În timpul mandatului său, Oliver Cromwell (înalt om de stat al Angliei) s-a confruntat cu o criză economică severă. Anglia era aproape de colaps financiar și avea nevoie urgentă de argint. Pentru a găsi soluții, Cromwell a trimis emisari în întreaga țară, cerându-le să caute orice sursă posibilă de metal prețios. La întoarcere, aceștia au venit cu un raport neașteptat:

„Cea mai mare cantitate de argint se găsește în biserici, în icoanele și statuile sfinților. Când a auzit aceasta, Cromwell a rsotit următoarele:

„Topiți-i pe sfinți și puneți-i în circulație!”

(Text preluat dintr-un copyright ce urmează a fi publicat în curând. Va conține meditații ale titanilor secolului trecut. Se va chema: GLASURILE DIN PUSTIE)

(Nota autorului. O.)

Asta este marea drama a zilelor noastre. Avem sfinți încremeniți după altare, în bănci, pe gradenele corurilor și fanfarelor, pironiți prin balcoane bisericești. Încălziți iarna până la adormirea firii, răcoriți vara climatronic. Sfinți care au ridicat confortul sinelui la rang de cult al personalității și stau confortabili în jilțurile bisericești în timp ce moartea bântuie pe la poți. “Topiți-i și puneți-i în circulație!”

Din nefericire nu mai avem sfinți topiți la crucea lui Hristos! Avem tot mai puțini mijlocitori care cunosc tainele rugăciunii! Avem tot mai mulți predicatori care predică onorabil despre Hristos, cheamă pe alți la credință, dar ei înșiși nu îi cunosc inima lui Dumnezeu. Nu cunosc frângerea de la Golgota. Nu se topesc în lacrimile mijlocirii pentru o generație de copii plini de adicții, sponsorizați de părinți înstăriți, dar care se scaldă în iazurile apostaziei și pretind că sunt “binecuvântați.”

Dezvoltăm elitismul predicării. Avem o mulțime de circari, actori de clasa a doua, care rostesc predici și iertare în numele unei Evanghelii pe care nu o mai citesc. Avem cântăreți care au investit în sonorizare mai mult decât în spiritualitatea cântării. Pretind onorarii mari pentru prezentarea unor piese fără gram de Hristos în ele. Cântărețul fără o viață frântă la umbra crucii lui Hristos, distrează soldații cetății în timp ce zidurile sunt înconjurate de demoni.

Dragi slujitori ai altarelor. Nu mai predicați dogmele cultice, predicați credința plină de vitalitate și forță transformatoare a Duhului Sfânt! Nu mai puneți poveri pe grumazul unor enoriași și așa obosiți de poverile religiozității. Nu mai faceți clasamente și comparații între culte și congregații. “Topiți sfinții și puneți-i în circulație!“

Dragi slujitori ai bisericilor istorice! Nu mai adunați în păduri și munți și chilii oameni tineri și buni de lucrare! Nu-i izolați printre sălbăticiuni și copaci seculari, hrănindu-i cu ciuperci și fructe de pădure! “Topiți-i și puneți-i în circulație!”

Observ zilnic acesta dramă în care a ajuns creștinătatea europeană și mi se chircește sufletul în mine de durerea unei generații religioase, care nu mai cunoaște dragostea și iubirea lui Hristos. Aș alerga 24 de ore din 24 strigând în gura mare: Trezire! Trezire! Trezire!

Este atât de aproape ziua în care Mirele vine după preaiubita lui Biserică. Și noi suntem atât de departe de El. De adevăr. Departe de Biblie. Departe de odăița mijlocirii! Departe de cer! Cât este de departe cerul de pământ, atât de departe este inima noastră de inima lui Dumnezeu. Am o mare bucurie că văd oameni care se întorc cu miile la Domnul. Asta mă bucură. S-ar putea unii creștini disfuncționali care s-au lepădat de Hristos să fie înlocuiți de cei din urmă: (vameșii și femeile ușoare).

Soluția este în frângere la cruce. În mijlocire reală. În renovarea odăiței mijlocirii, care e în mare ruină. În întoarcerea la Dumnezeu. În iubirea Lui din toată inima, cu tot cugetul, cu tot sufletul și cu toată puterea noastră. Dragi sfinți! Haideți în turnătoria dragostei crucii. Topiți de iubirea hristologică “să ne punem în circulație” spre salvarea sufletelor pierdute și resuscitarea celor adormite!

Cu prețuire și multă dragoste!

Pastor Onisim Botezatu

Mi-am dorit o biserică vie. Dumnezeu mi-a dăruit harul de a pastori Biserica Betleem Arad. Născută și crescută de la zero, alături de o echipă devotată Împărăției lui Hristos. Au fost mai multe faze prin care am trecut: deosebit de grele, foarte grele, dar la fel de frumoase. Aici vorbim de: viziune, căutarea unui spațiu pentru închiriat, căutarea unui teren, proiectare, anevoiosul proces al construcției. Asta a implicat: efort, datorii, lupte spirituale, oboseală, fire albe, rugăciune, post, dar la final privim cu satisfacție spre opera lui Dumnezeu.

În cadrul viziunii Betleem ne-am dorit mult un proiect de învățământ integrat. Dumnezeu ne-a călăuzit spre o grădiniță. Părea un vis greu de atins. Descurajări, timiditate, lipsa resurselor. Dar vorba Mântuitorului: “toate lucrurile sunt cu putință celui ce crede.” Da. Mai mult prin credință ne-am aruncat înainte.

Astăzi. Grădinița Betleem există! Glorie Domnului. Din toamnă deschidem porțile primilor bobocei. Avem condiții de înaltă calitate, personal calificat și pasiunea pentru această minunată lucrare.

Vă încurajăm să ne cunoașteți. Să încurajați cunoscuții dumneavoastră care au copilași încă mici spre Grădiniță Betleem. Aici ne dorim să asigurăm o ambianță creștină. În contextul în care multe instituții de învățământ la nivel european încearcă să pervertească mintea celor mici, noi ne dorim să le protejăm identitatea creștină, biologică și spirituală.

Vă mulțumim pentru susținere! Aceasta poate fi sub formă de: încurajare a prietenilor spre Betleem, proprii copii înscriși la Betleem, o donație (poate chiar lunara) pentru această lucrare, rugăciune.

Donațiile pot fi făcute în conturile Bisericii Betleem. Cu specificația: “Grădiniță”

P.S. Grădinița se adresează tuturor copiilor. Nu ținem cont de rasă, religie sau rang social!

Anul acesta am poposit la Oradea. Un oraș superb. O sală grațioasă, Oradea Arena, cu o capacitate de 7000 de locuri. Nu au fost pline toate. Am fost cam 4000, dar sunt convins că Dumnezeu a completat cu îngeri. Le-am simțit prezența.

Vom începe raportul de la final spre început. Așa e onest. Și nu vom putea trece ușor peste sutele de decizii luate pentru Hristos. Atât în prima cât și în a doua seară, au fost tineri care și-au predat viața Domnului. Am fost mulți slujitori. Câteva zeci. Cu toate acestea, am avut nevoie de zeci de minute să ne putem ruga individual pentru fiecare. Martore vor rămâne și luminițele de reflexie a lacrimilor de pe pardoseală, în lumina reflectoarelor. “La pâraiele lui Ruben s-au luat mari hotărâri.” (Jud. 5:15). O noutate formidabilă anul acesta. Am avut mărturii ale liderilor că au fost tineri botezați cu Duhul Sfânt la rugăciunile celor două zile. Slavă lui Dumnezeu. Drept dovadă că cerul a aprobat întâlnirea noastră.

Liderii de tineret au fost încurajați să continue procesul de catehizare până la botez. Pastorul Ioan Szasz a avut un mesaj providențial despre identitatea creștină. Prezentând și Institutul Teologic Penticostal. Unde încurajez păstorii să își trimită tinerii. Eficientizarea lucrării înseamnă eficientizarea pregătirii liderilor.

Adi Mocanu a avut de asemenea un mesaj provocator, practic și concis pe subiectul identității. Cumulat, vorbim de sute de tineri care și-au predat viețile Domnului. Un cor imens format din tineri orădeni au condus închinarea în prima zi. Îmbrăcați la fel, în spatele scenei, aveau impresia că e o armată care se închină. A doua zi, grupul Eldad a condus închinarea. Cântecele au răsunat până la cer în cele două zile.

Mulțumirile se îndreaptă în primul rând spre Dumnezeu care a călăuzit miile de tineri spre conferință. Cu mașini, autocare, trenuri și avioane. Nu am auzit de vreun incident în trafic. Mulțumim și lui Radu Pavel (colegul nostru de la Departamentul Național de Tineret), pentru calitățile excepționale de organizator. A dus organizarea la un nivel superior. Dinamic, upgradat, soft, echilibrat și plin de viață. Radu nu ar fi avut această eficiență fără echipă dinamică de bihoreni care au împânzit fiecare intrare și ieșire a fiecărui tronson de scaune. Practic, centimetru cu centimetru sala era scanată permanent. De aceea încurajez dezvoltarea Leadershipului de calitate. Doar în echipă facem acele mari isprăvi. Asta e viziunea Departamentului.

Pe perioada conferinței, împreună cu alți colegi pastori am asigurat asistență și consiliere permanentă. Multe lanțuri au fost strivite prin puterea Duhului Sfânt și a mărturisirii.

Putea fi mai bine? Cu siguranță da. Învățăm din toate. Că ne puteam ruga mai mult? Cu siguranță da. Puteau fi 1000 de hotărâri pentru cer? Și asta e adevărat. Dar, învățăm, creștem, ne dezvoltăm de la an la an. Important e că ne mișcăm pe resursele noastre, pe oboseala și eforturile noastre și facem ceva durabil. Iar asta e mai mult decât împlinire duhovnicească.

Mulțumim echipei Departamentului (DTCCP), liderilor de tineret, păstorilor și părinților pentru implicare. Fără voi, nu am avea impact. Fiecare a mobilizat județul, comunitatea regională. Au sunat tineri. Au programat autocare. Au făcut o lucrare duhovnicească. Generația viitoare ne va mulțumi că nu am dormit pe noi. Nu ne-am plafonat. Nu am stat “pe bărci la soare” ca Așer, nici “în mijlocul staulelor la behăitul oilor” ca Ruben. Am intrat în linia întâi. Am făcut tot ce ne-a stat în putință și continuăm să facem pentru generația tânără. Pentru frații și surorile noastre. Pentru mielușeii Turmei lui Hristos. Pentru copiii noștri. Avem satisfacția că am luptat cu Dumnezeu cot la cot și am biruit.

Primul weekend din Octombrie va fi rugăciunea Națională de tineret. Organizată descentralizat pe Comunități. În Martie va fi conferința Națională de Leadership a Liderilor de tineret la Biserica “Muntele Sionului” Baia Mare, iar în Iunie din nou Conferința Națională de tineret. Care ne dorim să fie în Comunitatea de Suceava.

Mulțumim frate pastor Victor pentru credit, inițiativă și susținere a acestei lucrări. Iar prin dumneavoastră întregului Departament pentru implicare.

Pastor Onisim Botezatu (purtătorul de cuvânt al DTCCP)

Eu aleg, Dumnezeu decide!

România traversează o perioadă de schimbare. Nu sunt dramatic, nu sunt optimist, nu sunt pesimist, nu mă sustrag de la drepturile civice, continui să fiu. Nu doar să exist, ci să mă implic. Suntem efervescenți! Primim mesaje. Dar de luni încolo ne calmăm și ne vedem de dramele noastre, de datorii, diagnostice, muncă și alte cele. Mă doare sufletul pentru un popor dezorientat care s-ar agăța de orice umbră de speranță. Doar la final realizează că umbrele nu ancorează nimic altceva decât nădejdile înșelătoare, iar în cuiul promisiunilor nu poți bate decât traista dezamăgirilor ulterioare.

1. Legat de președintele României. Interimar sau plin. Creștin sau agnostic. Bun sau rău. Am o singură opțiune: să votez după libertatea de conștiință și să mă rog pentru el. Oricare ar ieși. Fie că îl cheamă Nero, Dioclețian, Hitler, Stalin, Nelson Mandela, Solomon sau un nume românesc. Dumnezeu ne îndeamnă să ne rugăm pentru ei. Așa cum au făcut creștinii pe tot parcursul istoriei. S-au rugat pentru persecutori și au stat drepți în fața crucii până la ultima suflare. Și continuă și astăzi în țările ostile Evangheliei. Prin peșteri, răstigniți pe cruci, prin pușcării, au făcut și continua să facă să strălucească lumina hristologică în întunericul contemporaneității lor. Nu exagerați cu afinitățile! Nu deviați! Nu merită.

2. Certitudini. (Rom 13:1) Oricine să fie supus stăpânirilor celor mai înalte, căci nu este stăpânire care să nu vină de la Dumnezeu. Și stăpânirile care sunt au fost rânduite de Dumnezeu.

Pentru ce, deci să mă preocup? Pentru ce să mă las manipulat de media, cinstiți sau furnizori de fake News-uri? Va ieși președintele îngăduit de Dumnezeu. (Atenție! Îngăduința divină NU ÎNSEAMNĂ aprobare sau acord! Uneori ne primim și cam ce merităm). E ideal să avem șefi de stat cu frică de Dumnezeu. Să dezaprobe imoralitatea și abuzurile. Dar unde sunt oare? Care este acel om cinstit? Iată că toți sunt simpli muritori. Nu așteptați de la șefi de stat și guverne izbăvirea. Ea vine de sus. Din cer. De la Dumnezeu.

3. Centrul meu de interes privitor la România.

Mă preocupă mai ales dimensiunea veșnică a acestei țări. Partea spirituală/duhovnicească. Sunt responsabil pentru moralitatea mea, a familiei și a enoriașilor mei. Biserica este chemată să se roage pentru mântuirea cât mai multor români. Să salveze tinerii de adicții: (droguri, cazinouri, prostituție, alcoolismul, depresie, suicid). Să hrănească flămânzii, să iubească orfanii, să îngrijească văduvele, să îngroape bătrânii abandonați (unii de proprii copii). La ce folos mi-ar fi să ni se ridice nivelul de trai și să asistăm cu perii cărunți și însângerați ai părinților la înmormântarea propriilor copii, răpuși de adicții și destrăbălare. Asta e preocuparea mea și oricare ar ieși președinte, aceste categorii sociale nu vor dispărea. Din păcate. Și tot neglijate vor fi de aleși. Continuăm să facem exact ce am făcut și până acum. Să slujim Domnului și oamenilor.

4. Sunt foarte liniștit!

Așa cum am fost întotdeauna. Nu va apărea pe paginile mele nici o preferință. Nici o afinitate politică. Votul este secret. Voi continua să mă rog ca Dumnezeu să călăuzească pe fiecare. Voi îndemna frații mei de credință să lupte cu mai mare avânt pentru scopul primordial al Bisericii: Trăiesc pentru glorificarea lui Dumnezeu și mântuirea oamenilor. Restul? Sunt doar detalii de decor. Telurice, necesare, normale, vitale. Dar nu mă voi lăsa distras de la țintă.

5. Împărăția noastră nu este de aici!

Se enervează maxim Pilat pe Domnul Isus. Apoi e liniștit cu o blândețe debordantă, specifică doar lui Hristos.

(Ioan 18:36) „Împărăția Mea nu este din lumea aceasta”, a răspuns Isus. „Dacă ar fi Împărăția Mea din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu dat în mâinile iudeilor; dar, acum, Împărăția Mea nu este de aici.”

“Câtă vreme nu îmi este atins fotoliul în mandatul meu, luati-L. Bateți-L. Faceți ce vreți. Eu nu mă simt amenințat”, așa gândesc toți “Pilații” (ciocoii), vechi și noi. Apoi se debarasează de Isus și își reia agenda politică.

6. România de luni încolo?

Va fi la fel. Exact la fel. Străzile vor fi pline de alcoolici. Spitale de psihiatrie asemeni. Pușcăriile gem de semeni neîmblânziți. De luni încolo viața își reia cursul. Unii se vor umfla, alții vor plânge. Unii se vor îmbăta de fericire, alții de necaz, unii în extaz, alții vor fi depresivi. Unii intră în aceleași funcții, alții sunt demiși. Istoria merge înainte. Când gândurile eternității te preocupă zilnic, nu vei pierde vremea diluat printre fărâme de culori efemere.

Mă rog pentru România! Postesc pentru ea! Fac ceea ce m-a învățat Domnul Hristos. Voi sta la căpătâiul muribunzilor să le veghez clipele rămase și să încurajez sufletele îndoliate și zdrobite. Am auzit că în cimitir se poartă un singur steag. Cel negru. Slujesc! Iar asta îmi ocupă tot timpul. Cu bucurie și sens!

Nu uitați să iubiți românii și România, oriunde vă găsiți în acest moment. Mai ales veșnicia poporului nostru drag!

7. România din cer.

Apocalipsa(21:27) Nimic întinat nu va intra în ea, nimeni care trăiește în spurcăciune și în minciună, ci numai cei scriși în cartea vieții Mielului.

Acolo nu va intra nimic întinat și spurcat. Acolo nu vor intra mincinoșii, nelegiuiții și corupții. Acolo vor intra credincioșii. Îmi doresc din suflet cât mai mulți români în cer. Asta este bogăția noastră. Asta este cununa noastră. Asta este speranța noastră. Cerul!

Cu aleasă prețuire,

Prof. Pastor Onisim Botezatu

(Biserica Betleem, Arad)

(Matei25:34) Atunci Împăratul le va zice celor de la dreapta Lui: «Veniți, binecuvântații Tatălui Meu, de moșteniți Împărăția care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii!
(25:35) Căci am fost flămând și Mi-ați dat de mâncat; Mi-a fost sete și Mi-ați dat de băut; am fost străin și M-ați primit; (25:36) am fost gol și M-ați îmbrăcat; am fost bolnav și ați venit să Mă vedeți; am fost în temniță și ați venit pe la Mine.»

Am citit de multe ori versetele astea, dar, de prea puține ori am reflectat serios la ele. Și oricât ai reflecta la ele fără să acționezi, ajung la concluzii injuste.

Am acceptat invitația lui Amos, președintele Asociației “Halping Hands”, care a încălzit multe case în ultimii ani. O echipă de oameni devotați cu tineri din mai multe biserici, care în fiecare toamnă cumpără lemne, iarna trecută o centrală unei vecine. Acolo unde e frig, ei vin cu căldură și lumină hristologică.

Împreună cu asociația “Suflet Salvat” ne-am unit forțele și am făcut o lucrare extraordinară. Am cunoscut oameni minunați, devotați, implicați și sfinți.

Sâmbătă dimineața. Soarele are dinți, iar vântul este fără milă. Găsesc un grup de peste 20 de persoane în parcarea Penitenciarului de maximă siguranță din Arad. Cântau. La chitară, acordeoane și cu gurile lor. Se formase ca un tril al sfinților. Ne-am rugat împreună. A fost o părtășie frumoasă. Trebuia să facem ceva. Să ne încălzim, vocile dar și inimile.

Se întârzie mult cu intrarea. Aveam 160 de pachete pregătite pentru tot atâtea persoane. Aproape o oră jumate am stat în parcare. Dar sfinții nu se plictisesc niciodată. Am intrat în sala de așteptare cântând. Am cântat. Ne-am rugat. Am ieșit afară cântând. Iar am intrat. Acest sport ne era necesar pentru slujirea inedită ce urma să ne surprindă.

În sfârșit. Ne i-au buletinele niște domni și doamne (angajați ai penitenciarului) foarte amabili. Am scanat fiecare pachet, fiecare persoană, aproape o oră.

După zidurile groase și bine păzite ale închisorii, parcă vântul e mai tăios. Trotuarele sunt sinistre. Am păstrat contactul vizual cu un pom ornamental cu flori roșii. Din nevoia acută de pozitiv și speranță. Vin doi deținuți, din regim închis să ducă un cărucior plin de pachete. Doi tineri și un domn la vreo 55 de ani. Pe la 10 jumătate ajungem în sala de slujbă unde ne așteaptă între 80 și 100 de oameni. Au mai tot venit.

Tinerii încep să cânte excepțional. Nu am putut ține pasul cu ei. Vocea nu mă ajută. Dar am avut timp de reflecție și introspecție. Oameni cu privirile goale. De toate vârstele și culorile. Un domn cu barbă a albă din prima bancă schițează ceva zâmbete de speranță. Un altul la vreo 50 de ani. Frumos, prezentabil și rigid. Ochii sunt stinși, privirea încremenită și cu aprinse dorințe de răzbunare. Stă ca un bloc de marmură pe scaun, iar din când în când ne scanează exigent cu privirile.

Alții au plâns tot programul. După fiecare cântare aplaudau. Un bunicuț mi-a frânt inima. Are 84 de ani și mai are de executat încă 16 ani. “Aici o să îmi putrezească oasele domnule.” Și îl opintește instant plânsul. Alții sunt uscați de pe picioare, alții destul de plinuți, tatuați. Au ascultat cu mare respect cântările, poeziile și predica. se bucurau ca niște copii de mesajul cântărilor nostre.

Le-am vorbit despre șansa unei conștiințe curate. Domnii majori ne-au lăsat să facem chemare pentru ei și să ne rugăm. Dumnezeu a dat un har deosebit, că mai bine de jumătate dintre ei au ieșit în față pentru rugăciune. Multe minute ne-am rugat pentru fiecare. Plângeau și se scuturau de se simțeau vibrațiile la etajul doi. prezența lui Dumnezeu plutea în aer cu fărâme de speranță. Ca o oază cerească în infernul de după gratii ce durează și durează.

După rugăciune am putut să îi îmbrățișăm, să schimbăm vorbe cu ei. Iarăși domnii de la pază au fost îngăduitori. Inclusiv domnul cu cagulă care ne-a asistat pe tot parcursul slujbei. Îi mulțumim. Când te strângeau în brațe simțeai că îți stă inima. “Am simțit în predicarea dumitale respect și iubire domnule pastor! Nu am mai simțit atâta căldură de zece ani!” Îmi spune un domn mai în vârstă. Unul cu o creangă de măslin tatuată pe frunte, umbrind ochiul stâng, vine personal, dă mâna cu mine, mă îmbrățișează plângând. Parcă era Mike Tison. Un grad ridicat de vulnerabilitate din partea lui să plângă. Ar fi fost mai expresiv, dar statutul nu îi permitea.

Absolvenți de seminar, părinți de mulți copii, angajați, tineri, și alte categorii de oameni, care într-o clipă de neveghere au închiriat satanei mădularele lor și au fost nenorociți pe viață. S-au luat multe hotărâri pentru Dumnezeu. De altfel veșnicia este singura șansă de a căpăta să sens pentru un condamnat pe viață. Ce bine că Dumnezeu nu face excepție când vine vorba de întemnițați. Chiar la maximă securitate. Mântuiește la rând.

Mario e un fenomen. A ispășit o pedeapsă de 15 ani, trei săptămâni și două zile. Eu încercam să aproximez, iar el îmi răspunde: “în pușcărie fiecare minut contează frate!” Acum e căsătorit, are doi copii, lucrează în Austria și a condus această brigadă de misionari în penitenciarul din Arad. (Am mai făcut naveta în 2020 aici vreun an de zile, vizitând pe cineva drag).

Nu ne-ar mai fi lăsat să plecăm. Cu bilete în mâini. Încercau să se lege de orice urmă de speranță. Ne povesteau contextul în care au ajuns. (Rămâne confidențial până la moarte). Dar am văzut sinceritatea lor. Deschiderea sufletească. Sâmbăta asta s-au vărsat multe lacrimi. S-au luat decizii serioase. Oameni afectați emoțional datorită izolării, dar frumoși și curați datorită chipului lui Hristos. Unii recunosc și îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru pușcărie, “altfel nu mă pocăiam niciodată domnule pastor!”

Una dintre doamnele care mers cu noi a plâns tot programul. Era vizibil afectată emoțional de tabloul sinistru. La intrare este un atelier cu expoziții de articole hands made, picturi, goblene, artizanale de tot felul.

Ne bucurăm că am lăsat în urmă câteva raze de soare. Ei au pornit în urma noastră spre celule întunecate și cenușii. Dar poate le va fi mai cald cu speranța conștiinței curățite de sângele lui Hristos.

Am fost impresionat de bibliile pregătite de tineri devotați din țara. Semnate și subliniate cu cele mai uzuale și practice versete din Scriptură. S-a muncit 5-8 ore pe o Biblie. Imaginați-vă ce muncă se depune de către cei de la Asociația Suflet salvat! Dumnezeu le va răsplăti! Iar nouă, ne-a rămas imprimată pe cortex dar și cordial dorința de a ne întoarce la ei.

Am vizitat pe Isus în pușcărie și suntem tare fericiți. Am servit prânzul împreună. Am depănat amintiri, cu lacrimi. Am făcut rezumate. Am tras concluzii. Am glorificat pe Dumnezeu. Am mulțumit lui Hristos ca ne-a învrednicit să îi slujim. Că ne-a deschis ușa închisorii să îl vizităm și suntem bucuroși. Niște robi netrebnici care și-au făcut datoria. Ne-am vindecat de nemulțumire și prejudecăți. A scuturat de pe noi toate petele religiei și a rămas credința pură a faptelor prin Duhul Sfânt.

Mulțumim personalului foarte amabil de la primire, însoțire, asistare. Mulțumim celor două asociații. Mulțumim familiei Petrean. Fiecărui participant în parte. Mulțumim lui Dumnezeu că ne-a ales să îi ducem Numele între neamuri!

Pe curând, preaiubiți frați de după gratii!

Cu prețuire! Pastor, Onisim Botezatu

Este al treilea an de la întocmirea actualei echipe a Departamentului Național de tineret. A doua ediție a Conferinței Naționale a Liderilor de Tineret a fost o reală binecuvântare. Ne referim atât la părtășia deosebită a întâlnirii, cât și la relevanța și consistența seminariilor și atelierelor de lucru.

Am avut două zile pline de har. Ziua de vineri, 28.03.2025, am avut deschiderea la Biserică “Golgota” Hunedoara. Timpul de rugăciune a fost unul binecuvântat, apoi fratele Nelu Filip, președintele Cultului Penticostal din România, omul căruia îi datorăm meritele acestei viziuni, a avut un mesaj plin de esență și încurajare, chemând liderii de tineret la slujire, și acceptarea de a fi un agent al schimbării, un instrument în mâna lui Dumnezeu pentru generația noastră.

De asemenea fratele Victor Cîmpean, omul căruia i se datorează implementarea viziunii și coordonarea echipei, ca un general care a încolonat lideri devotați la departament, a reușit să adune o armată de slujitori din generația tânără, din toată Europa. Oamenii au venit cu mari așteptări, iar după feed-back-ul primit pe mai multe filiere, așteptările au fost depășite.

Anul acesta a fost special. Călin Onițiu, păstor și consilier-psiholog creștin, a avut două seminarii despre IDENTITATE și PROVOCĂRILE EMOȚIONALE. Seminariile au fost foarte constructive. Liderii au învățat cum se pot vindeca, iar mai apoi cum să contribuie activ la vindecarea generației noastre. Cu dibăcia unui maestru, cu inima unui păstor și căldură unui tată iubitor, Călin a reușit să ne transmită multă durere. Durere pentru generația noastră. Durere sfântă. Durere constructivă, hristologică. O durere care duce la vindecarea personală și a generației.

A doua zi, sâmbătă, au fost patru ateliere de lucru. Liderii au putut bifa încă din formularul de înscriere atelierul preferat. Slujitori competenți au adunat ca pe niște oițe înfometate pe lideri, în funcție de atelierul bifat. Aici au tratat temele anunțate, au avut timp interactiv Q&A, iar Dumnezeu a sfințit aceste ateliere.

Au fost 4 ateliere: 1. Trusă de prim ajutor a slujitorului. Susținători: Caleb Nechifor și Gherasim Magda; 2. Perfecționism. Susținător Nicu Crețu; 3. În căutarea identității. Flaviu Coman; 4. Vindecarea/tratarea adicțiilor. Onisim Botezatu.

Atelierele s-au dovedit a fi elementul de noutate și autenticitate a lucrării de tineret. Liderii au fost extrem de încântați. În pauze vorbeau uimiți de eficiența organizatorică. Suntem convinși că această conferință a adus un plus de calitate Departamentului de tineret și în mod intrinsec, Bisericilor din Cultul Penticostal.

Nu a fost perfect. Mai sunt multe lucruri de pus la punct. Nu lăudăm oameni. Lăudăm pe Dumnezeu pentru acești oameni prin care se face posibilă slujirea oițelor și mielușeilor.

Mulțumim pastorului Daniel Hada, pentru ospitalitate. Mulțumim fratelui președinte Nelu Filip pentru seminarul adus. Mulțumim pastorului Călin Onițiu pentru seminariile pline de viață. Mulțumim pastorului Victor Cîmpean și Departamentului DTCCP pentru buna organizare a evenimentului istoric. Mulțumim fiecărui pastor care a susținut și dirijat atelierul. Mulțumim fiecărui lider pe comunitate, județean, zonal, de biserică. Fără voi organizarea era incompletă. Fără voi viziunea nu poate fi aplicată. Mulțumim liderilor din diaspora care s-au pus pe avioane și au venit cu drag din Europa la conferință.

Pe linia aceasta rugăm liderii din toate Comunitățile Regionale ca până la începutul verii să ne transmită lista/grup completă cu toți liderii județeni arondați comunității. Toți liderii județeni să întocmească lista/grup complet a liderilor zonali de tineret, fiecare lider zonal să întocmească lista/grup cu liderii din fiecare biserică locală. Astfel, dorim ca viziunea Departamentului să ajungă cu slujirea la fiecare tânăr penticostal.

Binecuvântări fie aduse lui Dumnezeu pentru harul de a ne fi ales să slujim generației noastre! Îl rugăm să ne ajute să o facem cu credincioșie.

În linkul de mai jos găsiți seminariile și atelierele conferinței.

https://drive.google.com/drive/folders/1u2ZNcQT3MuTUVxh3f5Pssl8wI0sKL5B6

S-a stins inima neobosită a slujitorului Domnului, păstorul Cornel Țuna. Iar când o inimă de slujitor cedează, se șubrezește brigada slujirii. Dar avem speranță că Dumnezeu va completa numărul cu slujitori devotați din generația tânără.

Ne-am intersectat de multe ori pe câmpul slujirii cu fratele Cornel. Ultima dată în urmă cu mai puțin de o lună la înmormântarea surorii Elena Ciobănică. Fratele Țuna a avut un cuvânt scurt. Era vizibil obosit, epuizat. În scurtul cuvânt a îndemnat la pace, rezolvarea problemelor sufletești și la responsabilitate privind imprevizibilul în materie de viață și moarte.

Acum, ne-ar putea zice mai multe. A ajuns acasă! Așteaptă răsplătirea. Un slujitor implicat, activ și neobosit în ale slujirii. Un om blajin, moderat în abordare, dar perseverent și stabil. Destul de cerebral, rațional și așezat, iar când situația o cerea, suficient de ferm. Așa cum ar trebui să fim toți.

A păstorit multe biserici, în țară și în străinătate. Pe avioane, pe drumuri, cu probleme fel și fel, iată că nu suntem veșnici. Mai suportați-ne câte puțin. Pe lângă luptele personale și grijile familiei, te mai apasă și preocupările pentru moralitatea bisericii ca întreg.

Slujba unui pastor e grea. De multe ori stai nopți în șir între Dumnezeu și biserică. Alteori între oameni și diavol. Te lupți cu fiarele din Efes, dar în final, biruim prin cruce.

Bucurați-vă dumneavoastră cei care depănați amintiri frumoase. Brațele care v-au ținut copiii la binecuvântare au cedat. Vocea caldă a consilierului de serviciu a răgușit. Ochii expresivi și blajini s-au închis. Inima neînfricată în predicarea Adevărului s-a oprit. Dar ferice de cel căruia la moarte nu îi piere nădejdea. Iar fratele Cornel a sfârșit cu bine alergarea. Dragi colegi, să presărați amintiri frumoase pe unde mergeți, că viața și moarte sunt imprevizibile.

Condoleanțe familiei! Condoleanțe Bisericii! Drum bun spre răsplătire eroului slavei care așteaptă cununa care nu se vestejește.

La revedere frate pastor Cornel Țuna!

Cu prețuire, pastor Onisim Botezatu