Pașa Mokan este un frate minunat. Are un dar de organizare deosebit. Încă înainte de pandemie m-a contactat să ajung la ei la slujire. Nu am reușit atunci, a trebuit să merg acum, în plin război. Și ce mult mă bucur că am ajuns la timp. Am cunoscut familia Mokan, o familie primitoare, călduroasă și implicată în slujirea Împăratului.

Dumnezeu a rânduit să slujesc cu Ionuț și Corina Gontaru. Planurile noastre au fost încurcate, a trebuit să ajung cu Sem și Beatrice Bala, dar a strălucit voia lui Dumnezeu în toate. De la plecarea în Ucraina cu Adelin Covaci (care merge de ani de zile în Ucraina, inclusiv în zona de front), până la slujirea cu această echipă de oameni consacrați, slujirea a decurs foarte bine.

Sora Lidia și fratele Aurel, niste oameni slujitori, care au dat naștere unor copii slujitori. Pașa și soția lui, Valeria și Vera, au avut un mediu sănătos în care au învățat slujirea adevărată.

Vera. O fată veselă, plină de viață, cu dezvoltat simț al umorului, ușor discretă în abordare. Asociația Miros de Cer are o reală binecuvântare în slujirea administrativă a surorii Vera. Dumnezeu a binecuvăntat-o cu mult har. A fost ghidul nostru la vamă, și pe toată durata misiunii.

Privorokia

Un sat bucovinean, în care am putut vorbi liniștit limba română. Nu este nevoie de translator, ei se simt români. Am avut o conferință de tineret. O biserică frumoasă, recent renovată, cu un design interior plăcut, așezată pe un deal. Urci pe un drumușor de piatră cubică, și ajungi într-o parcare primitoare, pe vârful dealului unde biserica este așezată înțelept, pe stâncă.

Biserica are patru coloane de bănci de aproximativ 3 metri. Două coloane sunt arhipline cu fete. O coloană este plina cu baieți între 12 și 16 ani, iar coloana din mijloc este sinistră. Ar fi trebuit să fie ocupată de băieții între 17 și 35 de ani. Dar nu este nici unul. Tot acest segment cu bănci goale, care vorbesc de la sine, iți transmit o stare de jale.

Aici se poate vedea segmentul de bănci goale și neocupate de tinerii care sunt: pe front, plecați din țară sau ascunși care pe unde pot. Legea marțială le interzice să mai părăsească țara. Harul lui Dumnezeu este nespus de minunat, că din această zonă un singur tânăr credincios a fot luat de pe stradă, iar după mai multe investigații și transferuri, a fost trimis acasă.

Conferința s-au încheiat cu o chemare la a fi mai aproape de Dumnezeu. Au ieșit mulți tineri în față. Unii dintre ei s-au hotărât pentru botez, iar Dumnezeu a revărsat un har deosebit. Marea binecuvântare este că aici bisericile fac nopți de veghe cum erau cândva. Stau până dimineața la orele patru în biserică strigând la Dumnezeu pentru încetarea focului. Un an de zile de post și rugăciune necurmat, 24 de ore din 24. Astfel de inițiative plac mult Domnului.

Adelin, omul din dreapta mea este un slujitor pasionat de misiune, de Hristos. Merge în zona de front, duce ajutoare, slujește, cântă minunat la chitară și vorbește frumos despre Isus. Iubește Ucraina, iubește lucrarea de aici și uneori își pune serios viața în pericol pentru a fi eficient slujirii.

Sanctuarul bisericii nu este gata. Toate cele trei niveluri cu săli adiacente sunt gata, sunt pline de oameni veniți din zona de război. Condiții impecabile, mâncare caldă, socializare și predicarea lui Hristos. Sala de cult este plină de ajutoare. Biserica trebuie să se adapteze din mers. Acum e nevoie să suspende programele și să slujească social, iar ei o fac cu mare eficiență.

Așa arată farmacia lor improvizată. Niște plăci de OSB orizontale, sprijinite de niște rigle de lemn, cu rafturi destul de goale. Vreau să încep o campanie de strângere de medicamente(mi-au dat ei lista), care vor fi folosite atât pentru refugiați, cât și în zona de front. Medicamente și rafturi metalice.

Așezată în mijlocul târgului, pe bulevardul principal, cu intrare de pe strada pietonală, Biserica Emanuel are o clădire interioară impunătoare, unde credincioșii îl laudă pe Dumnezeu.

Această statuetă, din centrul orașului, arată exact starea generală a urbei. O siluetă de femeie, culori spălăcite, bătute de ploi, stând la o masă putredă, pe un scaun la fel de putred. Asta este poziția oamenilor din parc. Gânditori, contemplativ, stresați, speriați și confuzi.

În zona de centru sunt imagini cu un soldat înarmat, iar sub el este un text care sună cam așa: „Ai adunat suficientă ură în tine, transform-o în arme. E timpul sa te manifești!” Ca un îndemn la luptă. Aș merge mai degrabă pe altă cântare minunată care spunea: „Iubirea sfărâm-a armelor putere și le transforma în fiare pentru plug.”

Tabloul groazei. Aici puteți vedea tabloul cu oamenii din zonă care au murit în război. Tineri, vârstnici, generali, civili, de toți. Sunt așezați pe acest imens tablou, unde vin mamele chinuite de Parkinson și durere să mai aprindă câte o lumânare. Se pot vedea lumânarile arse pe jos. Războiul este groaznic!

Mulțumesc Bisericilor „Betleem” Arad și „

Universitatea din Cernăuți este o clădire imensă. După cum se poate vedea, aici este una dintre biserici. Dar sunt vreo trei în incinta universității. Da, bătrânii noștri intelectuali erau conștienți că educația, filosofia, știința fără Dumnezeu și biserică sunt nule. Astăzi se încearcă împingerea lui Dumnezeu la periferia societății și științei. Vai ce mai rămâne în urmă când se retrage puțintel Dumnezeu! Boli, moarte, război, ură, văduve, orfani, ideologii meschine, diavolul își face de cap.

Fostă mitropolie, clădirea devine universitate de prestigiu în timpul Imperiului Austro-Ungar. Pe atunci se numea Universitatea „Franz Joseph”. Mai târziu Universitatea din Cernăuți își schimbă numele în „Carol I”, iar după 1940 devine Universitatea de Stat din Cernăuți. La început aici funcționau numai trei facultăți: Facultatea de Teologie, Facultatea de Filosofie și Facultatea de Drept. Abia în 1933 i-a ființă o a patra facultate, cea de Științe Naturale și Geografie.

Această imagine te șochează. O doamnă care abia dacă atinge vârsta de 30 de ani. Pentru observatorul atent se vede pe umărul ei stâng un steag de doliu. Cel mai probabil și-a pierdut soțul în război. Privește în gol, bea cu sete dintr-o sticlă de tărie, și sudează țigară după țigară. Probabil atinsă de o depresie cumplită. Iar astfel de imagini alcătuiesc ordine zilei din Cernăuți.

Troleibuzele sunt niște cutii de oțel ruginit care abia se mai țin pe roți. Înclinate foarte tare într-o parte, troleibuzele și autobuzele sunt mult mai vechi decât părinții mei. Destul de posibil să fi prins și al doilea zboi mondial.

Conferința de familii.

Am avut două sesiuni despre familie. Dumnezeu a lăsat un har deosebit. La final un număr mare de oameni care au ieșit în față pentru rugăciune. Ne-am rugat pentru ei. Dumnezeu a cercetat adunarea deosebit. Pănă la intrarea în biserică erau culoarele pline de oameni, care pe genunchi, care în picioare, soț cu soție de mână, alții cu copiii în brațe, se peoșterneau în sfințenie la crucea lui Hristos.

Oameni atenți, înfometați după Cuvântul Vieții. Cuminți, disciplinați și doritori de Dumnezeu.

Misiunea se încheie. Am plecat, dar o parte din mine a rămas la voi. Ați reușit să ne intrați la inimă. Oameni ospitalieri, pocăiți, serioși, frumoși și harnici. Abia așteptăm să „ne’nturnăm ‘napoi.”

Recomandare: #scriosoarecătrefrațiiucrainieni. Cu tag #onisimbotezatu. Se poate găsi pe google.

Aici veți găsi o scrisoare de pe la începutul războiului, cu niște recomandări pentru frații ucrainieni. Dacă se găsește cineva să o traducă în limba ucraineană, ar fi de mare folos pentru frățietatea de aici.

Mulțumesc Bisericilor „Betleem” Arad și „Muntele Sionului” Ghioroc pentru susținerea spirituală în rugăciune. Datorita suportului dumneavoastră, Dumnezeu a dat biruință pe teren!