Ziua 22 Dragostea mai presus de cea femeiască

Din ciclul REPERELE IUBIRII

Mă doare după tine, frate Ionatane!Tu erai plăcerea mea; dragostea ta pentru mine era minunată, mai presus de dragostea femeiască. 2 Samuel 1:26

Aproape la toate emisiunile și dezbaterile pe care le-am auzit în media vis-a-vis de filosofia LGBT, s-a făcut referire la acest verset. Cum că între Regele David și Ionatan ar fi fost „ceva mai mult”. Aceste pretexte puerile, scoase din contextul lor au dat aripi la morile de vânt ale celor rău intenționați.

Este atât de simplu sa vezi că nu este nimic murdar. Să citim corect: „dragostea ta pentru mine, era MAI PRESUS, decât dragostea femeiască. Mai presus, NU mai prejos, de reținut acest aspect. Vorbim de fărâme din dragostea agape, este cu mult mai măreață decât erosul, senzațional. E dragostea propovăduită de Isus.

Explicația este și mai simplă: dragostea femeiască te leagă până la moarte, aprecierile lui David trec dincolo de moarte, MAI PRESUS, adică după moartea lui Ionatan, David întreabă: mai este cineva din casa lui Saul (tatăl lui Ionatan), să continui să îi fac bine, să mă port cu el cu o bunătate că bunătatea lui Dumnezeu? Acest lucru face trimitere la faptul că David îl iubea pe Ionatan ca Dumnezeu, iar Ionatan de asemenea, și-a pus viața în joc pentru a-i scăpa viața prietenului său, David. Asta este dragoste dumnezeiască, ce merge până la sacrificiu, nicidecum diabolică.

David a fost om după inima lui Dumnezeu, iar Ionatan era convins că nu el, ca întâi născut al casei regale va moșteni tronul, ci acesta va fi rezervat lui David. Iar cu o dragoste ca a lui Dumnezeu apreciază și încurajează noul rege fără invidie și ură, ci dimpotrivă, cu respect și apreciere.
Dragostea lor a fost una curată, fiecare era căsătorit, cu familiile lor, erau cumnați și credincioși, iubitori de Dumnezeu. Avem multe de învățat de la ei.

*Prietenul adevărat își pune viața în joc pentru tine, cel fals dă niște telefoane.

*Respectul dintre doi soldați că David și Ionatan implica sacrificiu, devotament și fidelitate. Ce zic alții chiar nu mai cont ază.

*Într-o relație de familie, de prietenie, de amiciție în care este implicat Dumnezeu și avem în plan oameni duhovnicești, vorbim de iubire curată.

*Fidelitate înseamnă să ai ocazia să faci rău cuiva(unui prieten) și să alegi să nu, dar mai mult și să închizi gura celor neghiobi care vor să-ți denigreze prietenul.

*Un om după inima lui Dumnezeu nu întâmpină dificultăți să mănânce zilnic cu Mefiboșet (ologul) la masă. Pentru că sângele albastru este special.

*Fii și tu un Ionatan! Dacă simți că prietenul/fratele tău e în pericol, dă-i un semnal, avertizează-l, ajută-l să scape.

Lăsați prejudecățile și comentariile urii la o parte, păstrați-vă cugetul curat și iubiți oamenii, iubiți pe toți, fără excepție, exact așa cum a făcut Hristos și veți fi fii ai Tatălui ceresc.

Copii normali și copii speciali

Pentru mai multe motive temeinice de meditație, vă recomand să vizionați de câteva ori acest clip video.

https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=10159231141559026&id=589419025&sfnsn=mo

Niciodată nu am scris ceva despre copiii cu sindrom down, cu siguranță aș fi avut multe lucruri de punctat. De aceea din motive de susținere și respect pentru părinții care au copii cu nevoi speciale am ales să scriu câteva rânduri. Nu cred că voi fi capabil să aduc vreo adiere părinților din această categorie, dar măcar faptul că cinevă empatizează cu ei, poate le va aduce un strop de alinare.

De fapt, întrebarea cheie la care am meditat mult din acest clip a fost: oare care este normal și care este special? Cu toți părinții cu care am vorbit, nici unul nu a afirmat vreo data că ar fi vorba de ceva anormal, sau bolnav, majoritatea spun: este un copil special. Și credeți-mă, așa este. Sunt copii normali și copii cu totul speciali.

Iubim copiii normali, în egală măsură iubim copiii speciali(de la care avem multe de învățat), și cu un plus de atenție apreciem părinții copiilor speciali. Și dumneavoastră părinții sunteți minunați, puternici și deosebiți. Vă prețuim!

Nemulțumit de rugăciunea de mulțumire

(Ps 50:23) Cine aduce mulțumiri ca jertfă, acela Mă proslăvește, și celui ce veghează asupra căii lui, aceluia îi voi arăta mântuirea lui Dumnezeu.

Se zice că îngerul care duce mulțumirile de la oameni la Dumnezeu se întâlnește cu îngerul care duce rugăciunile de cerere și nevoi urgente.

Cam aplecat umbli, prietene, și grea pare a fi povara ta! Ce duci în spate?

– Cererile oamenilor! Dar tu? (Întreabă acesta), pari cam zvelt și liber, ce ai în plăsuța ta?

Eu am mulțumirile oamenilor. Destul de puține, după cum bine se vede, iar situația aceasta este zilnică.

Dureros de adevărat! Cineva m-a abordat, supărat pentru randamentul rugăciunii de mulțumire. Pe moment m-am clintit emoțional, dar analizând atent situația i-am dat dreptate de 100%. El, printr-o sensibilitate aparte, a observat această problemă, chiar dacă nu știa exact cum să o definească. Am dormit ca pe spini toată noaptea, m-am trezit la ora 04:00, m-am rugat, și am zis: Doamne, trebuie să îmi răspunzi la câteva întrebări: de ce frații se roagă scurt la mulțumire? De ce nu știu să mulțumească? De ce rugăciunile de mulțumire durează un minut, iar cele de cereri „gârbovesc îngeri”? De ce ne plângem cu orele și ne grăbim atât de mult când mulțumim? De ce rugăciunea de mulțumire este făcută parcă pe fugă, pare plictisitoare? De ce? De ce?

Toate acestea sunt întrebări adresate în toiul nopții Tatălui, iar răspunsul Său a fost unul scurt și înfiorător: PENTRU CĂ POPORUL MEU NU MĂ MAI PROSLĂVEȘTE! Psalmul 50:23 mi-a spart timpanele intuiției: „cine aduce mulțumiri ca jertfă, acela mă proslăvește” Iar un tată neproslăvit, nerespectat, necinstit, este un tată frustrat și nefericit. Dumnezeu nu este frustrat, e doar dezamăgit.

Iată ce mi-a mai răspuns Tatăl:

Poporul Meu nu mă mai cinstește, nu mai este curios de voia Mea, ci fiecare își face voia lui, iar la final nu se mai simte obligat să îmi mulțumească. Au făcut din Fiul Meu mijlocul prin care primesc vindecare, pâine, o viață mai bună și nu centrul existențial. Copiii Mei au început să se compare în spiritul secularismului cu alții, și au devenit frustrați, nemulțumiți, rigizi, înguști, greoi la vorbe și nu mai au mulțumire în inimă.

Au ajuns profesioniști în plângeri și necazuri și nu mai știu limbajul mulțumirii. Sunt atât de interesați de ei (binele lor, sănătatea lor, succesul lor, mofturile lor, voia lor, planurile lor) încât nu mai sunt interesați de persoana Mea. Vor să mă simtă lângă ei, în afacerile lor, dar nu mai au loc pentru Mine în inima lor, M-au dat afară să poată păcătui în voie, au gonit Duhul Meu din cântare și închinare, L-au gonit pe Fiul Meu din predicare și au ajuns tot mai nemulțumiți.

Se plâng unii împotriva altora, se pârăsc, se condamnă între ei și nu mai pot mulțumi pentru frații lor. Filmele și actorii de la TV le-au creat false iluzii și fantezii meschine, astfel au devenit nemulțumiți de partenerul de viață. Nu mai privesc frații cu ochii duhovnicești, prin dragostea care acoperă, ei privesc cu ochii cărnii pe frații lor și numără zi și noapte defectele acestora, iar asta îi face și mai nemulțumiți, și mai nefericiți. Dragostea acoperă și iartă, doar ura descoperă greșeli.

Au schimbat prioritățile vieții. Au pus lucrurile lumii înaintea Împărăției, construiesc paie, fân și trestie, ei sunt nemulțumiți pentru că sunt săraci, nu au adunate comori în cer. Cuvintele de mulțumire sunt slabe pentru că au inima nemulțumitoare. La mesele lor își vorbesc de rău slujitorii, cum ar putea apoi să mulțumească cerului pentru ei? Au limba legată de judecată și vorbe de ocară. Și-au pierdut abilitatea de a mulțumi, pentru că au împrumutat limba vrăjmașului dezvoltând bârfă, ocară, calomnie, judecată, iar în rugăciunea de mulțumire nu mai au cuvinte.

Sunt supărat pe poporul Meu! Aș fi mulțumit să îl văd bucuros, fericit, mulțumit, elegant în atitudine și vorbire, dar poporul Meu nu mă mai proslăvește! De aceea nu îmi mulțumește! Nu au cuvinte de mulțumire pentru că nu mai au atitudine de mulțumire!

Vai Doamne, ce lucruri grele îmi descoperi! Oare le voi putea duce? Voi reuși a le reproduce? Va rezista inima mea să suporte acest adevăr? Cum să mă înfățișez înaintea lor? Cum să le spun? Iar Dumnezeu, ca un Tată iubitor, m-a îndemnat să vă transmit în scris acest răspuns la întrebările mele, un răspuns la realitățile noastre.

Dragilor, spuneți tuturor fraților și cunoscuților voștri să fie mulțumitori lui Dumnezeu. Spuneți-le să-L proslăvească prin rugăciuni de mulțumire. Pentru că „Doar celui ce veghează asupra căii lui i se va arăta calea mântuirii”

Nu mai căuta la nesfârșit vinovați, caută soluții. E mântuirea ta în joc! Riști să nu vezi mântuirea lui Dumnezeu, dacă nu iei măsuri urgente asupra căilor tale, asupra minții și sufletului tău, riști să ratezi Împărăția! Proslăvește-L pe Dumnezeu! Iubește-L pentru ceea ce este, nu doar pentru ce face! Bucură-te și în Duhul Sfânt, nu doar așteptând avioane seculare încărcate cu nădejdi înșelătoare. Lasă-ți inima atinsă de iubirea Domnului Hristos, lasă-te umplut cu Duhul lui Dumnezeu, fiule, dă-I Lui inima ta. Doar așa vei fi și mai fericit și mai mulțumit. Dar cel mai important că va fi El, Dumnezeu mulțumit de tine.

Că motive și discuții care stârnesc nemulțumirea găsim din belșug: măști, pandemie, vaccin, politicieni, polițiști, salarii, restricții, amenzi, dar aceste nemulțumiri înrăutățesc și mai mult situația. Pot eu schimba ceva? Eliberați îngerul transportator de necazuri!

„Împovărați” îngerul mulțumirii! Îndesați sacul cu cântări de laudă și recunoștință. Cu cât va ajunge mai „gârbovit” în cer, cu atât va fi mai bucuros atât el, cât și Dumnezeu și noi. Haideți să învățăm limbajul mulțumirii! Haideți să începem cu alfabetizarea mulțumirii. Nu se va supăra Dumnezeu pe o rugăciune puerilă, în genul unui copil:

Doamne îți mulțumesc pentru că ești și atât! Îți mulțumesc pentru: apă, casă, părinți, mâncare, căldură, haine, mașină, aer, pace, lumină, soare, minte, păr, gust, miros, iubire, gândire, viață, soție/soț, copii, socri, neamuri, văz, auz, culoarea ochilor, înălțime, școală (fie și online), dregători, primar, biserică, păstor, loc de muncă, sănătate, medicamente, combustibil, cărți, ploaie, fructe etc.

Vai! Așa lunga e lista? Alocă cinci minute pentru fiecare în parte, și rugăciunea de mulțumire va urca de la două minute la peste o oră. Și tu vei fi mai fericit și Dumnezeu! Proslăvește-L pe El prin mulțumirile tale!

Atunci vei putea apela cu încredere numărul de urgență al cerului 5015. „Cheamă-Mă în ziua necazului tău și Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi!”

Ziua a 21-a Dragostea care te „îmbolnăvește”

Din ciclul REPERELE IUBIRII

(Cânt 2:5) Întăriți-mă cu turte de struguri, înviorați-mă cu mere, căci sunt bolnavă de dragostea lui.

Probabil că și pandemia a jucat un rol, dar întâlnim tot mai multe cazuri de soți care nu se mai suportă, nu își mai vorbesc, nu se mai înțeleg, iar din nefericire, pentru mulți cuvântul „divorț” a ajuns să fie pomenit mai des decât divinul „Te iubesc”, iar asta este tragic!

Înainte de a merge mai departe, poate înainte de a ajunge prea departe, îți recomand să te oprești. Am pentru tine o veste foarte bună, am găsit soluția pentru problema matrimonială și are randament de 100%, îmbolnăvește-l/o de iubire. Cum? Aici este secretul😉

Cum să-ți „îmbolnăvești” iremediabil soțul/soția?

1. Respectul. Nu uita că ai în viața ta o persoană care a ales să vină după tine. Cu plusurile și multele tale minusuri, cu defectele și stângăciile tale, mai mult sau mai puțin frumos/frumoasă, te-a acceptat. Acest lucru ar trebui să dezvolte respect și prețuire pentru ambii. Dragostea fără respect e doar amăgire.

2. Vorbe frumoase. De ce nu? Conviețuirea sub același acoperiș, rezolvarea problemelor, plata ratelor și a impozitelor, au schimbat puțin terminologia de cuplu. Cuvintele au devenit seci și foarte tehnice, dar să nu uităm că suntem într-o relație de iubire, bazată pe reciprocitate și dulceață. Avem nevoie de timp doar pentru noi, de atenție specifică nouă, de vorbe frumoase și edificatoare. Apostolul Pavel ne învață „să vorbim între noi cu psalmi, cu cântări de laudă și cu cântări duhovnicești” Efeseni 5:9 Practic, acest mod de comunicare este parte a vocabularului iubirii.

3. Atenție. Cine dintre noi nu dorește să fie în centrul atenției? Lasă-te fascinat de ochii soțului/soției, apreciază vocea lui/ei, părul, atât frumusețea trupului cât și apreciere pentru frumusețea caracterului. Complimentați-vă, poposind puțin asupra aprecierilor, acordând o atenție sporită persoanei iubite. Sentimentul este unic!

4. Romantismul. Cui i-ar plăcea să aibă parte de atitudine plafonată, opacă, seacă? Nimănui! Atunci nu uita că nu e păcat să aduci zilnic o doză de prospețime relației, să nu uităm de flori, un parfum, un ceai cu mentă, savurarea cafelei sau o ciocolată caldă. Trebuie să ne dăm maxim interesul de a aduce culoare relației, sunt amănunte, care neglijate, pot tensiona relația.

5. Exclusivitatea. Cui i-ar plăcea să fie unul/una dintre? Cel mai minunat lucru al iubirii este dat de sentimentul unicității, că te are doar pe tine, că o ai doar pe ea, acest sentiment este magnific și generator de fiori sfinți. Să fiu unic în inima cuiva? Singurul loc din inima lui/ei să fie ocupat de mine? Hraniți-vă cu aceste chestiuni mirifice. (Cânt 2:3) Ca un măr între copacii pădurii, așa este preaiubitul meu între tineri. Cu așa drag stau la umbra lui și rodul lui este dulce pentru cerul gurii mele. Asta înseamnă exclusivitate, doar el, doar ea, restul? Niște simpli copaci!

6. Sublimul. Definiție= care se ridică sau se află la o mare înălțime în ierarhia valorilor (morale, estetice, intelectuale), la cel mai înalt grad de desăvârșire, de frumusețe; măreț, superb, înălțător, minunat.  Majoritatea familiilor se apropie de frontierele falimentului din lipsă de sublim sau raportare greșită la esența vieții.
Redimensionarea relației poate fi varianta salvatoare a familiei. Nu mai tot coboarî criteriile, încearcă să le ridici cât mai sus. Edificați-vă unii pe alții prin sfințire și rugăciune. Nu uitați că sunteți veșnici!

7. Entuziasmul. Nu ai fi mulțumit să fii tratat cu indiferență, cu neglijență, cu plictiseală și atitudine zeflemitoare de nimeni, cu atât mai mult de către partenerul de viață, atunci fă tu primul pas. Arată-te plin de energie și entuziasm, plin de idei și tenacitate, implică-te cu pasiune și interes, iar relația va căpăta dimensiuni cosmice.

Dacă vei pune la inimă aceste lucruri/sfaturi, vei „îmbolnăvi” iremediabil pe cel mai drag suflet: soț/soție. Oriunde va fi se va gândi doar la tine, iar când e lângă tine, va dori să rămână doar lângă tine.

Respectați-vă! Vorbiți-vă frumos! Acordați-vă atenție! Fiți romantici! Iubiți-vă cu exclusivitate! Fiți plini de entuziasm! Bucurați-vă de sublim, și vă garantez că relația de familie se va vindeca concomitent cu „îmbolnăvirea reciprocă” de dragoste adevărată. De fapt soarele iubirii este alcătuit din sclipiri ale cioburilor de diamant, culese dintre gesturile mici cotidiene și pline de tandrețe, ca sfinte reflexii ale inimii curate.


America are președinte? Joe Biden? Sau Trump?

(Rom 13:1) Oricine să fie supus stăpânirilor celor mai înalte, căci nu este stăpânire care să nu vină de la Dumnezeu. Și stăpânirile care sunt au fost rânduite de Dumnezeu.

Chiar dacă rezultatele nu sunt finale! Nu sunt fanul oamenilor. Nu am niciun idol. Toți oamenii sunt la fel. De aceea nu admit nici gândirea conspiraționistă, care-i demonizează pe unii și-i ridică în slăvi pe alții, mai ales când vorbim despre oameni. Slava este doar a lui Dumnezeu.

Cred în suveranitatea lui Dumnezeu. El este Stăpânul care guvernează Universul. Rolul meu este să mă rog pentru dregătoriile rânduite. Cine este Joe Biden? Cine este Trump? Ce este America? Cine este în administrația de la Casa Albă? Care este doctrina politică a puterii? Sunt doar niște întrebări la care nu știi răspunsul. Atunci merită să ne frământăm mintea cu păreri? Dacă sunt interese necurate, un motiv în plus de mijlocire pentru noi toți!

Orice stăpânire vine de la Dumnezeu, PUNCT. Eu sunt dator să mă rog pentru cei înălțați în dregătorii, pentru a avea o viață pașnică în țara mea. Las comentariile altora, care nu se roagă, pentru că dacă eu, care mă rog, mă apuc de comentat, ei nu vor începe să se roage în locul meu. Atunci țara e plină de vociferare, iar lipsa mijlocitorilor aduce prăpădul.

America are președintele pe care îl merită. România, asemenea, și fiecare stat idem. Poporul a ales, poporul acceptă. Noi nu așteptăm președinți și guvernanți mai buni, ci îl așteptăm pe Hristos. Ori am uitat cumva acest lucru? Din cer vine izbăvirea!

O meditație personală vis-a-vis de putere:

„Democrația fără Teocrație este Anarhie în bună regulă, chiar și în cazul Monarhiei.”

Democrația, la originile ei, a avut ca bază teocrația (implicarea lui Dumnezeu), dar odată cu elenizarea, democrația a introdus manipularea maselor și interesul personal în detrimentul poporului și a deviat de la țintă. Democrația în opinia lui Țuțea este bună în sine, dar nu are criterii și o definire clară a valorilor. Personal, prefer democrația, dar înfrățită cu teocrația. Asta înseamnă să fim conduși de oameni cu respect față de Dumnezeu.

Rugați-vă pentru pacea țării în care Dumnezeu v-a așezat! Asta este datoria noastră! Restul, sunt doar păreri.

God bless America! Sau cum ați scris pe dolar, așa să faceți: „In God we trust!” Și nu uitați, Dumnezeu este Suveran. Și cel mai mare om al planetei stă tot în mâna celui mai mare Dumnezeu al Universului.

Ziua a 20-a Steagul dragostei

Din ciclul REPERELE IUBIRII

(Cânt 2:4) El m-a dus în casa de ospăț și dragostea era steagul fluturat peste mine.

Steagul dragostei e alb. Dintotdeauna și pentru totdeauna dragostea a fluturat și va flutura steagul păcii și al armoniei. Unde este dragoste e bună înțelegere, bucurie, împlinire, progres, un loc unde îți dorești să trăiești.

Familia întemeiată pe dragoste, este ca o grădină bine udată, cu flori multicolore, pomi fructiferi pentru fiecare sezon, alei pavate cu plăcere, parfumul iubirii este îmbătător și plin de vitalitate. Fluturii plini de energie împrospătează oxigenul relațional, albinele sunt neobosite în zborul hărniciei lor, iar mierea devine hrana sățioasă a familiei. Copiii își vorbesc frumos, epitetele plutesc în universul familiei și casa binecuvântată e plină de zâmbete, bucurie și umor. Iar steagul alb al iubirii e înălțat în fiecare dimineață. Cu rugăciune.

Familia construită pe interes (adică fără iubire) este ca o peșteră, pe cât de rece, pe atât de îngrozitoare. Liliecii infernului bântuie printre lichenii neoxigenați din întuneric, viperele de stâncă împroșcă veninul lor infernal, ecoul urletelor de hienă îți zburlește părul în cap și dă fiori reci pe șira spinării. Casa fără iubire este veșnic îndoliată. Dialogul negru al conflictului și cearta arborează zilnic steagul de doliu. Până la urmă: „dacă dragoste nu e, nimic nu e”, vorba lui Marin Preda sau Sfântul apostol Pavel: „fără dragoste nu sunt nimic.”

Pentru domnișoare: doriți-vă o familie frumoasă, construită pe temelia iubirii. Luptați-vă zilnic pentru asta.

Pentru domnișori: construiți-vă casa împreună cu viitoarea soție, dar nu uitați de fezabilitatea responsabilă a temeliei, Iubirea.

Pentru doamne: tocmai în acest scop v-a rânduit Dumnezeu lângă partenerul de viață, să corectați stângăciile lui emoționale, să șlefuiți trunchiul de lut, să prelucrați personalitatea, să colorați viu sufletul lui, să îl ajutați zilnic să fie acolo unde îl doriți. Dumnezeu v-a dat ajutor potrivit, nu „împotrivit”! Faceți din casa voastră locul la care el să tragă amețit de dor și iubire, nu locul de unde și-ar dori să scape.

Pentru domni; fiți acolo la nevoie. Fiți ca un stâlp de susținere al familiei, fiți ca un versant de încredere unde va găsi refugiu fiecare membru al familiei, mic sau mare. Hrănește-ți familia. Muncește, asigură un trai decent celor dragi, iubește-i și vei transforma inclusiv peștera rece într-un rai călduros.

Nu uitați! Dragostea flutură doar steagul iubirii! Iar iubirea are doar steaguri albe în cămări. Zăvorâți cămările iubirii! Țineți-le departe de curioși, iar când le deschideți în interesul familiei, ARBORAȚI STEAGUL ALB!

Cu fiecare vorbă spusă, arborăm un steag. Să fie alb!


Ziua a 19-a Dragostea șterge și uită

(Prov 10:12) Ura stârnește certuri, dar dragostea acoperă toate greșelile.
(Prov 17:9) Cine acoperă o greșeală caută dragostea, dar cine o pomenește mereu în vorbirile lui dezbină pe prieteni.

Oare nu asta a făcut Hristos prin dragostea Sa desăvârșită? Oare nu capacitatea Sa dumnezeiască de a arunca în marea uitării greșelile noastre care erau multe, ne învrednicește să stăm în picioare? Oare, dacă ne-ar tot scoate ochii și aminti Majestatea Sa, Hristos, despre toate matrapazlâcurile tinereții, e adevărat că am umbla tutot cu capul plecat? Și ne-am simți umiliți și trădați? Dar stați liniștiți, Dumnezeu nu va face asta. Tu de ce o faci cu ură și lipsă de respect?

Dacă ai păstra, Doamne, aducerea aminte a nelegiuirilor, cine ar putea sta în picioare, Doamne? Psalmul 130:3
Nimeni! Nu ai vrea să ceri de la Dumnezeu această abilitate a iubirii, de a uita toate greșelile care ți s-au făcut? Asta te va vindeca pe interior. Așa se explică boala de inimă, de ficat, chiar bolile psihice, sunt oameni virusați, îmbolnăviți cu păcatele altora. Uită! Iubește și uită! Dacă nu poți ierta, nu poți nici uita. Roagă-te mai întâi să ierți.

Ca să poți uita, trebuie să iubești. Iar dacă iubești, nu vei scormoni în groapa de gunoi a deșeurilor altora. Ceea ce iertarea divină a uitat, dacă nu e uitat și de tine te va îmbolnăvi iremediabil, fizic, psihic, emoțional. Memorarea prostiilor altora te dezumanizează, îți distruge liniștea interioară, te transformă în om răutăcios, te usucă pe interior, te sluțește, te face urât, te îmbătrânește prematur.

Servind cafeaua micului dejun cu „prietenii” având grija altuia în farfurie, iar la prânz să ai zilnic la desert, greșelile altora, înseamnă că inima ta este plină de ură, iar asta stârnește certuri între frați. Dacă prietenul tău a greșit, nu mai pomeni continuu, sunt oameni prinși de blestemul neiertării pe viață, din cauza incapacității uitării.

Iartă! Uită! Iubește! Fii fericit!

Ziua a 18-a În Dragoste nu este frică

Din ciclul REPERELE IUBIRII

În dragoste nu este frică, ci dragostea desăvârșită izgonește frica, pentru că frica are cu ea pedeapsa; și cine se teme n-a ajuns desăvârșit în dragoste. I Ioan 4:18

Mai ales în contextul de astăzi, este atât de important să ne arătăm curajoși, îndepărtând prin credință frica. 90% dintre bolile cunoscute sunt cauzate de frică, stres, teamă. Nădejdea în Dumnezeu le spulberă pe toate, vindecând sufletul și trupul. Dragostea desăvârșită face curat în minte: izgonește frica, o pune pe fugă. Dragostea de Dumnezeu spulberă angoasa = frica de îmbolnăvire sau boala oamenilor sănătoș (mai ales în contextul lui Coviduț, vorba domnului inspector Toderici).

Dragul meu cititor, nu te feri să-L iubești pe Dumnezeu! Iar dacă îl iubești, arată lucrul acesta prin rugăciune de adorare, cântare duhovnicească de mulțumire. Este atât de importantă latura expresivă a iubirii. Ce folos ar fi dacă nu i-aș spune soției, copiilor că îi iubesc? NU UITAȚI! Iubirea trebuie verbalizată.

Cine se teme, nu îl iubește pe Dumnezeu! E o afirmație radicală, dar reală. De ce s-ar teme un copil de extemporal, dacă a învățat? De ce s-ar teme de pedeapsa tatălui, dacă nu a făcut prostioare? De ce te-ai teme în necaz dacă ai fi la zi cu citirea Bibliei, mersul la biserică, milostenia, rugăciunea, pacea cu toți oamenii? Te temi pentru că ai restanțe. Ai restanțe pentru că NU ÎL IUBESTI PE DUMNEZEU.

Nu a ajuns desăvârșit în dragoste. Înțelegem că este o ascendență a iubirii. Un fel de creștere, de avansare pe treptele dragostei. Ai dileme atunci când rămâi în urmă cu pașii. În viața de familie, apar probleme atunci când unul dintre parteneri stagnează, nu mai dorește să se dezvolte, să crească în dragoste. Gelozia apare pe fondul minusurilor din relație (distanță, comunicare precară, lipsa încrederii, stângăcia romantismului, șomajul duhovnicesc etc.)

Am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei. Când este El la dreapta mea, nu mă clatin, spunea regele David în Psalmul 16:8. Te clatini, ți-e frică, ai temeri, ești anxios, ai atacuri de panică, ești depresiv pentru că te-ai depărtat de Rege, de Hristos.

Iubește cum se cuvine! Dorește-ți să evoluezi în iubire! Nu te teme! Luptă! Desăvârșește-te!
Astfel nu vei tremura la orice foșnet de frunze, orice umbră a morții. Vei rămâne drept ca arborele de seqoia, curajos, dârz, puternic și productiv pentru Împărăție.

Frica este a celor slabi, nu a ta!