Floarea bucuriei crește în grădina Luminii

Lumina este semănată pentru cel neprihănit şi bucuria, pentru cei cu inima curată. Psalmul 97:11


Bucuria este una dintre nevoile noastre fundamentale, o viață fără bucurie este o viață de mormânt cu zile îndoliate. Așa că noi tânjim după bucurie, ne luptăm pentru ea, facem mari sacrificii. Dacă ar fi să privim onest lucrurile, mai multă energie consumăm, cheltuim și pierdem din noi înșine pentru clipele de bucurie efemeră. Ne băgăm în bănci, ne construim case, schimbăm pe mașini, ne creștem calitatea vieții și devenim mai distanți, mai reci și relațiile cu apropiații din ce în ce mai palide.


Ce este de făcut? Schimbarea perspectivei despre bucurie.


Bucuria înainte de a fi o stare temporară de euforie emoțională este o roadă a Duhului Sfânt. Asta înseamnă că ea se cultivă altfel. Nu poate fi cumpărată cu bani, nu se dobândește prin împlinire profesională, nu o satisface lucrul/materia, este darul lui Dumnezeu. Dacă recunoști în harul Tatălui ceresc sursa bucuriei tale, atunci înseamnă că familia ta va primi un strop de pace din partea ta și atunci când mașina este mai veche, ai o casă mai modestă, ești bolnav sau alte stări asemănătoare.

Asta înseamnă că bucuria ta nu este circumsanțială, nu e dependentă de vremuri și împrejurări, ci este un mod de a fi, un stil de viață.
Ia încearcă să nu te mai tot plângi atâta: că ești bolnav, că nu ai reușit să renovezi casa, că nu ai primit viză, că nu ai luat media zece! Bucură-te de ceea ce Dumnezeu ți-a dat în avans deja! Că, la ce ți-ar folosi toate lucrurile enumerate mai sus dacă nu ai avea sănătate, de exemplu? De fapt cele mai importante lucruri în viață le primim de la Tatăl ceresc fără a face vreun efort pentru ele: aerul, sănătatea, lumina, simțurile, etc.
Așa că dacă trăiești în lumina lui Hristos, ai pace și bucurie. Aceștia sunt termenii cu care operează de milenii bucuria: irtare, îndurare, har, mântuire, credință, viață. Le ai? Ai inima curată? Atunci ai toate ingredientele bucuriei. Mai toarnă puțină mulțumire și mestecă-le bine urmând rețeta neprihănirii și nu mai căuta cai verzi pe pereți, tu ești deja bucuros. Nu ai inima curată? Nu ai nici o șansă de a fi bucuros! Dar veștile sunt bune pentru tine, prin harul lui Dumnezeu, pentru că Hristos dacă îi predai inima Lui, îți curățește interiorul, apoi toarnă toată neprihănirea Lui în inima ta, care bineînțeles însumează și bucuria.


Ridică-te și fii bucuros!

S-a mai stins un erou, a plecat sora Tincuța Bratu!

Cântăm cântarea: Eroii slavei vin acum acasă!- frumoasă cântare, dar oare suntem noi vrednici de realitățile ei? Am trăit noi aproape de Domnul slavei? Ce am realizat concret pentru cerul spre care aderăm? Sunt întrebări grele, foarte grele, dar pentru sora Tincuța s-a terminat dilema, ea a mers Acasă la Domnul pe care l-a slujit.

Sora Tincuța Bratu este din familie de eroi, o familie cât istoria Bisericii Penticostale din Dofteana. Ea a avut harul de a se număra printre primii membri ai mișcării penticostale de pe valea Trotușului. Soție a fratelui Gheorghiță Bratu, un om blând și smerit prin definiția lui ca om. O sensibiliate aparte, un familist excepțional și un tată deosebit.

Vorbeam cu un domn din Dofteana, în urmă cu mulți ani, care a făcut niște afirmații lăudabile despre fratele Gheorghiță și sora Tincuța: „Aceștia oameni pocăiți, domnule! Când fetele astea erau mici: (Mioara, Aurora, Rodica, Raveica), pe care le cunosc și eu și le întrebam ale cui sunt, îmi răspundeau: Sunt a Domnului Isus și a lui Gheorghiță Bratu.” Vă puteți face astfel o idee despre educația spirituală a acestor fete care acum au copii mai mari ca mine.

Sora Tincuța este un titan și soție de titan, o femeie mică de statură, cu față luminoasă și senină ca cerul, a trecut pe vârfurile picioarelor prin viață. A fost atât de smerită și discretă, ei nu i s-a auzit glasul pe ulițe, asemenea Domnului pe care L-a slujit. O femeie model, o mamă desăvârșită, o soră duhovnicească care a făcut cinste prin viața ei de neprihănire atât familiei, cât și bisericii.

A crescut niște copii cuminți și serioși, mai multe fete, personal o cunosc pe sora Mioara. De fapt cine nu o cunoaște pe sora Mioara? De profesie asistentă medicală la spitalul municipal din Onești, de vreo trei ori am fost internat; când venea în ușa salonului cu vocea ei caldă, parcă îl vedeai pe Isus în persoană. Toți o căutam pe ea, iar ea nu era niciodată obosită, ci plină de dorința de a ajuta, cu inima cât ea de mare.

Sora Tinca nu a pus punct prin moartea sa, ci virgulă, atât pentru ea, care așteaptă răsplătirile lui Dumnezeu, dar și pentru urmașii ei.

Doamnelor, vreți un model de viață sfântă? Vreți un model de mamă iubitoare? Doriți un exemplu de femeie credincioasă? Vreți să știți cum trebuie să fie o soră cu adevărat credincioasă? Vreți să înțelegeți concret ce înseamnă să sfârșești bine alergarea? Pentru toate aceste întrebări, aveți un răspuns rezonabil în persoana celei care a fost sora Tincuța Bratu.

Apostolul Petru îndeamnă pe femeile tinere să învețe de la Sara, soția patriarhului Avraam, da merită să învățați de la femei ca Sara, Rebeca, Naomi, Lidia, Sabina Wurbrand, dar cu toată modestia recunoaștem că și noi am avut pe sora Tincuța Bratu.

La revedere, draga noastră soră!

Bă, tu nu te mai însori?

Surprind o discuție între două persoane în pauza conferinței în Spania:

Bă, tu nu te mai însori? Zice fată către băiat. „E o fată neserioasă!” ,probabil că ești tentat să zici. Posibil, dar eu am o altă perspectivă. Mai degrabă observ o problemă a lipsei de asumare a băieților, o teamă de a intra în relații serioase care să ducă spre căsătorie.

Culegând informații de la mai multe conferințe de tineret, din mai multe țări, constat că avem o mare criză de bărbați. Pe un eșantion de aproximativ o mie de baieți cărora le-am lansat întrebarea dacă vor să fie predicatori, nu am găsit zece care să își dorească, iar din aceștia câți ajung, numai Dumnezeu știe. Slujirea ca slujirea, este urmarea a unei suite de probleme; dacă unui băiat îi este atât de greu să se căsătorească, îi va fi cu atât mai greu să își asume slujirea.

Arată îngrijorător tabloul social în următorii ani, există o formă de adolescență întârziată în rândul băieților, dată de mai mulți factori: traiul bun lângă mama, prea multa iubire de sine, frica de responsabilități, hoinăreala cu prietenii sau chiar păcatul care a început să placă.

Este strigător la nori să fie nevoite fetele să ia de guler băieții: bă, tu nu te mai însori?. Este o situație complicată. Problema va lua amploare dacă nu se vine în ajutorul băieților mari. Părinții ar trebui să se implice mai mult în educarea băieților, mai ales tații, care fac din băieți bărbați. Probabil și suprasolicitarea taților și plecarea lor de acasă pe termen lung a afectat puțin asumarea bărbăției pentru băieții crescuți de mame.

Ca o încurajare pentru voi, băieți: nu trebuie să intrați în panică, nu vă speriați de viitor, multe se pot realiza împreună în viața de familie, deveniți mai puternici pentru că forța iubirii din familie este net superioară celei a halterelor. Este nevoie să activați bărbatul din voi, să luați taurul realității de coarne, să vă asumați întemeierea unei familii, pentru că nimic nu se compară cu împlinirea de a fi soț iubit și tată.

Moda occidentală a băieților tomnatici a început a împinge pe mulți către 40 de ani; Biblia spune că O binecuvântare sunt copiii făcuți la tinerețe. Psalmul 127:4

Fetele nu sunt așa fițoase cum credeți voi, ele sunt foarte responsabile și se implică orbește într-o relație cu un bărbat adevărat. De cele mai multe ori nesiguranța lor se datorează mai ales lipsei de încredere și nesiguranței pe care o generează băiatul prin lipsa de maturitate. Când o fată devine soție și mamă este de zece ori mai pregătită a face față tuturor provocărilor familiei. Cele mai multe dintre temerile întemeierii familiei sunt nefondate și nejustificate.

Băieți, însurați-vă! Asumați-vă responsabil căsnicia! Habar nu aveți cât de puternici sunteți în a construi o casă când știi că vine un bebe, că urmează să devii tată, ai o putere de uriaș. Nu vă temeți! Nu vă îngrijorați! Întemeiați familii, faceți prunci și bucurați-vă de ei, este un har pe care Dumnezeu ni l-a dat pe acest pământ, în această viață scurtă.

Dacă veți lua măsuri, nu veți ajunge în situația inconfortabilă de a vă peți fetele, cu abordarea: bă, tu nu te mai însori?

Jurnal de slujire. Spania

Din avion la amvon, de la amvon în avion.

Vineri 23.01.2020

Am aterizat pe aeroportul din Madrid vineri seara în jurul orelor 21:00. După un zbor lung, oboseală adunată am sperat din suflet ca biserică să fi plecat la culcare, programul să se fi terminat, iar eu să merg să dorm. Când vorbim de o biserică apostată se potrivește, dar când este în discuție Biserica „Betel” Alcala, lucrurile sunt detașat diferite. Aici aproape de miezul nopții sunt zeci de oameni la rugăciune. Sunt uluit de vitalitatea pe care acești oameni speciali o afișează după o zi de muncă și o săptămână grea.

Cu puțin înainte de miezul nopții se termină seara de rugăciune. Am rămas profund marcat de dorința de părtășie a fraților din Alcala, iar la final am aflat că la ei de fapt este o obișnuință de a petrece timpul în părtășie.

Gazdele. George și Mirela Deac

Ei sunt cei care m-au luat de la aeroport, niște oameni cu inima cât peninsula Iberică de mare. Casa lor liniștită ca un colț de rai a fost o oază de pace pentru cele trei zile petrecute în familia lor. Tot ce a fost în frigider era la dispoziție, ce era în casă era pe masă pentru toți, tot ce ei au în inimă este pentru noi, foarte multă căldură și prietenie. Parcă ne știam de o viață! Tot la voi în casă am cunoscut și pe Tică, un om care închipuie atât de evident puterea transformatoare a harului lui Dumnezeu.

Conferința din 24 ianuarie.

Mica unire a avut dimensiuni cosmice aici, pentru că s-a unit cerul cu pământul. La Alcala cerul e mai aproape de pământ ca oriunde în altă parte. La conferință s-au anunțat 170 de tineri. Aceștia au umplut locurile cu mult înainte de ora începerii, când noi am ajuns cu o jumătate de oră înainte, abia ne-am putut croi drum până la altar. Dar nu era totul terminat, grupuri, grupuri de tineri curgeau parcă la fel ca roua hermonuului care împodobește slujirea preoțească.

Situația pare a „scăpa de sub control”, nu mai erau locuri nici pentru un bebeluș în această biserică încăpătoare. Camera mama și copilul e plină, culoarele sunt pline, holurile sunt pline, fratele George se vede depășit de situație creată de harul lui Dumnezeu. Când acești tineri s-au unit în cântare și rugăciune, marea unire cu cerul, nu întârzie să se producă.

E mare unire pentru că tineri proveniți din toate principatele românești, răspândiți pe o mare parte a teritoriului spaniol, au sfidat ploaia, distanțele, oboseala și au venit în prezența Regelui.

Rugăciunea pentru lideri.

În viață mea nu am văzut niște tineri să se roage pentru păstorii lor de tineret cu așa foc. Oh! Unde ar fi slujirea dacă toți enoriașii s-ar ruga așa pentru slujitorii lor în loc să îi critice! Trebuie să recunosc faptul că partea fetelor era mult mai înflăcărată în rugăciunea pentru lideri, de înțeles într-un fel, ele nu sunt pretendente la asemenea poziții, așa că se roagă din toată inima.

Unul dintre grupurile de tineri au cântat o cântare care suna cam așa „te laud din toată inima”, nu prea mă pricep la secretele melodiei, nu știu dacă au respectat canonul muzical(asta poate spune Victor, un tânăr slujitor din Palma de Mallorca, el e dirijor de cor), dar ca notă personală sunt convins că lauda lor a ajuns în cer. Inima lor vibra de pasiune și foc în cântare.

Mesajul. Sfințirea, haina tinereții și în postmodernism.

După un asemenea timp de cântare și rugăciune pe care eu o numesc: închinate în Duh și în adevăr, este foarte ușor să predici. Simțeam puterea lui Dumnezeu atât de tare că abia făceam față fluxului de cuvinte pe care ungerea divină mi le-a pus în inima în clocot. Aici nu dau prea multe detalii despre seminarul prezentat, deoarece am fost autor, dar personal am simțit puterea lui Dumnezeu în acțiune la cote înalte, la dimensiunile scaunuui din revelația lui Isaia.

Sesiunea de întrebări.

La final au avut ocazia să trimită întrebări referitoare la tema conferinței și nu numai. Am cerut lumină de la Dumnezeu și putere în răspunsuri deoarece temele erau destul de sensibile și greu de descifrat în Biblie. Cu ajutorul călăuzitor divină am izbutit. Mi-am dat seama după întrebări că am în față tineri inteligenți, maturi, serioși, responsabili și pocăiți. Oricare dintre grupurile care au ieșit în față la cântare, ar putea sluji cot la cot cu oricare formație consacrată chiar dacă nu au bradul sau reclama altora. De unele formații a rămas doar reclama.

Rugăciunea finală

La o simplă chemare în față pentru rugăciunea specială pentru nevoi, am avut parte de un fenomen pe care numai Duhul lui Dumnezeu este capabil să îl declanșeze. Culoarele încep să se aglomerează, abia reușeam să ne strecură pentru a ne ruga pentru fiecare. Podiumul este plin până la refuz de băieți și fete care își mărturisesc viață înaintea Domnului, se roagă și plâng vărsând amarul la Cruce.

În urma lor, după o rugăciune de foc de câteva zeci de minute, a rămas un podium plin de lacrimi, fețe luminate în urma legăturilor demonice rupte, inimi încurajare de mila iertării lui Dumnezeu prin Hristos. Focul rugăciunii ardea atât de tare încât cred că nici divinității nu i-a fost greu să trimită rezolvare. Prezența copleșitoare a Duhului Sfânt ne uimește și ne ajută să înțelegem că suntem niște robi netrebnici care ne-am făcut datoria.

Consilierea spirituală

Pe tot timpul părtășie de la sfârșit am avut ocazia ca în biroul bisericii să ascult frământările unora dintre tinerii prezenți, băieți și fete deopotrivă. O recomandare pentru slujitorii altarului, faceți un obicei din sportul consilierii personale. Cea mai mare nevoie a bisericilor, a tinerilor, a omului, este să fie ascultat. Am făcut o obsesie din a a ne aranja programele în așa fel încât să nu ne perturbe nimeni când predicăm, iar biserica ce abundă în bun simț, ne respectă regulile, dar niciodată cu nimic din lumea aceasta nu se compară eficiența unei consilieri om la om, a fraților. Mă bucur că v-am adus o rază de speranță de la Dumnezeu dragilor! Aceștia mă întrebau dacă sunt prooroc, le răspund că nu. Atunci cum de mi-ați descris viața și problemele prin care trec cu atâta precizie? Acesta se numește dar de descoperire prin Cuvântul lui Dumnezeu.

Duminică dimineața. Studiu catehetic

Am vorbit despre cei patru stâlpi ai bisericii binecuvântate. Dimineața același fenomen, cu mult înainte de începerea programului, biserică este arhi plină. Oameni doritori de a asculta cuvântul lui Dumnezeu. O biserică bine organizată, primitoare, prietenoasă și spirituală. Am avut o deschidere deosebită la cuvânt și sunt convins că Domnul a adus zidire. Mulțumesc surorilor și fraților care au recunoscut la final proveniența divină și relevanța mesajului adus.

Ultima slujbă!

Of! Nu mi-am imaginat că atât de scurtă a putut fi părtășie noastră. La îndemnul fratelui păstor, biserică acceptă în unanimitate să decaleze cu o oră mai devreme programul de seara, pentru a putea ajunge și eu la aeroport. Mă gândeam în sinea mea, în sfârșit vă fi o slujbă mai lejeră, cine mai vine de la cinci? Fără vreo tentă de exacerbare a realității, vreau să îmi exprim în scris uimirea de a vedea din nou biserică plină până la refuz.

A fost o seră grea, deoarece oboseala începe să mă amprenteze și pe mine, dar Dumnezeu și-a făcut simțită prezența și aici. Chiar înainte de terminarea programului a trebuit să ne retragem fulger, de la amvon direct în avion.

Păstorul Iacob Miron

Cum e păstorul așa este și poporul (biserica). Și este foarte adevărat. Am întâlnit pe teren după altar oameni acri, ne prietenoși și exact așa era și biserica. Aș vrea să vă conving cât de important este ca slujitorii să fie prietenoși. Iacob(păstorul) este un om plin de viață, ca soarele, fiecare rid de expresie radiază câte o rază de soare. El vorbește zâmbind, predică zâmbind, povestește zâmbind, radiază de plinătatea lui Hristos. Acum înțelegeți de ce biserică Betel este așa plină de viață? Asta insuflă la fiecare slujbă păstorii. Este un har că v-am cunoscut frate Iacob, împreună cu minunata familie, cu soția care pare a fi soră geamănă cu dumneavoastră și minunății copilași, o pereche de gemeni și bărbatul de 14 ani.

Concluzii

Am venit acasă obosit. Foarte obosit. Am dormit o noapte și o zi după asta, dar a meritat. Am venit mai bogat, mai încrezător, mai plin de speranță că există creștini de calitate superioară pe pământ.

Dragi părinți din țară, bucurațivă pentru copiii și nepoții dumneavoastră de peste hotare, care umple bisericile, slujesc cu devotament Domnului, rămân aproape de cruce, nu au uitat de pocăință, nu au părăsit pe Hristos, ci dimpotrivă sunt un bun exemplu pentru noi cei din țară. Exemplu de pasiune, devotament, râvnă, sacrificiu în dobândirea slujirii adevărate.

Tu cât de viu ești? Sau cât de mort?

În cimitir e un loc potrivit pentru contemplare, pentru întrebări și pentru liniște, ba mai nou am înțeles că e un loc ideal pentru o ieșire la plimbare a celor îndrăgostiți, daca nu mi-ar fi spus asta un apropiat de încredere aș fi considerat-o o nebunie. Dar nu e, „e liniște, e plin de flori, nu auzi claxoane, nu se ceartă nimeni”, spunea el și sunt convins că are dreptate.

Când viața ta este prea aglomerată, când simți că nervii ți-au scăpat de sub control, când ești năpădit de stres și nemulțumire, te invit să faci o plimbare în cel mai apropiat cimitir. Plecăm de la premiza că ești un om matur și ai trecut de miturile copilărești cum că cimitirul este pentru fantome, chiar nu! Cimitirul este dormitorul temporar pentru morți și locul ideal pentru înțelepțirea celor vii.

Cimitirul îți face ordine în minte, în cimitir înțelegi voia lui Dumnezeu inclusiv în materie de efemeritate, printre cei morți ajungi să prețuiești cel mai mult viața, când vei constata că ei ar da orice să mai trăiască un ceas, o zi, multe restanțe spirituale ar rezolva în acea oră. Însă ei nu mai pot face nimic, tu poți! Ești sănătos, ai har, ai oportunități, ai șanse, ai voință, ai Dumnezeu iubitor lângă tine.

Să nu treci niciodată indiferent pe lângă un cimitir! Oprește-te o clipă, meditează puțin, lasă-te cuprins de melancolie, ascultă liniștea de aici, învață că un creștin adevărat este mort față de păcat și viu pentru Dumnezeu. Romani 6:11

„Ce înseamnă să fii mort față de păcat?” Întreabă ucenicul pe rabin. „Du-te în cimitir la cel mai frumos mormânt și începe să îl lauzi, spune cele mai frumoase cuvinte despre el, tot ce este mai frumos și apoi notează tot ce îți va răspunde”. Zis și făcut. Ucenicul pornește în trombă spre cimitir, alege un mormânt impunător din granit și începe să laude să spună tot ce a putut el mai frumos. După ispravă se întoarce curios la rabin: „Rabi, am făcut tot ce mi-ai zis, doar că nu am avut ce nota, nu mi-a răspuns nimic mortul ce a fost cândva bogat!”

Îl cheamă apoi paroape de el pe ucenic, și îi spune: „Nu ai înțeles nimic fiule! Mai mergi o dată la cel mai neîngrijit mormânt și aruncă asupra lui toate blestemele, spune cuvinte rele și înjositoare, apoi notează tot ce îți va răspunde”. Ușor nedumerit, ucenicul alege un mormânt plin cu buruieni și începe a vorbi cu chiriașul, vrute și nevrute, cele mai înjositoare cuvinte, iar reacție, nimic! Se întoarce supărat la rabin reproșându-i că își bate joc de el. „Nu am putut nota nimic rabi! Nu mai înțeleg nimic!”

Rabinul îl cheamă iarăși lângă sine, cu o voce domoală îl lămurește: „vezi fiule, a fi mort înseamnă a rămâne imun atunci când cineva te laudă lingușitor, deasemenea a rămâne mut când cineva te calomniază și vorbește înjositor împotriva ta”

Tu cât de viu ești? Sau cât de mort față de păcat? Cum ai putea accepta prigoana când reacționezi la fiecare gest obscen, vorbă necugetată și neadevărată, la fiecare claxon? Nefericiți și ne binecuvântați sunt toți cei care blastămă pe cei cei blastămă, care răspund cu ură la ură, cu rău la rău. Cam așa ar suna Matei 5:12 celor care ripostează necreștinește la injurii. Aceștia să se numească oricum: păgâni, demoni, tâlhar, dar niciodată creștini. Ar fi o desacralizare a termenului în sine.

Apropo, tu cât de viu ești? Sau cât de mort? Dacă nu accepți să mori față de păcat răstignind firea pământească, nu vei trăi niciodată cu adevărat.

Un leac pentru boala cercetărilor fără rost

este plin de mândrie și nu știe nimic: ba încă are boala cercetărilor fără rost și a certurilor de cuvinte, din care se nasc pizma, certurile, clevetirile, bănuielile rele. 1Timotei 6:4

Pe fondul neîmplinirii emoționale și spirituale sunt unii oameni cu o poftă nebună preocupați de nimicuri. Poate ați auzit de celebra constatare a înțelepților conform căreia: „oamenii înțelepți discută proiecte, oamenii mediocri discută idei, iar oamenii slabi discută pe ceilalți din primele categorii”. Când vezi un om în fierbere emoțională discutând despre alții, de cele mai multe ori negativ, să știi că ai în fața ta un om slab, incapabil, mediocru și îngust la minte, chiar dacă mimează deșteptăciunea și filosofia cinstită. E mândru și ranchiunos.

Când obiectul cercetării este mutat de pe fond pe forme și amănunte, până la fleacuri nu mai este decât un pas. Ori cu fleacuri e prea scurtă viața să o înăbuși. Acceptând genul lui de dialog te vei otrăvi iremediabil, va pătrunde fiere amară în cugetul tău și vei fi la fel de pătat ca interlocutorul „iscusit”. Trăiește relaxat și frumos!

Pavel s-a confruntat din plin cu oameni serviabili fideli filosofiei nimicului, de această dată își sfătuiește ucenicul (pe Timotei) să evite categoric orice discuție toxică, obositoare, inutilă și lipsită de sens și conținut. Am mai fost avertizat sporadic pentru faptul că sunt tranșant, sincer am atât de multe proiecte și lucruri importante și nobile de făcut, încât nu mai am chef de nimicuri.

De obicei omul vinovat mută intenționat, chiar inconștient uneori accentul discuții pe fleacuri, tocmai să îndepărteze opinia de la problema lui de fond. Caută motive de critică în alții, îi înjosește, îi denigrează, îi vorbește de rău, toate acestea încercând a acoperi un caracter găunos, care ascunde complexe, frustrări și multă neîmplinire. Aici Pavel avertizează pe Timotei să se țină departe de ciocnirile de vorbe care aduc mai multă tulburare. Pur și simplu să îi eviți cu eleganță și bun simț sau chiar cu fermitate dacă insistă în flecării.

Măsoară-ți vorbele cu pipeta! Cântărește fiecare cuvânt! Gândește de zece ori înainte de a deschide gura și de 20 înainte de a scrie un rând sau vers! Alegeți inteligent interlocutorii să nu te trezești că pierzi clipe importante din viață dând explicații la nimicuri.

Lasă-te înconjurat de înțelepți și fiecare dialog te va fascina. Comunică des cu Dumnezeu, ciește Biblia zilnic și vei căpăta discernământ inclusiv în alegerea anturajului și al subiectului edificator, care nu poate fi decât hristologic.

Salvează-ți copilul!

https://relatii.net/2019/09/29/5-motive-pentru-care-copiii-moderni-nu-pot-invata-nu-au-rabdare-si-cu-greu-suporta-plictiseala/

Lumea este ca apa oceanului învolburat, într-o continuă mișcare. Chiar dacă ești la curent cu toate schimbările, este foarte greu să ții pasul, dar imaginează-ți să rămâi câtuși de puțin în urmă. Devine imposibil de a reuși să fii un sprijin de nădejde pentru copilul tău.

Păstrând legătură apropiată cu copiii din punct de vedere relațional, afectiv și mai ales spiritual în calitate de părinte, ești singura lui șansă și sprijin în momentele de criză determinate atât de schimbările sale fizice și psihologice, cât și de anturajele pe care le schimbă treptat în procesul maturizării sale.

În linkul de mai sus vei descoperi cinci îndrumări practice care vin în ajutorul tău și al copilului tău.