Fericirea este acel ceva, după care tânjim toți, dintotdeauna, pretutindeni și indiferent de vârstă. Toți vrem să fim fericiți. Oare avem șanse egale la fericire? Oare putem fi fericiți toți? Oare toate lucrurile pe care le căutăm să ne fericească sunt ortodoxe? Oare știm noi cu adevărat ce este fericirea? Sunt niște întrebări legitime la care încercăm să căutăm un răspuns.

Dex-ul ne lămurește puțin cu definirea termenului: FERICÍRE, fericiri, s. f. Stare de mulțumire sufletească intensă și deplină. (Sursa dex online)

Stare de mulțumire sufletească? Wow! Deci toate încercările hedoniste care ne amăgesc prin surogate de fericire sunt niște martori mincinoși? Ofertele umanismului “centrul existenței omului este propria lui fericire” sunt niște minciuni poleite cu adevăr?

Dacă definiția științifică face trimitere la “starea sufletească de mulțumire”, atunci trebuie să mergem în spectrul spiritual. Deci nu există fericire fără Dumnezeu în formulă. Nu există mulțumire sufletească într-un suflet neregenerat prin jertfa lui Hristos. Haideți atunci să mergem la izvor: BIBLIA

Le-am numit paradoxurile fericirii. Am vrut să le zic: înțelesurile fericirii sau inversurile fericirii sau tainele fericirii. Haideți să vedem ce spune Biblia despre aceste paradoxuri. De ce paradoxuri? Pentru că nu le acceptă decât un mic număr de oameni. Iată de ce numărul oamenilor fericiți este redus.

1.Întorsura trecutului. (Ps 32:1) Ferice de cel cu fărădelegea iertată și de cel cu păcatul acoperit!

Vrei să fii fericit? Fă o incursiune responsabilă în trecutul tău. Vei găsi acolo păcate nerezolvate, nemărturisite, neiertate? Trebuie să ceri Domnului să te ierte prin sângele Domnului Isus. Acele fapte grele apasă pe conștiința ta și îți fragmentează traseul spre pomul fericirii.

2.Fericirea prigonirii. (Matei 5:11) Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni și vor spune tot felul de lucruri rele și neadevărate împotriva voastră!
(5:12) Bucurați-vă și veseliți-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot așa i-au prigonit pe prorocii care au fost înainte de voi.

Orice drept civil sau penal îți dă câștig de cauză pentru calomnie, acuze nefondate, mărturie mincinoasă, instigare la ură etc. Dacă vrei dreptate, vei primi dreptate, dar, parcă era vorba de fericire! Atunci îndură, rabdă, iară, uită, iubește răufăcătorii. Iată paradoxul iubirii Hristologice.

3.Defensiva fericirii. Noi am știut că pentru fericire trebuie să te zbați. Să fii rechin. Să calci peste cadavre. Să ai putere și faimă. Asta e filozofia secularistă. Hristos ne învață diferit:

(Matei5:5) Ferice de cei blânzi, căci ei vor moșteni pământul!

Iată oamenii fericiți care trăiesc frumos și armonios și vor moșteni bogățiile adunate de cei lacomi. Iată defensivă fericirii biblice. Iată secretul!

4.Fericirea lacrimilor altruiste. În epoca promovării individualismului și a cultului personalității, vine Domnul Isus și spune: (Matei5:4) Ferice de cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiați!

Ferice de cei ce plâng pentru păcatele lor cu introspecție și pocăință. Ferice de cei ce plâng pentru neamurile și apropiații lor. Ferice de ei, nu pentru că plâng, ci pentru că vor fi mângâiați.

5.Nesațul fericirii. Oamenii caută fericirea în mâncare, pe la frontierele îmbuibării. Domnul Hristos vorbește de altfel de foame. Altfel de sete, nealcoolică: (Matei 5:6) Ferice de cei flămânzi și însetați după neprihănire, căci ei vor fi săturați!

Revenim la definiția fericirii. Stare de mulțumire sufletească. Un suflet subnutrit nu va putea fi fericit niciodată. Un suflet flămând este în permanentă căutare. Un suflet însetat este doritor de plinătate, de abundență și har.

6.Empatia fericirii. (Matei5:7) Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă!

Cum? Să fii empatic? Să fii atent la nevoile altuia? Să fii milos? Asta nu e pierdere de vreme? Nu e ruinare? Nu înseamnă cheltuială? Ba da. Dar oare ce altceva îți poate aduce împlinire mai mult ca a vedea un năpăstuit al sorții beneficiar al milei tale.

6.Puritatea fericirii. (Matei5:8) Ferice de cei cu inima curată, căci ei Îl vor vedea pe Dumnezeu!

Astăzi? Când există acest maraton al desfrâului. Când destrăbălarea atinge cote alarmante ca Sodoma și Gomora! Mai poate fi cineva cu inima curată? Nepătat în cuget? Da! Cel ce vrea să fie cu adevărat fericit. Doar cei cu inima curată sunt preafericiții care îl vor vedea pe Dumnezeu.

7.Pacifismul fericirii. (Matei5:9) Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemați fii ai lui Dumnezeu!

Sunt fii ai întunericului care iubesc diversiunea, manipularea, dezinformarea, trivialitatea și conflictul. Acești oameni își urlă nemulțumirile în public. Sunt tare nefericiți. Dar omul regenerat în Hristos are are o pace ca o mare în inima lui. Este fericit și bucuros. Pacea hristologică întrece orice pricepere. Este superioară fiecărei forme de inteligență, naturală sau artificială.

8.Fericirea sperată. Viitorul binecuvântat. Nădejdea în Dumnezeu. Bucuria mântuirii. A ceva ce nu văd, dar sunt fericit și cred că într-o zi Dumnezeu mă va duce în cer. (Ier 29:11) Căci Eu știu gândurile pe care le am cu privire la voi», zice Domnul, «gânduri de pace, și nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor și o nădejde.

Fericirea că Dumnezeu mă ajută în viitor, că sunt în siguranță la umbra aripilor Lui, că e interesat în detaliu de binele și fericirea mea eternă. îmi dă un sentiment neclintit de fericire.

9.Sfânta fericirii teamă. (Psalmii 128:1) Ferice de oricine se teme de Domnul și umblă pe căile Lui! 
(128:2) Căci atunci te bucuri de lucrul mâinilor tale, ești fericit și-ți merge bine.

Fericire în teamă? Da! Nu vorbim de teroarea unui Dumnezeu care pedepsește, ci de temerea sfântă a dragostei, de reciprocitatea iubirii, de frica bună care mă duce în reverență și recunoaștere a suveranității lui Dumnezeu. Omul care trăiește cu respect față de legile sfinte e fericit.

10.Cuibul fericirii căminului încălzit de iubire hristologică. Familia

(Psalmii128:3) Nevasta ta este ca o viță roditoare înăuntrul casei tale; copiii tăi stau ca niște lăstari de măslin împrejurul mesei tale.

Familia este colțul de rai în care simți bunătate și înțelegere. Soția te iubește. Copiii te așteaptă și îți sar în brațe când ajungi acasă. Hărnicia este o virtute care garantează belșug. Altarul devoțional al familiei este la rang de cinste, iar Dumnezeu te binecuvântează cu fericire.

Știu. Nu am atins toate punctele fericirii. Știu. Nu am pomenit nimic de bani, concedii exotice, lux, destrăbălare. Dar, oare nu era vorba despre fericirea adevărată? Sigur. Atunci trebuie să citim paradoxurile fericirii. Citește aceste inversuri ale iubirii, care arată de fapt SENSUL UNIC al fericirii, stabilit după criterii divine pe coordonatele Cuvântului Sfânt. BIBLIA.

Fiți fericiți!

Luca(6:47) Vă voi arăta cu cine se aseamănă orice om care vine la Mine, aude cuvintele Mele și le face.
(6:48) Se aseamănă cu un om care, când a zidit o casă, a săpat adânc înainte și a așezat temelia pe stâncă. A venit o vărsare de ape și s-a năpustit șuvoiul peste casa aceea, dar n-a putut s-o clatine, pentru că era zidită pe stâncă.

Mai erau și fariseii care “zic, dar nu fac” nimic din ceea ce zic. Slujirea înseamnă implicare. În ce? În tot găsești bun și la îndemna ta. În apropiere de tine este de lucru pentru Dumnezeu. Cercetează amănunțit vecinii. Găsești pe cineva nevoiaș? Întinde mâna. Verifică neamul tău. Găsești tineri legați de adicții, copii, părinți care se ceartă non-stop, cumnați, unchi alcoolici? Fă ceva pentru ei.

1. Familia Puiu. Claudiu și Cosmina

Vă amintiți de ei. Claudiu este cu un an mai mare decât mine. Are 38 de ani. A făcut un AVC. A stat luni de zile prin spitale. Acum e invalid. Ne-am rugat. Ne-am implicat. Am acționat. Primăria a donat un teren în Recaș. Biserica locală Recaș în parteneriat cu Biserica Betleem Arad au acționat. Oameni plini de inimă care au mers zilnic acolo. Casa e construită. Urmează finisajele, branșările, utilitățile și mobilarea. Se vor face și astea. Mulțumim celor care au donat și s-au implicat. În scurtă vreme sperăm ca cei 4 copilași să se mute la căsuța lor împreună cu tatăl bolnavă și cu mama lor obosită de spitale, alergătură și stres. Dar Cosmina face asta cu dragoste de familie.

2. Vecinii mei. Familia C.

Vine într-o zi soția acasă și zice: “Iubitu, ce facem noi pentru oamenii aceștia? Sunt lângă noi. Sunt vecini.” Am apelat la ajutor. Mansarda a fost zidită. Camerele renovate. Țigla cumpărată. Gresia la fel. Parchetul promis și va veni la momentul potrivit. Ieri a ajuns centrala termică. Nu am găsit voluntari pentru acoperiș. Dar am găsit un meseriaș bun. Acoperișul e aproape gata. Familia C. Va fi în casă nouă și acoperită de sărbători. Nu este acest un motiv de bucurie? Pentru noi foarte mare! Pentru asta îl proslăvim pe Dumnezeu.

3. Biserica MUNTELE SIONULUI Ghioroc

Muncim. Nu aveam sala de mese, nici bucătărie, nici sala de studiu pentru copii. Cei 30 de copii învățau în biroul pastoral. Nu aveai loc să respiri. Cu oameni inimoși și devotați lucrăm la sala de mese a bisericii. Suntem la finisaje și mobilier. Cu Domnul vom face mari isprăvi. Urmează să avem o conferință de tineret de pe zona (R5). Vom avea condiții în sfârșit. Nefinisate. Dar sporim.

4. Betleem.

Ne-am mutat în biserică dar mai sunt multe de făcut. Parcarea trebuie pavată. O sală de mese, iar pe lângă toate acestea mai avem niște datorii consistente. Dar toate aceste lucrări sunt doar niște oportunități de a sluji Domnului. Niște fronturi de muncă deschise de Dumnezeu pentru echipele noastre de intervenție. Iar la final vom zice onorați: “Am fost niște robi netrebnici care am făcut ce eram datori să facem.” Cu regretul că se puteau face mult mai multe. Dar și noi suntem limitați: cu sănătatea, cu familia, cu serviciul, cu timpul, cu toate. Of dacă ar fi avut săptămâna măcar zece zile și fiecare zi măcar 40 de ore!

Pe deasupra zburăm cu avioane, traversăm țara în lung și în lat, pe ploi și zăpezi să slujim la conferințe și evanghelizări, căci vremea este foarte scurtă și vine Mirele Isus.

Dacă Dumnezeu te cercetează citind aceste rânduri și dorești să te implici în vreun proiect al nostru îți vom lăsa atașat conturile Bisericii Betleem. Vei specifica domeniul în care să fie utilizați banii depuși, iar ei vor fi direcționați spre Departamentul social sau administrativ pentru a ajunge acolo unde ai dorit tu. Ex: “Donație familia Puiu” sau “Donație familia C. Ghioroc” sau “Donație Biserica Muntele Sionului Ghioroc” sau “Donație Betleem”

Poate ești prins în alte proiecte. Poate ești legat cu locul de muncă și ești restant la slujire. Poate pur și simplu acum, înainte de sărbători ai dorința de a face un bine. Ai ocazia aceasta, sprijinind șantierele noastre de slujire.

Îți mulțumim pentru implicare și pentru că ai ales să fii partenerul nostru în slujire. Vei sta pe podium și la răsplătirile dumnezeiești!

(Judecătorii 5:7)

Din volumul 2: Contemporan cu sfinții

Sora Maria Mărgăian a fost o sfântă care se naște la un secol una. O mamă a multor neamuri. Un om minunat. O femeie credincioasă. Un membru de nădejde al unei biserici vii din Agrișu Mare.

Născută în România anului 1930, când țara noastră era regat sub sceptrul regelui Carol al II- lea. În plină ascensiune a lui Hitler. La vârsta adolescenței, când domnișoarele visează IPhone 16, sora Maria se ascundea pe unde putea de agresiunea bombelor celui de-al II-lea Război Mondial, care a devastat Europa, semn că nu a avut o copilărie strălucită. Povestea bunica mea, născută în 1926, ca fetele erau luate cu forța de ruși și folosite la săpat tranșee.

Sora Maria se căsătorește cu fratele Nicolae Mărgăian. Au împreună 12 copii, 44 de nepoți și 77 de strănepoți. Dintre care a îngropat 4 copii, 3 nepoți și 3 strănepoți. O familie de apostoli. Singurii din sat credincioși. Dacă nouă ni se pare greu să mergem la biserică, avem multe comentarii de făcut, sora Maria a fost un apostol al comunității în care a trăit, în țara moților (Lupeni, județul Alba). La lumina lumânării, în calomnie, batjocură și insulte din partea oamenilor, duce crucea Domnului fără murmur mai departe.

Din poveștile fratelui David Mărgăian (Duțu), a fratelui Nicu Mărgăian, am reușit să desprindem niște adevăruri monumentale despre acești eroi ai credinței, născuți în mustul pământului românesc. Eroi care au dat naștere la 5 slujitori pe care i-a crescut în frica Domnului. Acești slujitori ai Domnului au avut un exemplu remarcabil în această mamă binecuvântată de Dumnezeu.

Sora Maria și-a cinstit părinții. A trăit 94 de ani. Dreaptă ca o lumânare până în ziua morții. Cu o față senină și tot timpul cu un zâmbet grațios. În ultima perioadă, și ridurile din jurul ochilor erau atât de frumoase. Ca razele soarelui, reflecție a unei inimi curate.

Cu o privire blajină, sprâncenele proeminente ca un luptător neînfricat. Plină de viață și o luciditate impecabilă până în ziua morții. Am avut ocazia de mai multe ori să discut cu dumneaei. Sora Maria avea totdeauna un îndemn bun, la sfințenie, la viață curată. Dragi mame, aveți nevoie de un exemplu de mamă ce și-a încheiat cu bine alergarea? Aveți suficiente motive de a o interpreta pe sora Maria Mărgăian.

Acest uriaș de femeie a lăsat în urmă amintiri frumoase. A lăsat în urmă o armată de oameni temători de Dumnezeu. Cu nepoți și strănepoți, familia Mărgăian se ridică la zeci de oameni serioși și plini de inimă pentru Împărăție.

Fără bibliotecă personală. Fără studii academice. Fără prea multe comentarii biblice. Fără drepturi constituționale. Prigonită. Jignită. Amenințată. Familia surorii Maria a știut ce are de făcut. Să ducă la bun sfârșit creșterea unei brigăzi de slujitori, care au purtat numele Mărgăian. De aceea să ne ridicăm pălăria în fața unor bătrâni care au luptat pentru credință și să le arătăm prețuire. În multe domenii suntem depășiți de credincioșia și loialitatea lor față de Rege…

Istovită de neputințe și vreme. Epuizată de sutele de zile de post și rugăciune. Cu inima frântă după ce a plâns pe sicriele a cinci dintre copii, dintre care 4 slujitori ai Domnului. Sora Maria a mers la odihnă. O! Ce meritată odihnă!

Să vă simțiți onorați dumneavoastră care ați avut harul de a o avea ca mamă. Voi care o puteți numi bunică. Cei care ați avut-o ca soră în Hristos. Noi toți care am cunoscut-o. Avem consistente motive în a ne simți onorați! A fi contemporan cu un astfel de om, poate fi un har unic în viață. Așa sunt doamnele Împărăției. Femeile evlavioase. Sfintele lui Dumnezeu pe pământ. Sunt oameni normali, dar plini de Duhul Sfânt.

De aceea, fără a exagera afirm: “s-a ridicat o mamă în Israel”, s-a ridicat la Tatăl ceresc sora Maria Mărgăian… LA REVEDERE, DRAGA NOASTRĂ SORĂ ÎN DOMNUL!

Frumos! Înseamnă că mai sunt familii în care altarul rugăciunii zilnice este la rangul lui. De cinste. Acești copii vor crește sănătos și bine. Dar am auzit apoi foarte puțini dintr-o clasă întreagă de genul: “Și noi! Și noi!” Iar asta m-a mâhnit în sine.

Mă lămurește imediat elevul E. “Noi ne rugăm doar când se roagă mami!” Oare unde e tatăl în formulă? El fiind responsabil cu partea teologică a familiei. Dar să fim de bună credință. Tatăl, în general lucrează în deplasare.

Dragă mamă! Roagă-te cât mai des! Copilul nu are inițiative. Dacă ar fi după el ar adormi cu telefonul în mână și apoi sub pernă. El este obosit și după el tot timpul e prea târziu. Nu lăsați după copil. Nu știu să se roage? Învățați-i! Nu aveți timp? Faceți-vă! Nu le place rugăciunea? Faceți un moment frumos? Sunt obosiți copiii? Încheiați mai repede activitățile. Numai nu adormiți fără rugăciune.

“Noi citim și din Biblie!” Spune un altul. Și cam acel altul din toată clasa. Între 4 și 7 ani se dezvoltă în copil simțămintele religioase. Învățați-i legea Domnului, iar când vor fi mari nu se vor abate de la ea. Să ne rugăm cu ei. Să ne rugăm pentru ei. Să citim din Biblie. Să le spunem povești. Să adoarmă fericiți. Și familiile noastre vor fi binecuvântate, iar copiii vor fi cu mult mai educați și în siguranță. Pentru ca nu există educație fără Dumnezeu și Biblie.

Dragi mame și tați. Sunt meciuri de seară. Sunt știri. Sunt emisiuni preferate. Dar nu uitați de rugăciune! Copiii nu se roagă dacă nu o văd pe mama. Dacă nu îl văd pe tata. “Ei se roagă când se roagă mama!”

Sora Elisabeta, cu nume sfântă, a avut un moment al întâlnirii cu Dumnezeu în tinerețe. S-a botezat. A pornit bine pe calea credinței, dar pe traseu au apărut o suită de alegeri și căi străine de Biblie și de fericire, în mod intrinsec. Pentru ca nu există fericire, decât în termenii Bibliei. Viața a dus-o pe sora Elisabeta departe de Dumnezeu. A rătăcit zeci de ani pe lângă Cale. Toate lucrurile păreau bune și vesele, până când o boală necruțătoare a oprit-o din alergare. La 69 de ani.

Da prieteni. Cu Dumnezeu nu te joci. Te lasă în pace, în voia minții tale necoapte, dar dragostea Majestății Sale, te constrânge la un moment dat să te întorci pe cale. Ai putea gândi deformat. Faci un calcul rapid și zici: “OK. Deci pot să trăiesc oricum, că în final Dumnezeu va face o excepție pentru mine. O boală și am rezolvat/plătit toate datoriile sufletești!” O! Nu! A plătit Dumnezeu totul. A murit Domnul Isus Hristos în locul tău și al meu. Ești sigur că vei avea binecuvântarea unei boli purificatoare în cuptorul suferinței? Ești sigur că va mai fi acel cândva? Și așa, suferința doar te trezește, mântuirea e doar prin cruce.

Georgiana este o soră care ar trebui multiplicată. S-a apropiat de sora Elisabeta. A vorbit cu ea. S-a rugat pentru ea. A sunat mai mulți păstori. Nu au prea venit. Nu era în “aria lor de acțiune.” Poftim? Când e sufletul unui om în joc mă mai gândesc la statute și sectoare? Când un om e pe moarte, mai e timp de zăbavă?

Ca o ironie a sorții, mai bine de o lună nu am putut ajunge. Dar, împreună cu Sami, am ajuns marțea trecută la sora Elisabeta. Vizibil afectată de gândul morții. Era clar că va pleca. Am citit din Biblie. Ne-am rugat. Am mărturisit-o. Perfect lucidă a manifestat cu lacrimi regrete pentru abaterile vieții. I-am făcut ungerea cu untdelemn(mir). Am încredințat-o în mâna Domnului și am plecat.

Ieri am primit telefon de la Georgiana. “Sora Elisabeta a murit.” Dumnezeu i-a prelungit zilele pentru a-și regla conturile sufletești. Câți oameni ca Georgiana oare? Care să stea de vorbă dezinteresat cu bătrâni muribunzi? Tu când ai petrecut zece minute cu un bătrân? Poate e chiar bunicul sau părintele tău sau vreun unchi, o mătușă, o vecină. În curând vor fi doar o umbră. Și vei îmbătrâni cu regretele ignoranței voite.

Dragi slujitori ai altarelor! Nu mai puneți prea multe întrebări. Nu mai calculați zilele de amânare. Nu împărțiți oamenii pe sectoare și zone. “Parohia mea este lumea întreagă!” Replica Wesley la întrebările politico-bisericești ale vremii. Cert este că se moare dragilor. Pe planetă mor oameni neîmpăcați cu Dumnezeu. Iar asta mă macină zilnic. În fiecare zi este un muribund care așteaptă o rază de speranță. Iar mâine vor îmbătrâni alții… Apoi noi și copiii noștri. Trăim în har. Recuperați orice urmă de viață.

Sora Elisabeta a mai avut o săptămână de har, după împăcare. Dumnezeu a iubit-o mult. Ca pe fiecare. Dar haideți să nu facem abuz de dragostea Majestatea Sale. Haideți să ne întoarcem la Hristos!

(Evrei3:12) Luați seama dar, fraților, ca niciunul dintre voi să nu aibă o inimă rea și necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel viu,
(3:13) ci îndemnați-vă unii pe alții în fiecare zi, câtă vreme se zice: „Astăzi”, pentru ca niciunul din voi să nu se împietrească prin înșelăciunea păcatului!
(3:14) Căci ne-am făcut părtași ai lui Hristos dacă păstrăm până la sfârșit încrederea nezguduită de la început,
(3:15) câtă vreme se zice: „Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile, ca în ziua răzvrătirii!”

La revedere sora Elisabeta!