Faptul că mă iubește este evident pentru toată lumea când vine vorba de fetița noastră Briana. La cei patru anișori ne surprinde în fiecare zi cu câte ceva. La trei ani, venind pe mașină de la Arad, coboară din scăunelul ei, vine între scaunele din față și zice: „Tati, când o să chesc’ meie’ tu o să mă botezi și pe mine!” Vă dați seama că ar fi cea mai fericita zi.
De data asta, fiind plecat cu serviciul slujirii, mă întorc aproape de ora lor de somn. Probabil se gândea că nu sunt, și oi fi ajuns exact în momentele frământărilor ei. Cum am intrat pe ușă, își ridică mâinile în sus și vine alergând spre mine, strigând: „Taty, gigantul meu puternic!” Vă dați seama că inima mea a crescut și mai mare.
Iubiți părinți! Nu deformați în mintea copiilor imaginea tatălui și a mamei. Lăsați copilul să știe că tatăl lor este cel mai puternic, lăsați-i să știe că mama lor este cea mai puternică. Fiecare gest sau comportament contribuie la creșterea personalității lor.
La umbra unui părinte „puternic” cresc copii buni. Imaginea unui părinte puternic le dezvoltă caracterul, au încredere în ei, și li se dezvoltă capacitatea intelectuală și relațională. Lângă un părinte umilit, copilul crește anxios, neîncrezător, depersonalizat, trist și prada ușoară fricii, nefericirii și chiar depresiei.
Dragi mame! Cinstiți-vă bărbatul! Respectați-l ca pe chipul și slavă lui Dumnezeu, așa cum e văzut în lumina Evangheliei. Iar voi tați păstrați intactă demnitatea paternă! Câștigați-vă respectul cu fapte. De asemenea dagi tați! Cel mai mare bine pe care un tată îl poate face pentru copilul său este să îi iubească mama. Să o iubiți, asemenea raportarii lui Hristos la Biserică. Iar voi mame, păstrați-vă demnitatea maternă!
Dragi părinți! Fiți giganții copiilor dumneavoastră! Fiți eroii lor! Fiți tari! Iar voi copii, nu uitați să vă cinstiți parinții! Sunt uriașii voștri protectori!
Conceptul Betleem s-a născut în urmă cu patru ani în inima unor oameni pasionați de Împărăția lui Dumnezeu. Eram puțini, o mână de oameni, chiar dacă au promis mai mulți că vor pune umărul la greu, treptat s-au retras. Sunt tot mai convins că a rămas exact cine trebuie. Între timp s-au botezat zeci de oameni care sunt înfometați de a sluji Stăpânului.
Viziunea clară, perseverența, implicarea activă a fiecăruia, accentul pus pe rugăciune, seri prelungite, predicarea curată a Cuvântul vieții, dezvoltarea unei mentalități de sfințire și curăție, cu ajutorul Duhului Sfânt, se pare că toate acestea au contribuit activ la dezvoltarea miraculoasă a lucrării. Vin oameni care spun că din parcare simt prezența și cercetarea lui Dumnezeu. Culuarele pline. Balconul arhiplin, pe holuri avem scaune, peste tot e plin. Abia respirăm în față, după cum se poate vedea și în filmulețul de mai sus. Vin oameni serioși, oameni spirituali care se implică în procesul închinării.
Modul în care Dumnezeu a binevoit să toarne har ne surprinde în cel mai plăcut sens. Biserica actuală, care ni se părea foarte mare la început și ne rugam pentru scaunele goale, a devenit arhiplină. Toate scaunele de prin încăperile adiacente lăcașului de cult le aducem la slujbe, nu mai avem spațiu, ieri la amvon am stat pe jumătate de loc. Duhul lui Dumnezeu lucrează minunat. Doar ieri am avut mulți oameni care au venit pentru prima dată. Vin și din județele limitrofe. Dumnezeu lucrează miraculos.
Un motiv în plus să grăbim lucrarea de construcție, care, da, prin harul lui Dumnezeu este în gri. Construită în procent de 100%, acoperită, cu tâmplăria pusă. Mai avem mult de lucru la ea. Dar perseverența, credința, implicarea unor oameni pe care nu îi cunoșteam și care au sărit în ajutor ne motiveaza să credem. Mai departe. Copilașii de două luni stau izolați în camerele mici de studiu, pentru că nu mai au nici o șansa să participe la slujbă, doar dacă stau în brațele părinților.
Poate lecturând aceste rânduri Dumnezeu te cercetează în vreun fel să fii parte a viziunii Betleem. Să pui și tu un scaun, o chiuvetă, o ușă interioară. Mână de la mână, om cu om, iar Dumnezeu va face minuni. Anul acesta prin ajutorul lui Hristos ne propunem să ne mutăm în clădirea nouă. Să putem aștepta cu demnitate oamenii la închinare.
Dumnezeu să binecuvânteze Betleemul! Echipa de slujitori consacrați! Toate departamentele care slujesc cu pasiune pe Hristos! Vă mulțumim anticipat de implicare! Suntem recunoscători lui Dumnezeu și oamenilor Lui, care nu spun niciodată nu! Care se implică în lărgirea Imperiului lui Isus Hristos!
Asta este faza actuală. Așteptăm instalația electrică și trecem la tencuieli și finisaje interioare.
Noua conducere a Cultului Creștin Penticostal din România a desemnat echipa departamentului de Tineret al Cultului. Fratele păstor Victor Cîmpean, membru în Comitul Executiv este responsabilul Departamentului. S-a întocmit o echipă de lucru pentru perioada următorilor patru ani. Alcătuită din păstori tineri, implicați, activi și plini de pasiune pentru slujire.
Victor Cîmpean (BN)(pastor coordonator), Ciprian Bârsan (CS), Radu Pavel(BH), Chiță Ciobanu(SV), Flaviu Coman(CT) Gherasim Magda(MM), Marius Livanu(IT), Mircea Deteșan(CJ), Daniel Hada(HD), Adi Clep(SB), Caleb Nechifor(CJ), Ioan (Neluțu) Filip(MM), Onisim Botezatu(AR).
Am avut o întâlnire online, în care ne-am cunoscut și în linii mari, fratele Cîmpean ne-a prezentat viziunea pentru următorii patru ani, în ce privește lucrarea de tineret. Au luat cuvântul frații păstori implicați, am fost chiar fascinat să asist la această dezbatere. Oameni care văd lucrurile așa cum sunt, realist și bine, care văd nevoia iminentă de acțiune, oameni cu capacitați operaționale foarte bune, care au demonstrat pe plan local hărnicie și implicare. Dragilor, abia aștept să iau notițe de la dumneavoastră la prima întâlnire.
S-a subliniat nevoia acută a unei strategii de lucru fiabilă, un maraton de salvare a tinerei generații din vâltoarea mediatică, din dramele patimilor, din văile depresiei, căutându-i în lumea lor și adaptându-ne metodologia de lucru vremurilor pe care le trăim din motive de relevanță și randament maxim. Sunt încrezător că Dumnezeu ne va umple de har și Duh Sfânt să dăm direcții bune și clare, să fim un model, întâi prin exemplul personal apoi prin implicare activă.
Fratele Cîmpean spunea: Citez: „Biserica lui Isus Hristos de mâine va arăta în funcție de: organizarea, viziunea, pasiunea și călăuzirea slujitorilor de astăzi.” (parafrazat). Foarte adevărat. Îmbătrânim cu fiecare zi. Suntem într-o luptă contracronometru de salvare a tinerilor noștri, de încurajare la slujire și implicare a liderilor, pentru folosul Împărăției lui Dumnezeu, conștienți că vremurile sunt scurte și grele.
Mulțumim fraților din Comitetul Executiv, mulțumim fratelui Victor Cîmpean pentru implicare și credit. Mulțumim Domnului pentru echipa dinamică, determinată și hotărâta să facă ceva pentru generațiile viitoare. Iar noi ca umili robi ne punem în slujba Stăpânului, iar cei patru ani de mandat ne dorim să fie o binecuvântare pentru Biserica Penticostală Locală, dar și la nivel central, eficientizând departamentele de tineret pe filiale și comunități, fluidizând drumul tinerilor spre slujire de calitate.
Ne vom retrage două, trei zile la munte, ne vom sfinți, vom posti, ne vom ruga Domnului să ne dea lumină, discernământ, echipare cu darurile Duhului Sfânt, dând randament maxim în lucrarea la care am fost chemați.
Întăriți-vă dar mâinile obosite și genunchii slăbănogiți; croiți cărări drepte cu picioarele voastre, pentru ca cel ce șchiopătează să nu se abată din cale, ci mai degrabă să fie vindecat. (Evrei 12:12-13)
După războaiele spirituale pe care le-am avut în prealabil, mă așteptam ca lucrarea din Spania să fie una excepțională. Și a fost! Cu jumătate de oră înainte biserică este deja arhiplină. Se aduc scaunele din sălile de copii. De prin birouri, de la mama și copilul. Biserica e tot mai plină. Mulți oameni stau în picioare. O biserică cu capacitate de 200 de locuri trebuie să suporte număr dublu de persoane.
Depășim ora de începere cu organizarea și așezarea. Of! Ce drag mi-a fost de adolescenții aceia care au stat în fața amvonului pe scăunele de păpuși, de grădiniță. Ce mult îi ador pe cei care au stat trei ore în picioare! Ce rău în pare de zecile de tineri care au plecat, pentru că nu au mai putut avansa, biserica fiind plină până în stradă. Oare ce răsplată vor avea slujitorii care au venit și de la 500 de km cu tinerii lor, pentru a prinde un loc și a se bucura de prezenta Domnului?
Când focul Duhului a început să miște biserica la închinare, a început puterea întunericului să cadă la picioarele lui Isus Hristos. Ceva se petrece oricum! Rog liderii bisericii de pretutindeni să prindă startul acestei treziri. În Ken Tacky, SUA rugăciunea nu se mai oprește de vreo lună de zile, Toni Berbece pregătește evenimentul colosal de pe National Arena, unde cheamă națiunea română la rugăciune, închinare pentru trezire Națională. Trezire în care cred, pe care o aștept și la care vreau sa fiu parte. Războiul din Ucraina a umplut bisericile și de oameni și de scop. Anul acesta la evanghelizare toate bisericile au fost pline. Un frate păstor spunea că de la deschiderea bisericii nu a mai avut atâția oameni la evanghelizare. Cred că trăim ultimele recolte ale harului.
Revenind la Alcala de Henares. La sesiunea a doua a conferinței, au început lanțurile să cadă, când s-a cântat cântarea: „În Numele lui Isus să cadă legături, adicții, frici, depresie, și orice-ntărituri”, Dumnezeu a declanșat harul. Au început să vină în față tinerii. Ne-am rugat pentru ei, mocheta a rămas umeda în urma lacrimilor de pocăință. La părtășia de la sala hotelului, am avut zeci de marturii de la tineri care au decis să își schimbe viața. M-am bucurat că au venit persoane care s-au botezat în urma predării Domnului la conferințele din anii trecuți. „Iată ce mă face să mai trag nădejde?”
În biserică Betel te simți ca acasă. Ca în biserica de pe vremurile bune. Ca la Betleem, Arad. Rugăciunea e rugăciune. Cântarea e cântare. Fratele Iacob Miron este un om cu totul special. Căldura sa manifestată față de enoriași, față de oaspeți, îl clasifică între sfinți.
Duminică dimineața și seara Dumnezeu avea să ne surprindă din nou cu prezența Sa. De aceasta dată părinții au ieșit la rugăciune pentru eliberare. Plângând unii își mărturiseau cu voce tare păcatele. Adulți care s-au hotărât pentru botez.
Ar trebui să ne luptăm mai mult pentru copiii noștri (români) din străinătate. Să le slujim mai mult, un milion sunt doar în Spania. Foarte inteligenți, dezghețați la minte, se luptă să facă față fluxului filozofic propulsat de ateism și toleranță deformată. Se împotrivesc cu vehemență ideologiei de gen și sunt apostrofați, calomniați public, jigniți, umiliți.
Ferice de voi dragilor că țineți aprinsă flacăra mântuirii. Datorită vouă nu s-a stins lumina hristologică în școlile din occidentul secularizat. Tinerii aceștia au o sete pentru cunoaștere, pentru slujire. Mă întreabă despre facultate, sunt interesați să facă Teologie, să fie eficienți. Asta înseamnă că am reușit să îi inspir prin harul Domnului. Fie și puțin, Hristos va face diferența. Vă voi sta la dispoziție cu tot ce este nevoie în îndeplinirea scopului divin. Dintre voi se vor ridica cei mai puternici apologeți pe care i-ar fi putut avea Biserica Penticostală Română în vremurile din urmă.
Nu uitați dragi tineri ai diasporei, că austeritatea și provocările pe care le aveți în școală, naște titani ai credinței. Cu cât încercarea lor de anihilare a conștiinței este mai aprigă, cu atât vă motivează mai tare. Luptați! Stați drepți! Vegheați! Nu cedați! Ca niște soldați plini de Duhul Sfânt ai lui Hristos! Nu vă fie frică de nimeni și de nimic! Sunteți cei mai puternici în Numele lui Isus.
Domnul consul, Florin Urs și soția domniei sale Denisa și minunatul Andrei(copilașul lor)
La slujba de seară a fost prezent și Domnul consul Florin Urs. A avut un cuvânt, iar la final am avut onoarea de a servi masa împreună. A fost o mare cinste pentru mine. Să cunosc o familie deosebită. Romanii din Spania, sunt reprezentați cu cinste și profesionalism de către dumneavoastră. Faptul că sunteți și frate de credință e și mai minunat. Cu rafinament și smerenie, aleasa doamnă, Denisa, soția domnului consul a mers pe bancheta din spate lângă micuțul Andrei(un scump de altfel), iar mie mi-a oferit onoarea de a sta în față. Vă recunosc faptul că a fost o înaltă onoare să călătoresc în mașina condusă chiar de domnia sa, consulul Florin Urs. Am avut dialog la părtășia de la masă. Dincolo de emblema statului, că reprezentant al ambasadei României la Madrid, un om călduros, inteligent, degajat cu soția la fel de specială. La final ne-am plimbat puțin, am făcut poze, am povestit. A fost fascinant!
Mulțumesc George Deac și Mirela pentru găzduire organizare minunată a conferinței. Mulțumesc Lidia pentru că te-ai gândit la copilașii mei. Mulțumesc tinerilor care s-au implicat în organizare. Ema a personalizat tema conferinței pe prăjituri, pe care le-a dat ca amintire tinerilor. Mulțumesc fratelui pastor Iacob și soției Ema pentru părtășia de la masă.
Îmi este drag de voi. Sunteți o muza de inspirație pentru mine. Mulțumesc și lui Darius, Marcel și Marian pentru experiență frumoasă de la pod-cast, în cadrul proiectului Pe limba noastră, unde da, la 3000 de km distanță de casă am putut să ne exprimăm și să transmitem un mesaj în limba maternă, pentru zidire și mângâiere a românilor de pretutindeni. Abia aștept editarea materialului. Sunteți plini de viață și veseli.
Am plecat uitându-mă cu drag și dor în urmă spre marele Madrid care se face tot mai mic privit prin ochii decolării avionului. Îmi va fi dor de voi! De devotamentul vostru. De zecile de mii de kilometri (adunați) parcurși de fiecare dintre voi, pentru a ajunge la conferință. Chiar dacă (aceasta fiind tema conferinței), a fost obositor. Și Doar dacă (a doua parte a demnitarului), Dumnezeu va binevoi ne vom bucura din nou împreună.
Cu prețuire și bucurie Onisim Botezatu.
Domnul consul Florin Urs și doamna Denisa UrsFratele păstor Iacob Miron și soția Ema
Se pune că tinerii trăiesc din vise(în viitor) și bătrânii din amintiri(în trecut). Tinerii tot speră la multe, fac planuri, au viziune, proiecte peste proiecte și se trezesc batrâni și singuri, cu multe planuri eșuate. Iar viața este un fel de luptă pentru supraviețuire. La bătrânețe încep regretele, amintirile, iar trecutul devine un fel de Left behind. Niște treziți prea târziu, că puteau face tot altceva decât au făcut, că au dormit o viață în șlapii cu talpă de plută sau în pantofi cu tocul cât ciocul de flamingo și acum au insomnii cauzate de regrete. Se droghează cu diazepan, dar cu toate acestea nopțile sunt tot mai scurte și tot mai îngrijorătoare.
Singurii care trăiesc cu adevărat sunt copiii. Ei râd, aleargă, se bucură, construiesc metropole din lego, ei trăiesc viața din belșug. De aceea Hristos ne invită să redevenim copiii sau ca niște copii, măcar să îi imităm dacă vrem să ajungem sus în nemurire.
Mi-am propus să recapitulez lecțiile elementare ale vieții. Asta este imposibil departe de copii. Facem avioane de hârtie, desenăm tancuri și copaci, pe foi și pe asfalt, dăm niște șuturi în minge pe terenul din fața casei, culegem flori și prin „interpuși” (cea mica, Bia) le trimitem mămicii. Plantăm flori, curațăm pomii, jucăm șah, ne batem cu pernele spre disperarea mamei. Citim, ne rugăm împreună. Ne plimbăm cu motorul. Copiii mei sunt cei mai de nădejde prieteni. Prin ei trăim și noi, părinții.
Singura noastră șansă de altfel, este să petrecem cât mai mult timp cu ei. Haideți să mai lăsăm planurile presărate cu egoism. Să mai adune și alții bolovani unul peste altul, ceea ce s-ar numi în termenii sclaviei construcții proprii. Să ne mai debarasăm de proprietăți. Să mai renunțăm la drepturi la procese și la averea trudită de părinți. Să dăm prioritate în trafic, să nu sabotăm semafoarele fiecare vrând să fie și să plece primul. Parcă suntem tot timpul în grabă. Mereu plecăm prea târziu. Ne grăbim. Unde? I-am spus unui prieten: „Am recuperat 5(cinci) minute în cei o sută de kilometri. ” El zâmbește, mă privește drept și mă întreabă călduros: „Și ce faci cu ele dragule?” Tăcere….
Prieteni, e primăvară! A înflorit păpădia! Ziua e tot mai mare. Mulți oameni nu au trecut cu bine peste hibernarea iernii, tu ești viu. Trăiește! Fii plin de vibe! Fii energic și încrezător! Plimbă-te desculți prin iarbă! Stai în ploaie până te uzi leoarcă! Zâmbește! Râzi cu gura pâna la urechi atunci când simți și niciodată de necazul altuia! Empatizează cu cel nenorocit! Oare nu asta este VIAȚA ÎMBELȘUGATĂ promisă de Mântuitorul însuși?
Se pregăteau să meargă la biserică. Soția cheamă copilașii de pe trambulină să îi îmbrace. Între doi nori apare bălanul ⛅☀️ soare, ca un mire care iese din cămara lui. Privind încântată spre aceasta imagine dintre nori, și soarele care parcă se înghesuie să se arate aducând primăvara, Briana (fetița noastră) exclamă: „Mami, uite, vine Isus! Hai să ne pregătim că mergem în ceruri!” Uimită de reacția ei, soția încearcă să îi explice că o să vină Isus, dar acum trebuie să ajungem la biserică. Nu se lasă cu una cu două, (vai seamănă tare cu mine!). „Nu mami, de ce să mai mergem la biserică, vine Isus și mergem „diect” în ceruri!”
M-a impresionat până la lacrimi soția când mi-a povestit. Of, departe suntem de ceruri. Avem de terminat: școli, proiecte, planuri, afaceri, lupte, procese, frământări, oare noi mai știm că vine Isus? Creștinii primului veac făceau de strajă așteptând venirea lui Isus. Ei credeau că revine în oricare zi. Mai știu copiii noștri despre revenirea lui Isus? O așteaptă ei? Dacă nu îmi pregătesc copiii pentru cer, am trăit degeaba.
„Iată Eu vin curând!”, așa se încheie Biblia. Adică, „vin repede!”
Dragi creștini, haideți să privim Împărăția cerurilor ca un copilaș, să avem cu adevărat parte de ea. Oare ce te-ar ține legat pe pământ? Care este acel conflict nerezolvat? Îl mai aștepți tu personal pe Isus? Ești gata de zbor? Ești pregătit?
Dumnezeu să mă ajute să mă raportez la iminentă revenire a lui Isus, ca fetița mea de 4 ani, care atât de mult dorește să ajungă în ceruri. Acesta este obiectivul familiei mele, SĂ AJUNGEM ÎN CERURI LA ISUS!
🗺️🌐🗾 Cutremure. În Turcia numărul morților a sărit de 45 de mii. Unii sub dărâmături, alții datorita rănilor, iar cine mai știe câți sunt sub moloz. Stai acasă și poți muri în 20 de secunde. Bogat sau sărac, academician sau cerșetor. Se moare!
🛡️💂⚔️🤺 Război. Numărul oamenilor uciși gratuit în război a depășit 200.000 (două sute de mii). Stai in casă, și vine bomba trimisă de creștini contra creștini. Nu știu ce am putea să le spunem unor hinduși sau budiști. Probabil și ei se bat, se ucid reciproc, dar ei nu au că Mântuitor pe Hristos, Domnul iubirii desăvârșite. Asta e tragic. Deci pacea promisă de oameni e foarte fragilă, oricând se pot isca certuri și conflicte.
💥🚉✈️🛣️Accidente. În Grecia numărul morților din accidentul feroviar produs în Grecia a depășit 45 de morți. Se moare pe tren, pe avion, pe motocicletă, pe mașină. Pleci de acasă, dar întoarcerea este incertă.
🦠🦠🦠 Coronavirus. Italia a deschis ancheta naționala pentru moartea suspectă a peste 5000 de oameni în tragedia din Lombardia. Gestionare greșită a crizei sanitare, malpraxis, neglijență sau chiar planuri diabolice.
👷⛑️👷Proteste. Republica Moldova acuză încercări de lovituri de stat. Conflicte provocate, certuri, neînțelegeri. Deci oricând, oricine ar putea genera un haos național.
🇮🇱🇮🇱🇮🇱Telaviv. Israelul e și el în fierbere. Nici țara sfânta nu e scutită de conflictele nesfinteniei. Scutieri și și civili se ciocnesc și se gazează.
Un verișor prin alianță a făcut infarct la 40 de ani și a murit. Deci nici sănătatea pe care o tot cultivăm și o râvnim nu e așa grozavă. Poți muri în somn.
Întrebarea se pune: ESTE VIAȚA TA ASIGURATA ÎN JERTFA LUI HRISTOS? EȘTI BINE CU DUMNEZEU? DACĂ ÎNCHEI SOCOTELILE CU VIAȚA, MERGI LA DUMNEZEU? SAU?
O analiză a propriei vieți este mai mult decât necesară. Dumnezeu e plin de milă. Astăzi. Mâine nu se știe ce va fi!
onisimbotezatu 