” Le țin o scurta pledoarie despre lejeritatea calomniei și greul anevoios al iertării. Cât de ușor putem jongla cu vorbele ieftine și cât de rarisime par a fi vorbele de valoare. Cu tot prețul plătit, le prefer de minune. Îmi merită!

Dragi adulți! Vorbele acelea se aud și în familie, zilnic. Haideți să învățăm de la cei mici că vorbele ușoare sunt cel mai greu de îndreptat și vor cântari greu la judecată. Haideți să fim rezervați cu vorbele grele, și galanți cu iubirea, încurajarea, complimentele, valorizarea celor din jur.

Haideți să ne asemănăm cu Hristos. Să ne sfințim zilnic, asta ne învață Biblia pe fiecare pagină, în fiecare cuvânt al ei. Pe măsură ce înaintăm în viață, e demonstrat că devenim mai rigizi și ursuzi. Asta înseamnă că ne vom cere tot mai greu iertare. Rezolvați-vă problemele acum! Astăzi! Doamne ferește, lovește un Alzheimer peste tine și nici măcar nu îți mai amintești conflictele.

Fiți buni! Fiți fericiți! Fiți creștini! Iubiți-vă! Iar dacă m greșit, să nu ne fie greu să ne cerem iertare.

Eu nu sunt un spiriduș

Publicat pe de

Aproape în toate clasele în care am intrat săptămâna aceasta aud acest cântec la copii: „Aș vrea să fiu un spiriduș, cu o vioară și un arcuș…” Nu am treabă cu o creație literară a nimănui, nu fac referire nici la autor, nici la compozitor. Am însă niste observații de făcut.

„Știți voi ce este un spiriduș?” Îi întreb pe copii. Nimeni nu știe concret. Că e un omuleț verde și năzdrăvan, că e un personaj mitologic din pădure, că e un pitic, etc.

Spiriduș = mitologie popular Ființă supranaturală aflată în slujba vrăjitoarelor sau a diavolului.

  • diferențiere în basme în superstiții Drac mic (vioi și poznaș) care se întrupează în diferite vietăți și slujește pe vrăjitori și pe diavoli.

Oricât de inofensiv vi s-ar părea, spiridușul e un demon în slujba diavolului. Se apropie hallween-ul, copii se costumează în cele mai urâte vietăți de pe pământ, cântă că vrea să fie un spiriduș, iar în final ne plângem că i-am scăpat în infern: droguri, alcool, destrăbălare. Oricât de cool și distractiv vi s-ar părea, asistăm la o invazie demonică în sărbătorile noastre, care se resimte în telefoane, comportamente, păcate, abuzuri, crime, etc.

Dragi părinți, mare atenție la materialele urmărite de copii pe jocuri, desene, tok-tok, etc. S-ar prea putea să vă treziți cu legături demonice în casă și lupte străine și va întrebați de unde? De ce? Diavolul are multe căi de atac. Mare atenție!

Copiii mei vreau să fie că niște îngerași care sunt în slujba Domnului, nu spiriduși, în slujba diavolului. Și dumneavoastră la fel?

Blestemul aparențelor

Publicat pe de

„Domnu’ să stiți că noi vă iubim foarte mult!”

Mă așteptam la oricine să îmi spună asta, dar cel mai puțin la el, D. Copilul veșnic nemulțumit, considerat oaia neagră a clasei. El are ceva de zis când toată lumea tace. E guraliv. E scandalos. E un copilaș cu pronunțate accente de deficit de atenție. La fiecare oră trebuie atenționat, uneori mustrat și de cele mai multe ori calmat.

Se uită atent la mine, după ce îi explic niște aspecte de bună conviețuire, apoi zice: „Domnu’ să știți că noi vă iubim foarte mult!’ M-a dezarmat. „Și eu vă iubesc pe voi.” A fost un moment minunat. Declarația lui D mă responsabilizează și mai mult!

Dragi colegi, profesori! Recomand să avem o vedere ca a lui Dumnezeu. Care vede dincolo de aparențe. În general copilul „obraznic” și hiperactiv este inteligent și sensibil (sunt și excepții). O mustrare prea aspră îl poate afecta emoțional. E plin de acoarele până-n dinți, are colțurile îndoite la caietul pe care scrie la două trei materii. El se manifestă. Spune ce gândește. E sincer. Are inima la vedere. Nu îl taxați prea aspru. Posibil să fie acel copil ignorat acasă, neiubit sau în grija bunicilor. Înconjurați-l cu afecțiune.

Copilul obrăznicuț e unic în felul lui. Posibil să fie un copil genial. El este așa pentru că are profilul unui om îndrăzneț, care se luptă să își depășească limitele, curajos, care va avea probabil o funcție de conducere în societate. Nu e un obiectiv să îl reduc la tăcere, e important să îl ajut să vorbească bine.

Dragi părinți! S-ar putea putea să îl aveți în casă pe acel copil năzdrăvan și neastâmpărat. Dați-i de lucru proporțional cu capacitatea lui. Manifestați iubire și atenție față de el prin îmbrățișări și vorbe blânde. E prea posibil să aveți în casă o personalitate însemnată. Aveți grijă de el.

În curând vă veți mândri cu rezultatele lui, cu poziția înaltă pe care o va avea în societate sau cu lucrările care vor ieși de pe mâinile lui de maestru. El e dezordonat, împrăștie jucăriile. Desenează cu bulion. Mâzgălește pereții. Așa e el, mai curios. Dar e la fel de, copil.

Nu iubiți diferențiat! Nu judecați după aparențe! Veți fi dezamăgiți de moraliștii tăcuți și s-ar putea viața să vă surprindă, poate chiar prin acei copii „obraznici”!

Dragi năzdrăvani, și eu vă iubesc! Și eu am fost un năzdrăvan! 🙂

Infern în Cetatea Păcii-Ierusalim, care poate pregăti Paradisul

Publicat pe de

„Ieru-Shalom” = Cetatea păcii. Iată că sa declanșat infernul asupra cetații păcii. Un infern al lor, care poate pregăti Paradisul nostru. În toată istoria aici a fost conflict, pentru că Israel este acel popor, în opinia lui Dumnezeu „tare încăpățânat”, dar și binecuvântat de Dumnezeu.

Toți știm că Ierusalimul este un fel de termometru al păcii mondiale. Pe de o parte, poporul Israel are mulți dușmani și mulți prieteni. Cel mai probabil conflictul va lua amploare, fiecare lider mondial va profita în interes personal de pe urma acestui conflict. Fie de partea Israelului, fie de partea teroriștilor.

Personal sunt convins de un lucru gravat de Dumnezeu în Biblie: (Gen 12:3) Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta și voi blestema pe cei ce te vor blestema și toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine.”

Vrei să fii binecuvântat? Binecuvintează pe poporul Domnului, Israel. Vrei sa fii blestemat? Nu ai decât să fii șovinist/ rasist și antisemit. Toți avem binecuvântarea prin ei, prin poporul lui Dumnezeu, prin Israelul pe care Domnul l-a ales. Cel puțin pentru faptul că din acest popor s-a născut Domnul Isus, Mântitorul nostru, merita să avem considerație față de ei. Să nu mai vorbim de pildele de neascultare pe care le avem din belșug în istoria lor, dar și exemplele de sfințenie.

Cât despre Hamas…

Ei sunt urmașii lui Ismael. Și ei sunt fiii frustrați ai lui Avram. Măgarii sălbatici, izgoniți de Sara, fugari, însetați de apă și de sânge. Iată ce spune Domnul despre ei:

Geneza(16:11) Îngerul Domnului i-a zis: „Iată, acum ești însărcinată și vei naște un fiu, căruia îi vei pune numele Ismael, căci Domnul a auzit mâhnirea ta.
(16:12) El va fi ca un măgar sălbatic printre oameni; mâna lui va fi împotriva tuturor oamenilor, și mâna tuturor oamenilor va fi împotriva lui și va locui în fața tuturor fraților lui.”

Că se numesc ISIS, Hamas, Al-Qaeda sau Jihaduști sunt oameni caracterizați de frustrare și nefericire. Oameni urâți de toți, care îi urăsc pe toți. Oameni neiubiți care se manifestă prin violență ieșită din comun prin ura față de toți oamenii. Și ei au suflet, au inimă, doar că nu au avut acces la iubirea lui Hristos. Cu toate că au dreptul acesta. Ei cred că fac bine, chiar dacă e vizibil rău și condamnabil comportamentul lor. Și pentru luminarea lor trebuie să ne rugăm.

Cât despre noi…

Noi trebuie să fim înțelepți și pregătiți pentru orice. Matei capitolul 24 are o interpretare istorică (privind căderea fizica a Ierusalimului, care s-a împlinit în anul 70, d. Hr. Sub conducerea lui Titus), dar are și o interpretare escatologică (privind vremea sfârșitului și revenire Domnului Hristos, pe care o așteptăm, o credem, o sperăm).

Trebuie să ne rugăm pentru Israel. Dar nu mecanic, așa ca de obicei. Trebuie să insistăm cu rugăciune și post. Conflictul poate fi unul de scurtă durată, sau unul pe termen lung. Se poate încheia curând sau poate pregăti decorul revenirii lui Isus.

Matei(24:30) Atunci se va arăta în cer semnul Fiului omului, toate semințiile pământului se vor boci și vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere și cu o mare slavă.
(24:31) El va trimite pe îngerii Săi cu trâmbița răsunătoare și vor aduna pe aleșii Lui din cele patru vânturi, de la o margine a cerurilor până la cealaltă.
(24:32) De la smochin învățați pilda lui: Când îi frăgezește și înfrunzește mlădița, știți că vara este aproape.

Trebuie să fim pregătiți și biblici. Lăsăm conspirațiile deoparte, lăsăm politica deoparte, lăsăm propaganda trusturilor menite pentru asta, iar noi, Biserica trebuie să ne sfințim, să ne apropiem de Dumnezeu, paharul plinatății Duhului Sfânt să se bucure de abindență, să ne axăm masiv pe evanghelizare și sfințire, să fim gata că vara este aproape.

Psalmii (122:6) Rugați-vă pentru pacea Ierusalimului! Cei ce te iubesc să se bucure de odihnă.
(122:7) Pacea să fie între zidurile tale și liniștea, în casele tale domnești!
(122:8) Din pricina fraților și a prietenilor mei, doresc pacea în sânul tău.
(122:9) Din pricina Casei Domnului Dumnezeului nostru, fac urări pentru fericirea ta.

Familia tridimensională

Publicat pe de

Familia este una, cea originală, creată și sfințită de Dumnezeu prin taina cununiei. Orice deviație pe care vor să ne-o impună domnii promotori ai ideologiei de gen, pe lăngă că sunt nule sunt și imorale.

Nici măcar nu accept ideea de familie tradițională. Familia este prima instituție creată de Dumnezeu. Tradiția, este produsul uman al unor principii și obiceiuri promovate din generație în generație. Familia este FAMILIE și ATÂT! Formată din bărbat + femeie + Dumnezeu și iubire = copii. Mai veche decât istoria și biserica la un loc. Familia este edenul în miniatură din intenția lui Elohim (termen pentru Trinitate).

Tridimensionalitatea familiei.

1. Dimensiunea eternă. Așa cum Hristoș și-a iubit biserica și s-a jertfit pentru ea, ca să o înfățișeze înaintea Tatălui fără pată, fără zbârcitură, ci sfântă și curată, (Efeseni 5), la fel și bărbatul. Obiectivul său nu e doar acela de a avea nevastă la cratiță acasă, ci finalitatea căsniciei are ca obiectiv cerul. Iar cerul începe aici, prin colțul de rai de acasă. Prin rugăciune. Iubire. Respect reciproc. Devoțional cotidian. Promovarea valorilor sfinte. Principii. Sfințire zilnică. Înfrânare. Va trebui într-o zi să mă înfățișez cu familia mea înaintea lui Dumnezeu.

2. Dimensiunea socială. Căsătoria nu înseamnă abandon de părinți sau copii, dar nu înseamnă nici posesiune absurdă din partea părinților. Am văzut multe cazuri de părinți care și-au distrus proprii copii, prin intruziuni meschine în intimitatea familiei acestora. Cinstirea părinților e valabilă până la moarte. În ea atârnă fericirea copiilor. Dar ascultarea de părinți, trece pe modul opțional sau facultativ în ziua nunții..

Se recomandă precauție în privința prietenilor de familie. Să fiți foarte atenți pe cine aduceți în casă. Să nu vă treziți cu copiii abuzați sau alte nenorociri. Mare atenție! Sunt oameni de tot felul: afemeiați, păcătoși și cu legături demonice. Trebuie să fim sociabili, trăim în comunitate, să ne înțelegem bine cu oamenii, dar moderație când vine vorba de vulnerabilizare a familiei. Nu toate lucrurile din intimitate sunt de împărtășit.

3. Dimensiunea erotică. Dincolo de orice, ne-am căsătorit din dragoste cu persoana iubită. Această dragoste trebuie întreținută, alimentată, sfințită zilnic. Unii sunt atât de „spirituali” că au uitat de iubire. Alții sunt atât de „pasionali” că au uitat de eternitatea familiei lor. Se recomanda un echilibru înțelept privind raportul dintre principii. Romantismul nu este păcat! Inventivitatea și șarmul care aduc vitalitate și prospețime în dragoste nu sunt interzise. Dimpotrivă, odată cu căsătoria devin obligatorii.

Dacă dimensiunea erotică e funcțională, dacă soțul și soția se iubesc, toate celelalte aspecte vor merge bine. Dacă dimensiunea erotică este neglijată se pierde vitalitatea, curajul, motivația, scade randamentul, iar familia poate deveni disfuncțională.

Nu vă complicați cu scumpeturi, nici cu planuri exotice sau ezoterice. Fericirea este ascunsă în lucruri simple. Fericirea este la un buchet de flori distanță de fiecare doamnă, la o apreciere de fiecare bărbat. Fericirea e în noi. În vorbe, în gesturi, în atitudini, în finețe.

Slujiți Domnului cu bucurie, fiți atenți la selectarea prietenilor și nu uitați că iubirea e cheia fericirii și a evoluției familiei. Nu neglijați o dimensiune în detrimentul alteia, toate sunt unanim de importante. Nu pierdeți niciodată din vedere tridimensionalitatea familiei și veți fi fericiți! Dar nu fără Dumnezeu!

Blestemul norocului

Publicat pe de

(Prov 13:11) Bogăția câștigată fără trudă scade, dar ce se strânge încetul cu încetul crește.
(Prov 20:21) O moștenire repede câștigată de la început nu va fi binecuvântată la sfârșit.

Alexandru Vlahuță spunea: „Cei răi pot avea noroc. Numai cei buni pot fi fericiți.”

Pe la mai toate emisiunile se vorbește despre tunurile puse pe cazinouri, case de pariuri sportive, păcănele, jocuri de noroc și alte invenții de afaceri dubioase care au falimentat familii întregi.

La o emisiune radio, pe mașină, ascultam o dezbatere națională despre această plagă ce pare de neoprit. Oamenii au sunat fără perdea și au mărturisit cum au rămas fără obiecte de valoare, telefoane, verighete, bijuterii, mașini, case, iar unii, din păcate, și-au pierdut familiile.

La un moment dat intră în direct prin telefon o doamnă, anonim, lucrătoare la un cazino și mărturisește stupefiată cum vin oamenii cu salariul și îl bagă întreg la păcănele. Vizibil afectată, doamna angajată a acestui centru de patimi își exprimă îngrijorarea asupra fenomenului. Imaginați-vă femeia aceea sau copiii care rămân fără pâine pe masă luna respectivă.

Domnul prim-ministru, Marcel Ciolacu vrea să le scoată din oraș spre periferie, pentru a opri tentațiile. Adevărul este că s-au înmulțit exagerat de mult.

Practic, este vorba de niște adicții (dependențe), care au în spate posesiuni demonice controlate de diavolul. Exploatarea poftei de bani prin câștig mârșav, care oferă nădejdi oarbe, iar la final ucide suflete nevinovate.

O moștenire repede câștigată la început, este blestemată la final. Până la urmă vorbim despre un blestem al păcatului, al poftei avide după bani, după câștig mârșav, fără efort, fără muncă. Mult și repede. Generația fast!

Reperați în proximitatea voastră pe cei plini de patimile lăcomiei, care își duc din greu blestemul adicțiilor. Spuneți-le că Hristoș eliberează, rupe legăturile demonice, sfarmă lanțurile robiei păcatului! Totul prin credință și voință!

Dragi tineri! Ieșiți de sub robia păcatului! Rupeți blestemul în Numele lui Isus! Fugiți de posesia demonică! Nu lăcomiți la câștigul mârșav! Nu vă tăvăliți în mocirlă! Nu atingeți ce-i necurat! Strângeți încetul cu încetul și veți avea parte de fericire și împlinire în sânul familiei voastre!