„Ieru-Shalom” = Cetatea păcii. Iată că sa declanșat infernul asupra cetații păcii. Un infern al lor, care poate pregăti Paradisul nostru. În toată istoria aici a fost conflict, pentru că Israel este acel popor, în opinia lui Dumnezeu „tare încăpățânat”, dar și binecuvântat de Dumnezeu.
Toți știm că Ierusalimul este un fel de termometru al păcii mondiale. Pe de o parte, poporul Israel are mulți dușmani și mulți prieteni. Cel mai probabil conflictul va lua amploare, fiecare lider mondial va profita în interes personal de pe urma acestui conflict. Fie de partea Israelului, fie de partea teroriștilor.
Personal sunt convins de un lucru gravat de Dumnezeu în Biblie: (Gen 12:3) Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta și voi blestema pe cei ce te vor blestema și toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine.”
Vrei să fii binecuvântat? Binecuvintează pe poporul Domnului, Israel. Vrei sa fii blestemat? Nu ai decât să fii șovinist/ rasist și antisemit. Toți avem binecuvântarea prin ei, prin poporul lui Dumnezeu, prin Israelul pe care Domnul l-a ales. Cel puțin pentru faptul că din acest popor s-a născut Domnul Isus, Mântitorul nostru, merita să avem considerație față de ei. Să nu mai vorbim de pildele de neascultare pe care le avem din belșug în istoria lor, dar și exemplele de sfințenie.
Cât despre Hamas…
Ei sunt urmașii lui Ismael. Și ei sunt fiii frustrați ai lui Avram. Măgarii sălbatici, izgoniți de Sara, fugari, însetați de apă și de sânge. Iată ce spune Domnul despre ei:
Geneza(16:11) Îngerul Domnului i-a zis: „Iată, acum ești însărcinată și vei naște un fiu, căruia îi vei pune numele Ismael, căci Domnul a auzit mâhnirea ta. (16:12) El va fi ca un măgar sălbatic printre oameni; mâna lui va fi împotriva tuturor oamenilor, și mâna tuturor oamenilor va fi împotriva lui și va locui în fața tuturor fraților lui.”
Că se numesc ISIS, Hamas, Al-Qaeda sau Jihaduști sunt oameni caracterizați de frustrare și nefericire. Oameni urâți de toți, care îi urăsc pe toți. Oameni neiubiți care se manifestă prin violență ieșită din comun prin ura față de toți oamenii. Și ei au suflet, au inimă, doar că nu au avut acces la iubirea lui Hristos. Cu toate că au dreptul acesta. Ei cred că fac bine, chiar dacă e vizibil rău și condamnabil comportamentul lor. Și pentru luminarea lor trebuie să ne rugăm.
Cât despre noi…
Noi trebuie să fim înțelepți și pregătiți pentru orice. Matei capitolul 24 are o interpretare istorică (privind căderea fizica a Ierusalimului, care s-a împlinit în anul 70, d. Hr. Sub conducerea lui Titus), dar are și o interpretare escatologică (privind vremea sfârșitului și revenire Domnului Hristos, pe care o așteptăm, o credem, o sperăm).
Trebuie să ne rugăm pentru Israel. Dar nu mecanic, așa ca de obicei. Trebuie să insistăm cu rugăciune și post. Conflictul poate fi unul de scurtă durată, sau unul pe termen lung. Se poate încheia curând sau poate pregăti decorul revenirii lui Isus.
Matei(24:30) Atunci se va arăta în cer semnul Fiului omului, toate semințiile pământului se vor boci și vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere și cu o mare slavă. (24:31) El va trimite pe îngerii Săi cu trâmbița răsunătoare și vor aduna pe aleșii Lui din cele patru vânturi, de la o margine a cerurilor până la cealaltă. (24:32) De la smochin învățați pilda lui: Când îi frăgezește și înfrunzește mlădița, știți că vara este aproape.
Trebuie să fim pregătiți și biblici. Lăsăm conspirațiile deoparte, lăsăm politica deoparte, lăsăm propaganda trusturilor menite pentru asta, iar noi, Biserica trebuie să ne sfințim, să ne apropiem de Dumnezeu, paharul plinatății Duhului Sfânt să se bucure de abindență, să ne axăm masiv pe evanghelizare și sfințire, să fim gata că vara este aproape.
Psalmii (122:6) Rugați-vă pentru pacea Ierusalimului! Cei ce te iubesc să se bucure de odihnă. (122:7) Pacea să fie între zidurile tale și liniștea, în casele tale domnești! (122:8) Din pricina fraților și a prietenilor mei, doresc pacea în sânul tău. (122:9) Din pricina Casei Domnului Dumnezeului nostru, fac urări pentru fericirea ta.
Familia este una, cea originală, creată și sfințită de Dumnezeu prin taina cununiei. Orice deviație pe care vor să ne-o impună domnii promotori ai ideologiei de gen, pe lăngă că sunt nule sunt și imorale.
Nici măcar nu accept ideea de familie tradițională. Familia este prima instituție creată de Dumnezeu. Tradiția, este produsul uman al unor principii și obiceiuri promovate din generație în generație. Familia este FAMILIE și ATÂT! Formată din bărbat + femeie + Dumnezeu și iubire = copii. Mai veche decât istoria și biserica la un loc. Familia este edenul în miniatură din intenția lui Elohim (termen pentru Trinitate).
Tridimensionalitatea familiei.
1. Dimensiunea eternă. Așa cum Hristoș și-a iubit biserica și s-a jertfit pentru ea, ca să o înfățișeze înaintea Tatălui fără pată, fără zbârcitură, ci sfântă și curată, (Efeseni 5), la fel și bărbatul. Obiectivul său nu e doar acela de a avea nevastă la cratiță acasă, ci finalitatea căsniciei are ca obiectiv cerul. Iar cerul începe aici, prin colțul de rai de acasă. Prin rugăciune. Iubire. Respect reciproc. Devoțional cotidian. Promovarea valorilor sfinte. Principii. Sfințire zilnică. Înfrânare. Va trebui într-o zi să mă înfățișez cu familia mea înaintea lui Dumnezeu.
2. Dimensiunea socială. Căsătoria nu înseamnă abandon de părinți sau copii, dar nu înseamnă nici posesiune absurdă din partea părinților. Am văzut multe cazuri de părinți care și-au distrus proprii copii, prin intruziuni meschine în intimitatea familiei acestora. Cinstirea părinților e valabilă până la moarte. În ea atârnă fericirea copiilor. Dar ascultarea de părinți, trece pe modul opțional sau facultativ în ziua nunții..
Se recomandă precauție în privința prietenilor de familie. Să fiți foarte atenți pe cine aduceți în casă. Să nu vă treziți cu copiii abuzați sau alte nenorociri. Mare atenție! Sunt oameni de tot felul: afemeiați, păcătoși și cu legături demonice. Trebuie să fim sociabili, trăim în comunitate, să ne înțelegem bine cu oamenii, dar moderație când vine vorba de vulnerabilizare a familiei. Nu toate lucrurile din intimitate sunt de împărtășit.
3. Dimensiunea erotică. Dincolo de orice, ne-am căsătorit din dragoste cu persoana iubită. Această dragoste trebuie întreținută, alimentată, sfințită zilnic. Unii sunt atât de „spirituali” că au uitat de iubire. Alții sunt atât de „pasionali” că au uitat de eternitatea familiei lor. Se recomanda un echilibru înțelept privind raportul dintre principii. Romantismul nu este păcat! Inventivitatea și șarmul care aduc vitalitate și prospețime în dragoste nu sunt interzise. Dimpotrivă, odată cu căsătoria devin obligatorii.
Dacă dimensiunea erotică e funcțională, dacă soțul și soția se iubesc, toate celelalte aspecte vor merge bine. Dacă dimensiunea erotică este neglijată se pierde vitalitatea, curajul, motivația, scade randamentul, iar familia poate deveni disfuncțională.
Nu vă complicați cu scumpeturi, nici cu planuri exotice sau ezoterice. Fericirea este ascunsă în lucruri simple. Fericirea este la un buchet de flori distanță de fiecare doamnă, la o apreciere de fiecare bărbat. Fericirea e în noi. În vorbe, în gesturi, în atitudini, în finețe.
Slujiți Domnului cu bucurie, fiți atenți la selectarea prietenilor și nu uitați că iubirea e cheia fericirii și a evoluției familiei. Nu neglijați o dimensiune în detrimentul alteia, toate sunt unanim de importante. Nu pierdeți niciodată din vedere tridimensionalitatea familiei și veți fi fericiți! Dar nu fără Dumnezeu!
(Prov 13:11) Bogăția câștigată fără trudă scade, dar ce se strânge încetul cu încetul crește. (Prov 20:21) O moștenire repede câștigată de la început nu va fi binecuvântată la sfârșit.
Alexandru Vlahuță spunea: „Cei răi pot avea noroc. Numai cei buni pot fi fericiți.”
Pe la mai toate emisiunile se vorbește despre tunurile puse pe cazinouri, case de pariuri sportive, păcănele, jocuri de noroc și alte invenții de afaceri dubioase care au falimentat familii întregi.
La o emisiune radio, pe mașină, ascultam o dezbatere națională despre această plagă ce pare de neoprit. Oamenii au sunat fără perdea și au mărturisit cum au rămas fără obiecte de valoare, telefoane, verighete, bijuterii, mașini, case, iar unii, din păcate, și-au pierdut familiile.
La un moment dat intră în direct prin telefon o doamnă, anonim, lucrătoare la un cazino și mărturisește stupefiată cum vin oamenii cu salariul și îl bagă întreg la păcănele. Vizibil afectată, doamna angajată a acestui centru de patimi își exprimă îngrijorarea asupra fenomenului. Imaginați-vă femeia aceea sau copiii care rămân fără pâine pe masă luna respectivă.
Domnul prim-ministru, Marcel Ciolacu vrea să le scoată din oraș spre periferie, pentru a opri tentațiile. Adevărul este că s-au înmulțit exagerat de mult.
Practic, este vorba de niște adicții (dependențe), care au în spate posesiuni demonice controlate de diavolul. Exploatarea poftei de bani prin câștig mârșav, care oferă nădejdi oarbe, iar la final ucide suflete nevinovate.
O moștenire repede câștigată la început, este blestemată la final. Până la urmă vorbim despre un blestem al păcatului, al poftei avide după bani, după câștig mârșav, fără efort, fără muncă. Mult și repede. Generația fast!
Reperați în proximitatea voastră pe cei plini de patimile lăcomiei, care își duc din greu blestemul adicțiilor. Spuneți-le că Hristoș eliberează, rupe legăturile demonice, sfarmă lanțurile robiei păcatului! Totul prin credință și voință!
Dragi tineri! Ieșiți de sub robia păcatului! Rupeți blestemul în Numele lui Isus! Fugiți de posesia demonică! Nu lăcomiți la câștigul mârșav! Nu vă tăvăliți în mocirlă! Nu atingeți ce-i necurat! Strângeți încetul cu încetul și veți avea parte de fericire și împlinire în sânul familiei voastre!
Nu vă promitem că deținem absolutul. Nu emitem pretenția desăvârșirii în materie de răspunsuri, dar vă putem garanta că am răspuns cu sinceritate și curăție de inimă, în lumina Evangheliei, unor frământări grele ale generației noastre.
O zi frumoasă și senină de 11 septembrie. Puzderie de copilași pornesc agale spre școală, cu mânuța lor mică și fragedă în mâna protectoare a părinților. Și toate mâinile în brațul cel puternic al lui Dumnezeu.
Un nou an cu provocări multiple, cu imprevizibile, ca o ecuație cu multe necunoscute. Dar la această problemă, nu sunt soluții matematice sau vreo minune spontană, ci mai degrabă un ansamblu de factori care au soluționate în dăruirea didactică și jertfire cotidiană pe altarul educației.
Ne așteaptă un an de navetă, treziri dis-de-dimineață, teste inițiale, curente și finale. Absențe. Examene. Dirigenție. Supărări. Mustrări. Nu vă promitem dragi copilași că suntem perfecți, nici sfinți, dar ne vom strădui să vă slujim cu iubire și devotament.
Școala Gimnazială din Agrișu Mare, are un har dublu de la Dumnezeu. Printre cele mai populate scoli de sat din țară, o scoală nouă, condiții optime de asigurare al praxisului didactic. Table inteligente, care abia așteptă să se aprindă în folosul vostru micuți îngerași.
Dragi colegi de pretutindeni, să ne înarmăm cu iubire și îndelungă răbdare, cu pasiune și hărnicie pentru a scoate din generația aceasta ce e mai bun.
Pentru orice lipsă și neajuns, îi vom cere lui Dumnezeu putere și înțelepciune să aducem randament maxim în slujba didactică în care benevol ne-am înrolat, chemați de Dumnezeu.
Majestatea Sa, Dumnezeu să binecuvânteze copiii, părinții, profesorii, partenerii noștri educativi. Să păzească țara noastră de conflicte, să ne ajute să păstrăm un climat intern de pace și prietenie, așa cum se cuvine unor oameni speciali precum profesorii.
„Știi, de fapt eu îl/o iubesc frate, nu că sunt gelos/geloasă. Nu vreau să îl/o pierd, iar el/ea interpretează altfel!” Greșit! S-ar prea putea să fii posedat de un duh de gelozie care te va usca de pe picioare. Multe crime au fost săvârșite în istorie de oameni care au crezut ca tine că iubesc, dar de fapt aduceau ofrande zilnice idolului geloziei!
(Ezec 8:3) El a întins ceva ca o mână și m-a apucat de zulufii capului. Duhul m-a răpit între pământ și cer și m-a dus, în vedenii dumnezeiești, la Ierusalim, la ușa porții de la curtea dinăuntru, care caută spre miazănoapte, unde era locul idolului geloziei, care stârnea gelozia Domnului.
Eram într-o biserică la slujire. În timp ce predicam, Dumnezeu îmi descoperă prin darul cunoștinței o paranteză profetică. I-am anunțat pe frați (aprox 1000) că urma o paranteză profetică. Suna așa: „1. În biserica dumneavoastră sunt bărbați și femei terorizați de duhul de gelozie; 2. În biserica dumneavoastră sunt bărbați care bagă banii la jocurile de noroc și pariuri sportive; 3. În biserica dumneavoastră sunt persoane care consumă regulat alcool. Menționez că era biserică penticostală.
Am terminat predica, iar la final se ridică fratele păstor plângând. Din buzunarul interior al hainei scoate o hârtie mototolită. Și spune: „Fraților, de șase luni de zile am hârtia asta în buzunar. Un frate prooroc din biserică a avut o descoperire și nu a avut puterea să o zică public. Mi-a dat-o mie, descărcându-se de responsabilitate. De șase luni mă rog Domnului să îmi dea un semn, pentru că nu îndrăznesc să o citesc public. Dacă Dumnezeu mi-a ascultat rugăciunea, vreau să citesc această înștiințare.
Cu mâinile tremurânde, desface lent biletul și începe să citească în plen: „1. În biserica noastră sunt bărbați și femei terorizați de duhul de gelozie; 2. În biserica noastră sunt bărbați care bagă banii din casă la pariurisportive și jocuri de noroc; 3. În biserica noastră sunt persoane care consuma alcool regulat!”
Încheie paranteza în lacrimi. Are un cuvânt și apoi urmează o rugăciune de vreo 15-20 de minute. Se simțea prezenta lui Dumnezeu în fiecare cm cub de aer din încăpere. Oare nu cumva și tu ești atins de un duh de gelozie? Cum ai putea ști asta?
Reperele duhului de gelozie:
1. Bănuieli rele. Acestea sunt specifice oamenilor din vremurile din urmă, ca urmare a aproprierii sfârșitului lumii. Când toată ziua și noaptea îți bănuiești soțul/ soția de infidelitate, pe lângă faptul că îl depersonalizezi, îi distrugi demnitatea. Lipsa de încredere în el/ea este o formă de segregare a personalității ei. Îl/o ucizi cu zile. Au fost situații în care bănuielile rele și speculațiile obsesive au dat idei de flirt. Au produs efectul invers. Acuzând partenerul de lucruri la care nu s-au gândit, ajungi să îi dai idei.
2. Tendința de a-i verifica telefonul. La fiecare ocazie de a-i prinde telefonul, neapărat vrei să îi verifici mesajele, căutările, apelurile, history, etc. Toate aceste încercări bolnave de control total al telefonului celuilalt, indică spre un duh de gelozie, care atenție, nu se mulțumește cu puțin. Gândurile tale se transformă în suspiciuni, suspiciunile în întrebări iraționale, întrebările în reproșuri, iar de aici până la conflict nu e decât un pas.
3. Posesivitate fizică. Bărbatul/femeia geloasă simte nevoia să se manifeste în public prin tot felul de gesturi și comportamente sexuale specifice doar în intimitate. Se țin obsesiv de mână, la masa stă cu capul pe umărul ei/lui, îl/o urmărește obsesiv cu privirile, cu cine, ce și cât vorbește, fac selfie-uri împreună, se sărută senzual. La o privire amatoricească, ar putea părea gesturi de iubire. Dar profesioniștii știu că sunt gesturi de posesiune fizică, generate de duhul de gelozie. Toate gesturile sunt niște ofrande închinate idolului geloziei. De altfel codul bunelor maniere interzice categoric gesturile de manifestare a tandreții și senzualității în public. Dacă se petrec, e semn că relația scârțâie în privat. De ce ar putea trezi geologia lui Dumnezeu manifestarea excesiva a posesivității tale asupra partenerului sau copilului? Simplu. Tu îi faci concurența Creatorului. Fiecare om este al lui. Când tu pretinzi că ți-ar aparține ție ca un obiect „cu act de vânzare cumpărare” îngrădești acea persoană, e un atentat la libertatea ei și intri în conflict cu Creatorul. El este „Unic proprietar” al omului, l-a plămădit celulă cu celulă. Noi suntem doar niste parteneri temporari cu autoritate limitată asupra celorlalți semeni.
4. Posesivitate psiho-emoțională. Dacă unul dintre parteneri este plecat, primește mesaje în mod compulsiv. La perioade scurte de timp sună telefonul. Fiecare întârziere sau apel pierdut este perceput ca ignor sau „cine știe ce face acum și cu cine este?” La unul dintre locurile de muncă aveam un coleg care își teroriza concubina. (Ei locuiau împreună, dar nu erau căsătoriți. Accentuez opinia biblică a acestui fapt este păcatul preacurviei). Ea îi reproșa că se simte sufocată de telefoanele lui. „Iubita, asta arată că îmi pasă de tine. Că te iubesc!” Greșit! Asta este manipulare emoțională și psihică. Este ofrandă adusă idolului geloziei. E teroare psihică. E caz penal. E păcat!
5. Amenințări. Inclusiv cu moartea. Da, da. Ați auzit bine sau mai bine zis, am auzit bine. Omul gelos își creează o realitate paralelă (paranoică), pe care el chiar o crede. În realitatea lui paralelă, chiar vede anumite lucruri. Dar în realitate ele nu există. Este o formă de schizofrenie care ucide. Pacientul în cauză are nevoie urgentă de tratament psihiatric și trebuie să se vindece, altfel terorizează oameni nevinovați.
6. Izolarea de prieteni. Cuplurile care se închină cultului geloziei nu au prieteni. De frica flirtului și a trișării, au reușit să se descotorosească de toți prietenii. Ei vedeau în prietenii de familie potențiali concurenți pentru partener/ă, prin urmare au inventat motive de a-i despărți. Au ajuns acri, izolați, rigizi, confuzi. Prieteni, nu uitați că Dumnezeu ne-a creat să trăim în comunitate! Ei nu merg în concedii. În cazul bărbaților geloși, majoritatea au soții casnice. Nu au studii superioare, nu au permis de conducere. Am cunoscut cazuri care și la consultul ginecologic mergea cu nevasta și intra în cabinet. Asta iar e o formă de abuz! Și lipsă de noțiunile elementare ale bunului simț.
7. Hiper-spiritualizarea relației. Prieteni, noi știm că familia este sfântă. Acest principiu nu se negociază. Dar nu încercați să vă manipulați partenerul prin versete biblice interpretate după ureche surdă. Amorul este amor. Iubirea este fizică, are nevoie de context senzual din care să nu lipsească ingrediente ca: romantism, igienă, șarm, tandrețe, consensualitate, confort. Toate în limitele decenței, respectului reciproc, dar nu ne putem detașa exhaustiv de sentimente, de noi înșine. Nu ascundeți stângăciile sau rigiditățile în spatele „neprihănirii”. Citiți, documentați-vă, interesați-vă, cereți ajutor! Noi, în esență, da, suntem ființe spirituale și angrenate în procesul sfințirii, dar și dragostea este sfântă, dar și fizică. Nu am inventat-o noi, chiar Dumnezeu însuși. Omul a devenit maestru în pervertirea ei, asta e deja influență malefică.
8. Anxietate. Omul gelos este foarte nemulțumit, neliniștit, neîncrezător în el. Tot timpul cu frica în sân: dacă altcineva iar face competiție, dacă altcineva e mai bun decât el sau mai chipeș, dacă partenera/partenerul îl/ o părăsește pentru altul/alta. Adună-ți forțele și stai liniștit/liniștită. Fiecare are familia și cercul sau conjugal. Investește mai degrabă în decorul relației tale. Înlocuiește temerile cu acțiuni și gesturi de tandrețe. Încearcă zilnic să îți recucerești partenerul/partenera.
9. Lipsa de încredere. În el însuși și în parteneră. Și invers. Încrederea este ingredientul de bază care ține sus vibe-ul relației. Când un om simte că îl suspectezi nejustificat, se șubrezește emoțional și psihic, își pierde vitalitatea, îmbătrânește prematur, se stinge ca o lumânare. Încrederea îl înnobilează, îl edifică emoțional, îi dublează performanțele. Nu uitați! Partenerul este o persoană liberă, cu identitate proprie, pe care Dumnezeu a rânduit-o să îți fie alaturi la bine și la greu. Nu te transforma în stăpânul ilegal al partenerului tău prin posesivitate grotească.
10. Pact mai degrabă cu diavolul decât cu Dumnezeu. Idolul geloziei este rău. Insul atins de vraja geloziei funcționează pe închipuiri, pe negativ și violență. Toate judecățile lui sunt imaginare, abuzive și improvizate. Altfel spus sunt minciuni grosolane, argumentate pueril cu raționamente injuste și demonice. Acestă boală a geloziei poate deveni incurabilă. Este nevoie de recunoaștere a ei, urletul disperat după ajutor, acceptarea rugăciunii slujitorilor pentru eliberare și educarea prin citire, rugăciune, post, asta în cazul in care se mai poate face ceva.
Îi mulțumesc lui Dumnezeu că am putut aborda obiectiv subiectul. Multe idei sunt culese din ceea ce am auzit și întâlnit pe teren în slujire. Am văzut femei și bărbați depersonalizați, distruși emoțional și psihic din cauza acestui duh de gelozie. Pe cât de mincinos, pe atît de criminal.
Eliberați-vă din lanțurile geloziei. În sângele lui Hristos există iertare și reabilitare. Dar trebuie decență, bun simț și smerenie, lucruri greu de acceptat de omul gelos care crede că are dreptatea absolută. El uită că privește într-o oglindă deformată. Dumnezeu să aibă milă!
Dacă sunteți sclavi în carapacea unei relații toxice, care vă usucă de pe picioare, devastați de duhul de gelozie, cereți ajutor! Vorbiți! Demascați demonul! Hristos l-a biruit la Calvar! Aveți curaj! Credeți! Fiți smeriți!
Pașa Mokan este un frate minunat. Are un dar de organizare deosebit. Încă înainte de pandemie m-a contactat să ajung la ei la slujire. Nu am reușit atunci, a trebuit să merg acum, în plin război. Și ce mult mă bucur că am ajuns la timp. Am cunoscut familia Mokan, o familie primitoare, călduroasă și implicată în slujirea Împăratului.
Dumnezeu a rânduit să slujesc cu Ionuț și Corina Gontaru. Planurile noastre au fost încurcate, a trebuit să ajung cu Sem și Beatrice Bala, dar a strălucit voia lui Dumnezeu în toate. De la plecarea în Ucraina cu Adelin Covaci (care merge de ani de zile în Ucraina, inclusiv în zona de front), până la slujirea cu această echipă de oameni consacrați, slujirea a decurs foarte bine.
Sora Lidia și fratele Aurel, niste oameni slujitori, care au dat naștere unor copii slujitori. Pașa și soția lui, Valeria și Vera, au avut un mediu sănătos în care au învățat slujirea adevărată.
Vera. O fată veselă, plină de viață, cu dezvoltat simț al umorului, ușor discretă în abordare. Asociația Miros de Cer are o reală binecuvântare în slujirea administrativă a surorii Vera. Dumnezeu a binecuvăntat-o cu mult har. A fost ghidul nostru la vamă, și pe toată durata misiunii.
Privorokia
Un sat bucovinean, în care am putut vorbi liniștit limba română. Nu este nevoie de translator, ei se simt români. Am avut o conferință de tineret. O biserică frumoasă, recent renovată, cu un design interior plăcut, așezată pe un deal. Urci pe un drumușor de piatră cubică, și ajungi într-o parcare primitoare, pe vârful dealului unde biserica este așezată înțelept, pe stâncă.
Biserica are patru coloane de bănci de aproximativ 3 metri. Două coloane sunt arhipline cu fete. O coloană este plina cu baieți între 12 și 16 ani, iar coloana din mijloc este sinistră. Ar fi trebuit să fie ocupată de băieții între 17 și 35 de ani. Dar nu este nici unul. Tot acest segment cu bănci goale, care vorbesc de la sine, iți transmit o stare de jale.
Floarea soarelui, este floarea mea preferată. Parcă au știut să afișeze pe desktop floarea ❤️inimii mele❤️
Aici se poate vedea segmentul de bănci goale și neocupate de tinerii care sunt: pe front, plecați din țară sau ascunși care pe unde pot. Legea marțială le interzice să mai părăsească țara. Harul lui Dumnezeu este nespus de minunat, că din această zonă un singur tânăr credincios a fot luat de pe stradă, iar după mai multe investigații și transferuri, a fost trimis acasă.
Conferința s-au încheiat cu o chemare la a fi mai aproape de Dumnezeu. Au ieșit mulți tineri în față. Unii dintre ei s-au hotărât pentru botez, iar Dumnezeu a revărsat un har deosebit. Marea binecuvântare este că aici bisericile fac nopți de veghe cum erau cândva. Stau până dimineața la orele patru în biserică strigând la Dumnezeu pentru încetarea focului. Un an de zile de post și rugăciune necurmat, 24 de ore din 24. Astfel de inițiative plac mult Domnului.
Biserica Elim, Cernăuți. Cu Adelin și Vali.
Adelin, omul din dreapta mea este un slujitor pasionat de misiune, de Hristos. Merge în zona de front, duce ajutoare, slujește, cântă minunat la chitară și vorbește frumos despre Isus. Iubește Ucraina, iubește lucrarea de aici și uneori își pune serios viața în pericol pentru a fi eficient slujirii.
Sanctuarul bisericii nu este gata. Toate cele trei niveluri cu săli adiacente sunt gata, sunt pline de oameni veniți din zona de război. Condiții impecabile, mâncare caldă, socializare și predicarea lui Hristos. Sala de cult este plină de ajutoare. Biserica trebuie să se adapteze din mers. Acum e nevoie să suspende programele și să slujească social, iar ei o fac cu mare eficiență.
Așa arată farmacia lor improvizată. Niște plăci de OSB orizontale, sprijinite de niște rigle de lemn, cu rafturi destul de goale. Vreau să încep o campanie de strângere de medicamente(mi-au dat ei lista), care vor fi folosite atât pentru refugiați, cât și în zona de front. Medicamente și rafturi metalice.
Biserica Emanuel, Cernăuți
Așezată în mijlocul târgului, pe bulevardul principal, cu intrare de pe strada pietonală, Biserica Emanuel are o clădire interioară impunătoare, unde credincioșii îl laudă pe Dumnezeu.
Această statuetă, din centrul orașului, arată exact starea generală a urbei. O siluetă de femeie, culori spălăcite, bătute de ploi, stând la o masă putredă, pe un scaun la fel de putred. Asta este poziția oamenilor din parc. Gânditori, contemplativ, stresați, speriați și confuzi.
Instantanee de pe bulevardul principal din Cernăuți. Unde vezi doar bătrâni și femei însărcinate sau cu copiii de mână. Biblioteca municipală pare părăsită. Realitatea dura de pe teren, a făcut să piară interesul pentru lectură. Cititul este un sport obligatoriu, mai ales pentru relaxarea minții. Dar, când trăiești din sunet de sirenă în alt sunet de sirenă, nu prea îți mai arde de citit. Echipa de lucru. Adelin, Marcus și Dima. Piața centrală din Cernăuți. O intersecție impunătoare, aglomerată de vehicule, plină de flori(lumea mea, cea a florilor). Dar puțini oameni. Foarte puțini!Primăria. O clădire cu o arhitectură minunată.
În zona de centru sunt imagini cu un soldat înarmat, iar sub el este un text care sună cam așa: „Ai adunat suficientă ură în tine, transform-o în arme. E timpul sa te manifești!” Ca un îndemn la luptă. Aș merge mai degrabă pe altă cântare minunată care spunea: „Iubirea sfărâm-a armelor putere și le transforma în fiare pentru plug.”
Taraș Șevcenko(am scris după pronunția română), este un poet de seamă al ucrainienilor. Am citit câteva poezii de ale lui. Un fel de Eminescu al lor. Nu îi face nimeni plecăciune, doar câțiva porumbei flămânzi prin parc.
Tabloul groazei. Aici puteți vedea tabloul cu oamenii din zonă care au murit în război. Tineri, vârstnici, generali, civili, de toți. Sunt așezați pe acest imens tablou, unde vin mamele chinuite de Parkinson și durere să mai aprindă câte o lumânare. Se pot vedea lumânarile arse pe jos. Războiul este groaznic!
Mulțumesc Bisericilor „Betleem” Arad și „
Universitatea din Cernăuți este o clădire imensă. După cum se poate vedea, aici este una dintre biserici. Dar sunt vreo trei în incinta universității. Da, bătrânii noștri intelectuali erau conștienți că educația, filosofia, știința fără Dumnezeu și biserică sunt nule. Astăzi se încearcă împingerea lui Dumnezeu la periferia societății și științei. Vai ce mai rămâne în urmă când se retrage puțintel Dumnezeu! Boli, moarte, război, ură, văduve, orfani, ideologii meschine, diavolul își face de cap.
Aleea principală a intrării în universitate.
Fostă mitropolie, clădirea devine universitate de prestigiu în timpul Imperiului Austro-Ungar. Pe atunci se numea Universitatea „Franz Joseph”. Mai târziu Universitatea din Cernăuți își schimbă numele în „Carol I”, iar după 1940 devine Universitatea de Stat din Cernăuți. La început aici funcționau numai trei facultăți: Facultatea de Teologie, Facultatea de Filosofie și Facultatea de Drept. Abia în 1933 i-a ființă o a patra facultate, cea de Științe Naturale și Geografie.
Biserica din interiorul universității.O altă biserică din incinta universității. Aici, înainte de război studiau tineri din toată lumea.
Această imagine te șochează. O doamnă care abia dacă atinge vârsta de 30 de ani. Pentru observatorul atent se vede pe umărul ei stâng un steag de doliu. Cel mai probabil și-a pierdut soțul în război. Privește în gol, bea cu sete dintr-o sticlă de tărie, și sudează țigară după țigară. Probabil atinsă de o depresie cumplită. Iar astfel de imagini alcătuiesc ordine zilei din Cernăuți.
Și porumbeii par triști și depresivi. Nu vezi nici un mascul semeț făcând curte femelei. Toți sunt flămânzi, un singur copil aleargă apatic să prindă unul. Nici nu ar fi greu de prins la cât de leșinați, însetați și flămânzi sunt. Echipa completă: Marcus, Adelin, Onisim, Ionuț Gontaru, Corina, Vera, Valeria(Valea) și Pașa
Troleibuzele sunt niște cutii de oțel ruginit care abia se mai țin pe roți. Înclinate foarte tare într-o parte, troleibuzele și autobuzele sunt mult mai vechi decât părinții mei. Destul de posibil să fi prins și al doilea zboi mondial.
Stăneștii de sus
Conferința de familii.
Am avut două sesiuni despre familie. Dumnezeu a lăsat un har deosebit. La final un număr mare de oameni care au ieșit în față pentru rugăciune. Ne-am rugat pentru ei. Dumnezeu a cercetat adunarea deosebit. Pănă la intrarea în biserică erau culoarele pline de oameni, care pe genunchi, care în picioare, soț cu soție de mână, alții cu copiii în brațe, se peoșterneau în sfințenie la crucea lui Hristos.
Oameni atenți, înfometați după Cuvântul Vieții. Cuminți, disciplinați și doritori de Dumnezeu.
Misiunea se încheie. Am plecat, dar o parte din mine a rămas la voi. Ați reușit să ne intrați la inimă. Oameni ospitalieri, pocăiți, serioși, frumoși și harnici. Abia așteptăm să „ne’nturnăm ‘napoi.”
Recomandare: #scriosoarecătrefrațiiucrainieni. Cu tag #onisimbotezatu. Se poate găsi pe google.
Aici veți găsi o scrisoare de pe la începutul războiului, cu niște recomandări pentru frații ucrainieni. Dacă se găsește cineva să o traducă în limba ucraineană, ar fi de mare folos pentru frățietatea de aici.
Mulțumesc Bisericilor „Betleem” Arad și „Muntele Sionului” Ghioroc pentru susținerea spirituală în rugăciune. Datorita suportului dumneavoastră, Dumnezeu a dat biruință pe teren!
onisimbotezatu 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.