E primăvară. Oferă o floare!!!

Între cele două licee la care am ore este o distanță nu foarte mare. Am vrut să pornesc mașina, am coborât și am pornit pe jos. Faleza este mirifică și foarte îmbietoare. Florile de păpădie își fac de cap prin parcuri, parcă e soarele în miniatură, tineri și tinere îndrăgostiți, păsări, pomi care stau să înverzească, desenează un tablou de poveste.

Pe faleză din loc în loc sunt desenate inimioare cu picioare, indicând spre inima sănătoasă întreținută de mișcare și aer curat. Unele sunt dublate de graffiti cu mesajul „Smiley”. Trotinete, biciclete, elevi și studenți, parcul pensionarilor e plin de domni concentrați la șah și table. Mureșul e umflat, rățuștele nu prea știu ce e stresul și războiul.

Cum nu s-ar fi bucurat și vecinii noștri ucrainieni de primăvara aceasta, dar războiul omoară, întunecă cerul, ofilește florile, distruge case și seamănă panică. Păzește Doamne țărișoara noastră de nenorociri!

E cald afară. E ☀️ soare ☀️ Zâmbește, inspiră adânc aerul primăverii, ascultă concertul păsărelelor, urmărește traiectoria reacției de la avioane, rupe o floare, așeaz-o atent după ureche, oferă un buchet unei doamne (soție, mamă, bunică), spune o scurta rugăciune de mulțumesc Doamne că trăiesc, respiră cu brațele ridicate și mâine ia-o de la capăt. Caută aceeași cadență cu viața, păstrează pe cât posibil ritmul ei liniștit și mergi mai departe.

Dacă întâmpini dificultăți, invită-L și pe Tata la pimbare cu tine. Oferă cât mai multe, zâmbete, flori și îmbrățișări și vei transforma tot mai multe cimitire emoționale în sărbătoare.

#Aradulzâmbește!

Poezia războiului

LA PACE VĂ-NDEMNAŢI POPOARE

Ne-aţi luat copiii
De la sân de mamă,
Şi a-ţi sacrificat
Pe taţii lor de vii,
Să sece lăcomia voastră inumană,
Să piară ura pe veci în pustii!

Când voi cei mari
Certaţi sunteţi politic,
Cei mici, se sting
Cu miile pe zi.
Cine-o fi transformat omu-n războinic?
Când el creat a fost pentru-a iubi!

Mai invitaţi-vă la câte-un golf
Unii pe alţii,
Nu doar ameninţări Vă aruncaţi.
Prindeţi în dialogul diplomatic
Iubire şi virtuţi, altfel
Discursul e apatic.

Lăsaţi-ne în pace strănepoţii!
Nu-i rost de pace între doi bunici?
Distrugeţi generaţii după generaţii!
Şi doar din povestire îşi cunosc străbunii, Fiii noştri mici.

Ne-aţi condamnat
La timide-nceputuri
Când ţările pustii ni le-aţi lăsat.
Aţi adunat doar pentru voi avuturi
Iar nouă boli şi ciumi, și morți
Şi foamete aţi înşirat.

Ce vreţi să ne mai luaţi!?…
Răspundeţi!…
Aţi populat destule cimitire
Cu oase crude ale celor dragi,
Mai meditaţi şi voi la nemurire
La sfinte legi
Nu doar politici vagi!

E glasul mamelor ce urlă în timpane,
Dar nimeni seamă
Vreo dată nu le-a luat.
Orgolii lacome şi inumane
Doar afluenţi de sânge
Şi oceane de lacrimi
În urmă au lăsat.

E-aproaoe ziua judecății
Când fiecare vă veți aduna
În fața tronului dreptății,
Iar orice strop de sânge
Al fiilor nevinovați
Cel ce se cheamă Dreptul
Curând va judeca.

Și poftele nesăbuite de putere
Și ură, genocidul, lăcomia
Tot ce a fost luat
Cu-amenintari de arme
Socoate sub amenințări de arme o să dați.

Tăișul sabiei cere tot preț de sânge. Iar cel ce folosește violența, Va fi înmărmurit în fața legii Când Dumnezeu îi va rosti sentința.

Doresc Imperiul bucuriei,
Regatul păcii minunat.
S-apropie Isus să vină,
Pe fii păcii și-ai iubirii
Îi duce în ceresc palat.
  
             O. Botezatu
             09.04.2022
             Aeroport Timișoara

Microleziuni emoționale

Prindeți-ne vulpile, vulpile cele mici, care strică viile, căci viile noastre sunt în floare! – Cântarea Cântărilor 2:15

Vorbe ușoare, nemulțumiri, acuzații, jigniri, opinii impuse, neglijente repetate, neatenții, ironii, bănuieli rele, gelozie, minciună sunt câteva dintre lucrurile mici și „ne”importante care ar putea crea grave probleme emoționale.

Ne ferim de elefanți, de tigri (probleme mari), dar nu luăm în seamă aceste mici detalii sau poate chiar mai rău le-am adoptat stilului de viață, le-am banalizat, le-am importat, și este posibil să facă parte din programul nostru cotidian, în familie și la locul de muncă Atenție! Acestea se vor aduna într-un butoi cu pulbere, iar la un șoc emoțional poate exploda generând pagube iremediabile.

Mi-am propus să fiu mai atent la vorbe, gesturi, atitudini, raportări. Cu alte cuvinte să lucrez mai mult cu mine, cu înfrânarea propriului ego, să fiu mai educat, mai elevat, mai bun, mai creștin și lumea mea va fi și mai frumoasă și mai fericită. Se ofilesc viile fericirii noastre, cad petalele bucuriei la pământ una câte una, pentru că permitem vulpițelor să muște din noi și din alții. Prindeți aceste vulpi!

Prindeți vulpile mici! Fiți mai atenți cu soția/soțul, copiii, părinții, șefii, subalternii, iar lumea va fi mai frumoasă. Vom experimenta fărâme de veșnicie, de Împărăție Cerească din inima noastră. Dacă e Hristos acolo, frumos va ieși la suprafață, dar dacă e altcineva, otrava externalizată din inima rea va pustii emoțional totul în jur.

Nu aștepta de la alții, vânează-ți propriile vulpițe! Altfel vor genera multiple microleziuni emoționale. Iar o relație rece e soră geamănă cu singurătatea! 🦊 🦊 🦊

S-a stins domnul insp. Sirca Florin

Domnul inspector Sirca Florin a fost un om mare. Nu făcea diferențe etnice sau confesionale. Avea atâta blândețe și bunătate cum rar mai vezi între oameni, dar inimile bune obosesc repede. El nu știa să strige, nu se impunea, avea o capacitate dinamică și o deschidere uimitoare la dialog și dezbatere. Un om blând și bun. Cu vocea lui caldă și prietenoasă te liniștea când aveai o problemă, deja era rezolvată pe jumătate în urma convorbirii la telefon.

Îmi spunea pe numele mic. Un lucru onorabil de altfel pentru mine. „Da Onisim” așa îmi răspundea la telefon. Apoi mă lămurea cu răbdare, dragoste și profesionalism. Nelipsit de la cercurile noastre pedagogice, de la olimpiade și concursuri, tot timpul disponibil și aproape de noi. Dacă ar fi să îl citez de vreo două ori l-am auzit: „Nu vă uitați la mine în sus. Sunt colegul dumneavoastră. Oricare dintre noi ar putea fi în locul meu, iar eu în locul dumneavoastră. Dar așa m-a rânduit Dumnezeu pentru un timp”. Modest, recunoscător al harului divin, cu privirea lui blândă în care se oglindea cerul despre care vorbea.

S-a terminat timpul despre care ne vorbea. Ne pare nespus de rău. Inspectoratul a pierdut un om mare. Noi am pierdut un inspector profesionist. Învățământul a pierdut un profesor bun. Biserica Ortodoxă a pierdut un preot de mare caracter. Stimată doamnă Veronica sunt onorat că v-am avut colegă la colegiul Economic. Dumnezeu să vă mângâie pentru pierderea soțului dumneavoastră, să vă întărească și pe voi copilașii Anamaria și Andrei.

O să ne fie dor de dumneavoastră domnul Sirca.

Despre Adevărul absolut

Pilat I-a zis: „Ce este adevărul?”După ce a spus aceste vorbe, a ieșit iarăși afară la iudei și le-a zis: „Eu nu găsesc nicio vină în El. Ioan 18:38

Evident că nu i-am răspuns nimic Isus. Itemii au fost greșiți. Întrebarea a fost pusă total greșit. Influențat de emprionii relativității de mai târziu, de filozofia grecească și romană politeistă, foarte generoasă cu multitudinea zeităților, guvernatorul Pilat vrea să mai afle „o variantă” de adevăr. Iar Isus nu îi răspunde. Întrebarea se pune nu sub forma CE este adevărul sugerând că este un concept filosofic personalizat, ci sub forma CINE este Adevărul. Iar răspunsul ar fi fost categoric Isus!

Teoria relativității merge pe principiul că ar fi mai multe adevăruri. Fiecare cu adevărul lui. Dacă lovim în absolutul Adevărului, lovim direct în dumnezeirea lui Isus, în acest caz, nu mai putem să ne numim creștini și ratăm orice șansă de salvare.

Cum a demonstrat logic și teologic Hristos că este Adevărul? S-a înomenit, a luat natura umană, a părăsit eternul și a intrat în timp. L-am contestat, L-am omorât, L-am îngropat, dar adevărul este cea mai sfântă proprietate, tot timpul va pluti, va ieși la vedere. Chiar dacă este dosit și camuflat și ascuns milenii, cu aceeași forță se exprimă și transformă.

Învierea și înălțarea vizibilă a Mântuitorului în mod antigravitațional sfidează fizica, logica, gândirea, filozofia. Adevărul face legi, adevărul amendează legi, adevărul sfidează legi, adevărul corectează legi, adevărul slobozește, adevărul condamnă.

DA, EXISTĂ ADEVĂR ABSOLUT! HRISTOS! Fără El vorbim de relativisme, de probabilități, de vulnerabil. Hristos este absolutul. Înainte și după ce El pune punct, nu mai poate pune nimeni nici virgula, nici altceva. El este Creatorul este Regele este Viața este modelul și Calea, El e Lumina Lumii și a cerului. Nu sunt doar niște atribute sau epitete aruncate în vânt de cineva care îl iubește pe Isus, sunt realități recunoscute inclusiv de cei mai mari contestatari ai lui Mesia.

Îl am pe Isus în ❤️ inima, deci dețin adevărul absolut sau, mai degrabă el mă deține pe mine. Îmi dă oxigen, viață, lumină, sănătate, apă, iertare, speranță. Nu merită să treci de partea necuratului până treci puntea, te trece de partea lui. Prefer să rămân în aria de acțiune a lui Hristos, doar aici mă simt și răsfățat și în siguranță și iubit și prinț.

Încercați să puneți capăt relativismelor sau relativităților voastre. Puteți să ne îndrugați verzi și uscate, dar pe Domnul Hristos nu ni-L puteți scoate din inimă. Iar dacă El e în noi și cu noi, ce ne luați sau ce nu ne dați nu ne mai pasă.

Nu contestați absolutul! Nu contestați pe Dumnezeu! El vă iubește și este singurul care ne poate salva din craterul secular în care a alunecat acest bulgăraș de planetă albastră cu furnici cu tot.

Relativismul tolerează și merge mai departe. Absolutul iubește și iartă. Se apleacă și ridică. Mântuiește și salvează pe oricine.

Domnișoara B. a dat tot!

Fiind în construcție cu Biserica din Ghioroc, am avut ocazia să trăiesc multe surprize, plăcute sau nu. Una mai interesanta ca alta. Ieri la terminarea bisericii a venit o mămică, ținea de mână o fetiță la vreo 7-8 ani, frumoasă și cu chip angelic, e domnișoara B. Vizibil emoționată, fetiță nu știa cu ce sa înceapă. Mama ei își intră în rolul de purtător de cuvânt: „Știți, B. a primit niste bani de la cineva și vrea să îi doneze pentru lucrarea de construcție a Bisericii din Ghioroc. M-a rugat să vin cu ea că îi este rușine” Nu draga mea B. rușine să îi fie unei fetițe neascultătoare, care face mofturi că vrea iPhone 12, care păcătuiește și vorbește urat. Tu să fii onorată pentru gestul și caracterul tău mobil și plin de semnificație.

Cu o mânuță catifelată și degetele albe ca zăpada, scoate din poșetuță un plic pe care mi-l înmânează personal. Tremura toată de emoție, cu o privire senină, zâmbind emoționată, îmi întinde plicul, de parcă ar fi încercat să îl ridice pe un stâlp, atât de mare era disproporția dintre noi. Mă aplec, o îmbrățișez și cu emoție i-au plicul destinat șantierului. Am asigurat-o că Dumnezeu o va răsplăti pentru dăruirea ei și parcă zbura de bucurie pentru isprava divină. Erau 100 de lei, dar cântăresc așa ca o sută de mii de euro. Ea este nepoțica văduvei sărace care a dat TOT. Să mă iertați voi care ați sărit în ajutor și ați dat mulți bani, dar domnișoara B. a dat mai mult că toți.

Mulțumesc dragă B. te iubesc și sunt convins că ai intrat în vizorul lui Dumnezeu. Fiică a unui tată care a hrănit sute sau mii de flămânzi, preocupat de binele altuora, a unei mame slujitoare și vreo 9 frați și surori serioși și implicați în slujire. Oare copiii tăi știu ce înseamnă jertfa și slujirea?

Dragă B. astăzi ai intrat pe lista sponsorilor principali ai bisericii, (care nu există), un singur sponsor avem: Dumnezeu. Aștept să predic la nunta ta, să developăm amintiri frumoase, să ne minunăm de modul în care Dumnezeu va avea grijă de viitorul tău. Cu siguranță vom termina biserica cu acești bani. Pe care Dumnezeu îi va înmulți.

Cimitirul vesel și Memorialul Durerii

În aceeași zi am vizitat două obiective turistice. Cimitirul vesel din Săpânța este interesant. Nu e ieșit din comun, cam toate textele sunt la fel. „Aici eu mă odihnesc, Stan Dumitru mă numesc”. Două mari clanuri din câte am citit pe cruci, familia Stan și Pop sunt dominante în cimitir și în sat. Doamna de la bilete mi-a confirmat observația mea. În final i-am spus că veselia și bucuria o oferă Isus. Orice am scrie pe cruce, umoristic, miștocăresc sau chiar serios, nu îndulcește cu nimic moartea, nici traiectoria eternă nu suferă prea multe modificări fără Hristos. E dramatic, asemenea fiecărui cimitir. Copii, tineri, mame etc. S-a și suprapus vizita cu ziua în care se împlinește un an de la plecarea în veșnicie a fratelui meu Adrian (36 de ani).

De acolo am mers la Sighet, la Muzeul #Memorialul Durerii. Vizitând acest muzeu, nu poți regreta „epoca de aur” numai dacă ai fost nomenclaturist, propagandist, sclav sau inconștient. Vorbim de două milioane de oameni (unul din opt români a fost victima a comunismului) care au murit după tratamente și chinuri groaznice pentru singura vină de a fi deștepți: poeți, scriitori, preoți, ingineri, cercetători, academicieni, oameni de stat, profesori, prof. universitari); atunci a pierdut România câteva decenii, poate chiar secole.

E fioros, e sinistru, e frig. Niște cazemate ale morții. Copiii au făcut cor pe toată perioada vizitei: „Tati hai să mergem! E foarte sinistru! Mie îmi este frică! Hai să plecăm odată de aici!” Au și plecat cu soția. Nivelul III l-am vizitat singur. Multe cămăși pătate de sânge, la propriu. Aceleași cătușe, scaune de tortură, țambale, uși originale.

Suntem în urma Europei în multe aspecte. Suntem aici pentru că avem o societate construită de marionete, de slugile „ălui bătrân” iar competenții și geniile au sfârșit ca animalele în chinuri groaznice. Când vezi lista celor care au pierit la Canalul Dunăre-Marea Neagra te iau fiorii. Vorba lui Luther: „Când văd ce au putut face germanii mei reformaților, stau și mă întreb dacă noi, germanii, oameni suntem ori demoni”. Oare nu același lucru s-ar putea spune despre propovăduitorii progresismului socialist românesc?

Iertare, generație sacrificată de vie! Iertare, dragi evrei care ați pierit pe teritoriul nostru! Iertare vouă, elite, oameni aleși, genii înzestrate de Dumnezeu cu dar special! Iertare, copii sacrificați la revoluție, acum bătrâni fără a vedea vreo schimbare! Iertare, Doamne pentru acest trecut sângeros al țării noastre! Iertare, copii și nepoți că nu am putut face mai mult pentru voi! Dar generația trecută ne-a lăsat o societate prea stricată pentru ca noi să o mai putem repara îndeajuns! Iată de ce îmi doresc cerul! E construit pe Adevăr și pe Dreptate.

Da, e un fel de „Între zâmbet și suspin” apropo de cartea fratelui Petru Lascău. De la Săpânța la Sighetu Marmației. De la veselia cimitirului la drama Memorialului Durerii. Felicitări aleasă doamnă, Ana Blandiana. Vocea dumneavoastră de la mesajul de întâmpinare ne alină inima înainte de a asista la urmările atrocităților comuniste. Felicitări doamnă pentru inițiativa de a înființa acest muzeu al durerii. Am fi îmbătrânit și ne-am fi uitat cu jind la regretele unora care deplâng perioada ceaușeștilor. Datorita dumneavoastră avem și noi, cei mai tineri, o radiografie corectă a trecutului.

Șterge Doamne din harta durerii, din conștiințele celor care încă mai sunt în viață, din mintea vișineștilor tot ce înseamnă Aiud, Pitești, Rahova, Sighetu Marmației, Târgu Ocna, în materie de închisori.
Să nu îi bântuie miile de poze de pe pereții muzeului. Oameni frumoși, prezentabili și deștepți care au sfârșit crunt, uciși de alți oameni mult mai înguști la tâmple decât victimele lor.

Iartă-ne, Doamne, tot antisemitismul din veacuri, toată ura, toată trădarea, toată cruzimea, toată mediocritatea ridicată la rang de virtute! Toată non-valoarea promovată zilnic la televiziunile din Romania. Scuzați-ne voi, fantome ale trecutului sângeros, pentru vina de a avea ochii deschiși, de a vedea drept, de a gandi liberi. Vă mulțumim vouă, adevărații eroi ai neamului, care ați putrezit în pușcării, datorită vouă noi astăzi cunoaștem ce înseamnă LIBERTATEA…

Lista celor care au dispărut deportați în Bărăgan
Lista celor care au murit la Canal
Aici a fost găsit mort Iuliu Maniu
Haine îmbrăcate de preoți și episcopi în semn de batjocoră
Richard Wurmbrand în capul listei protestanților schingiuiți
Celula avea 1,90 metri lațime
Mașinile de scris confiscate
Dormitorul deținuților
Camera de tortură.
De ar avea gură aceste uși. Vor vorbi probabil la JUDECATĂ

Anomalii viață-moarte. Eternitate online

Problematica veșniciei este o necunoscută pentru foarte mulți oameni, mai ales pentru cei care nu cunosc Biblia, ori aceștia sunt ține sigure înșelătoriei și manipulării celor profitori. Voi semnala în cele ce urmează câteva anomalii cu implicații eterne. Este vorba de promisiuni, speranțe, obiceiuri deșarte, care amăgesc milioane de oameni. Mă voi opri doar la cele din Creștinism.

1. O viață întreagă să trăiești în deșertul păcatului, iar la final să fii trimis în loc cu verdeață. Acesta este o mare eroare prieteni. Veșnicia se începe de pe pământ. Când Isus Hristos a intrat în inima ta ca Domn și Mântuitor, iar viața ta se metamorfozează din temelie, în inima ta e veșnicia.

2. O viață întreagă să tragi la jugul satanei ca rob al păcatului, iar pe cruce să scrie: „Aici odihnește robul lui Dumnezeu.” Care rob? Care Dumnezeu? Care adevăr? Nu poți să trăiești în universuri paralele slujirii/robiei lui Dumnezeu, iar la final să culegi roadele răsplătirilor divine. Al cui rob ești, acela îți este Dumnezeu! (2 Pet 2:19) Le făgăduiesc slobozenia, în timp ce ei înșiși sunt robi ai stricăciunii. Căci fiecare este robul lucrului de care este biruit.

3. Să visezi la neputrezire, după o viață întreagă în care ai investit doar în putrezire și lucruri trecătoare. Veșnicia se învață de pe pământ. (Mc 8:35) Căci oricine va vrea să-și scape viața o va pierde, dar oricine își va pierde viața din pricina Mea și din pricina Evangheliei o va mântui. Sufletul tău are nevoie de Dumnezeu. Multe suflete suferă de bănuți, malnutriție, rahitism spiritual, iar altele sunt sufocate pe drept de patimi, păcate și spurcăciuni.

4. Toată viața să crezi că ești bine, iar la final să constați că ai fost un activist religios/fanatic/dogmatic, pe care Dumnezeu îl trimite departe. Matei
(7:22) Mulți Îmi vor zice în ziua aceea: ‘Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Și n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?’
(7:23) Atunci , le voi spune curat: ‘Niciodată nu v-am cunoscut; depărtați-vă de la Mine, voi toți care lucrați fărădelege.’ Cea mai mare dramă este să crezi că ești/procedezi/trăiești bine, iar în fond să fie doar aramă sunătoare, chimval zăngănitor. Sună bine și e gălăgios, dar tocmai asta indica spre faptul că este gol în interior.

5. Să ai sute, mii sau milioane de ocazii să te întorci la Dumnezeu toată viața, iar la final, plin de boli să cerșești secunde de îndurare. Oportunitățile sunt niște fărâme de har, niște uși pe care Dumnezeu în iubirea Sa ți le deschide înainte. Ferice de cel care intră hotărât prin Hristos și rămâne în El. Refuzând astăzi, refuzând mâine, asemenea corabiei lui Noe, ușa salvării tale se va închide definitiv. Cele mai multe lacrimi vor fi în fața ușii închise a mântuirii. (Lc 13:25) Odată ce Stăpânul casei Se va scula și va încuia ușa, și voi veți fi afară și veți începe să bateți la ușă și să ziceți: ‘Doamne , Doamne, deschide-ne!’ drept răspuns, El vă va zice: ‘Nu știu de unde sunteți.’

6. Arătați-mi un sicriu al slujitor Satanei. Se pare că diavolul nu are cimitir. Toți slujitorii lui, chiar dacă trăiesc ca vrăjmași ai crucii lui Hristos, la final ce să vezi, li se înfige tot o cruce la cap. Acea cruce pe care au înjurat-o, au scuipat-o, au jurat pe ea. Nu cimitirul decide eternitatea, ci judecata finală va analiza deciziile vieții.

7. Să scrii pe cruce „aici se odihnește” un om care se chinuie departe în infern. Luca
(16:23) Pe când era el în Locuința morților, în chinuri, și-a ridicat ochii în sus, a văzut de departe pe Avraam și pe Lazăr în sânul lui
(16:24) și a strigat: ‘Părinte Avraame, fie-ți milă de mine și trimite pe Lazăr să-și înmoaie vârful degetului în apă și să-mi răcorească limba, căci grozav sunt chinuit în văpaia aceasta.’ Putem să scriem poezii și bancuri pe cruci și monumente funerare ca în cimitirul vesel, dar realitate este că omul va merge la chin sau bucurie în funcție de apartenența sa la Hristos sau nu.

8. După o viață întraga de neglijente perpetue, să lași mântuire în grijă pomenilor și parastaselor urmașilor. Mântuirea este personală. Fiecare decide în dreptul lui. De alt fel la tendința pe care o are generația de astăzi, secularizarea și preocupările lor, mă tem că vor aprinde și lumânările online. Trimitem buchete de flori online(doar că nu miroase), facem slujbe online, trăiesc în universul lor online, probabil că vor inventa un „paradis” online. Cert este că se moare, Duhul Sfânt nu se primește pe zoom, Dumnezeu nu binecuvintează prin wireless, viața bate filmul iar veșnicia e reală!

În concluzie te invit sa faci o analiză responsabilă a vieții tale, să găsești puterea de ați schimba destinul, de a ieși de sub blestemul speranțelor deșarte, de ați suma prețul schimbării Direcției eterne de mers, pentru a cere ajutor sincer lui Dumnezeu de a te ajuta să ajungi în cer.

Rugăciuni împiedicate

Vreau dar ca bărbații să se roage în orice loc și să ridice spre cer mâini curate, fără mânie și fără îndoieli. (1 Timotei 2:8)

Stimați bărbați! Înainte de a comenta îmbrăcămintea feminina din context vă invit să aruncați o privire de ansamblu asupra responsabilizării masculine din acest text. Bărbații să se roage în orice loc. Oricare ar fi contextul, tu trebuie să te asiguri că nu este compromisă posibilitatea rugăciunii. În intersecție când ești înjurat, atunci când lucrezi fără supravegherea șefului. Mâinile trebuie să fie curate. Fără să furi nimic, deasemenea lenevia spurcă mâinile, tovărășiile rele și alte lucruri manuale neîngăduite.

Iată un răspuns al lipsei minunilor la rugăciune, al ineficienței în slujire, al derutării propriilor copii. Văd copiii lumina în noi? Suntem un model pentru ei?

Bărbaților, purtați-vă și voi, la rândul vostru, cu înțelepciune cu nevestele voastre, dând cinste femeii ca unui vas mai slab, ca unele care vor moșteni împreună cu voi harul vieții, ca să nu fie împiedicate rugăciunile voastre. (1 Petru 3:7)

Iată alte câteva chestiuni care spurca mâinile:

1. Lipsa înțelepciunii conjugale. Vorbim aici de înțelegere, iubire, compasiune, ajutor față de cea care îți este consoartă. Nu știi? Învață de la Hristos. Vezi (Efes 5:25) Bărbaților, iubiți-vă nevestele cum a iubit și Hristos Biserica și S-a dat pe Sine pentru ea… Îți este greu să iubești și nu știi cum să începi? Învață de la Isus! Purtați-vă cu înțelepciune. Comportament, raportare, caracter.

2. Violența fizică și verbală. Dacă vorbim de lovituri și alte violențe în viață de familie, vorbim de un om lepădat, un pușcăriabil care nu are ce căuta la slujire, care ar trebui condamnat la vreo 12 ani de muncă silnică. Mâna violentă care lovește este din cale-afară de spurcată. Iar rugăciunea e împiedicată. O femeie este atât de firavă și lipsită de apărare, dar atât de inteligentă și plină de iubire. De aceea păcatul agresiunii asupra unei femei este intolerabil și foarte greu de iertat. Ce poate face ea în fața pumnilor amenințători ai unui bărbat tiran.

3. Patimile. Jocurile de noroc, patimi scârboase, pofte nesăbuite și rele, hoție, furt calificat. Uitați câte lucruri, posibil practicate de bărbați spurca biserică și împiedică rugăciunile.

4. Gestionarea greșită a finanțelor. Aceasta iarăși poate aduce tulburare. Un bărbat cheltuitor care câștigă cu doua mâini și cheltuie cu patru, este inapt pentru slujire. În scurtă vreme duce familia în derivă. Avem nevoie de chibzuință financiară.

5. Necinstirea nevestei. Dând cinste femeii ca unui vas mai slab. Nu umilind-o pentru asta, ci dimpotrivă prețuind-o ca pe un vas mai slab, mai sensibil, fragil, firav, finuț, suav. Este un act de înaltă calitate să îți cinstești soția. Cinstirea implică reciprocitate. O femeie care nu manifestă respect față de soțul ei să nu se aștepte la cinstire, dimpotrivă poate întâlni dispreț.

6. Misoginismul. Ca unii care veți moșteni împreună cu ele Împărăția. Pe pământ există o diferență de poziție privind responsabilitățile. „Bărbatul este capul nevestei, iar Hristos capul bărbatului.” Dar dacă se înțelege șef, datul cu pumnul în masă spurcă mâini. Când vine vorba de mântuire, de moștenirea Împărăției vorbim de egalitate în Hristos, drepturi egale, împreună cu ele moștenim Împărăția, harul vieții. Pentru că în cer merg sufletele, acolo nu mai e gen, e doar personalitatea eternă. Ființele eterne sunt asexuate.

7. Mânia nesfârșită. Oare cum ne-am simți ca Dumnezeu să ne tot scoată ochii cu păcatele iertate. Te iert dar sunt mânios pe tine. Ar fi groaznic. Nu țineți necaz pe ele. Asta sugerează că femeia are în general „darul” de a te mânia, de a te tulbura, de a te pistona, dar trebuie să găsești puterea și răbdarea de a ierta, de a trece peste, de a soluționa conflictul. În medie femeile își cer mai greu iertare decât bărbații. Nu aștepta după doamna că veți fi în continuu conflict. Fă primul pas, iartă și nu ține necaz, că iar împiedici rugăciunea pentru toată familia.

Dacă vom lua seama cu responsabilitate la acești posibili factori care spurcă mâini, s-ar putea să fie dispiedicate rugăciunile blocate de ani de zile, iar Dumnezeu să aducă izbăvirea. De fapt e singura noastră șansă, altfel pierdem vremea cu rugăciuni care se izbesc de tavan, iar noi ne ruinăm zilnic, bucățică cu bucățică.

Să fiți curați pe mâini! Altfel se împlinește cu noi (Isa 1:15) Când vă întindeți mâinile, Îmi întorc ochii de la voi și, oricât de mult v-ați ruga, n-ascult, căci mâinile vă sunt pline de sânge!