Cântarea cântărilor (2:11) căci iată că a trecut iarna; a încetat ploaia și s-a dus. 
(2:12) Se arată florile pe câmp, a venit vremea cântării și se aude glasul turturelei în câmpiile noastre.

Lunile de iarnă sunt friguroase. Atât termic, dar și emoțional, poate. Înfrigurat, cu facturile mari, cu stocurile epuizate, stăteai și te întrebai când va veni vremea bună. Am vești bune: A venit! E aici! Iat-o! E vremea cântării! Cântă! Iarna și frigul ei au plecat. Fredonează deja refrenul iubirii! Prin credință.

Păpădia a început să înfrumusețeze curtea. Turturelele cântă cu ghiarele încolăcite după firele de curent. Pomii înmuguresc. Irișii au început a încolți. Migdalii, corcodușii, dar și piersicii așteaptă să înflorească. În câteva zile roiurile de albine lucrătoare își intră în rol prin livezile în floare. Culturile de rapiță vor îngălbeni câmpiile țării.

Nu știu în ce stare te găsești. Nu știu ce frământări interioare ai adunat. Dar nu va reuși gerul iernii să congeleze atât de tare sufletul tău, încât razele iubirii primăvăratice să nu îl poată încălzi din nou. Ieși la o plimbare prin curte. Stai câteva minute cu ochii închiși privind spre soare. Chiar și cu dinți, tot înclină a speranță. Soarele e cald.

Zâmbește! Fii receptiv la iubirea celor din jur! Oferă iubire! O îmbrățișare călduroasă valorează cât un vagon de vorbe reci. Lasă primăvara să inunde inima ta și va debloca obezile de gheață ale celor din jurul tău.

Dragă creștine! Oriunde ai fi! Orice glaciație ar fi în jurul tău. Fii tu o primăvară care topește sloiurile cordiale! Fii tu floarea dintre spini! Fii tu raza de soare cald! Fii tu agentul “termic” al iubirii divine! Lasă-L pe Hristos, Soarele neprihănirii să lumineze întunericul ce te înconjoară. Prin zâmbetul tău. Prin dragostea ta.🌼🌼🌻🌻🌼🌼

Stăm în fața unor situații neprevăzute, în calitate de slujitori și avem complexul acesta, că oamenii rămân captivi. Ne rugăm pentru ei și totuși unii rămân adicți, pătimași, legați, posedați. Că nu sunt Mesia, am înțeles de timpuriu. M-a ajutat prietenul meu Ionel Vicovan să înțeleg. “Onisim, scoate opțiunea de Mesia.” Și am anulat această opțiune de timpuriu. Dar rămâne durerea asta paternă pentru enoriașii captivi. Și ucenicii au avut-o.

(Matei17:18) Isus a certat dracul, care a ieșit din el. Și băiatul s-a tămăduit chiar în ceasul acela.
(17:19) Atunci ucenicii au venit la Isus și I-au zis deoparte: „Noi de ce n-am putut să-l scoatem?”

„Din pricina puținei voastre credințe”, le-a zis Isus. „Adevărat vă spun că, dacă ați avea credință cât un grăunte de muștar, i-ați zice muntelui acestuia: «Mută-te de aici colo!» și s-ar muta; nimic nu v-ar fi cu neputință.
(17:21) Dar acest soi de draci nu iese decât cu rugăciune și cu post.”

Iată câteva cauze pentru care noi, slujitorii nu putem scoate unele soiuri de demoni. Unele. Sunt mai multe.

1. Necredința. Nu vorbim aici de credință mântuitoare. Acel minim obligatorii pentru pocăință. Ne referim la darul de credință, ca dar special al Duhului Sfânt. Aici credința devine o armă letală anti-duhuri. (E o expresie contextuală). Dacă enoriașii stăruiesc pentru botezul și umplerea cu Duhul Sfânt, noi slujitorii suntem obligați să stăruim pentru toate darurile: deosebirii duhurilor, tămăduirii, înțelepciunii, credinței, cunoștinței, proefeției, etc.

2. Lipsa coeziunii de grup a slujitorilor. Dacă între slujitorii altarului nu există o strânsă legătură spirituală si cordială, ei nu vor avea sorț de izbândă. Un diacon se simte nedreptățit. Un prezbiter crede că ar merita mai mult. Se întâlnește cu altul cu frustrările nerezolvate. Fac echipă de batjocură și desconsiderare la adresa colegilor de slujire. E foarte multă tensiune și frământare în echipele de conducere. Aici recomand mai multe activități de tip team building. Unde echipa se consolidează, se vulnerabilizează, se cunoaște, se detensionează și crește. Cu o echipă dezbinată nu poți exorciza nici un duh.

3. Lipsa de curaj. Sunt slujitori care preferă să tergiverseze la nesfârșit o situație delicată. Nu există spiritul pragmatic, asumat de a lua inițiativa. Dacă pastorul este defensiv și nu începe demersuri îndrăznețe prin credință și cu maturitate, echipa va fi anxioasa și defensivă. Iar diavolii își fac de cap.

4. Compromisul. Imaginați-vă că Iuda era cu ei când făceau exorcizarea. Și se gândea: “oare cât va plusa ăsta dacă îi exorcizăm fiul?” Când tu ca Iuda, marele exorcist ești chinuit în privat de același diavol de: beție, lăcomie, iubire de bani, pornografie, autoritarism, minciună, frică. De unde putere exorcistă? De aceea se cere slujitorului o viață curată, independentă, neprihănită, liberă. Slujitorul altarului nu are voie să fie un mare patron. Cu cât e mai influent în afaceri, cu atât e mai anemic. Slujitorul trebuie să aibă o viață normală, decentă, pentru a putea rezona cu majoritatea enoriașilor lui și pentru a putea fi conectat la cer.

5. O viață fără disciplina post. Dacă nu avem în formulă, ca stil de viață disciplinele rugăciunii și postului, suntem anemici. Nu avem vlagă nici să supraviețuim. Un anorexic spiritual, are el însuși nevoie de sustenabilitate, ce să mai ducă și pe altul în spate. Fără două zile de post pe săptămână, slujirea va fi normală, clasică, mediocră și cu pronunțate accente de apostazie. De la două zile de post pe săptămână (cu excepția cazurilor de boală) se produc miracole. Că postul este o armă fundamentală, ne zice Domnul Isus în textul citat mai sus. Sunt specimene de draci(duhuri) care nu se lasă intimidați ușor. Ei pot fi învinși prin post și rugăciune.

6. Preocupările politice. Mandatul unui slujitor este de patru ani. Primii doi sunt după alegeri, următorii doi sunt un fel de pre-campanie. Întrebare prieteni: noi când mai slujim? Unde e slujirea propriu-zisă? “Ucenicii se certau între ei, care să fie cel mai mare?” Tovarăși! Tocmai v-a anunțat Mântuitorul că va fi trădat, că va muri. Asta e singura voastră preocupare? Funcția? Poftim cultură apostolică? Și te aștepți la recoltă? Du-te și exorcizează oameni demonizați cu frustrați și comentatori doritori de funcții și ranguri. Niciodată! Și ne rămân enoriașii demonizați!

7. Luptele fratricide. (Gal 5:20) închinarea la idoli, vrăjitoria, vrajbele, certurile, zavistiile, mâniile, neînțelegerile, dezbinările, certurile de partide,
(5:21) pizmele, uciderile, bețiile, îmbuibările și alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus-o, că cei ce fac astfel de lucruri nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu.

Dragi “simpli membri” așa cum vă place să vă numiți, căutați pacea cu toții. Alergați după ea. Coeziunea bisericii ca trup al lui Hristos garantează biruințe pe tărâm spiritual. Să introducem și îmbuibarea aici? Duhul Sfânt a introdus-o. Noi nu ne îmbătăm, nu fumăm, nu curvim, dar: avem mașini opulente, ne îndopăm cu mâncare, exagerăm în lux, vacanțe cât mai exotice (ne mai și pozăm), lucruri “normale” până la un punct, dar care fac demonii să intre în copii și familii, iar acestea ne costă la factura exorcizării. Păi când are copilul acces nelimitat la internet, acces pe plajele scumpe ale lumii, ce te aștepți să intre în ei? Îngeri? Nu. Intră multe duhuri pe care le aduc în adunare. Recomand moderație și la acest capitol. Noi suntem cetățeni ai cerului. Nu vă potriviți chipului veacului acestuia! Mult s-a mai diluat creștinismul autentic astăzi!

8. Nu suntem Mesia. În final, ca o auto-consolare, vrem să fim caracterizați și de simțul măsurii. Nici Domnul Isus nu a rezolvat toate cazurile de pe planetă din timpul traiului scurt pe pământ. Nu le putem face pe toate și desăvârșit. Suntem oameni limitați și neputincioși. Dar tot ce putem face, vom face prin credință în Dumnezeu, cu ajutorul Duhului Sfânt, în Numele sfânt al Mântuitorului Isus Hristos. Haideți să ne întărim în Domnul și în puterea tăriei Lui!

Dar, o mică analiză introspectivă, o pastilă de discernământ, s-ar putea să ne prindă bine și să aducă un plus dilemelor și provocărilor noastre de pe tărâm duhovnicesc. Recomand analiza acestor rânduri la ședințele de comitet/consiliu. Tot ce e nebiblic să fie taxat și ejectat, dar tot ce e adevăr să fie aplicat.

Dragi colegi slujitori! Putem totul în Hristos care ne întărește!

Cu prețuire, pastor O. Botezatu

Cui se adresează?

În atenția liderilor de tineret penticostali din țară și din străinătate!

Când?

Prin harul lui Dumnezeu ne pregătim de a doua ediție a Conferinței Naționale a liderilor de tineret CCP. Notează în calendar data de 28-29 Martie 2025!

Unde?

Conferința se va ține la Hunedoara, Biserica Golgota. Gazdă ne va fi fratele păstor Daniel Hada. Va fi nevoie de o noapte de cazare. Vă sugerăm să vă rezervați din timp cazare, deoarece zona este intens vizitată, în apropiere fiind mai multe obiective turistice. Pentru relaxare, vineri seara sau sâmbătă după conferință se poate vizita Castelul Huniazilor. Municipiul Deva fiind la dor 20 km distanță se pot face rezervări și la pensiuni/hoteluri din Deva.

Scopul?

Ne dorim o generație de tineri echipați și plini de pasiune pentru Hristos. Pentru aceasta considerăm că investiția în liderii de tineret este o reală soluție. Cu eforturi mari, cu implicare din partea Departamentului de tineret al Cultului, reușim să facem mari isprăvi. Faptul că fratele președinte Nelu Filip va fi cu noi (și va sluji la cuvânt vineri seara) indică spre greutatea acestei conferințe.

Cui ne adresăm?

Pe de o parte ne vom adresa liderilor în speranța definirii propriei identități spirituale și emoționale. Vom avea ateliere de lucru pe patru teme fundamentale: 1. Perfecționism; 2. Adicții (și vindecarea lor); 3. Trusă de prim ajutor; 4. În căutarea identității. Fiecare având libertatea de a alege atelierul/seminarul necesar lui.

Beneficii?

Apoi, cu ajutorul Domnului, prin slujirea pstorului Călin Onițiu, vom încerca să tratăm problemele emoționale ale liderilor de tineret, ne vom ruga pentru ei și îi vom instrui să facă același lucru tinerilor pe care îi slujesc.

Cum mă înscriu?

Accesând linkul de mai jos vei găsi informații despre costuri, cazare, program, formular de înscriere. Cu rugămintea de a distribui cât mai multor lideri de tineret din regiunea, județul tău. În așa fel încât invitația să ajungă la fiecare lider de tineret din țară. Haideți la echipare!

https://forms.gle/NutuNX29ALtv4ui98

Organizator: Departamentul de tineret al Cultului Creștin Penticostal(DTCCP), coordonat de fratele pastor Victor Cîmpean.

https://www.instagram.com/stories/larisacln/3542659025338549346?igsh=d3o0N2J5bmEwMW8z

E plină media cu filmulețe și reportaje despre dezastrul din Los Angeles. O nenorocire care a zguduit planeta. Un incendiu devastator care a pus la pământ luxuriantele cartiere de pe coasta americană.

Am fost și eu îndemnat să scriu un articol. Am așteptat să treacă febra știrilor, să reflectez asupra speței, să mă rog și să înțeleg câteva principii din lecțiile pe care Dumnezeu le-a predat altor semeni de data asta. S-ar putea ca mâine să învețe ei din dureroasele mele lecții.

Lecții din cenușa Hollywoodian

1.Primul este principiu biblic: (Matei6:19) Nu vă strângeți comori pe pământ, unde le mănâncă moliile și rugina și unde le sapă și le fură hoții;
(6:20) ci strângeți-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile și rugina și unde hoții nu le sapă, nici nu le fură!
(6:21) Pentru că, unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră.

Săracii păgubiți au învățat pe propria piele ce înseamnă această lecție. Nu avem nici un privilegiu în plus pentru faptul că Dumnezeu ne-a luminat să înțelegem asta din Biblie.

2.Nu judecați oamenii! Săracii de ei bogații! Oricum sunt faliți. Toată investiția lor de zeci de ani s-a spulberat în câteva clipe. Cu bani curați sau pătați, nu mă mai privește pe mine. Cenușa e la fel. Nu fiți aspri cu niște oameni devastați. Cei mai mulți dintre ei oricum se trezesc, încep să reflecte și, probabil vor fi cei mai prolifici speacheri împotriva luxului. Nu judeca niște oameni doar pentru că au păcătuit într-un mod diferit de cum ai păcătuit tu!

3.Case diferite, aceeași Cenușă. Focul nu ține cont de materialele folosite. Când văpaia pornește purtată de vânt macină totul în jur. Fără remușcare. În urma focului rămâne același cenușiu sinistru, rămân florile de plumb și funerarul veșmânt bacovian al efemerității. Din rege sau cerșetor, tot un bulgăre de pământ rămâne.

4.”Teologii” apocaliptici. Știu, se aseamănă mult cu Sodoma și Gomora. Era multă stricăciune. S-au înecat în propriile noxe. Au fost înghițiți de infernul provocat de propriul lux. Dar, oare nu e același diavol și în proximitatea ta? Nu sunt păcate ordinare în inima ta, în familia ta? Aceeași judecată, aceeași Biblie condamnă același păcat din cugetul tău. Telefonul tău se poate transforma într-o infernală Gomora. Asprimea împotriva unor năpăstuiți, e asprimea împotriva acelorași păcate săvârșite în viața ta.

5.Riscul de a avea aceeași soartă. Citez iarăși din Isus Hristos: (Luca13:4) Sau acei optsprezece inși peste care a căzut turnul din Siloam și i-a omorât credeți că au fost mai păcătoși decât toți ceilalți oameni care locuiau în Ierusalim?
(13:5) Eu vă spun: nu, ci, dacă nu vă pocăiți, toți veți pieri la fel.”

Pare o amenințare a Mântuitorului. Pare o avertizare. O atenționare. Oare conștientizare? Sau mai multă moderație în judecăți? Nu știu. Dar cred că esența creștinismului stă în iubire. Iar iubirea trebuie să sară peste zidul dușmanului cu o pralină de ciocolată în buzunar. Nu, nu suntem mai buni.

6.Apropourile divine. Oare nu înțelegem că prin aceste dezastre sporadice, Tatăl ceresc ne avertizează că planeta geme și se apropie de saturație? În final va fi un foc generalizat, care va prăji planeta înainte de a o arunca în neant. (2Pet 3:10) Ziua Domnului însă va veni ca un hoț. În ziua aceea cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cerești se vor topi de mare căldură, și pământul, cu tot ce este pe el, va arde.

Asta e Biblie. Dacă e Biblie, e mare adevăr. Iar adevărul e realitate pură. Adică, se vor întâmpla. Debutul lor este iminent.

7.Creștinism = iubire și empatie. De ce ar fi deplasat să ne rugăm pentru victimele dezastrului din Los Angeles? Oare nu mijlocim noi pentru toți oamenii? Dacă ne rugăm pentru paralitici, bătrâni, păcătoși, vameși, prostituate. De ce am face excepție când vine vorba de bogații lumii? Nu sunt ei oameni? Nu au suflete? De ce nu ne-am ruga pentru cetățenii Federației Ruse spre exemplu? 130 milioane de oameni pe care Dumnezeu îi iubește. Sau pentru țările arabe? Toți sunt potențiali mântuiți. Fiți empatici și miloși! Fiți avocați (mijlocitori) ca Moise, nu procurori ca Iona, care adună probe de judecată și pedeapsă împotriva ninivenilor.

8.Lăsați cenușa să vorbească! Nu este ea, cenușa, vocea dreptului divin? Nu strigă tăciunii hollywoodieni suficient de tare? Cum că fericirea nu stă în lucruri, ci în Dumnezeu? Nu este asurzitoarea mărturie a bulevardelor pustii, că paradisul nu mai poate fi clonat de om, e doar în Dumnezeu și veșnicie. Că fericirea vine prin Hristos și iertarea păcatelor. Iar sfânt e doar pomul vieții din Paradis, nu “lemnele și baghetele hollywoodiene.”

9.Dumnezeu are ultimul cuvânt. Oricum divinitatea are agenda ei și propriile criterii de evaluare. Parte dintre ele sunt prezentate în Biblie. Lăsați-L pe Dumnezeu să evalueze! Noi doar să îl rugăm să trateze cu milă speța, să trezească orice conștiință a victimelor, să aducă mântuire tuturor. Inclusiv neamurilor lor. poate măcar acum vom înțelege toți că trebuie să îi mulțumim Tatălui pentru orice succes. Iar Dumnezeu are cea mai mare cotă de încredere din toate vremurile.

10.Mulțumiri lui Dumnezeu! Nu pentru că ar fi pedepsit un petec de planetă. Nu pentru că a îngăduit aceste lucruri. Aș fi foarte rezervat în dreptul “mâinii Domnului” în acest caz. Dumnezeu și când îngăduie o nenorocire, o face cu scopul de a trezi mințile închise la adevăr, în vederea salvării. Aș merge mai degrabă pe nișa propriului dezastru, generat de propriile alegeri, înecați în fumul propriilor iluzii, devastați prin autodistrugere. Mulțumim Domnului că a mai avut un strop de milă pentru noi. Că avem casele intacte. Că suntem vii, sătui, credincioși, cu mintea limpede și cu nădejdea mântuirii în suflet.

Iar voi, cetățeni ai planetei. Nu invidiați niciodată pe nimeni. Nu judecați ci mai degrabă fie-vă milă de săracii de ei bogații! Rugați-vă pentru sufletul lor. Al celor vii. De foame nu vor muri. Unii, probabil abia acum vor învăța munca cinstită. Alții nu au nici un regret, că au construit cu bani ușori totul. La fel de ușor au pierdut totul. Ce mai contează. Noi toți avem de învățat. Că fericirea este doar în Dumnezeu, iar pământul nu ne poate da nimic fără ștampila suferinței și soarta focului!

Dacă ne-ar scoate Dumnezeu la tablă astăzi, oare am ști să răspundem întrebărilor Majestății Sale? Recomand spre reflecție 4 capitole din Biblie. Citește-le diferit de cum le-ai citit până acum. Sunt întrebările puse de Dumnezeu celor care se cred performanți și grozavi, dar nu sunt nici grozavi, nici performanți. (Iov cap. 38, 39,40,41). Iar în loc de răspuns, recomand memorarea capitolului 42.

Fiți înțelepți!

E ziua ei. Briana a împlinit șase ani. Am venit de la biserică, plin de bucurie. “Eu vreau să dorm cu tati!” Zice ea. Ne punem în partea opusă pernelor, că deja nu mai încăpem toți. Grijuliu ca mama lui, Yari întreabă: “Aveți pernă?” Ea (Bia) e purtătorul meu de cuvânt în seara asta. Iar faptul că se oferă din oficiu în acest rol mă simt frapat. “Da! Avem! Tati este perna mea și eu sunt perna lu’ tati!”

Se pune cu căpușorul pe brațul meu, cu mâna în jurul gâtului și așa adoarme. Pe brațul lu’ tati. Iar eu pe brațul ei. Pe lângă această pernă, latexul mi se pare bolovan.

Se zice că fata îi dă pentru prima dată inima tatei. Dacă tatăl îi primește inima, și e grijuliu, atent și iubitor cu ea, i se dezvoltă foarte mult inteligența emoțională. Acest lucru îi securizează integritatea psihică și emoțională pe viață și va fi o femeie romantică, delicată și iubitoare, dar și o mamă foarte bună. Orice stimul extern din partea unui băiat este asociat în subconștient cu tata. Dacă băiatul care o curtează se apropie de comportamentul tatălui, atunci se va simți în siguranță și îi va dărui inima. Aici recomand băieților să studieze atent personalitatea potențialului socru.

Dacă tatăl îi respinge inima fetei, și e neatent cu ea, și nu e afectuos, atunci fata devine vulnerabilă și crește fără discernământ emoțional. În acest caz, șansele să ajungă pe mâna cui nu trebuie sunt maxime. Iar ca adult va fi rece, rigidă, circumspectă și cu tendințe de masculinizare. Așa se face că fetele de tați agresivi, alcoolici, absenți sau posesivi sunt atrase de același stil de băieți. Exact din lipsă de discernământ emoțional, pe care ar trebui să îl învețe de la tată. (Notă: Nașterea din nou și educația pot schimba aceste statistici).

Același lucru este cu băieții și mamele. Ei asociază femeia și feminitatea cu mama. Dacă mama este o femeie calmă, blândă, călduroasă, afectuoasă, băiatul are șanse mari să reușească în căsătorie. El va fi atras de o fată care se apropie de stilul mamei. Dacă mama este absentă, rece, rea, băiatul crește fără discernământ emoțional și poate gafa, chiar după ani de relație.

Dragi părinți. Oferiți-vă bicepșii, dar și pieptul ca pernă pentru copiii voștri. Vor crește în curând mari, iar nevoia de intimitate îi va îndepărta de noi. Bucurați-vă acum de ei, cât mai puteți. Mă i-au fiorii pentru vremea când vor vrea camera lor.

Mă întorc de multe ori din slujire nopțile târziu. Plâng în drum spre casă, cu complexul că ajung după ce ei adorm. L-am rugat pe Dumnezeu să completeze el dezvoltării lor spirituale. Să știți că mă ascultă. Aud la ei lucruri și lecții pe care nu le-am predat. Nici eu, nici soția. Ne surprind zilnic. Sincer, nu aș vrea să am în casă niște roboței care timorați, să execute ordinele mele. Vreau să le dezvolt spiritul lor critic, sentimente pozitive, simțăminte individuale și duhovnicești, să producă prin mintea lor judecăți geniale și sfinte.

Dragi adulți! Sunt unii părinți care își plâng de milă că au pierdut prim planul atenției copiilor lor. Am o întrebare: Acei copii au avut parte de o pernă moale? Am fost acolo în nopțile când fulgera afară? Să le oferim iubirea și protecția noastră? Au găsit înțelegere la noi? Au primit ajutor la teme? În funcție de asta să dezvoltăm pretenții!

Dragi copii! Nu judecați lipsurile de iubire ale părinților voștri! Oferiți-le iubirea voastră! Nu pentru ceea ce ei nu merită, ci pentru ceea ce voi meritați: să fiți fericiți! Pentru că fericirea copilului, a agățat-o Dumnezeu în cuiul cinstirii de părinți. Și stă suspendată acolo de milenii.

Vedeți. Perna este ceva moale. Ceva ce asociem cu odihna. De aceea se face din materiale fine: pene, latex, vată etc. Perna este asociată cu somnul și visarea. Faptul că iubirea noastră cea mică (Bia) a asociat pieptul tatălui cu perna ei, iarăși mă face să lăcrimez. (Sorry! Am terminat fraza în lacrimi).

Bucurați-vă de copii! Țineți-i aproape! Noi îi învățăm iubirea sau disprețul. Grija s-au indiferența. Bunătatea sau răzbunarea. Haideți să fim mai umani! Mai tandri! Mai calmi! Mai călduroși! În curând vom fi o amintire pentru copiii noștri. Astăzi decidem, dacă rămânem pe cortexul lor: un coșmar sau un vis frumos.

Mulțumesc puiuțul meu. Pe lângă brațul tău, cea mai comodă pernă comercială, mi se pare plină de pietre. Tata te iubește mult!

(Matei9:12) Isus i-a auzit și le-a zis: „Nu cei sănătoși au trebuință de doctor, ci cei bolnavi.
(9:13) Duceți-vă de învățați ce înseamnă: «Milă voiesc, iar nu jertfă»! Căci n-am venit să-i chem la pocăință pe cei neprihăniți, ci pe cei păcătoși.”

Aveți jertfe pregătite? Aveți schițe de predici nepredicate încă? Ați fost la repetiții? Puneți-le în cămară la rece și aveți milă. Am intrat într-un maraton al jertfelor. Iar dacă nu sunt filmate și distribuite, parcă sunt făcute cu dezinteres. Stop acestor jertfe! Manifestați milă!

Fie că vorbim de implicare fizică, financiară, eclesială, socială, nici una nu se face fără jertfă. Iar dacă te costă ai vrea să ți se și contabilizeze. Dar nu vei fi pontat de Dumnezeu dacă nu ești un om milos. Oprește de îndată jertfa și pornește lumânarea milei!

Preaiubiților! În jurul nostru se sting oameni sub pedeapsa auto-condamnării. Oameni care se roagă disperați să prindă lumina zilei. Enoriași care au fost botezați, au cochetat cu nelegiuirea, au ajuns departe de Dumnezeu și plâng cu lacrimi amare. Nu savurați cu sete derapata judecată ce să năpustește peste capul lor, manifestați milă!

“Ferice de de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă.” Spunea Hristos în Matei 5:7. Permiteți-mi să adaug: “Vai de cei care judecă aspru pe alții, căci aspru vor fi judecați de alții și de Dumnezeu!”

Ești pregătit pentru weekend să aduci o jertfă lui Dumnezeu? Stop! E vremea milei. E vremea îndurării! Fă bine cât vezi cu ochii. Nu mai judeca! Nu îți da cu părerea. Recuperează orice urmă de viață! Dragă părinte! Așteaptă-ți fiul/fiica risipitor/oare cu pieptul plin de dragoste. Cu milă. Pentru că da, Mila biruiește judecata!

Dacă vei face așa. Dacă vei fi milos, jertfa ta nu va trece neobservată. Iar fumul ei se va înălța drept ca lumânare spre Dumnezeu. Haideți în anul 2025 să fim mai buni, mai miloși, mai plini de dragoste, și avem șanse mari să fim chemați fii ai lui Dumnezeu! Altfel, ne vom da trupurile să fie arse degeaba, în lipsa dragostei!

Am declarat la nivel personal, familial și al bisericii locale, Betleem: Anul Harului, anul milei, anul îndurării, anul bunătății! Alătură-te și tu!

(Imaginea am luat-o de pe site-ul Librăriei Maranatha. Pare o carte faină și vreau să o comand). Haideți să mai căutăm librăriile. Avem nevoie de cultivare.

Fericirea este acel ceva, după care tânjim toți, dintotdeauna, pretutindeni și indiferent de vârstă. Toți vrem să fim fericiți. Oare avem șanse egale la fericire? Oare putem fi fericiți toți? Oare toate lucrurile pe care le căutăm să ne fericească sunt ortodoxe? Oare știm noi cu adevărat ce este fericirea? Sunt niște întrebări legitime la care încercăm să căutăm un răspuns.

Dex-ul ne lămurește puțin cu definirea termenului: FERICÍRE, fericiri, s. f. Stare de mulțumire sufletească intensă și deplină. (Sursa dex online)

Stare de mulțumire sufletească? Wow! Deci toate încercările hedoniste care ne amăgesc prin surogate de fericire sunt niște martori mincinoși? Ofertele umanismului “centrul existenței omului este propria lui fericire” sunt niște minciuni poleite cu adevăr?

Dacă definiția științifică face trimitere la “starea sufletească de mulțumire”, atunci trebuie să mergem în spectrul spiritual. Deci nu există fericire fără Dumnezeu în formulă. Nu există mulțumire sufletească într-un suflet neregenerat prin jertfa lui Hristos. Haideți atunci să mergem la izvor: BIBLIA

Le-am numit paradoxurile fericirii. Am vrut să le zic: înțelesurile fericirii sau inversurile fericirii sau tainele fericirii. Haideți să vedem ce spune Biblia despre aceste paradoxuri. De ce paradoxuri? Pentru că nu le acceptă decât un mic număr de oameni. Iată de ce numărul oamenilor fericiți este redus.

1.Întorsura trecutului. (Ps 32:1) Ferice de cel cu fărădelegea iertată și de cel cu păcatul acoperit!

Vrei să fii fericit? Fă o incursiune responsabilă în trecutul tău. Vei găsi acolo păcate nerezolvate, nemărturisite, neiertate? Trebuie să ceri Domnului să te ierte prin sângele Domnului Isus. Acele fapte grele apasă pe conștiința ta și îți fragmentează traseul spre pomul fericirii.

2.Fericirea prigonirii. (Matei 5:11) Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni și vor spune tot felul de lucruri rele și neadevărate împotriva voastră!
(5:12) Bucurați-vă și veseliți-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot așa i-au prigonit pe prorocii care au fost înainte de voi.

Orice drept civil sau penal îți dă câștig de cauză pentru calomnie, acuze nefondate, mărturie mincinoasă, instigare la ură etc. Dacă vrei dreptate, vei primi dreptate, dar, parcă era vorba de fericire! Atunci îndură, rabdă, iară, uită, iubește răufăcătorii. Iată paradoxul iubirii Hristologice.

3.Defensiva fericirii. Noi am știut că pentru fericire trebuie să te zbați. Să fii rechin. Să calci peste cadavre. Să ai putere și faimă. Asta e filozofia secularistă. Hristos ne învață diferit:

(Matei5:5) Ferice de cei blânzi, căci ei vor moșteni pământul!

Iată oamenii fericiți care trăiesc frumos și armonios și vor moșteni bogățiile adunate de cei lacomi. Iată defensivă fericirii biblice. Iată secretul!

4.Fericirea lacrimilor altruiste. În epoca promovării individualismului și a cultului personalității, vine Domnul Isus și spune: (Matei5:4) Ferice de cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiați!

Ferice de cei ce plâng pentru păcatele lor cu introspecție și pocăință. Ferice de cei ce plâng pentru neamurile și apropiații lor. Ferice de ei, nu pentru că plâng, ci pentru că vor fi mângâiați.

5.Nesațul fericirii. Oamenii caută fericirea în mâncare, pe la frontierele îmbuibării. Domnul Hristos vorbește de altfel de foame. Altfel de sete, nealcoolică: (Matei 5:6) Ferice de cei flămânzi și însetați după neprihănire, căci ei vor fi săturați!

Revenim la definiția fericirii. Stare de mulțumire sufletească. Un suflet subnutrit nu va putea fi fericit niciodată. Un suflet flămând este în permanentă căutare. Un suflet însetat este doritor de plinătate, de abundență și har.

6.Empatia fericirii. (Matei5:7) Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă!

Cum? Să fii empatic? Să fii atent la nevoile altuia? Să fii milos? Asta nu e pierdere de vreme? Nu e ruinare? Nu înseamnă cheltuială? Ba da. Dar oare ce altceva îți poate aduce împlinire mai mult ca a vedea un năpăstuit al sorții beneficiar al milei tale.

6.Puritatea fericirii. (Matei5:8) Ferice de cei cu inima curată, căci ei Îl vor vedea pe Dumnezeu!

Astăzi? Când există acest maraton al desfrâului. Când destrăbălarea atinge cote alarmante ca Sodoma și Gomora! Mai poate fi cineva cu inima curată? Nepătat în cuget? Da! Cel ce vrea să fie cu adevărat fericit. Doar cei cu inima curată sunt preafericiții care îl vor vedea pe Dumnezeu.

7.Pacifismul fericirii. (Matei5:9) Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemați fii ai lui Dumnezeu!

Sunt fii ai întunericului care iubesc diversiunea, manipularea, dezinformarea, trivialitatea și conflictul. Acești oameni își urlă nemulțumirile în public. Sunt tare nefericiți. Dar omul regenerat în Hristos are are o pace ca o mare în inima lui. Este fericit și bucuros. Pacea hristologică întrece orice pricepere. Este superioară fiecărei forme de inteligență, naturală sau artificială.

8.Fericirea sperată. Viitorul binecuvântat. Nădejdea în Dumnezeu. Bucuria mântuirii. A ceva ce nu văd, dar sunt fericit și cred că într-o zi Dumnezeu mă va duce în cer. (Ier 29:11) Căci Eu știu gândurile pe care le am cu privire la voi», zice Domnul, «gânduri de pace, și nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor și o nădejde.

Fericirea că Dumnezeu mă ajută în viitor, că sunt în siguranță la umbra aripilor Lui, că e interesat în detaliu de binele și fericirea mea eternă. îmi dă un sentiment neclintit de fericire.

9.Sfânta fericirii teamă. (Psalmii 128:1) Ferice de oricine se teme de Domnul și umblă pe căile Lui! 
(128:2) Căci atunci te bucuri de lucrul mâinilor tale, ești fericit și-ți merge bine.

Fericire în teamă? Da! Nu vorbim de teroarea unui Dumnezeu care pedepsește, ci de temerea sfântă a dragostei, de reciprocitatea iubirii, de frica bună care mă duce în reverență și recunoaștere a suveranității lui Dumnezeu. Omul care trăiește cu respect față de legile sfinte e fericit.

10.Cuibul fericirii căminului încălzit de iubire hristologică. Familia

(Psalmii128:3) Nevasta ta este ca o viță roditoare înăuntrul casei tale; copiii tăi stau ca niște lăstari de măslin împrejurul mesei tale.

Familia este colțul de rai în care simți bunătate și înțelegere. Soția te iubește. Copiii te așteaptă și îți sar în brațe când ajungi acasă. Hărnicia este o virtute care garantează belșug. Altarul devoțional al familiei este la rang de cinste, iar Dumnezeu te binecuvântează cu fericire.

Știu. Nu am atins toate punctele fericirii. Știu. Nu am pomenit nimic de bani, concedii exotice, lux, destrăbălare. Dar, oare nu era vorba despre fericirea adevărată? Sigur. Atunci trebuie să citim paradoxurile fericirii. Citește aceste inversuri ale iubirii, care arată de fapt SENSUL UNIC al fericirii, stabilit după criterii divine pe coordonatele Cuvântului Sfânt. BIBLIA.

Fiți fericiți!

Luca(6:47) Vă voi arăta cu cine se aseamănă orice om care vine la Mine, aude cuvintele Mele și le face.
(6:48) Se aseamănă cu un om care, când a zidit o casă, a săpat adânc înainte și a așezat temelia pe stâncă. A venit o vărsare de ape și s-a năpustit șuvoiul peste casa aceea, dar n-a putut s-o clatine, pentru că era zidită pe stâncă.

Mai erau și fariseii care “zic, dar nu fac” nimic din ceea ce zic. Slujirea înseamnă implicare. În ce? În tot găsești bun și la îndemna ta. În apropiere de tine este de lucru pentru Dumnezeu. Cercetează amănunțit vecinii. Găsești pe cineva nevoiaș? Întinde mâna. Verifică neamul tău. Găsești tineri legați de adicții, copii, părinți care se ceartă non-stop, cumnați, unchi alcoolici? Fă ceva pentru ei.

1. Familia Puiu. Claudiu și Cosmina

Vă amintiți de ei. Claudiu este cu un an mai mare decât mine. Are 38 de ani. A făcut un AVC. A stat luni de zile prin spitale. Acum e invalid. Ne-am rugat. Ne-am implicat. Am acționat. Primăria a donat un teren în Recaș. Biserica locală Recaș în parteneriat cu Biserica Betleem Arad au acționat. Oameni plini de inimă care au mers zilnic acolo. Casa e construită. Urmează finisajele, branșările, utilitățile și mobilarea. Se vor face și astea. Mulțumim celor care au donat și s-au implicat. În scurtă vreme sperăm ca cei 4 copilași să se mute la căsuța lor împreună cu tatăl bolnavă și cu mama lor obosită de spitale, alergătură și stres. Dar Cosmina face asta cu dragoste de familie.

2. Vecinii mei. Familia C.

Vine într-o zi soția acasă și zice: “Iubitu, ce facem noi pentru oamenii aceștia? Sunt lângă noi. Sunt vecini.” Am apelat la ajutor. Mansarda a fost zidită. Camerele renovate. Țigla cumpărată. Gresia la fel. Parchetul promis și va veni la momentul potrivit. Ieri a ajuns centrala termică. Nu am găsit voluntari pentru acoperiș. Dar am găsit un meseriaș bun. Acoperișul e aproape gata. Familia C. Va fi în casă nouă și acoperită de sărbători. Nu este acest un motiv de bucurie? Pentru noi foarte mare! Pentru asta îl proslăvim pe Dumnezeu.

3. Biserica MUNTELE SIONULUI Ghioroc

Muncim. Nu aveam sala de mese, nici bucătărie, nici sala de studiu pentru copii. Cei 30 de copii învățau în biroul pastoral. Nu aveai loc să respiri. Cu oameni inimoși și devotați lucrăm la sala de mese a bisericii. Suntem la finisaje și mobilier. Cu Domnul vom face mari isprăvi. Urmează să avem o conferință de tineret de pe zona (R5). Vom avea condiții în sfârșit. Nefinisate. Dar sporim.

4. Betleem.

Ne-am mutat în biserică dar mai sunt multe de făcut. Parcarea trebuie pavată. O sală de mese, iar pe lângă toate acestea mai avem niște datorii consistente. Dar toate aceste lucrări sunt doar niște oportunități de a sluji Domnului. Niște fronturi de muncă deschise de Dumnezeu pentru echipele noastre de intervenție. Iar la final vom zice onorați: “Am fost niște robi netrebnici care am făcut ce eram datori să facem.” Cu regretul că se puteau face mult mai multe. Dar și noi suntem limitați: cu sănătatea, cu familia, cu serviciul, cu timpul, cu toate. Of dacă ar fi avut săptămâna măcar zece zile și fiecare zi măcar 40 de ore!

Pe deasupra zburăm cu avioane, traversăm țara în lung și în lat, pe ploi și zăpezi să slujim la conferințe și evanghelizări, căci vremea este foarte scurtă și vine Mirele Isus.

Dacă Dumnezeu te cercetează citind aceste rânduri și dorești să te implici în vreun proiect al nostru îți vom lăsa atașat conturile Bisericii Betleem. Vei specifica domeniul în care să fie utilizați banii depuși, iar ei vor fi direcționați spre Departamentul social sau administrativ pentru a ajunge acolo unde ai dorit tu. Ex: “Donație familia Puiu” sau “Donație familia C. Ghioroc” sau “Donație Biserica Muntele Sionului Ghioroc” sau “Donație Betleem”

Poate ești prins în alte proiecte. Poate ești legat cu locul de muncă și ești restant la slujire. Poate pur și simplu acum, înainte de sărbători ai dorința de a face un bine. Ai ocazia aceasta, sprijinind șantierele noastre de slujire.

Îți mulțumim pentru implicare și pentru că ai ales să fii partenerul nostru în slujire. Vei sta pe podium și la răsplătirile dumnezeiești!