Eu aleg, Dumnezeu decide!

România traversează o perioadă de schimbare. Nu sunt dramatic, nu sunt optimist, nu sunt pesimist, nu mă sustrag de la drepturile civice, continui să fiu. Nu doar să exist, ci să mă implic. Suntem efervescenți! Primim mesaje. Dar de luni încolo ne calmăm și ne vedem de dramele noastre, de datorii, diagnostice, muncă și alte cele. Mă doare sufletul pentru un popor dezorientat care s-ar agăța de orice umbră de speranță. Doar la final realizează că umbrele nu ancorează nimic altceva decât nădejdile înșelătoare, iar în cuiul promisiunilor nu poți bate decât traista dezamăgirilor ulterioare.

1. Legat de președintele României. Interimar sau plin. Creștin sau agnostic. Bun sau rău. Am o singură opțiune: să votez după libertatea de conștiință și să mă rog pentru el. Oricare ar ieși. Fie că îl cheamă Nero, Dioclețian, Hitler, Stalin, Nelson Mandela, Solomon sau un nume românesc. Dumnezeu ne îndeamnă să ne rugăm pentru ei. Așa cum au făcut creștinii pe tot parcursul istoriei. S-au rugat pentru persecutori și au stat drepți în fața crucii până la ultima suflare. Și continuă și astăzi în țările ostile Evangheliei. Prin peșteri, răstigniți pe cruci, prin pușcării, au făcut și continua să facă să strălucească lumina hristologică în întunericul contemporaneității lor. Nu exagerați cu afinitățile! Nu deviați! Nu merită.

2. Certitudini. (Rom 13:1) Oricine să fie supus stăpânirilor celor mai înalte, căci nu este stăpânire care să nu vină de la Dumnezeu. Și stăpânirile care sunt au fost rânduite de Dumnezeu.

Pentru ce, deci să mă preocup? Pentru ce să mă las manipulat de media, cinstiți sau furnizori de fake News-uri? Va ieși președintele îngăduit de Dumnezeu. (Atenție! Îngăduința divină NU ÎNSEAMNĂ aprobare sau acord! Uneori ne primim și cam ce merităm). E ideal să avem șefi de stat cu frică de Dumnezeu. Să dezaprobe imoralitatea și abuzurile. Dar unde sunt oare? Care este acel om cinstit? Iată că toți sunt simpli muritori. Nu așteptați de la șefi de stat și guverne izbăvirea. Ea vine de sus. Din cer. De la Dumnezeu.

3. Centrul meu de interes privitor la România.

Mă preocupă mai ales dimensiunea veșnică a acestei țări. Partea spirituală/duhovnicească. Sunt responsabil pentru moralitatea mea, a familiei și a enoriașilor mei. Biserica este chemată să se roage pentru mântuirea cât mai multor români. Să salveze tinerii de adicții: (droguri, cazinouri, prostituție, alcoolismul, depresie, suicid). Să hrănească flămânzii, să iubească orfanii, să îngrijească văduvele, să îngroape bătrânii abandonați (unii de proprii copii). La ce folos mi-ar fi să ni se ridice nivelul de trai și să asistăm cu perii cărunți și însângerați ai părinților la înmormântarea propriilor copii, răpuși de adicții și destrăbălare. Asta e preocuparea mea și oricare ar ieși președinte, aceste categorii sociale nu vor dispărea. Din păcate. Și tot neglijate vor fi de aleși. Continuăm să facem exact ce am făcut și până acum. Să slujim Domnului și oamenilor.

4. Sunt foarte liniștit!

Așa cum am fost întotdeauna. Nu va apărea pe paginile mele nici o preferință. Nici o afinitate politică. Votul este secret. Voi continua să mă rog ca Dumnezeu să călăuzească pe fiecare. Voi îndemna frații mei de credință să lupte cu mai mare avânt pentru scopul primordial al Bisericii: Trăiesc pentru glorificarea lui Dumnezeu și mântuirea oamenilor. Restul? Sunt doar detalii de decor. Telurice, necesare, normale, vitale. Dar nu mă voi lăsa distras de la țintă.

5. Împărăția noastră nu este de aici!

Se enervează maxim Pilat pe Domnul Isus. Apoi e liniștit cu o blândețe debordantă, specifică doar lui Hristos.

(Ioan 18:36) „Împărăția Mea nu este din lumea aceasta”, a răspuns Isus. „Dacă ar fi Împărăția Mea din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu dat în mâinile iudeilor; dar, acum, Împărăția Mea nu este de aici.”

“Câtă vreme nu îmi este atins fotoliul în mandatul meu, luati-L. Bateți-L. Faceți ce vreți. Eu nu mă simt amenințat”, așa gândesc toți “Pilații” (ciocoii), vechi și noi. Apoi se debarasează de Isus și își reia agenda politică.

6. România de luni încolo?

Va fi la fel. Exact la fel. Străzile vor fi pline de alcoolici. Spitale de psihiatrie asemeni. Pușcăriile gem de semeni neîmblânziți. De luni încolo viața își reia cursul. Unii se vor umfla, alții vor plânge. Unii se vor îmbăta de fericire, alții de necaz, unii în extaz, alții vor fi depresivi. Unii intră în aceleași funcții, alții sunt demiși. Istoria merge înainte. Când gândurile eternității te preocupă zilnic, nu vei pierde vremea diluat printre fărâme de culori efemere.

Mă rog pentru România! Postesc pentru ea! Fac ceea ce m-a învățat Domnul Hristos. Voi sta la căpătâiul muribunzilor să le veghez clipele rămase și să încurajez sufletele îndoliate și zdrobite. Am auzit că în cimitir se poartă un singur steag. Cel negru. Slujesc! Iar asta îmi ocupă tot timpul. Cu bucurie și sens!

Nu uitați să iubiți românii și România, oriunde vă găsiți în acest moment. Mai ales veșnicia poporului nostru drag!

7. România din cer.

Apocalipsa(21:27) Nimic întinat nu va intra în ea, nimeni care trăiește în spurcăciune și în minciună, ci numai cei scriși în cartea vieții Mielului.

Acolo nu va intra nimic întinat și spurcat. Acolo nu vor intra mincinoșii, nelegiuiții și corupții. Acolo vor intra credincioșii. Îmi doresc din suflet cât mai mulți români în cer. Asta este bogăția noastră. Asta este cununa noastră. Asta este speranța noastră. Cerul!

Cu aleasă prețuire,

Prof. Pastor Onisim Botezatu

(Biserica Betleem, Arad)

(Matei25:34) Atunci Împăratul le va zice celor de la dreapta Lui: «Veniți, binecuvântații Tatălui Meu, de moșteniți Împărăția care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii!
(25:35) Căci am fost flămând și Mi-ați dat de mâncat; Mi-a fost sete și Mi-ați dat de băut; am fost străin și M-ați primit; (25:36) am fost gol și M-ați îmbrăcat; am fost bolnav și ați venit să Mă vedeți; am fost în temniță și ați venit pe la Mine.»

Am citit de multe ori versetele astea, dar, de prea puține ori am reflectat serios la ele. Și oricât ai reflecta la ele fără să acționezi, ajung la concluzii injuste.

Am acceptat invitația lui Amos, președintele Asociației “Halping Hands”, care a încălzit multe case în ultimii ani. O echipă de oameni devotați cu tineri din mai multe biserici, care în fiecare toamnă cumpără lemne, iarna trecută o centrală unei vecine. Acolo unde e frig, ei vin cu căldură și lumină hristologică.

Împreună cu asociația “Suflet Salvat” ne-am unit forțele și am făcut o lucrare extraordinară. Am cunoscut oameni minunați, devotați, implicați și sfinți.

Sâmbătă dimineața. Soarele are dinți, iar vântul este fără milă. Găsesc un grup de peste 20 de persoane în parcarea Penitenciarului de maximă siguranță din Arad. Cântau. La chitară, acordeoane și cu gurile lor. Se formase ca un tril al sfinților. Ne-am rugat împreună. A fost o părtășie frumoasă. Trebuia să facem ceva. Să ne încălzim, vocile dar și inimile.

Se întârzie mult cu intrarea. Aveam 160 de pachete pregătite pentru tot atâtea persoane. Aproape o oră jumate am stat în parcare. Dar sfinții nu se plictisesc niciodată. Am intrat în sala de așteptare cântând. Am cântat. Ne-am rugat. Am ieșit afară cântând. Iar am intrat. Acest sport ne era necesar pentru slujirea inedită ce urma să ne surprindă.

În sfârșit. Ne i-au buletinele niște domni și doamne (angajați ai penitenciarului) foarte amabili. Am scanat fiecare pachet, fiecare persoană, aproape o oră.

După zidurile groase și bine păzite ale închisorii, parcă vântul e mai tăios. Trotuarele sunt sinistre. Am păstrat contactul vizual cu un pom ornamental cu flori roșii. Din nevoia acută de pozitiv și speranță. Vin doi deținuți, din regim închis să ducă un cărucior plin de pachete. Doi tineri și un domn la vreo 55 de ani. Pe la 10 jumătate ajungem în sala de slujbă unde ne așteaptă între 80 și 100 de oameni. Au mai tot venit.

Tinerii încep să cânte excepțional. Nu am putut ține pasul cu ei. Vocea nu mă ajută. Dar am avut timp de reflecție și introspecție. Oameni cu privirile goale. De toate vârstele și culorile. Un domn cu barbă a albă din prima bancă schițează ceva zâmbete de speranță. Un altul la vreo 50 de ani. Frumos, prezentabil și rigid. Ochii sunt stinși, privirea încremenită și cu aprinse dorințe de răzbunare. Stă ca un bloc de marmură pe scaun, iar din când în când ne scanează exigent cu privirile.

Alții au plâns tot programul. După fiecare cântare aplaudau. Un bunicuț mi-a frânt inima. Are 84 de ani și mai are de executat încă 16 ani. “Aici o să îmi putrezească oasele domnule.” Și îl opintește instant plânsul. Alții sunt uscați de pe picioare, alții destul de plinuți, tatuați. Au ascultat cu mare respect cântările, poeziile și predica. se bucurau ca niște copii de mesajul cântărilor nostre.

Le-am vorbit despre șansa unei conștiințe curate. Domnii majori ne-au lăsat să facem chemare pentru ei și să ne rugăm. Dumnezeu a dat un har deosebit, că mai bine de jumătate dintre ei au ieșit în față pentru rugăciune. Multe minute ne-am rugat pentru fiecare. Plângeau și se scuturau de se simțeau vibrațiile la etajul doi. prezența lui Dumnezeu plutea în aer cu fărâme de speranță. Ca o oază cerească în infernul de după gratii ce durează și durează.

După rugăciune am putut să îi îmbrățișăm, să schimbăm vorbe cu ei. Iarăși domnii de la pază au fost îngăduitori. Inclusiv domnul cu cagulă care ne-a asistat pe tot parcursul slujbei. Îi mulțumim. Când te strângeau în brațe simțeai că îți stă inima. “Am simțit în predicarea dumitale respect și iubire domnule pastor! Nu am mai simțit atâta căldură de zece ani!” Îmi spune un domn mai în vârstă. Unul cu o creangă de măslin tatuată pe frunte, umbrind ochiul stâng, vine personal, dă mâna cu mine, mă îmbrățișează plângând. Parcă era Mike Tison. Un grad ridicat de vulnerabilitate din partea lui să plângă. Ar fi fost mai expresiv, dar statutul nu îi permitea.

Absolvenți de seminar, părinți de mulți copii, angajați, tineri, și alte categorii de oameni, care într-o clipă de neveghere au închiriat satanei mădularele lor și au fost nenorociți pe viață. S-au luat multe hotărâri pentru Dumnezeu. De altfel veșnicia este singura șansă de a căpăta să sens pentru un condamnat pe viață. Ce bine că Dumnezeu nu face excepție când vine vorba de întemnițați. Chiar la maximă securitate. Mântuiește la rând.

Mario e un fenomen. A ispășit o pedeapsă de 15 ani, trei săptămâni și două zile. Eu încercam să aproximez, iar el îmi răspunde: “în pușcărie fiecare minut contează frate!” Acum e căsătorit, are doi copii, lucrează în Austria și a condus această brigadă de misionari în penitenciarul din Arad. (Am mai făcut naveta în 2020 aici vreun an de zile, vizitând pe cineva drag).

Nu ne-ar mai fi lăsat să plecăm. Cu bilete în mâini. Încercau să se lege de orice urmă de speranță. Ne povesteau contextul în care au ajuns. (Rămâne confidențial până la moarte). Dar am văzut sinceritatea lor. Deschiderea sufletească. Sâmbăta asta s-au vărsat multe lacrimi. S-au luat decizii serioase. Oameni afectați emoțional datorită izolării, dar frumoși și curați datorită chipului lui Hristos. Unii recunosc și îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru pușcărie, “altfel nu mă pocăiam niciodată domnule pastor!”

Una dintre doamnele care mers cu noi a plâns tot programul. Era vizibil afectată emoțional de tabloul sinistru. La intrare este un atelier cu expoziții de articole hands made, picturi, goblene, artizanale de tot felul.

Ne bucurăm că am lăsat în urmă câteva raze de soare. Ei au pornit în urma noastră spre celule întunecate și cenușii. Dar poate le va fi mai cald cu speranța conștiinței curățite de sângele lui Hristos.

Am fost impresionat de bibliile pregătite de tineri devotați din țara. Semnate și subliniate cu cele mai uzuale și practice versete din Scriptură. S-a muncit 5-8 ore pe o Biblie. Imaginați-vă ce muncă se depune de către cei de la Asociația Suflet salvat! Dumnezeu le va răsplăti! Iar nouă, ne-a rămas imprimată pe cortex dar și cordial dorința de a ne întoarce la ei.

Am vizitat pe Isus în pușcărie și suntem tare fericiți. Am servit prânzul împreună. Am depănat amintiri, cu lacrimi. Am făcut rezumate. Am tras concluzii. Am glorificat pe Dumnezeu. Am mulțumit lui Hristos ca ne-a învrednicit să îi slujim. Că ne-a deschis ușa închisorii să îl vizităm și suntem bucuroși. Niște robi netrebnici care și-au făcut datoria. Ne-am vindecat de nemulțumire și prejudecăți. A scuturat de pe noi toate petele religiei și a rămas credința pură a faptelor prin Duhul Sfânt.

Mulțumim personalului foarte amabil de la primire, însoțire, asistare. Mulțumim celor două asociații. Mulțumim familiei Petrean. Fiecărui participant în parte. Mulțumim lui Dumnezeu că ne-a ales să îi ducem Numele între neamuri!

Pe curând, preaiubiți frați de după gratii!

Cu prețuire! Pastor, Onisim Botezatu

Este al treilea an de la întocmirea actualei echipe a Departamentului Național de tineret. A doua ediție a Conferinței Naționale a Liderilor de Tineret a fost o reală binecuvântare. Ne referim atât la părtășia deosebită a întâlnirii, cât și la relevanța și consistența seminariilor și atelierelor de lucru.

Am avut două zile pline de har. Ziua de vineri, 28.03.2025, am avut deschiderea la Biserică “Golgota” Hunedoara. Timpul de rugăciune a fost unul binecuvântat, apoi fratele Nelu Filip, președintele Cultului Penticostal din România, omul căruia îi datorăm meritele acestei viziuni, a avut un mesaj plin de esență și încurajare, chemând liderii de tineret la slujire, și acceptarea de a fi un agent al schimbării, un instrument în mâna lui Dumnezeu pentru generația noastră.

De asemenea fratele Victor Cîmpean, omul căruia i se datorează implementarea viziunii și coordonarea echipei, ca un general care a încolonat lideri devotați la departament, a reușit să adune o armată de slujitori din generația tânără, din toată Europa. Oamenii au venit cu mari așteptări, iar după feed-back-ul primit pe mai multe filiere, așteptările au fost depășite.

Anul acesta a fost special. Călin Onițiu, păstor și consilier-psiholog creștin, a avut două seminarii despre IDENTITATE și PROVOCĂRILE EMOȚIONALE. Seminariile au fost foarte constructive. Liderii au învățat cum se pot vindeca, iar mai apoi cum să contribuie activ la vindecarea generației noastre. Cu dibăcia unui maestru, cu inima unui păstor și căldură unui tată iubitor, Călin a reușit să ne transmită multă durere. Durere pentru generația noastră. Durere sfântă. Durere constructivă, hristologică. O durere care duce la vindecarea personală și a generației.

A doua zi, sâmbătă, au fost patru ateliere de lucru. Liderii au putut bifa încă din formularul de înscriere atelierul preferat. Slujitori competenți au adunat ca pe niște oițe înfometate pe lideri, în funcție de atelierul bifat. Aici au tratat temele anunțate, au avut timp interactiv Q&A, iar Dumnezeu a sfințit aceste ateliere.

Au fost 4 ateliere: 1. Trusă de prim ajutor a slujitorului. Susținători: Caleb Nechifor și Gherasim Magda; 2. Perfecționism. Susținător Nicu Crețu; 3. În căutarea identității. Flaviu Coman; 4. Vindecarea/tratarea adicțiilor. Onisim Botezatu.

Atelierele s-au dovedit a fi elementul de noutate și autenticitate a lucrării de tineret. Liderii au fost extrem de încântați. În pauze vorbeau uimiți de eficiența organizatorică. Suntem convinși că această conferință a adus un plus de calitate Departamentului de tineret și în mod intrinsec, Bisericilor din Cultul Penticostal.

Nu a fost perfect. Mai sunt multe lucruri de pus la punct. Nu lăudăm oameni. Lăudăm pe Dumnezeu pentru acești oameni prin care se face posibilă slujirea oițelor și mielușeilor.

Mulțumim pastorului Daniel Hada, pentru ospitalitate. Mulțumim fratelui președinte Nelu Filip pentru seminarul adus. Mulțumim pastorului Călin Onițiu pentru seminariile pline de viață. Mulțumim pastorului Victor Cîmpean și Departamentului DTCCP pentru buna organizare a evenimentului istoric. Mulțumim fiecărui pastor care a susținut și dirijat atelierul. Mulțumim fiecărui lider pe comunitate, județean, zonal, de biserică. Fără voi organizarea era incompletă. Fără voi viziunea nu poate fi aplicată. Mulțumim liderilor din diaspora care s-au pus pe avioane și au venit cu drag din Europa la conferință.

Pe linia aceasta rugăm liderii din toate Comunitățile Regionale ca până la începutul verii să ne transmită lista/grup completă cu toți liderii județeni arondați comunității. Toți liderii județeni să întocmească lista/grup complet a liderilor zonali de tineret, fiecare lider zonal să întocmească lista/grup cu liderii din fiecare biserică locală. Astfel, dorim ca viziunea Departamentului să ajungă cu slujirea la fiecare tânăr penticostal.

Binecuvântări fie aduse lui Dumnezeu pentru harul de a ne fi ales să slujim generației noastre! Îl rugăm să ne ajute să o facem cu credincioșie.

În linkul de mai jos găsiți seminariile și atelierele conferinței.

https://drive.google.com/drive/folders/1u2ZNcQT3MuTUVxh3f5Pssl8wI0sKL5B6

S-a stins inima neobosită a slujitorului Domnului, păstorul Cornel Țuna. Iar când o inimă de slujitor cedează, se șubrezește brigada slujirii. Dar avem speranță că Dumnezeu va completa numărul cu slujitori devotați din generația tânără.

Ne-am intersectat de multe ori pe câmpul slujirii cu fratele Cornel. Ultima dată în urmă cu mai puțin de o lună la înmormântarea surorii Elena Ciobănică. Fratele Țuna a avut un cuvânt scurt. Era vizibil obosit, epuizat. În scurtul cuvânt a îndemnat la pace, rezolvarea problemelor sufletești și la responsabilitate privind imprevizibilul în materie de viață și moarte.

Acum, ne-ar putea zice mai multe. A ajuns acasă! Așteaptă răsplătirea. Un slujitor implicat, activ și neobosit în ale slujirii. Un om blajin, moderat în abordare, dar perseverent și stabil. Destul de cerebral, rațional și așezat, iar când situația o cerea, suficient de ferm. Așa cum ar trebui să fim toți.

A păstorit multe biserici, în țară și în străinătate. Pe avioane, pe drumuri, cu probleme fel și fel, iată că nu suntem veșnici. Mai suportați-ne câte puțin. Pe lângă luptele personale și grijile familiei, te mai apasă și preocupările pentru moralitatea bisericii ca întreg.

Slujba unui pastor e grea. De multe ori stai nopți în șir între Dumnezeu și biserică. Alteori între oameni și diavol. Te lupți cu fiarele din Efes, dar în final, biruim prin cruce.

Bucurați-vă dumneavoastră cei care depănați amintiri frumoase. Brațele care v-au ținut copiii la binecuvântare au cedat. Vocea caldă a consilierului de serviciu a răgușit. Ochii expresivi și blajini s-au închis. Inima neînfricată în predicarea Adevărului s-a oprit. Dar ferice de cel căruia la moarte nu îi piere nădejdea. Iar fratele Cornel a sfârșit cu bine alergarea. Dragi colegi, să presărați amintiri frumoase pe unde mergeți, că viața și moarte sunt imprevizibile.

Condoleanțe familiei! Condoleanțe Bisericii! Drum bun spre răsplătire eroului slavei care așteaptă cununa care nu se vestejește.

La revedere frate pastor Cornel Țuna!

Cu prețuire, pastor Onisim Botezatu

Cântarea cântărilor (2:11) căci iată că a trecut iarna; a încetat ploaia și s-a dus. 
(2:12) Se arată florile pe câmp, a venit vremea cântării și se aude glasul turturelei în câmpiile noastre.

Lunile de iarnă sunt friguroase. Atât termic, dar și emoțional, poate. Înfrigurat, cu facturile mari, cu stocurile epuizate, stăteai și te întrebai când va veni vremea bună. Am vești bune: A venit! E aici! Iat-o! E vremea cântării! Cântă! Iarna și frigul ei au plecat. Fredonează deja refrenul iubirii! Prin credință.

Păpădia a început să înfrumusețeze curtea. Turturelele cântă cu ghiarele încolăcite după firele de curent. Pomii înmuguresc. Irișii au început a încolți. Migdalii, corcodușii, dar și piersicii așteaptă să înflorească. În câteva zile roiurile de albine lucrătoare își intră în rol prin livezile în floare. Culturile de rapiță vor îngălbeni câmpiile țării.

Nu știu în ce stare te găsești. Nu știu ce frământări interioare ai adunat. Dar nu va reuși gerul iernii să congeleze atât de tare sufletul tău, încât razele iubirii primăvăratice să nu îl poată încălzi din nou. Ieși la o plimbare prin curte. Stai câteva minute cu ochii închiși privind spre soare. Chiar și cu dinți, tot înclină a speranță. Soarele e cald.

Zâmbește! Fii receptiv la iubirea celor din jur! Oferă iubire! O îmbrățișare călduroasă valorează cât un vagon de vorbe reci. Lasă primăvara să inunde inima ta și va debloca obezile de gheață ale celor din jurul tău.

Dragă creștine! Oriunde ai fi! Orice glaciație ar fi în jurul tău. Fii tu o primăvară care topește sloiurile cordiale! Fii tu floarea dintre spini! Fii tu raza de soare cald! Fii tu agentul “termic” al iubirii divine! Lasă-L pe Hristos, Soarele neprihănirii să lumineze întunericul ce te înconjoară. Prin zâmbetul tău. Prin dragostea ta.🌼🌼🌻🌻🌼🌼

Stăm în fața unor situații neprevăzute, în calitate de slujitori și avem complexul acesta, că oamenii rămân captivi. Ne rugăm pentru ei și totuși unii rămân adicți, pătimași, legați, posedați. Că nu sunt Mesia, am înțeles de timpuriu. M-a ajutat prietenul meu Ionel Vicovan să înțeleg. “Onisim, scoate opțiunea de Mesia.” Și am anulat această opțiune de timpuriu. Dar rămâne durerea asta paternă pentru enoriașii captivi. Și ucenicii au avut-o.

(Matei17:18) Isus a certat dracul, care a ieșit din el. Și băiatul s-a tămăduit chiar în ceasul acela.
(17:19) Atunci ucenicii au venit la Isus și I-au zis deoparte: „Noi de ce n-am putut să-l scoatem?”

„Din pricina puținei voastre credințe”, le-a zis Isus. „Adevărat vă spun că, dacă ați avea credință cât un grăunte de muștar, i-ați zice muntelui acestuia: «Mută-te de aici colo!» și s-ar muta; nimic nu v-ar fi cu neputință.
(17:21) Dar acest soi de draci nu iese decât cu rugăciune și cu post.”

Iată câteva cauze pentru care noi, slujitorii nu putem scoate unele soiuri de demoni. Unele. Sunt mai multe.

1. Necredința. Nu vorbim aici de credință mântuitoare. Acel minim obligatorii pentru pocăință. Ne referim la darul de credință, ca dar special al Duhului Sfânt. Aici credința devine o armă letală anti-duhuri. (E o expresie contextuală). Dacă enoriașii stăruiesc pentru botezul și umplerea cu Duhul Sfânt, noi slujitorii suntem obligați să stăruim pentru toate darurile: deosebirii duhurilor, tămăduirii, înțelepciunii, credinței, cunoștinței, proefeției, etc.

2. Lipsa coeziunii de grup a slujitorilor. Dacă între slujitorii altarului nu există o strânsă legătură spirituală si cordială, ei nu vor avea sorț de izbândă. Un diacon se simte nedreptățit. Un prezbiter crede că ar merita mai mult. Se întâlnește cu altul cu frustrările nerezolvate. Fac echipă de batjocură și desconsiderare la adresa colegilor de slujire. E foarte multă tensiune și frământare în echipele de conducere. Aici recomand mai multe activități de tip team building. Unde echipa se consolidează, se vulnerabilizează, se cunoaște, se detensionează și crește. Cu o echipă dezbinată nu poți exorciza nici un duh.

3. Lipsa de curaj. Sunt slujitori care preferă să tergiverseze la nesfârșit o situație delicată. Nu există spiritul pragmatic, asumat de a lua inițiativa. Dacă pastorul este defensiv și nu începe demersuri îndrăznețe prin credință și cu maturitate, echipa va fi anxioasa și defensivă. Iar diavolii își fac de cap.

4. Compromisul. Imaginați-vă că Iuda era cu ei când făceau exorcizarea. Și se gândea: “oare cât va plusa ăsta dacă îi exorcizăm fiul?” Când tu ca Iuda, marele exorcist ești chinuit în privat de același diavol de: beție, lăcomie, iubire de bani, pornografie, autoritarism, minciună, frică. De unde putere exorcistă? De aceea se cere slujitorului o viață curată, independentă, neprihănită, liberă. Slujitorul altarului nu are voie să fie un mare patron. Cu cât e mai influent în afaceri, cu atât e mai anemic. Slujitorul trebuie să aibă o viață normală, decentă, pentru a putea rezona cu majoritatea enoriașilor lui și pentru a putea fi conectat la cer.

5. O viață fără disciplina post. Dacă nu avem în formulă, ca stil de viață disciplinele rugăciunii și postului, suntem anemici. Nu avem vlagă nici să supraviețuim. Un anorexic spiritual, are el însuși nevoie de sustenabilitate, ce să mai ducă și pe altul în spate. Fără două zile de post pe săptămână, slujirea va fi normală, clasică, mediocră și cu pronunțate accente de apostazie. De la două zile de post pe săptămână (cu excepția cazurilor de boală) se produc miracole. Că postul este o armă fundamentală, ne zice Domnul Isus în textul citat mai sus. Sunt specimene de draci(duhuri) care nu se lasă intimidați ușor. Ei pot fi învinși prin post și rugăciune.

6. Preocupările politice. Mandatul unui slujitor este de patru ani. Primii doi sunt după alegeri, următorii doi sunt un fel de pre-campanie. Întrebare prieteni: noi când mai slujim? Unde e slujirea propriu-zisă? “Ucenicii se certau între ei, care să fie cel mai mare?” Tovarăși! Tocmai v-a anunțat Mântuitorul că va fi trădat, că va muri. Asta e singura voastră preocupare? Funcția? Poftim cultură apostolică? Și te aștepți la recoltă? Du-te și exorcizează oameni demonizați cu frustrați și comentatori doritori de funcții și ranguri. Niciodată! Și ne rămân enoriașii demonizați!

7. Luptele fratricide. (Gal 5:20) închinarea la idoli, vrăjitoria, vrajbele, certurile, zavistiile, mâniile, neînțelegerile, dezbinările, certurile de partide,
(5:21) pizmele, uciderile, bețiile, îmbuibările și alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus-o, că cei ce fac astfel de lucruri nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu.

Dragi “simpli membri” așa cum vă place să vă numiți, căutați pacea cu toții. Alergați după ea. Coeziunea bisericii ca trup al lui Hristos garantează biruințe pe tărâm spiritual. Să introducem și îmbuibarea aici? Duhul Sfânt a introdus-o. Noi nu ne îmbătăm, nu fumăm, nu curvim, dar: avem mașini opulente, ne îndopăm cu mâncare, exagerăm în lux, vacanțe cât mai exotice (ne mai și pozăm), lucruri “normale” până la un punct, dar care fac demonii să intre în copii și familii, iar acestea ne costă la factura exorcizării. Păi când are copilul acces nelimitat la internet, acces pe plajele scumpe ale lumii, ce te aștepți să intre în ei? Îngeri? Nu. Intră multe duhuri pe care le aduc în adunare. Recomand moderație și la acest capitol. Noi suntem cetățeni ai cerului. Nu vă potriviți chipului veacului acestuia! Mult s-a mai diluat creștinismul autentic astăzi!

8. Nu suntem Mesia. În final, ca o auto-consolare, vrem să fim caracterizați și de simțul măsurii. Nici Domnul Isus nu a rezolvat toate cazurile de pe planetă din timpul traiului scurt pe pământ. Nu le putem face pe toate și desăvârșit. Suntem oameni limitați și neputincioși. Dar tot ce putem face, vom face prin credință în Dumnezeu, cu ajutorul Duhului Sfânt, în Numele sfânt al Mântuitorului Isus Hristos. Haideți să ne întărim în Domnul și în puterea tăriei Lui!

Dar, o mică analiză introspectivă, o pastilă de discernământ, s-ar putea să ne prindă bine și să aducă un plus dilemelor și provocărilor noastre de pe tărâm duhovnicesc. Recomand analiza acestor rânduri la ședințele de comitet/consiliu. Tot ce e nebiblic să fie taxat și ejectat, dar tot ce e adevăr să fie aplicat.

Dragi colegi slujitori! Putem totul în Hristos care ne întărește!

Cu prețuire, pastor O. Botezatu

Cui se adresează?

În atenția liderilor de tineret penticostali din țară și din străinătate!

Când?

Prin harul lui Dumnezeu ne pregătim de a doua ediție a Conferinței Naționale a liderilor de tineret CCP. Notează în calendar data de 28-29 Martie 2025!

Unde?

Conferința se va ține la Hunedoara, Biserica Golgota. Gazdă ne va fi fratele păstor Daniel Hada. Va fi nevoie de o noapte de cazare. Vă sugerăm să vă rezervați din timp cazare, deoarece zona este intens vizitată, în apropiere fiind mai multe obiective turistice. Pentru relaxare, vineri seara sau sâmbătă după conferință se poate vizita Castelul Huniazilor. Municipiul Deva fiind la dor 20 km distanță se pot face rezervări și la pensiuni/hoteluri din Deva.

Scopul?

Ne dorim o generație de tineri echipați și plini de pasiune pentru Hristos. Pentru aceasta considerăm că investiția în liderii de tineret este o reală soluție. Cu eforturi mari, cu implicare din partea Departamentului de tineret al Cultului, reușim să facem mari isprăvi. Faptul că fratele președinte Nelu Filip va fi cu noi (și va sluji la cuvânt vineri seara) indică spre greutatea acestei conferințe.

Cui ne adresăm?

Pe de o parte ne vom adresa liderilor în speranța definirii propriei identități spirituale și emoționale. Vom avea ateliere de lucru pe patru teme fundamentale: 1. Perfecționism; 2. Adicții (și vindecarea lor); 3. Trusă de prim ajutor; 4. În căutarea identității. Fiecare având libertatea de a alege atelierul/seminarul necesar lui.

Beneficii?

Apoi, cu ajutorul Domnului, prin slujirea pstorului Călin Onițiu, vom încerca să tratăm problemele emoționale ale liderilor de tineret, ne vom ruga pentru ei și îi vom instrui să facă același lucru tinerilor pe care îi slujesc.

Cum mă înscriu?

Accesând linkul de mai jos vei găsi informații despre costuri, cazare, program, formular de înscriere. Cu rugămintea de a distribui cât mai multor lideri de tineret din regiunea, județul tău. În așa fel încât invitația să ajungă la fiecare lider de tineret din țară. Haideți la echipare!

https://forms.gle/NutuNX29ALtv4ui98

Organizator: Departamentul de tineret al Cultului Creștin Penticostal(DTCCP), coordonat de fratele pastor Victor Cîmpean.

https://www.instagram.com/stories/larisacln/3542659025338549346?igsh=d3o0N2J5bmEwMW8z

E plină media cu filmulețe și reportaje despre dezastrul din Los Angeles. O nenorocire care a zguduit planeta. Un incendiu devastator care a pus la pământ luxuriantele cartiere de pe coasta americană.

Am fost și eu îndemnat să scriu un articol. Am așteptat să treacă febra știrilor, să reflectez asupra speței, să mă rog și să înțeleg câteva principii din lecțiile pe care Dumnezeu le-a predat altor semeni de data asta. S-ar putea ca mâine să învețe ei din dureroasele mele lecții.

Lecții din cenușa Hollywoodian

1.Primul este principiu biblic: (Matei6:19) Nu vă strângeți comori pe pământ, unde le mănâncă moliile și rugina și unde le sapă și le fură hoții;
(6:20) ci strângeți-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile și rugina și unde hoții nu le sapă, nici nu le fură!
(6:21) Pentru că, unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră.

Săracii păgubiți au învățat pe propria piele ce înseamnă această lecție. Nu avem nici un privilegiu în plus pentru faptul că Dumnezeu ne-a luminat să înțelegem asta din Biblie.

2.Nu judecați oamenii! Săracii de ei bogații! Oricum sunt faliți. Toată investiția lor de zeci de ani s-a spulberat în câteva clipe. Cu bani curați sau pătați, nu mă mai privește pe mine. Cenușa e la fel. Nu fiți aspri cu niște oameni devastați. Cei mai mulți dintre ei oricum se trezesc, încep să reflecte și, probabil vor fi cei mai prolifici speacheri împotriva luxului. Nu judeca niște oameni doar pentru că au păcătuit într-un mod diferit de cum ai păcătuit tu!

3.Case diferite, aceeași Cenușă. Focul nu ține cont de materialele folosite. Când văpaia pornește purtată de vânt macină totul în jur. Fără remușcare. În urma focului rămâne același cenușiu sinistru, rămân florile de plumb și funerarul veșmânt bacovian al efemerității. Din rege sau cerșetor, tot un bulgăre de pământ rămâne.

4.”Teologii” apocaliptici. Știu, se aseamănă mult cu Sodoma și Gomora. Era multă stricăciune. S-au înecat în propriile noxe. Au fost înghițiți de infernul provocat de propriul lux. Dar, oare nu e același diavol și în proximitatea ta? Nu sunt păcate ordinare în inima ta, în familia ta? Aceeași judecată, aceeași Biblie condamnă același păcat din cugetul tău. Telefonul tău se poate transforma într-o infernală Gomora. Asprimea împotriva unor năpăstuiți, e asprimea împotriva acelorași păcate săvârșite în viața ta.

5.Riscul de a avea aceeași soartă. Citez iarăși din Isus Hristos: (Luca13:4) Sau acei optsprezece inși peste care a căzut turnul din Siloam și i-a omorât credeți că au fost mai păcătoși decât toți ceilalți oameni care locuiau în Ierusalim?
(13:5) Eu vă spun: nu, ci, dacă nu vă pocăiți, toți veți pieri la fel.”

Pare o amenințare a Mântuitorului. Pare o avertizare. O atenționare. Oare conștientizare? Sau mai multă moderație în judecăți? Nu știu. Dar cred că esența creștinismului stă în iubire. Iar iubirea trebuie să sară peste zidul dușmanului cu o pralină de ciocolată în buzunar. Nu, nu suntem mai buni.

6.Apropourile divine. Oare nu înțelegem că prin aceste dezastre sporadice, Tatăl ceresc ne avertizează că planeta geme și se apropie de saturație? În final va fi un foc generalizat, care va prăji planeta înainte de a o arunca în neant. (2Pet 3:10) Ziua Domnului însă va veni ca un hoț. În ziua aceea cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cerești se vor topi de mare căldură, și pământul, cu tot ce este pe el, va arde.

Asta e Biblie. Dacă e Biblie, e mare adevăr. Iar adevărul e realitate pură. Adică, se vor întâmpla. Debutul lor este iminent.

7.Creștinism = iubire și empatie. De ce ar fi deplasat să ne rugăm pentru victimele dezastrului din Los Angeles? Oare nu mijlocim noi pentru toți oamenii? Dacă ne rugăm pentru paralitici, bătrâni, păcătoși, vameși, prostituate. De ce am face excepție când vine vorba de bogații lumii? Nu sunt ei oameni? Nu au suflete? De ce nu ne-am ruga pentru cetățenii Federației Ruse spre exemplu? 130 milioane de oameni pe care Dumnezeu îi iubește. Sau pentru țările arabe? Toți sunt potențiali mântuiți. Fiți empatici și miloși! Fiți avocați (mijlocitori) ca Moise, nu procurori ca Iona, care adună probe de judecată și pedeapsă împotriva ninivenilor.

8.Lăsați cenușa să vorbească! Nu este ea, cenușa, vocea dreptului divin? Nu strigă tăciunii hollywoodieni suficient de tare? Cum că fericirea nu stă în lucruri, ci în Dumnezeu? Nu este asurzitoarea mărturie a bulevardelor pustii, că paradisul nu mai poate fi clonat de om, e doar în Dumnezeu și veșnicie. Că fericirea vine prin Hristos și iertarea păcatelor. Iar sfânt e doar pomul vieții din Paradis, nu “lemnele și baghetele hollywoodiene.”

9.Dumnezeu are ultimul cuvânt. Oricum divinitatea are agenda ei și propriile criterii de evaluare. Parte dintre ele sunt prezentate în Biblie. Lăsați-L pe Dumnezeu să evalueze! Noi doar să îl rugăm să trateze cu milă speța, să trezească orice conștiință a victimelor, să aducă mântuire tuturor. Inclusiv neamurilor lor. poate măcar acum vom înțelege toți că trebuie să îi mulțumim Tatălui pentru orice succes. Iar Dumnezeu are cea mai mare cotă de încredere din toate vremurile.

10.Mulțumiri lui Dumnezeu! Nu pentru că ar fi pedepsit un petec de planetă. Nu pentru că a îngăduit aceste lucruri. Aș fi foarte rezervat în dreptul “mâinii Domnului” în acest caz. Dumnezeu și când îngăduie o nenorocire, o face cu scopul de a trezi mințile închise la adevăr, în vederea salvării. Aș merge mai degrabă pe nișa propriului dezastru, generat de propriile alegeri, înecați în fumul propriilor iluzii, devastați prin autodistrugere. Mulțumim Domnului că a mai avut un strop de milă pentru noi. Că avem casele intacte. Că suntem vii, sătui, credincioși, cu mintea limpede și cu nădejdea mântuirii în suflet.

Iar voi, cetățeni ai planetei. Nu invidiați niciodată pe nimeni. Nu judecați ci mai degrabă fie-vă milă de săracii de ei bogații! Rugați-vă pentru sufletul lor. Al celor vii. De foame nu vor muri. Unii, probabil abia acum vor învăța munca cinstită. Alții nu au nici un regret, că au construit cu bani ușori totul. La fel de ușor au pierdut totul. Ce mai contează. Noi toți avem de învățat. Că fericirea este doar în Dumnezeu, iar pământul nu ne poate da nimic fără ștampila suferinței și soarta focului!

Dacă ne-ar scoate Dumnezeu la tablă astăzi, oare am ști să răspundem întrebărilor Majestății Sale? Recomand spre reflecție 4 capitole din Biblie. Citește-le diferit de cum le-ai citit până acum. Sunt întrebările puse de Dumnezeu celor care se cred performanți și grozavi, dar nu sunt nici grozavi, nici performanți. (Iov cap. 38, 39,40,41). Iar în loc de răspuns, recomand memorarea capitolului 42.

Fiți înțelepți!