Să nu te crezi niciodată campion până nu ești sigur de victorie

Vizionând clipul de mai jos vei realiza că este foarte important să lupți până în ultimă clipă. Apostolul Pavel asemăna viața de credință cu sporturile de performanță în mai multe aspecte. De această dată, haideți să luăm partea de ultimă promovare.

Oricât de pregătit te-ai vedea, poate chiar duci o viață de neprihănire și ești un om serios cu sufletul tău, să nu spui hop, până nu treci puntea. Acest proverb are realitatea și experiența lui. În 1 Corinteni 15, apostolul face un apel la perseverență, condiționând absolvirea în cer de luptă până în ultimă clipă: Evanghelia prin care sunteți mântuiți…dacă o țineți așa cum ați primit-o…până la capăt…altfel, degeaba ați crezut.

Este important să lupți, dar să lupți bine. După rânduieli, cu perseverență, cu smerenie, cu gândul biruinței și bazat pe harul lui Dumnezeu, până în ultimă clipă. Altfel, vameșii și femeile ușoare vor merge înaintea voastră în cer, spunea Isus.

Aprecierea și promovarea le lăsăm în seamă Domnului, iar nouă ne rămâne luptă, responsabilitatea, determinarea, slujirea și dorință arzătoare de a promova în cer.

Cele mai frumoase picioare… Și aripi…

Isaia 52:7
Ce frumoase sunt pe munţi picioarele celui ce aduce vești bune, care vestește pacea, picioarele celui ce aduce vești bune, care vestește mântuirea, picioarele celui ce zice Sionului: „Dumnezeul tău împărăţește!”

Nu vorbim aici de aerobic, nici de tehnici qwan ki do, nici de performanțe obținute prin fitness profesional, vorbim de oameni simpli care dobândesc un statut special prin caracterul lor. Aceștia au cele mai frumoase picioare. Mersul lor tandru și legănat ca al unei feline relaxate, timid ca al unei antilope la păscut, elegant precum ducesa la ospețe, fac din aducătorul veștilor bune un om special, cu cele mai frumoase picioare.

Bârfitorii au copite. Precum cangurul: mâinile destul de scurte pentru a face ceva bun, dar picioarele suficient de mari pentru a lovi mortal. Ei nu se deplasează, ei zdrobesc totul în jur și sar sfidător peste cadavre. Calcă în picioare iarba verde, turma lor poluează atmosfera, ridică praful în vânt, îți taie respirația, parcă anunță ceva rău, un ciclon, un uragan. De fapt asta produce în inima naivului care îl ascultă. Iar când te-a lovit, îți rupe tibia, produce fracturi deschise și leziuni cordiale. Nu te uni cu ei, vei ajunge să urli, iar vorbirea se va transforma în răget și, posibil să îți crească și coarne.

Negativiștii au ghiare. Ei nu își spun doar părerea, te obsedează cu cele mai cumplite versiuni posibile, cu variantele închipuite de mintea lor cele mai sumbre. În orice ei văd răul, veștile lor sunt tot mai rele. Ei nu te informează, mai degrabă ca o ursoaică încolțită și cu pui, cu labele lor scrijelesc pe umerii tăi, dar efectele se văd în cuget. Nu te uni cu ei, îți vei pierde culoarea si vitalitatea.

Doar sfinții au aripi. A venit îngerul la Maria, la Iosif, la păstori, la Elisabeta, aceeași reacție: nu te teme/ nu vă temeți, vă aduc o veste bună. Numai îngerii au capacitatea aceasta de a spulbera teama, de a salva de la nenorocire, de a furniza cele mai bune și optimiste vești. Învață de la îngeri să răspândești vești bune. Oamenii sunt flămânzi după vești bune, iar acestea derivă din adevăr.

Unește-te cu îngerii și vei ajunge să zbori ca ei. Împreună cu păstorii s-a unit o mulțime de oaste cerească lăudând pe Dumnezeu. Asta este consecința uniunii cu îngeri. Devii ca ei, oare nu asta îți dorești?

Antrenează-ți picioarele prin Sfântul Cuvânt. Biblia este Vestea Bună. Răspândește-o unde vezi cu ochii, că oriunde vei găsi aceeași oameni înfometați după vești bune. Așa au făcut sfinții apostoli în sandale, Mântuitorul și toți misionarii. John Wesley, se presupune că ar fi mers pentru predicarea Evangheliei cât ar fi înconjurat planeta de 6 ori. Pedestru sau călare.

Dacă vei avea picioarele încălțate cu râvna evangheliei păcii, Dumnezeu va face să îți crească aripi, și te va chema la sine, iar tu…chiar vei putea zbura înspre acolo!

Ziua 27 Să iubești pe aproapele ca pe tine însuți

Din ciclul REPERELE IUBIRII

Iar a doua este următoarea: ‘Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.’ Nu este altă poruncă mai mare decât aceasta.” Marcu 12:31

Nu este altă poruncă mai mare! Wow! Deci împlinind porunca asta am șanse de a mă edifica spiritual? Da, echivalează cu împlinirea legii. Apostolul iubirii anulează tot creștinismul nostru, în cazul în care nu iubim oamenii pe care îi vedem.

Dacă zice cineva: „Eu iubesc pe Dumnezeu” și urăște pe fratele său este un mincinos, căci cine nu iubește pe fratele său pe care-l vede cum poate să iubească pe Dumnezeu, pe care nu-L vede?
Și aceasta este porunca pe care o avem de la El: cine iubește pe Dumnezeu iubește și pe fratele său.
1 Ioan 4:20-21

Câți mincinoși se adapă zilnic din abundența harului divin, dar este spre eternă lor condamnare, dacă nu își asumă schimbarea. Orice interpretare, prejudecată, asprime, ură, condamnare împotriva fratelui tău este mai mult decât crimă împotriva umanității, este ipocrizie spirituală și ură de Dumnezeu. Cine urăște pe fratele său, urăște pe Dumnezeu. Și reciproca: cine iubește pe fratele său, demonstrează că iubește pe Creatorul său.

Nu mai mult, nici mai prejos decât pe tine însuți, exacta așa, ca pe tine însuți. Așa cum te menajezi pe tine când greșești, și ai vrea sa nu se afle, plângi și te căiești, asemenea să faci și cu aproapele tău. Atunci demonstrezi că îl iubești.

Nu vei iubi și respecta niciodată, pe nimeni mai mult decât te iubești și te respecți pe tine însuți. În general soții/soțiile neîngrijiți/neîngrijite sunt superficiali și cu partenerul. Dacă nu petreci timp cu tine însuți, prin rugăciune, toaletă, îngrijire, meditație, cu siguranță la fel vei trata nu doar pe partener, pe toți oamenii.

Aproapele = cel care ți-a făcut bine, și-a făcut milă cu tine. Dacă pe ei nu îi iubești (soț, soție, frați de corp, părinți etc.), atunci cum vei iubi pe cei care îți fac rău?

Practic este atât de simplu sa vezi daca un om îl iubește pe Dumnezeu sau e doar un papagal mincinos. Ai repere: respectul față de sine, iubirea celor apropiați care i-au făcut bine, iubirea vrăjmașilor, toate acestea indică spre iubirea lui Dumnezeu.

Dacă vei manifestă respect/iubire față de trupul tău, sufletul tău, emoțiile tale, cei care ți-au făcut bine, rezultă că îl iubești pe Dumnezeu, altfel, citând sfinții: riști să fii un mincinos.

Iubindu-ți aproapele, vei face imunitate reușind a iubi și pe cei distanți cu tine! Astfel ai șanse de a deveni un iubitor de Dumnezeu.

„COMUNICAT_DE_PRESA_RECOMANDARI PRIND SLUJBELE RELIGIOASE” ORDIN_MS-MAI_04.12.2020

Deschizând linkul aveți ultimul comunicat din partea autorităților care este în vigoare. Respectăm cu strictețe regulile, ne adaptăm condițiilor și mulțumim lui Dumnezeu că ne putem închina împreună cu frații.

Acesta este linkul către fișier: https://s.docworkspace.com/d/ADTVtab8mK09i7rlqpSdFA Partajat din WPS Office: https://kso.page.link/wps

Dubla bucurie din cutia de pantofi

Fiecare dintre noi cunoaștem sentimentul pe care îl trăiești atunci când desfaci o cutie noua de pantofi, vine apoi proba și bucuria de a avea papuci noi. În cele din urmă cutia ajunge la foc sau la bena de gunoi.

Avem o variantă de slujire pentru tine. Una care face dubla bucurie. În cartea Faptelor 20:35 apostolul Pavel scria: este mai ferice să dai decât să primești. Da, numai în cartea Faptelor putea scrie asta, că doar în fapte se explică Biblia și creștinismul.

Concret: Administratorii paginii de Facebook Născut din Nou, Adrian Crăciun și Beniamin Buzduga, niște oameni pe care îi apreciez pentru slujirea și implicarea lor online, care aduce multă zidire sufletească sutelor de mii de suflete. Colaborez cu ei de ceva vreme și sunt copleșit de capacitatea lor de coordonare în slujire.

Ei, împreună cu o echipă de tineri devotați au inițiat proiectul „cutia de pantofi”. Este vorba despre o cutie de pantofi pe care o poți umple cu anumite articole pentru copii și care sunt distribuite copiilor din zonele defavorizate ale țării.

Implică-te și tu! Poți trimite un mesaj paginii sus menționate și poți fi parte a acestui minunat proiect. Declanșezi două bucurii: una că dai și ai satisfacția slujirii lui Hristos, alta că un copil va face ochișorii mari și, poate în lacrimi va deschid cutia ta și te va binecuvânta pentru gestul tău.

Astfel de proiecte ar trebui să ne preocupe de dimineața până seara. Asta ne învață Dumnezeu: Să dăm! Să dăm din toată inima și vom avea răsplată în cer.

Vrei și tu să produci o dublă bucurie, cu o simplă cutie de pantofi. Învață-ți copiii să slujească!

Contact: Beniamin 0720573702; Adrian: 0749013157

Te sărut, Hristoase! Și balele de pe arginți?

Ce vreți să-mi dați, și-L voi da în mâinile voastre?” Ei i-au cântărit treizeci de arginți. Matei 26:15
Pe când grăia El încă, iată că a venit o gloată. Și cel ce se chema Iuda, unul din cei doisprezece, mergea în fruntea lor. El s-a apropiat de Isus, ca să-L sărute.
Și Isus i-a zis: „Iudo, cu o sărutare vinzi tu pe Fiul omului?” Luca 22:47-48

Te sărut Hristoase! Dar balele-i curg pe arginți, ca boului când vede făina de porumb! Acest om care a făcut pact cu diavolul, a ajuns ca un câine hărțuit de propriile pofte nesăbuite, de lăcomie și trădare, în cele din urmă sfârșește prin moarte năpraznică. Adevărul este că nu te poți juca de-a pisică și șoarecele cu Dumnezeu și să câștigi tu.

Iuda este un caz nefericit, un profil de om eșuat, care a avut toate șansele de partea sa, în a ajunge un sfânt ca ceilalți apostoli, dar le-a ratat treaptă cu treaptă. Toate deciziile sale au fost cu bumerang, tot ce a gândit și a făcut rău împotriva altora s-a întors împotriva lui, iar în cele din urmă ajunge la suicid.

Nu-i singur Iuda vinovat! Așa cum atât de frumos recită Florin Piersic poezia lui Costache Ioanid. Nu e doar el vinovat de sângele ce se dădu, nici marii preoți, nici Pilat, ci lume-ntreagă prin păcat, mai cu seamă și eu și tu.

Iuda, om sau vârcolac? Mai degrabă om care alege să se transforme în drac. (Citez din Isus). Oare nu vedem asta la fiecare pas? Oameni care cântă în strană Troparele învierii, iar mai apoi mahmuri de băutură cântă pe gama diavolului pușcă și cureaua lată. Oameni care predică la altare, apoi le înjură pe fiecare împarte (altar, biserică, lumânare, nafură, cruce, Hristos, Dumnezeu, etc.etc) Nu uitați! Iuda nu a sfârșit bine!

Intrăm în biserică, ne punem în jurul capetelor aura de sfinți, ne îmbrobodim bisericește, iar la ieșire ne transformăm în fiare. Băgăm capetele în bostanul de Halloween, de se sperie familia când urlăm și facem ca toate arătările, dar mai rău este că trezim dizgrația lui Dumnezeu. Iar toată viața nu este decât un maraton al măștilor, o mascaradă religioasă, un fel de cameleonism bisericesc. Iată de unde vine răul. Nu mai puneți vina pe americani, guvern, ruși, neamuri, părinți, privește în oglindă! Acolo e vinovatul!

Duplicitatea duce la nebunie! Ajungeți un fel de Nero, el face piese de teatru, e și actor și regizor, el joacă, el aplaudă, el râde, el jurizează. În cele din urmă, într-un moment de dedublare personală, dă foc „cetății eterne” Roma. De altfel, singurul lucru bun pe care l-a făcut în viață. Adevărul este că nu poți rămâne întreg la minte după ce o viață întreagă te-ai îmbătat cu sângele sfinților. Aceeași este soarta bârfitorilor, neiertătorilor, calomniatorilor și prietenilor lor.

Te sărut, Hristoase! Din dragoste Iuda? Normal, Hristoase! Atunci de ce îți curg balele peste arginți?

Iubiților, să nu ne îmbătăm cu apă rece! Să nu îl confundăm pe Dumnezeu cu muritorii de rând: căci nu-mi ajunge cuvântul pe limbă și Tu, Doamne, îl și cunoști în totul. Așa îl vede autorul pe Stăpân în Psalmul 139:4.
Nu vă înșelați: „Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.” Ce seamănă omul, aceea va și secera.
Cine seamănă în firea lui pământească va secera din firea pământească putrezirea, dar cine seamănă în Duhul va secera din Duhul viața veșnică, avea să ne lămurească apostolul Pavel în Galateni 6:7-8

Noi suntem concentrați pe replici, pe teorii și dogme bine ticluite, Hristos are ochii pironiți pe inima noastră, El vede exact ce este acolo. Dacă sunt germeni de Iuda, haideți să ne pocăim! Să ne smerim! Și vom căpăta îndurare. La el au fost arginții, la tine poate fi: lăcomia, invidia, neieretarea, ura, vrăjitoria, avortul, preacurvia, bârfă, minciună, neascultarea, hoția etc. Trebuie mărturisire punct cu punct.

Sărutul lui Iuda, poate fi senzual sau senzațional, dar niciodată spiritual. Lingușeala nu e adevăr, cum declarațiile nu sunt iubire. Adevărul este că s-a cam scârbit și Dumnezeu de ipocriziile noastre. Câtă vreme zornăie arginții vinovați în buzunarele noastre, nu putem pretinde a fi altceva vorbăriile noastre decât aramă sunătoare și chimval zăngănitor.

Sărută-L pe Dumnezeu, dar și cu inima. Verifică buzunarele, portofelul, poșeta, cugetul, inima, rațiunea, dacă acestea nu sunt curate, sărutul e spre osândă, iar sfârșitul poate fi năpraznic. Iubește-L pe El, dar de-adevăratelea, atunci vei avea parte de milă, vei fi iertat, salvat, recuperat de pe marginea gropii, din ștreangul suicidului spiritual.

Ah Doamne! Și noi am fost un Iuda! Dar astăzi suntem iertați sau putem fi iertați prin sângele lui Hristos! Lasă iertare, Tată!

Ziua 26 Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău! Așa cum cere El!

Din ciclul REPERELE IUBIRII


Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău și cu toată puterea ta.’ Iată porunca dintâi. Marcu 12:30

Toți oamenii „iubesc” pe Dumnezeu, dar cu toate acestea se poate ajunge departe de față Domnului. Atenție! Porunca zice: să iubești pe Domnul Dumnezeul TĂU. Vorbim, deci de o relație personală cu Dumnezeul tău. Pot să spun până răgușesc la general că iubesc pe Dumnezeu, dar dacă nu este al meu și eu al Lui, atunci iubirea este sub semnul întrebării. Sau mai bine zis nu este iubire.

Cum iubești?

1. Cu toată inima ta. Asta implică centrul sentimental al ființei umane. Eu îl iubesc pe Dumnezeu cu sentimente curate. Îndrăgostirea mea, trebuie să aibă în ea intenții sfinte și măsuri de respect și reciprocitate rezonabile.

2. Cu tot sufletul. Centrul emoțional al ființei mele. Plâng pentru păcatele mele, dar și pentru bucuriile prin care Dumnezeu mă copleșește. Râsul meu nu implică batjocoră sau umilință, ci pur și simplu vine ca o relaxare a trupului, a sistemului nervos. Cine iubește pe Dumnezeu cu tot sufletul are bun simț, respect, bune intenții, binefacere, toate acestea sunt vindecate de predarea sufletească/emoțională iubirii divine.

3. Cu tot cugetul tău. Apostolul Pavel îl îndemnă pe tânărul slujitor Timotei astfel: … și să păstrezi credința și un cuget curat, pe care unii le-au pierdut și au căzut din credință. 1 Timotei 1:19. Află că nu doar criminalii, proxeneții, hoții și alții sunt pierduți pe tărâmul nebuniei, ci și „creștinii” cu mintea bolnavă de judecată, bârfă, minciună, imagini purcate, prejudecăți etc. Iubește-L pe Dumnezeu cu tot cugetul, astfel păcatului nu-i va mai rămâne nimic a distruge.

4. Cu toată puterea ta. Centru tău gravitațional, capacitatea intelectuală, înzestrările native, trupul tău, toată puterea ta, trebuie închinate lui Hristos. Dacă sunt făcute cu recunoștință și modestie, Dumnezeu își va lua slava iar tu îți vei lua răsplata.

Apelez la un tablou al imaginației nebunesc: Ai fi mulțumit ca soțul/soția să îți ofere o zi pe săptămână, iar restul să stea la cel mai mare dușman al tău? Să doarmă la el/ea acasă? Dar să vină acasă la copii o dată pe an? Categoric nu! Așa este? Atunci Dumnezeu cum ar fi mulțumit să petreci o zi la Paști, iar alta la Crăciun cu Sine, iar restul de 363-364 de zile cu diavolul? E cruntă realitate în care trăiesc milioane de „creștini”.

Dumnezeu este pe principiul totul sau nimic! Ori ești al Lui în întregime, ori al altuia. Iubește-L pe El cu toată ființa ta și vei fi cu adevărat fericit. Altfel, ești un pribeag fugar care aleargă nebunește după nici el nu știe ce! Este El Dumnezeul tău personal?

Pot face parte dintr-un neam întreg de sfinți și oameni devotați, nu îmi folosește la nimic, dacă nu am relația mea cu El, să fie Dumnezeul meu, iar eu copilul Său! Asta înseamnă să îl iubesc nu doar pentru ceea ce îmi dă și face, ci mai ales pentru ceea ce El este, pentru caracterul său Mântuitor.

Ce-ți dorești tu ție, dragă român al României?

Spune-ți tu însuți sănătate Ioane, că nimeni nu îți dorește sănătatea așa cum ți-o dorești tu! Spunea deseori mama copilului ei, Ion Creangă.

Cam asta este situația. Strănută un om, îi zic sănătate, dar el continuă să bea, să se drogheze, să inhaleze nicotină, să se îmbrace sumar, întreb la ce îi ajută vorbele mele? Într-adevăr sunt mari și bine intenționate, dar neluate în seamă se transformă în niște biete vorbe goale.

Sunt convins că Eminescu a avut cele mai bune intenții, a fost o minte sclipitoare și genială, dar ce folos, dacă românul nu se schimbă? A intrat în gena noastră invidia, minciuna, hoția, înșelăciunea… Române, dorește-ți tu schimbarea!

Toată viața așteptăm (nu generalizez), ajutor social, mărirea pensiilor și salariilor, dar nu așteptăm o mărire a normei de lucru. Stăm pironiți pe fondurile europene, care ne îndatorează și mai mult. România are resurse pentru 1000 de ani. Este una dintre cele mai bogate țări din lume. Dragă române, nu o vinde pe nimic!

Ajută-te, române! Nu aștepta la nesfârșit mâna intereselor străine, acționează! Nu pe împrumuturi de la UE sau FMI se dezvoltă o țară, ci prin implicare, cinste și muncă. Bani avem, idei asemenea, cap ne mai trebuie.

Crede, române! Dar credința ta să fie asumată în fapte, nu doar în teorie. Nu uita că, vorba poetului, „Cât timp românul crede în sine, în Dunăre și în Ceahlău (dar eu aș pune „și în Dumnezeu”), îi va fi bine.” Credința fără fapte este moartă în ea însăși, spunea apostolul Iacov.

România suntem noi! România ca nume, este doar un concept, un nume de țară, dar nu României trebuie să-i dorești ceva, ci administratorilor ei. Noi facem cinste țării în lume, noi îi determinăm pe englezi să pună afișe în românește: „Vă rugăm nu mai furați!” Noi putem înregistra cărți cu ISBN la Biblioteca Națională a României, noi putem umple celulele de la Rahova.

Tot ce ai dori României, dorește-ți ție. Tu ești România! Tu ești principalul agent al schimbării! Tu ești motorul țării tale! Tu ești mândria ei! Altfel, putem dori la nesfârșit, în mod abstract și derizoriu țării, dar eu rămân la fel. Am ratat ținta în acest caz.

Spune-ți tu sănătate, române! Cinste. Curaj. Progres. Adevăr, că nimeni nu ți le dorește cum le dorești tu!