(13) În aceeași zi, iată, doi ucenici se duceau la un sat, numit Emaus, care era la o depărtare de șaizeci de stadii de Ierusalim,
(14) și vorbeau între ei despre tot ce se întâmplase.
(15) Pe când vorbeau ei și se întrebau, Isus S-a apropiat și mergea pe drum împreună cu ei.
(16) Dar ochii lor erau împiedicați să-L cunoască.
(17) El le-a zis: „Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbați între voi pe drum?” Și ei s-au oprit, uitându-se triști.
(18) Drept răspuns, unul din ei, numit Cleopa, I-a zis: „Tu ești singurul străin aici, în Ierusalim, de nu știi ce s-a întâmplat în el zilele acestea?”
(19) „Ce?”, le-a zis El. Și ei I-au răspuns: „Ce s-a întâmplat cu Isus din Nazaret, care era un proroc puternic în fapte și în cuvinte, înaintea lui Dumnezeu și înaintea întregului norod. (Luca 24:13-19)

Unii la pescuit, alți spre oborul din Emaus, alții la muncile agricole, parcă suntem noi romănii după sărbători. Fiecare cu trebuirile lui. O săptămână trebuie până ne revenim de excesele alimentare și nu numai, pe la sălile de fitness să dăm kilogramele jos, job, scoală, facultate. Și cam asta a fost sărbătoarea. Doar atât?

După trei zile? Ei nu îl mai cunosc? Maria îl confundă cu grădinarul, ucenicii pe mare cred că e o nălucă, cei doi de pe calea Emausului îl văd ca pe un străin, ceilalți ucenici zic că e un duh. Ce zici, dacă lipsești săptămâni întregi de la biserică, ai șanse să nu îl confunzi și tu? Stai cuminte! Uiți toate vorbele Lui. Tot. Și Cina Domnului, și ziua botezului, și iertarea păcatelor. Tot. De aceea vă sfătuiesc: Țineți aproape de Domnul! (2Pet 1:9) Dar cine nu are aceste lucruri este orb, umblă cu ochii închiși și a uitat că a fost curățit de vechile lui păcate.

Apar în text expresii specifice nouă: „ochii împiedecați să-L cunoască” și „uitându-se triști” Este minunat Isus Hristos. Îi ascultă răbdător, îi lasă să își spună oful, le permite să își verse amărăciunea, merge cu ei la drum câțiva kilometri, îi întrebă generalități. Când s-a asigurat de stabilitatea lor emoțională/psihică începe să discute la concret. Povestindu-le în linii mari toată Biblia.

Intră în casă, frânge pâinea, ei se prind imediat cine este, după felul în care rupe pâinea. Avea Isus un stil anume de a frânge pâine. După ce se conving că El este se face nevăzut.

E minunat modul lui Isus de a lucra. Nu știu în ce situație te afli. Dorește-ți să ți se arate Isus. Chiar dacă nu fizic. Poate prin familia ta, prin copii, prin pastor, prin situații. Te găsești trist și cu ochii împiedicați? Nu mai vezi limanul? Nu mai vezi nici o cale de ieșire? Nu mai știi încotro se îndreaptă familia ta?

Nu uita. Lângă tine este Isus. Merge la pas cu tine. Cu ofurile tale. Se identifică cu drama ta. Spune-i tot ce te pasă. Varsă-ți plângerea cu încredere la picioarele Lui. Fascinant! E dispus să îți asculte povestea până la capăt! Are soluții personalizate pentru tine! Chiar dacă asta înseamnă că te trimite în Biblie. A fost un mod de a ne arăta că de acum încolo, soluția problemelor noastre și comunicarea reală cu cerul se face prin Sfânta Scriptură.

Li se deschid ochii. Sunt vindecați pe deplin de anxietate. Sun reabilitați emoțional. Își redefinesc identitatea spirituală. Primesc forță și putere de a merge mai departe. Au biruit! Cu Isus!

Drumul Emausului este drumul tău. E viața ta. Dar și Domnul de pe drumul Emausului este Domnul tău. I-a salvat pe ei, te salvează și pe tine. E acolo. Vrea să îți facă bine. Te ascultă. Când nu mai ai nimic de întrebat, răspunde-I Lui la niște întrebări. Iar la final, deschide Biblia și primește viață. Descoperă dragostea lui Dumnezeu care reabilitează și astăzi. El încă mai cheamă morții din mormintele sufletești. Aduce depresivii la viață. Oferă pacea anxioșilor. Te vindeca cu drag și pe tine de afecțiuni fizice și psihice. Nu renunța niciodată!